Întrebare: Există dorințe asupra cărora nu trebuie să punem limite?

Răspuns:  Aș spune că nu. Dar pentru a aduce stările spirituale mai aproape de noi, putem spune că pot folosi tot ceea ce am nevoie pentru existența corporală fără să mă gândesc măcar că le folosesc egoist, pentru că natura mea mă obligă să fac asta.

Întrebare: Există o legătură între reţinerea spirituală și postul din lumea noastră?

Răspuns: În principiu, atunci când o persoană începe să-și reducă dorințele egoiste, îi vin gânduri că ar putea fi mai puțin util să folosească tot felul de împliniri ale lumii noastre. Poate atunci va fi mai aproape de starea spirituală? Acestea sunt întrebări naturale pentru începători.

Întrebare: În multe practici spirituale și religii există obiceiuri de post, adică de a nu mânca mâncare și chiar de a nu bea apă un timp. Are vreo legătură cu rădăcinile contracției?

Răspuns: Da, sunt conectate, dar acestea nu sunt o consecință directă. Aș spune că acestea sunt obiceiuri.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/16/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot eu ca individ să salvez mediul nostru înconjurător?“

Dacă vrem să salvăm mediul nostru înconjurător, atunci trebuie să schimbăm un singur lucru: atitudinile noastre unul față de celălalt.

Dezvoltarea noastră a ajuns într-o stare în care forțele de separare se extind în întreaga umanitate. De asemenea, ne apropiem de o stare în care vom simți că tot ce ne lipsește este o atitudine pozitivă unul față de celălalt.

Toate tipurile de eforturi în afara schimbării atitudinilor noastre unul față de celălalt nu vor face nimic pentru a salva mediul. Asemenea eforturi provin din lipsa unei înțelegeri și percepții cuprinzătoare a realității și din a vedea adevăratele interrelații dintre noi și natură.

Fiind cel mai dezvoltat dintre nivelurile naturii – mineral, vegetal, animal și uman – echilibrul naturii depinde numai de noi, oamenii, să ajungem la o atitudine pozitivă și o conexiune între noi. Acest lucru se datorează faptului că fiecare nivel calitativ superior al naturii are o putere mult mai mare decât nivelul său precedent, iar oamenii ocupă cel mai înalt nivel al naturii. Prin urmare, afectarea pozitivă a mediului, a climei și a naturii în general se poate realiza prin atingerea unor relații pozitive între noi, la nivel uman. Dimpotrivă, lăsând pulsiunile noastre dezbinate să rupă relațiile umane, distrugem și natura.

Prin urmare, cu cât noi oamenii, ne vom putea corecta mai mult – schimbându-ne atitudinile separatoare unul față de celălalt în atitudini pozitive de sprijin reciproc, încurajare, responsabilitate și preocupare – cu atât vom primi feedback pozitiv din partea naturii. Și cu cât ne dezvoltăm mai mult fără a suferi o astfel de corectare, cu atât vom primi feedback negativ din partea naturii, cu dezastre naturale și pandemii printre ele.

Prin urmare, este foarte important pentru noi să ne organizăm gândurile, dorințele și calitățile astfel încât să înțelegem că o trecere către un viitor mai bun, inclusiv ceea ce percepem că salvează mediul înconjurător, depinde numai de schimbarea atitudinii noastre unul față de celălalt: de la egoism la altruism.

Bazat pe videoclipul „Nevoia unei schimbări de atitudine” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, mulți sunt de acord că problemele umane sunt legate de faptul că cineva nu este în echilibru cu natura. Dar fiecare are idei diferite cu privire la termenul actual de „echilibru”.

Într-una dintre conversațiile dvs, aţi spus că a trăi în locuri ecologic curate, a mânca corect și a fi mai aproape de natură nu înseamnă a fi în echilibru cu ea. Ce înseamnă pentru un Cabalist  când vorbește despre echilibrul cu natura la nivel uman?

Răspuns: Echilibrul cu natura este asemănarea cu Creatorul.

Creatorul reprezintă întreaga natură din jurul nostru, legea ei generală împărțită într-o multitudine de tot felul de legi particulare. Aceasta este o relație cauzală între toate fenomenele naturale, implementarea acestei legi în viață la nivel mineral, vegetal, animal și uman. Toate acestea se numesc natură.

Dacă am ști acest lucru și am fi conectați armonios cu ea, atunci am fi într-adevăr într-o stare de cea mai înaltă armonie, perfecțiune, pace și bine.

Problema este că omul, ca fiind la cel mai înalt stadiu al dezvoltării, este viciat în natura sa personală. El se îndreaptă către o fundătură pentru că este opus naturii generale, care este construită pe dăruire, conexiune, interconectare și iubire. Totul pentru el este construit doar pe primire, ură și putere, el zdrobește totul sub el însuși. Prin aceasta, el introduce în natură tulburări extraordinare nu numai la nivelul său, ci și la nivelurile inferioare animal, vegetal și mineral. Mai mult, aceasta este influența la scară cosmică.

Nu ne putem imagina cât de mult afectăm cosmosul, timp de miliarde de ani lumină, ale căror valuri diverg cu viteză infinită, nu cu viteza luminii. Influentam intregul univers si intr-un mod foarte negativ. Prin urmare, percepem lumea într-o formă întunecată. De exemplu, o persoană se trezește dimineața într-o dispoziție proastă și totul în jurul său este rău, așa cum se spune despre o „zi ploioasă”. Și altă dată, dimpotrivă, în aceeași zi, ceva strălucește asupra lui.

Astfel, în contradicție cu natura, cu calitatea ei de dăruire și iubire, pur și simplu distrugem întreaga lume. Avem nevoie de echilibru cu natura.

[290099]
Din KabTV “Prim-plan. Vulturul cu două capete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În cartea Profeții, cuvântul „piatră” este folosit adesea. Poate fi luat în diferite interpretări. Care sunt acestea?

Răspuns: În principiu, piatră (Even) din cuvântul „Avana” înseamnă înțelegere, conștientizare, comprehensiune. Prin urmare, în fiecare caz, înseamnă înțelegerea principală a unui eveniment oarecare.

Dacă se spune că un altar este construit din pietre, atunci aici este necesar să ne dăm seama ce este o jertfă. Ideea de bază este că o persoană își ia egoismul, construiește din el o proprietate specială deasupra căreia se ridică și își sacrifică toate dorințele egoiste—le transformă în proprietatea de dăruire. Aceasta este jertfa.

Când se spune că trupul este îngropat și că mormântul este acoperit cu pietre, se înțelege cu totul altceva. Trupul, atunci când moare, devine ca țărâna pământului. Acest lucru înseamnă că dorințele noastre, cu care am lucrat pentru dăruire, s-au terminat acum și, prin urmare, nu le mai folosim.

Aceasta se numește decedat, adică Izdahechut Ha-Partzuf (slăbirea Partzuf-ului). Când există un anumit Partzuf, o acțiune spirituală, o persoană încetează să mai lucreze cu ea. Nu mai are nevoie să folosească această dorință de dăruire, de iubire, de comunicare cu ceilalți și, prin urmare, se crede că pare să moară. Apoi, în locul ei apare una nouă.

O piatră așezată pe mormânt simbolizează faptul că o persoană aduce un omagiu trecutului, înțelegând ceea ce a rezultat din el, iar următoarea etapă începe.

În sursele primare, expresia „a arunca pietre” se mai găsește încă. Firește, nu este vorba de un act fizic. „Piatră” (de la cuvântul „Avana” – înțelegere, conștientizare) înseamnă că cineva îl cucerește pe celălalt sau pe el însuși și își înlocuiește înțelegerile anterioare cu concepte noi.

De fapt, este edificator și înălțător. Ideea este că înțelegerile din trecut nu mai au nevoie de nicio realizare și, în schimb, apare o nouă etapă.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 9/27/21

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În procesul studiilor integrale, oamenii se schimbă, devin un pic mai apropiați de conexiunea dintre ei. Impregnați de faptul că natura este integrală și că noi suntem o tumoare canceroasă în aceasta, ei înțeleg deja că nu are rost să se agațe de trecut și că este imposibil să gestioneze ziua de azi cu vechile metode cu care au fost învățați; prin urmare, totul în lume se destramă.

De ce avem atâta discordie în familie, la locul de muncă, între țări și chiar și în natură? Pentru că nu știm cum să ne comportăm corect în interiorul a ceea ce se numește societate și natură.

Cea mai confortabilă stare pe care o poate avea o persoană este aceea de a fi în echilibru cu natura înconjurătoare. Adică, aici există două sisteme: un sistem sunt eu, interiorul meu, care trebuie să fie în echilibru; iar în jurul meu, există al doilea sistem, natura, care însăși este în echilibru.

Eu induc destabilizare în aceasta, și, prin urmare, se pare că îmi dă feedback negativ și mă presează. Ca rezultat, întregul meu sistem intern (sănătate, psihic etc.) trece dincolo de normă.

În plus, afectăm negativ natura; clima, scăderea presiunii și toate celelalte depind de noi. Nici măcar nu știm ce afectăm. Există o mulțime de parametri în natură care ne sunt necunoscuți. Cel mai important este că, datorită evoluției, noi înșine ne schimbăm și ajungem la o stare în care nu ne dorim nimic. Aceasta este problema. Pentru a o rezolva, trebuie să ajungem în echilibru cu natura.

Din „Through Time” de la Kab TV

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că există un moment în viața fiecărei persoane când i se oferă de sus oportunitatea de a-și realiza individualitatea, sufletul, adică de a ajunge la un nivel superior, etern al existenței. Ce este acest moment?

Răspuns: Există un moment în viața fiecărui om când simte că trebuie să găsească sensul existenţei, să afle de ce trăiește. Mai mult, nu neapărat dintr-o stare proastă. Simte doar că trebuie să se regăsească pe sine, că aceasta nu este viața reală, mai există ceva în afară de ea. Nu se poate să fie așa.

Este un fel de joc, un fel de vis, ceva care nu există cu adevărat. Și toată lumea îl joacă, toată lumea pare să se prefacă: Acum m-am născut, trăiesc, acum am familie, copii, acum muncesc, acum alerg după niște achiziții speciale. Un joc. Acesta este același tip de joc pe care îl joacă copiii. Doar că pentru noi înșine l-am ridicat la rangul de seriozitate deosebită. Și care este seriozitatea aici? Nu e nimic aici.

Și se dovedește că atunci când încep să simt asta, apare întrebarea: „Ce să fac în continuare?” Unde este ceva în mine cu care nu m-aș preface, nu l-aș mima? De fapt ceva atât de interior, profund și blând, încât este chiar înfricoșător să-l atingere – va fi foarte dureros.

Când o persoană ajunge într-o astfel de stare, are ocazia să înceapă să exploreze sensul vieții.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Și pământul s-a odihnit de război”?

Răspuns: Există perioade în care  Creatorul nu trezește dorințe grele în inima unei persoane și îi dă pace. Dar această pace este dublă. Sau poate fi un răgaz în război, asta este ceea ce avem de Hanuka, după cum explică Rabash.

Sau este o pedeapsă pentru faptul că nu am atras forțele pe care le-am fi putut atrage, și nu i-am cerut Creatorului avansarea? Apoi El parcă ar uita de noi.

Cu alte cuvinte, El fie ne ajută și ne dă, după cum se spune, „Hanu-Ko”, o pauză în război, pentru ca noi să câștigăm putere și să mergem mai departe, fie El uită de noi pentru o vreme.

Din KabTV “Secretsele Cărţii Eterne” 9/27/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vi s-au întâmplat vreodată minuni pe care nu le-aţi putut explica logic?

Răspuns: Nu, până la urmă am fost întotdeauna capabil să le înțeleg și să le explic. Un miracol este ceva care depășește conceptele noastre clasice de zi cu zi.

Cu toate acestea, când te ridici la un nivel mai înalt de realizare,  înțelegi că acestea sunt fenomene obișnuite, normale, naturale. Doar că la nivelul nostru nu sunt vizibile, iar dacă se manifestă puțin în ceva, le numim minuni.

Întrebare: Dar în acel moment, când încă nu te-ai ridicat, le-ai considerat un miracol?

Răspuns: Da.

Întrebare: S-a întâmplat vreodată ceva care să fie împotriva legilor naturii?

Răspuns: Nu a fost nimic de genul acesta. La urma urmei, dacă nu se încadrează în laegile naturii  pe care le-am studiat, atunci trebuie adăugat la aceste legi.

Întrebare: De exemplu, dacă ai vedea o persoană care zboară, ar fi un miracol pentru tine?

Răspuns: Dacă acest lucru nu poate fi explicat prin levitație obișnuită, atunci, desigur, acesta este un miracol.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Multe studii arată că fetele sunt mai atașate de tații lor, în timp ce băieții sunt mai atașați de mamele lor. Iar dvs. spuneți că în principiu, băieții după vârsta de trei ani ar trebui să fie crescuți de tatăl lor, iar fetele de mama lor.

Răspunsul meu: Nu este încă o practica din timpul nostru. Am în minte o societate corectată în care băieții pot fi alături de adulți, pot lua exemple corecte de la ei, își pot urmări tații petrecând timpul liber după muncă, și așa mai departe.

Vorbesc despre o societate în care o persoană lucrează câteva ore pe zi, pentru că nu produce produse inutile, dăunătoare, iar în restul timpului se angajează în elevarea sa spirituală. Și lângă el sunt copiii lui: băieți lângă băieți, fete lângă fete, care iau exemple corecte de la părinți.

În principiu, Cabala vorbește despre un timp care, fără îndoială, trebuie să vină. Cred că ne apropiem de asta. Sper că vom ajunge la el într-un mod bun.

Apropo, vedem acest lucru din obiceiurile antice ale diferitelor triburi, în care băieții de până la doi ani erau în perioada lor de creștere, apoi pentru încă doi sau trei ani se mutau la jumătatea feminină, apoi treceau complet la partea masculină și luau exemple. de la părinţii lor. Erau interesați de asta, erau mândri de asta și așa se implicau treptat în viață.

Iar astăzi este adevărat contrariul; băieții sunt crescuți de femei atât la grădiniță, cât și la școală. Aproape de-a lungul întregii vieți sunt înconjuraţi de femei. Nu ne putem imagina cât de subconștient absorb atitudinea față de viață, iar apoi împotriva voinței lor, intră în această viață ca o femeie. Prin urmare, sunt puțini bărbați adevărați în lumea noastră.

Întrebare: Ce este un bărbat adevărat conform Cabalei?

Răspuns: Un bărbat adevărat este acela care își asumă responsabilitatea de a fi stăpânul, capul familiei, care poate conduce — conduce înainte. Mai mult, să facă asta nu din motive de carieră, ci din faptul că înțelege importanța și necesitatea acestui lucru.

Adică este bărbat. La bărbații de astăzi există foarte puțin din această personalitate Sunt carieristi, sunt tot felul de mici escroci în ştiinţă, în artă, peste tot, dar nu exista personalităţi. Și totul pentru că nu au primit educația corectă.

Au fost crescuți de femei și nu au primit o educație adecvată pentru caracterul masculin, pentru vederea și percepția în modul masculin de viață,.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-una din lecțiile despre Cartea Zohar, ai discutat despre faptul că prototipurile a două forțe—masculină și feminină, dăruire și primire—sunt cei doi luminători, luna și soarele. De ce este o femeie mai afectată de lună? Chiar și sarcina ei este stabilită în funcție de calendarul lunar.

Răspuns: Se spun multe despre acest lucru nu numai în Cartea Zohar, ci și în alte surse cabalistice.

Întreaga noastră esență spirituală este construită pe conexiunea dintre primire și dăruire, puterea lui Zeir Anpin și Malchut, care în lumea noastră sunt reprezentate de soare și de lună. Prin urmare, noi, pe Pământ, ne aflăm sub conducerea acestor două forțe.

Toată natura este foarte clar divizată în părți masculine și feminine. Partea masculină este identificată cu soarele, iar cea feminină cu luna. Acest lucru provine din opoziția acestor două forțe ale naturii, iar omul există pentru a le uni.

Cândva, în stadiile timpurii ale dezvoltării umane, nu eram atât de egoiști și nu ne opuneam naturii și armoniei sale. Eram aproape de ea, eram mai mult în interiorul ei. Prin urmare, tot ceea ce se întâmpla în natură ni se întâmpla și nouă în aceeași secvență, în același ritm, cu aceleași fluctuații. În special, ciclul feminin începea la luna nouă pentru fiecare femeie din lume.

Și de ce nu ar fi așa, dacă a fost construit în mod clar în conformitate cu ciclurile lunare? Spre deosebire de animalele inferioare, oamenii pot concepe pe tot parcursul anului. Dar am trecut prin astfel de etape în dezvoltarea noastră, când femeile puteau concepe doar la un anumit moment, iar nașterea avea loc exact după nouă luni.

Nu existau nașteri premature în acele zile. Astăzi este un fenomen frecvent, pentru că egoismul introduce în noi astfel de distorsiuni care ne înstrăinează de natură. Știm cât de mult corpul nostru este acum neadaptat la natură. Nu mai putem trăi fără plastic și probabil că ne vom otrăvi cu produse naturale.

Așadar, nu putem vorbi astăzi despre cum să revenim la un fel de armonie cu natura prin mijloace obișnuite. Deși oamenii încearcă să mențină cumva legătura, acest lucru nu mai este posibil.

Iar în trecut, simțeam cu adevărat natura, simțeam în avans vremea, toate tipurile de schimbări climatice, respirația naturii. Asta simt oamenii care se află în interiorul naturii și care știu ce li se va întâmpla. Adică, natura este de fapt ceva mai profund, mai voluminos și mai transparent decât ceea ce suntem obișnuiți să vedem atunci când privim lumea din jurul nostru.

Întrebare: Când cabaliștii vorbesc despre echilibrul cu natura, ne îndeamnă ei să ne întoarcem la starea din trecut?

Răspuns: Nu este vorba despre asta, ci despre modul în care ne ridicăm cu adevărat la nivelul corect al naturii.

Starea noastră actuală este, în principiu, corectă. Ne scoate din faptul că ne aflăm în interiorul naturii și ne face să ne ridicăm deasupra ei, și să ne ridicăm nu într-o formă artificială, atunci când creăm un fel de habitat artificial, ci să ne ridicăm la nivelul forței care gestionează această natură.

Se numește Creator, puterea de a dărui, puterea iubirii, relația dintre toate părțile naturii. Trebuie să ne ridicăm la nivelul acestei forțe și să devenim adecvați ei.

De la KabTV „Close-Up. Vulturul cu două capete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→