Întrebare: Baal HaSulam, în articolul său “Esenţa înţelepciunii Cabala”, scrie că “generalul şi particularul sunt egale”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Spiritualul nu poate fi divizat în părţi şi, de aceea, cea mai mică parte a sistemului spiritual are exact aceeaşi valoare că întregul sistem.

Ştergând chiar şi cea mai mică particolă, una microscopică din sistem, îl distrugem în totalitate, deoarece fiecare boabă din sistemul spiritual există în absolut toate părţile sale! În acest fel, absenţa unei mici particole poartă cu ea întreruperea funcţionării corecte a întregului sistem.

De aici vine principiul că generalul şi particularul sunt egale. Cu alte cuvinte, dacă este un mic gol, o omitere, o tulburare, o cădere, ea se manifestă în întregul sistem!

Întrebare: Cum se aplică acest principiu în practică?

Răspuns: în spiritualitate trebuie să tindem tot timpul spre deplinătate. Diferenţa dintre cele 125 de nivele stă în faptul că ajungem să cuprindem sistemul general într-un mod tot mai complet prin conexiunea noastră.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/26/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă visele?

Răspuns: Am auzit de la Rabash şi am văzut-o eu însumi din sistemul de conducere că visele, în lumea noastră, sunt nici mai mult și nici mai puţin decât o consecinţă a lucrurilor experimentate în timpul zilei.

Uneori există vise profetice, iar o persoană vede ceva din viitor. Şi eu am avut asemenea stări. Acest lucru se întâmpla deoarece ne deconectăm de egoismul nostru şi ne ridicăm spre următorul nivel, unde totul exista deja: trecutul, prezentul şi viitorul. Ne conectăm la un flux de informaţie unde timpul nu există.

Aşadar, există oameni cu o sensibilitate crescută ce pot prezice cu adevărat viitorul. Nu trebuie să fii un Cabalist pentru asta.

Întrebare: Cum poate cineva să vadă viitorul dacă totul depinde de o persoană? Există el deja?

Răspuns: Există indiferent ce face o persoană. O persoană schimba viitorul, însă el este deja pregătit.

Întrebare: Dacă vorbim despre finalul unei acţiuni, ne referim chiar la ultima acţiune de corectare?

Răspuns: Ne referim chiar la ultima acţiune din ceea ce trebuie să se întâmple acum, conform planului.

Întrebare: Chiar este un principiu: “Am fost precum cei care visează”. Despre ce este vorba?

Răspuns: Când ne reîntoarcem la starea de corecţie completă ne comportăm ca şi cum am fi fost într-un vis. Nu ne putem imagina cât de mult ne controlează Lumina superioară.

“Am fost precum cei care visează”, este o frază din Psalmii Regelui David. Tot ceea ce este scris în Psalmi este în totalitate Cabala.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: ”Cu toate acestea, potrivit meritului omului, care constă dintr-o pregătire intelectuală, el a continuat să se dezvolte prin fapte și suferințe și şi-a asumat religia, politica și justiția și, în final, a devenit civilizat.”

Ce înseamnă religia? Religia este atunci când o persoană crează o lume spirituală în dorinţa sa egoistă, nu mulţumită naşterii sale în spiritualitate, ci în ea însăşi, în interiorul egoismului ei.

Religia este reflecţia acelei “sfere spirituale”, pe care şi-o imaginează pentru ea însăşi: îngeri cu aripi, Creatorul care stă pe un nor, raiul, iadul şi aşa mai departe. Toate acestea sunt create în interiorul egoismului, pentru beneficiul său.

Într-adevăr, toată această dezvoltare a fost plasată numai pe umerii unei părţi mai bune a societăţii, iar masele i-au urmat ca o turmă.

Fără îndoială că toate ştiinţele, arta, educaţia şi religiile, au fost stabilite şi introduse în mase, pentru ca oamenii să urmeze minoritatea calitativă ca o turmă. Însă, chiar şi acest “cap” al umanităţii este încă o parte egoistă, care a dezvoltat un sistem de control pentru propriul său beneficiu, pentru ca ei să poată experimenta confortul în fiecare perioadă a timpului.

Atunci când masele şi-au deschis ochii ca să-şi ia soarta în mâini, au trebuit să revoce toate corecțiile și legile asertive, așa rezultând religia, justiția și politica. Este aşa, deoarece acestea au fost numai conform spiritului asertiv, conform dezvoltării lor şi pentru binele lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, la un anumit moment dat, a existat un protest din partea maselor?

Răspuns: Depinde unde şi cum a fost. Desigur, au fost nişte încercări serioase de răscoală, ca de exemplu în creştinism: calvinismul, luteranismul şi alte mişcări religioase. În religiile creştine şi musulmane a existat o îndepărtare serioasă faţă de aspectele iniţiale adevărate ale religiilor lor. Apoi, ele au căzut încă o dată într-un egoism care se află în continuă creştere.

Acelaşi lucru s-a întâmplat și în iudaism și, care, iniţial, s-a dezvoltat sub influenţa părţii altruiste, Cabala, complet detaşată de condiţiile materiale. Însă, apoi totul a murit.

În timpul celui de-al doilea Templu, evreii au căzut în totalitate înapoi în egoism, în ura reciprocă şi aşa existăm de atunci. Noi chiar am uitat că în trecut am trăit după legile iubirii, iar acum „conviețuim” în ură, la fel ca în viaţa obişnuită. În mod natural, noi ne vedem ca oameni normali, chiar drepţi, dar fiind complet inconştienţi că suntem în cel mai pur egoism.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 9/11/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scierile ultimei generații, Introducere la „Scrierile ultimei generații”: ”Avantajul omului față de el este că spiritul omului se înalță în trecut și privește în trecut așa cum se uită cineva în oglindă și își vede defectele pentru a le corecta. La fel, mintea vede prin ceea ce a trecut și își corectează conduita viitoare”.

„Spiritul omului se înalță în trecut” – la acea forță care l-a creat.

Mai întâi, omul vrea să știe: „De unde vin?” Apoi: „Încotro mă îndrept?” Dar el nu poate întreba „Unde mă duc?”; dacă nu își știe începutul, nu își va ști sfârșitul. De aceea, el se uită la trecut, încercând să ajungă la sursă, la Lumina care l-a creat. Deoarece întrebarea: „Cine sunt?” este o întrebare referitoare la sursa omului: „Cine m-a creat, cine mă controlează, cine decide?”, iar dacă el devine conștient de sursă și o studiază, atunci el își obține viitorul.

„Privește în trecut, așa cum se uită cineva în oglindă și își vede defectele pentru a le corecta” – defectele create în el de către sursă, astfel că el va putea să ajungă la conștientizarea și obținerea Lui: din întuneric, la Lumină – și, în acest fel, își va obține viitorul. Și viitorul există în conexiunea cu aceeași sursă.

Din KabTv „Ultima generație” din 11/09/2017

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poporul Israel, care a apărut din grupul discipolilor lui Abraham nu există pentru ei înşişi. Ei există cu scopul de a aduce metoda conexiunii cu forţă superioară şi să reveleze întreaga natură pentru toată umanitatea, calitatea numită „Creatorul”. Acest grup este obligat să-şi realizeze misiunea.

Aşadar, în măsura în care umanitatea se dezvoltă şi devine disperată din dezvoltarea sa, începe să se plângă faţă de acest grup pentru viaţa lor lipsită de ţel, nereuşită şi goală. Cu cât se dezvolta mai mult naţiunile lumii, cu atât mai mult se vor plânge faţă de grupul numit Israel, cerându-le să-şi împlinească misiunea.

Umanitatea nu ştie despre misiunea poporului Israel, nici despre ura lor faţă de evrei, deoarece ea este, de asemenea, influenţată de ascundere. Grupul lui Abraham, în sine, după lunga călătorie pe care a făcut-o pe parcursul istoriei, a uitat ce anume trebuie să împlinească şi de ce este urât.

Însă, antisemitismul există ca un fenomen care nu va dispărea, până când grupul nu-şi împlineşte scopul, fie aflat sub presiunea din partea umanităţii, ori prin trezirea şi înţelegerea acestui grup în sine.

În orice caz, acest grup se va uni şi va arăta un exemplu de umanitate pentru toate națiunile. Apoi Lumina se va împrăştia spre toţi oamenii, prin acest grup, aşa cum scrie Baal HaSulam în „Prefaţa la Cartea Zohar”. În acest mod, întreaga lume va ajunge la corecţia dorită.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de dimineaţa 4/9/18, Lecţie pe subiectul: „Ziua de Comemorare a Holocaustului”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este necesar să depăşeşti toată iritarea faţă de un prieten şi să te corectezi, astfel încât să începi să-i iubeşti toate calităţile într-o asemenea măsură, încât să începi să simţi Creatorul în schimb. 1

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 4/1/18, Scrierile lui Rabash, „Cel ce sfinţeşte a şaptea (zi) – 2”

1 (Minutul 27:40) https://archive.kbb1.com/events/cu/izyqkFTf?language=ro&sstart=27m34s&send=28m39s&mediaType=video

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu suntem capabili să simţim în spiritualitate mai puţin de zece Sefirot, deoarece zece este pragul senzaţiei noastre. După primele nouă atribute, începem să ne simțim existenți, primind, înțelegând și simțind. Şi nu mai înainte de asta.

Este ca o rază de lumina care încă nu a ajuns în creier prin toate canalele, astfel încât creierul să înceapă să reacţioneze şi să ne deseneze o imagine a ceea ce se întâmplă.

Probabil că un semnal a intrat deja în creier, însă încă nu a ajuns la mine, iar eu nu înţeleg, nu simt şi nu reacţionez. Sau dacă nu am auzit bine sunetul care a fost deja provocat, acesta se îndreaptă spre urechile mele. Asta se numeşte primele noua Sefirot.

Din partea a 2-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/27/18 Taldmud Eser Sefirot, partea 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul principiu Cabalist, care este „Nu este nimeni în afară de El”, rămâne subiectul repetitiv de dezvoltare spirituală, care se construieşte pe revelarea Creatorului.

Creatorul este revelat ca singurul care există, care guvernează şi ca singurul care determină. El este într-o comunicare constantă cu noi, trimiţându-ne tot felul de gânduri şi dorinţe, care pare că se trezesc în noi de nicăieri: dintr-o dată îmi doresc ceva, un gând apare dintr-o dată şi nu înţeleg de unde vine.

Aşadar, prima noastră sarcină este să ne concentrăm pe faptul că „Nu este nimeni în afară de El”, care este sursa tuturor lucrurilor care se petrec cu mine şi în mine.

În al doilea rând, ]n mod practic, acest principiu înseamnă că tot ceea ce fac este făcut de către Creator.

În al treilea rând, dacă cred că eu însumi acţionez, atunci eu mă înşel. Însă exista asemenea stări când pot cere Creatorului să mă lase pe mine să acţionez. Dacă aceste acţiuni sunt direcţionate împotriva naturii mele, împotriva ego-ului meu, atunci eu îi cer Lui să le schimbe cu altele.

Este cererea mea şi nu acţiunea în sine, care în orice caz vine de la El sub influenţa Luminii superioare, care poate să apară printr-o procesare corectă a interacţiunii mele cu mediul.

Se pare că toate sentimentele mele şi tot ceea ce mi se pare că vine din partea mea, de fapt, toate acestea vin numai de la Creator, deşi nu văd acest lucru.

Totuşi, eu pot să mă conectez cu mediul meu şi să primesc de la el asemenea excitaţii pozitive şi negative, în gânduri şi sentimente, în care eu însumi voi începe să generez ceva în plus de ceea face Creatorul prin mine. Iar apoi, aceste acţiuni vor fi ale mele. În aceste acţiuni, gânduri şi dorinţe, eu voi fi eu.

Ce înseamnă „eu”? Când apare o fiinţă umană (Adam)? Se întâmplă atunci când el începe să interacţioneze cu mediul său, în aşa fel încât el ia de la acesta oportunitatea de a lucra împotriva Creatorului. Apoi el capătă puterea şi acţionează. Asta se numeşte c[ „Fiii mei M-au învins”.

Întrebare: Cum ar trebui să asociez procesul vieţii prezente de principiul „Nu este nimeni în afară de El”?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să te angajezi cu seriozitate în Cabala, deoarece numai Cabala realizează în toate lumile principiul „Nu este nimeni în afară de El”.

Lumina guvernează toate lumile, persoana şi umanitatea, determinând toate acţiunile noastre, întrebările, etc. Aşadar, întreaga înţelepciune a Cabalei se potriveşte practic într-un singur principiu – concluzia că nu există altceva, decât singura forță unificată a naturii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga realitate a fost creată ca rezultat al împrăștierii Luminii care a creat dorința „este din nu este” și apoi a dezvoltat-o. Începând de la Big Bang, dorința s-a înăsprit (s-a accentuat) din ce în ce mai mult și astfel au fost create unde, gaze și materia neînsuflețită (minerală).

Apoi, pe Pământ, au apărut plantele, animalele și omul, cel care a parcurs multe faze de dezvoltare pebtru a putea obține, într-un final, asemănarea cu Creatorul.

Este interesant că Lumina și dorința sunt imprimate în creatură sub două forme: masculină și feminină. Calitățile masculină și feminină, urmând exemplul celor două Parțufim spirituale: Aba (Tata) și Ima (Mama), adică Or Hasadim și Or Hohma, se conectează una cu alta și dau naștere unei noi generații de forme masculin sau feminin.

Conexiunea dintre un bărbat și o femeie este specială, fiindcă, pe de o parte, ei sunt opuși unul altuia iar, pe de altă parte, simt că au scop comun. Scopul spiritual comun îi unește atât de mult, încât acționează împreună și dau naștere la urmași. Din asta este clar de unde provine conceptul de familie și dorința naturală de a trăi în cuplu, de a da naștere și de a-și dezvolta propria continuitate.

Noi suntem cu toții o familie. Nu numai bunici și bunice, tați și mame, cât și copii și așa mai departe, din generație în generație, dar și toți bărbații și toate femeile, în general, sunt o familie, descendenți ai lui Adam și Eva. Este o mare diferență între cele două forme spirituale, bărbatul și femeia.

Ca rezultat al conexiunii noastre, unul cu altul, dăm naștere unui copil numit „suflet”. Când prezentăm această conexiune Creatorului, El îi dă spiritul vieții. În acest suflet, în conexiunea corectă dintre noi, obținem adeziunea cu Creatorul, după cum este scris, „Bărbatul, femeia și Sfințenia (Șhina) dintre ei”.

Cel mai important lucru este să știm că uniunea noastră, unul cu altul, trebuie să fie de dragul construirii unui suflet. Asta înseamnă că fără tovarășii de drum, prietenii, nu putem obține sufletul.

Dacă eu mă conectez cu tovarășul meu de grup prin dorința de primire, atunci dorința de a dărui participă din partea lui și vice-versa, iar dacă din partea lui este dorința de primire, din partea mea este dorința de dăruire. Acționăm totdeauna între noi ca Zahar ve Nekeva (calitatea masculină și calitatea feminină), care există în fiecare creatură.

Cel mai important este faptul că, conexiunea dintre noi trebuie să fie organizată și, ca rezultat, trebuie să dea naștere sufletului. Totdeauna aștept asta de la tovarășul de grup, iar eu să răspund în același fel. Cu fiecare contact, conversație sau muncă comună, construim în fiecare moment sufletele noastre, adică un loc pentru revelarea Creatorului, astfel ca Lumina Superioară să umple dorințele noastre comune de comunicare.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 19/02/2018 – Pregătirea pentru Convenția mondială 2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este Egiptul, locul exilului. Ne-am născut şi am crescut aici, simţindu-ne într-o realitate greşită, foarte îndepărtată de puterea dăruirii, a iubirii, a sacrificiului de sine, a unităţii, adică de proprietăţile Creatorului.

Studiul Înţelepciunii Cabalei are scopul de a ne stabili o viziune din ce în ce mai corectă a lumii, astfel încât să putem vedea că în lume există doar un singur om.

Toată lumea trebuie să se vadă ca fiind acest om. Dacă încorporează toată umanitatea în el, mulţumită unităţii şi iubirii şi a diferitelor corecţii pe care trebuie să le facă asupra lui, atunci el va vedea, cu adevărat, că în lume există doar un singur om.

Între timp, noi descoperim în lume o mulţime de forţe, care sunt în contradicţie şi care se opun una faţă cealaltă. Trebuie să le ataşăm pe toate unei singure surse, unei singure dorinţe, unei singure forţe şi că, pe lângă aceasta, nu este nimic altceva. În acest mod, noi vom ajunge gradual la concluzia că numai anularea de sine este singură acţiune pe care trebuie să o facem în fiecare moment, eliminând toate ”forţele” care vin de la mine, de la alţii, de la toţi ceilalţi, astfel încât să rămână o singură forţă superioară care domină în mod complet totul.

Aceasta este starea care ne pune în fata Creatorului, de partea Lui, pentru a adera la El şi pentru a fi inclus în El.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/27/18, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→