Întrebare: Care este motivul pentru care sunt derutați oamenii care nu sunt dezvoltați spiritual și sunt la începutul drumului?

Răspuns: Cabaliștii nu derutează pe nimeni. Ei explică cu mare precizie ce este Înțelepciunea Cabala și cum ar trebui un om să studieze.

Întrebare: În viziunea cabalistă asupra lumii, cum este exprimată perfecțiunea lumii? Ce vezi tu și eu nu văd?

Răspuns: Văd motivul pentru tot ceea ce se întâmplă, cum să acționez corect în acest context și, totodată rezultatul a tot ceea ce se întâmplă, chiar dacă nu este îndeplinit în lumea noastră.

Întrebare: Care este sursa spirituală a problemelor financiare de nerezolvat pe care o îndurăm de mulți ani? Există senzația că suntem sub controlul unui destin rău. Cum se raportează cabalistul la o astfel de situație?

Răspuns: Cabalistul simte asta ca pe o presiune de la Creator care acționează asupra lui astfel ca el să se angajeze în rezolvarea problemei lui în lumea noastră și, simultan, să ridice obținerea scopului spiritual deasupra acestei probleme.

Întrebare: Este cunoștința ta în Lumea Superioară 24 de ore pe zi?

Răspuns: În principiu, da, este. Mai precis, în ambele lumi.

Întrebare: Alegerea unei profesiuni și schimbarea felului de muncă pe care un om o face este conectată la creșterea egoului sau la influența Luminii?

Răspuns: Cu siguranță totul este determinat de Lumina care acționează și îl influențează pe om. Nimic nu este pe lume din întâmplare. Dar, un om care este implicat în studiul Înțelepciunii Cabala încearcă să găsească un serviciu (muncă) care să îi asigure traiul material și, simultan, să facă posibil studiul sistematic.

Întrebare: Dacă soarta este un program venit de la Creator, atunci ce este norocul? Este o greșeală în acest program sau o recompensă pentru conexiunea corectă cu El.

Răspuns: Acest concept de „noroc” există dar, el este posibil dacă și el este de Sus în programul de urcare spirituală. Intenția aici este urcarea spirituală, nu câștigul la Loto.

Întrebare: Este posibil să spunem că toți suntem în exil în lumea noastră?

Răspuns: Da, este spus și că suntem în exil. Dar acest exil se poate să fi continuat de mii de ani, de la un ciclu de viață la altul și, poate continua pentru mulți ani până când vei obține Lumea Superioară în timp ce ești în această lume.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 7/01/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Cabalei, ce revelează omul în procesul dobândirii, ce este la început şi ce este la final?

Răspuns: Întâi revelează că tot ceea ce este în lume este creat pentru om, ca el să înţeleagă proprietăţile Creatorului. Prin urmare, sensul existenţei este să revelăm acţiunile Creatorului în noi, înşine.

La final, atunci când obţine corecţia completă, el revelează că tot ceea ce se întâmplă în el este în ton cu Creatorul, în acordul absolut cu El.

Întrebare: Se crede că întâi omul revelează că “Nu există nimeni în afară de El”, iar apoi că “El este bunul care face bine”. Putem să repartizăm în astfel de etape?

Răspuns: Ai putea să spui și aşa. Însă, pe fiecare treaptă, totul este amestecat împreună.

Întrebare: în cartea Shamati este scris: “Creatorul este umbra mea”. Cum poate cineva să urce spre atingerea Creatorului, realizând că El este umbra lui? Ne opreşte ceva să vedem asta?

Răspuns: “Creatorul este umbra mea” înseamnă că totul este reflecţia Creatorului, iar omul, de asemenea. Cum se mişcă Creatorul faţă de om, ca omul să facă aceste mişcări.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 2/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți cabaliștii au această percepție dublă, a mea și a egoismului meu?

Răspuns: Depinde cu ce se asociază individul însuși: cu punctul din inimă sau cu egoismul său. Dacă se asociază și cu unul și cu celălalt, atunci el se simte cu adevărat într-o stare duală, divizat în două părți.

Întrebare: E o stare bună?

Răspuns: Este una foarte bună! În orice punct din viață, în orice stare, ții în minte că ești alcătuit din două părți, una este dorința egoismului tău și cealaltă este dorința de a fi o ființă umană.

În cele din urmă, este cel mai bine să te desparți de egoismul tău, să-l privești de la distanță și să te convingi singur ce fel de egoiști suntem. Alăturându-l binelui, înțelegem ce putem fi cu toții. Egoismul însă nu va dispărea și, în cele din urmă, noi nu vom mai suferi din cauza lui. Îl vom trata complet obiectiv. Aceasta este o calitate naturală mare, care ne ajută să urcăm din ce în ce mai sus.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 04.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Este imposibil să guste plăcerea din adeziune înainte ca omul să facă multe fapte bune care îl pot afecta, adică prin respectarea strictă a acestei condiţii pentru a-I aduce încântare Lui sau, în alte cuvinte, bucuria din încântarea oferită Creatorului prin desfăşurarea acestei porunci. După ce omul simte marea plăcere din acţiuni, este posibil să Îl înţeleagă pe El, în măsură acelei plăceri.

Pentru a aduce încântare Creatorului, omul trebuie să facă fapte bune pentru ceilalţi, deoarece nu contează pentru tine dacă le faci faţă de oameni sau faţă de Creator. Totuşi, egoismul nostru se revoltă împotriva acestui lucru.

În ceea ce priveşte Creatorul, tu pari să fii pregătit să faci fapte bune, deoarece egoismul tău se complace în asta. Dar, dacă îţi doreşti cu adevărat să fie de dragul Lui, asta este posibil numai dacă o faci faţă de oameni.

Întrebare: Asta înseamnă că fără acţiuni eu nu pot să ajung la adeziunea cu Creatorul în intenţiile mele?

Răspuns: Nu! Intenţiile tale doar te înşeală, în timp ce acţiunile indică faptul că intenţiile tale sunt adevărate.

Cea mai importantă acţiune este să organizezi oamenii aşa încât să fie conectaţi între ei prin legături bune.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 12/11/17

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rezumat

Abordarea corectă a vieții înseamnă descoperirea secretului ei, adică forța iubirii și a dăruirii. Înțelepciunea Cabala ne învață cum să descoperim această forță prin conectarea cu ceilalți oameni în timpul vieții noastre. Prin unitatea noastră este revelată cea mai înaltă Forță. Aceasta este o abordare diferită față de celelalte abordări, fiindcă ne învață că totul este pentru „ceea ce este cel mai bun” și că „totul înseamnă o lecție”. Odată cu descoperirea Creatorului, omul înțelege ce acționează în el, încotro este condus și cum să aibă o legătură permanentă cu Creatorul.

Din KabTv „O viață nouă” nr. 1005 „Abordarea corectă a Creatorului” din 29/04/18

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când văd un defect în ceva eu mă bucur cu el. Până la urmă, acesta este un semn că am făcut o corecţie şi prin urmare descopăr un nou defect. Adică eu sunt fericit în legătură cu starea mea anterioară corectată.

De asemenea, sunt fericit în starea prezentă, deoarece acum am o nouă oportunitate să fac o corecţie şi să mă bucur de asta. Reiese că în trecut, prezent şi viitor, tot timpul şi în toate stările, eu sunt bucuros.

Perfecţiunea este construită deasupra cunoaşterii, deasupra senzaţiei. În interiorul senzaţiilor eu simt deranjamente şi probleme, însă deasupra senzaţiilor – analizând de ce, de unde şi cu ce motiv vin la mine – eu mă bucur. Acestea sunt două nivele diferite.

Totul vine dintr-un mare sistem care îmi revelează problemele şi deranjamentele în conformitate cu abilitatea mea, iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea faţă de ele. Acest sistem există înaintea mea. Atunci când îmi sunt revelate corupţiile, este un semn că trebuie să fac o corecţie, deoarece nu este nimic altceva de corectat decât atitudinea mea.

Din momentul în care văd o corupţie eu încep să mă gândesc de unde a venit, cine a trimis-o şi cu ce scop. Apoi lucrez asupra ei şi o corectez. Sunt fericit tot timpul. Mă aflu sub grija constantă a forţei superioare care construieşte sufletul meu. Eu trebuie doar să încerc să mă lipesc de acţiunile Creatorului, indiferent dacă ele îmi par rele sau bune.

Trebuie să îmi aduc aminte de unde vin problemele, dar să nu le urmăresc în cunoaştere (adică în senzaţiile pe care le trezesc în mine). În schimb eu rămân cu un nivel deasupra lor, înţelegând că totul este făcut în beneficiul meu. Vreau să mă lipesc de cel care mi-a dat lovitura şi să sărut mâna care m-a lovit. Astfel, eu vreau să mă lipesc de Creator deasupra loviturilor. Dacă reuşesc, eu mă detaşez de nivelul corporal şi exist în adeziune cu nivelul spiritual deasupra lumii corporale. ¹

Mă bucur de deficienţele revelate, deoarece ele au existat anterior în mine, însă au fost ascunse, permiţându-mi să cred că sunt perfect. Totuşi, atunci când o deficientă este revelată, este o salvare, deoarece unei persoane i se dă o oportunitate să corecteze ceea ce este capabil să corecteze. Aşadar, eu îmbrăţişez toate problemele şi deranjamentele pe care le aduce Creatorul asupra mea. Până la urmă, Creatorul le trimite doar de dragul corecţiei. El nu ne pedepseşte niciodată.

Creatorul Însuşi recunoaşte că El a creat înclinaţia rea. Toate problemele noastre vin din acel egoism. Prin urmare, nu este niciun defect care să îmi aparţină mie personal. Singura greşeală este că nu am îndeplinit ceea ce am putut îndeplini – asta este întreaga mea crimă.

Toate problemele există pentru ca eu să-mi corectez atitudinea faţă de ele, declarând că ele vin de la Creator şi îi sunt recunoscător pentru ele. Nimic altceva nu mai este necesar. Toate corecţiile sunt făcute interior, printr-o schimbare a atitudinii. Este necesar să ajung la o stare unde întreaga lume îmi va arăta unde trebuie să-mi corectez puţin mentalitatea şi totul va fi în regulă.

Acţiunile fizice sunt doar o joacă de copil. Adevăratele acţiuni stau ăn atitudinea noastră faţă de acţiunile Creatorului asupra noastră. Asta se numeşte munca Creatorului. ²

Bucuria este exprimată în faptul că, în conformitate cu senzaţia din dorinţa mea de a mă bucura, sunt în încurcătură, dar, conform cu senzaţia în credinţă (în dorinţa de dăruire obţinută), eu sunt într-o urcare. Distanţa dintre una şi cealaltă îmi dă senzaţia de bucurie. Fără lovitura în dorinţa de a mă bucura, eu nu aş putea obţine o nouă dorinţă de a dărui. ³

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/17/18, Shamati, articolul 40, „Care este măsura credinţei în Rav”

https://archive.kbb1.com/events/cu/goAL8TwF?language=ro

1 Minutul 28:35
2 Minutul 40:00
3 Minutul 49:40

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru este unitatea noastră prin care noi restabilim sufletul spart al lui Adam. Munca unui om este să corecteze toate părțile acestui suflet, să le unească împreună prin conectarea treptată din ce în ce mai mult a unuia cu celălalt. Mai întâi, trebuie să ne dăm seama ce ne împiedică, ce rezistă la unitatea noastră. Se află în calitățile noastre interioare, nu este vreun dușman extern. Acest dușman stă în noi și, în loc să îl ascundem, trebuie să-l corectăm astfel încât să putem schimba ura pentru ceilalți în iubire pentru ceilalți. Când atragem acest adversar spre conexiune, el devine de 620 de ori mai semnificativ, mai puternic și mai adânc decât era înainte de spargere.

Rezultă că nu a fost o spargere, ci numai revelarea răului ascuns. El a existat de la început în interiorul lui Adam, dar nu s-a manifestat. Și când el a vrut să-și folosească dorința de primire pentru a dărui, el nu a putut să o facă din cauza calităților egoiste care s-au revelat atunci.

Trebuie să înțelegem esența spargerii, păcatului Pomului Cunoașterii. A fost revelarea răului care a fost plasat acolo inițial și care a fost revelat dintr-o dată. Apoi el a căzut spart, adică a fost incapabil să mențină unitatea anterioară.

Noi suntem cu toții consecința acestei acțiuni, numit Păcatul Pomului Cunoașterii, Distrugerea Templului, Spargerea, și noi trebuie să aflăm exact unde sunt aceste dorințe. (Minutul 0:20)

Înclinația rea este numai ceea ce rezistă la conexiune, dorința de primire situată opus dorinței de dăruire. La început, această dorință a fost restricționată. A fost incapabilă să lucreze cu primirea de dragul dăruirii. Și, de aceea, când această structură numită Adam a început să lucreze cu aceste dorințe de primire de dragul dăruirii, s-a revelat păcatul lui, cu alte cuvinte, intenția lui egoistă.

Trebuie să corectăm aceste dorințe care se dezvăluie ca fiind sparte, să începem cu cele mai ușoare și să trecem la cele mai grele. Asta ia timp; facem acest lucru în porții mici până când ne întoarcem la sufletul general corectat al lui Adam. Ajungem tocmai la starea în care a vrut să fie Adam HaRișon făcând acțiuni de primire de dragul dăruirii în întregul lui suflet, ca și cum el ar fi reușit.

Dar, de fapt, nu este chiar aceeași stare. De aceea trebuie să trecem prin tot acest proces, fiindcă prin el revelăm răul. Și dezvăluirea răului este o contribuție uriașă la corectare și la starea finală. Acest rău are o mare putere, opusă direct Luminii, Creatorului. Și tocmai această putere a răului și numeroasele lui aparențe sunt cele prin care obținem natura Creatorului, caracterul Lui, stilul Lui.

Ajungem să înțelegem adâncimea și multiplele fațete ale naturii răului egoismului și începem treptat să îl aducem la bine. În final, obținem o dorință corectată în care sunt două forțe: dorința noastră de unitate și rezistența egoismului la ea, amândouă lucrând pentru a întări puterea viitoarei conexiuni dintre noi și Creator.

De aceea este imposibil să avem rău fără bine sau bine fără rău – amândouă trebuind să lucreze împreună. Și, de fapt, își fac munca cu credință pentru revelarea Creatorului și pentru a-i aduce Lui plăcere. Întregul sistem este orientat spre acest lucru și noi trebuie doar să adăugăm munca noastră. (Minutul 3:50)

În toată răsuflarea noastră și în viețile noastre limitate, avem o singură oportunitate: să revelăm sursa vieții și să stabilim cu El o conexiune eternă. De aceea, încercăm să stabilim aceste conexiuni cu prietenii. Sunt obligat să mă conectez la sistem fiindcă numai din cele zece Sfirot voi fi în stare să obțin Forța Superioară (Minutul 48:13)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 6/6/18 – Topic – „Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce mijloace măsurăm distanţele spirituale?

Răspuns: În lumea spirituală distanţele sunt măsurate prin diferenţele în caracteristici.

Întrebare: Conform înţelepciunii Cabala, fiecare trăieşte în lumea lui mică, în propria realitate. Este vreun fel de realitate comună şi unită?

Răspuns: Nu, este doar Creatorul. Prin El noi începem să percepem şi să înţelegem Kli-ul nostru comun, conexiunea noastră reciprocă, revelaţia Lui în noi.

Întrebare: Dacă ies două sisteme din Creator, atât cel rău, cât şi cel bun, atunci de ce nu pot vedea binele şi răul într-un prieten care este controlat de Creator 100%?

Răspuns: Atât prietenul, cât şi întreaga lume, trebuie să fie văzute ca revelaţia Creatorului.

Întrebare: Cum poate cineva să înţeleagă în mod corect oamenii şi să fie îngrijorat de ei? Trebuie să vedem într-o singură persoană toată natura şi Creatorul sau trebuie să vedem controlul şi acţiunea Creatorului prin oameni în noi înşine?

Răspuns: Trebuie să o văd ca pe o activitate a Creatorului prin oameni în mine. Eu nu văd niciodată revelaţia Creatorului în natură şi în umanitate. Eu văd ceea ce îmi este prezentat în mod clar.

Întrebare: Deci eu nu trebuie să corectez nimic în mine cu excepţia atitudinii faţă de ceilalţi. Atitudinea mea faţă de ceilalţi nu este în mine?

Răspuns: Da, dar este posibil să corectezi asta. Trebuie să mă raportez faţă de ceilalţi aşa cum o fac faţă de Creator. Atunci când întreaga lume este plină de această caracteristică a dăruirii şi iubirii, cu excepţia mea, atunci voi putea să mă conectez pe mine însumi cu această caracteristică.

Întrebare: Este în înţelepciunea Cabala expresia: „Sunt bolnav de dragoste” (Cântarea cântărilor 2:5). Despre ce este vorba?

Răspuns: Asta este ceea ce spune Malchut în relaţie cu Keter (Creatorul), atunci când ea dobândeşte, pe drumul spre Creator, caracteristica de Bina. Atunci când Malchut dobândeşte Bina, ea întâi de toate dobândeşte toată caracteristica dăruirii, iar după aceasta, prin înălţarea ei de la Bina la Keter, ea dobândeşte de asemenea şi caracteristica iubirii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/3/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să se identifice alte forțe în Forța Superioară a Naturii?

Răspuns: Nu. Există o singură Forță, Creatorul/Natura, care conduce totul într-un singur sistem cu o singură forță, de dăruire. Toată Creația este bazată pe forța opusă. Scopul este de a o administra, de a-i schimba direcția și de a o alătura Creatorului prin corectarea ei.

Întrebare: Dar Forța Creației este, de asemenea, o forță. Înseamnă că deja sunt două?

Răspuns: Nu. Chestiunea este că noi nu o putem divide pur și simplu.

Trebuie să înțelegem dacă egoismul există cu adevărat. Pare că da. Dar pentru ce? Există pentru a ne da oportunitatea de a obține calitatea opusă, dăruirea, iubirea, altruismul. Când obținem această calitate, descoperim că egoismul nu a existat niciodată, doar ni s-a părut nouă că a existat, pentru a ne ridica la proprietatea de dăruire, de iubire.

Dar, acestea sunt cuvinte goale până când omul nu le va experimenta el însuși.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 4/02/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul este o forţă care umple şi aranjează tot ceea ce gândim, vedem, simţim şi spunem. Fiinţele create nu au nimic în şi din ele însele. Creatorul a creat şi a dezvoltat voinţa de a primi. El o împlineşte, o ghidează şi o controlează. Aşadar, noi nu facem nicio acţiune independent. Toate sunt acţiunile Creatorului. Nu este nimeni în afară de El.

Totuşi, deşi Creatorul ne controlează în mod complet şi face toate acţiunile prin noi, nouă ni s-a oferit o oportunitate specială de a fi independenţi. Putem fi numite creaturi independente în măsura în care devenim precum Creatorul, însă acest lucru este adevărat doar pentru acei indivizi unici care obţin credinţa în Creator: o senzaţie a forţei superioare.

Aceşti indivizi unici acţionează exact în modul în care Creatorul vrea s-o facă, însă prin propria lor voinţă. Toţi ceilalţi oameni acţionează în aceeaşi manieră ca restul naturii – în mod intuitiv, inconştient şi sub controlul complet al Creatorului. Ei se consideră pe ei înşişi ca fiind „liberi” din cauza percepţiei lor limitată. Totuşi, atunci când oamenii descoperă Creatorul şi tânjesc să se asemene cu El în totalitate, atunci ei devin exact ca El şi, totuşi, ei sunt independenţi şi liberi. ¹

Creatorul a creat voinţa de a primi. El ghidează, dezvoltă şi organizează toate acţiunile. Într-adevăr, această voinţă de a primi depinde complet de Lumină şi face în mod intuitiv toate acţiunile pe care le dictează Lumina. Vedem că în acest mod se comportă obiectele inanimate, plantele, animalele şi chiar şi fiinţele umane.

Creatorul, totuşi, alege câţiva oameni şi le dă oportunitatea de a obţine puterile Creatorului, să facă acţiuni pe cont propriu, însă numai cu scopul de a se asemăna cu El. Apoi, ei devin liberi. În funcţie de nivelul pe care a urcat cineva, Creatorul încetează să-l mai controleze (fie parţial sau complet), deoarece omul se controlează pe el însuşi exact în conformitate cu dorinţa Creatorului. ²

Creatorul conduce în întregime toată natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Este ca şi cum nu există nivelul uman. Totuşi, atunci când o persoană devine precum Creatorul şi începe să se conducă pe ea însăşi precum Creatorul – atunci când învăţă această guvernare de la Creator şi, prin urmare, este numită „un discipol învăţat” – se ridică la următorul nivel şi devine „om” („Adam”). Asta o ridică deasupra nivelului animat, făcând-o similară cu forţa superioară şi îi permite să obţină Creatorul. ³

Senzaţia prin care Creatorul se îmbrăcă într-o persoană – în toate dorinţele, gândurile, acţiunile şi impresiile sale – se numeşte nivelul dobândirii credinţei. Persoana simte că, Creatorul conduce întreaga lume în modul bunului care face bine.

Credinţa deasupra raţiunii este senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în toată esenţa noastră. Omul trebuie să încerce să simtă că, Creatorul îl conduce pe el şi întreaga lume în modul bunului care face bine, în ciuda faptului că, Creatorul deteriorează această senzaţie şi îi arătă exact opusul. ⁴

Starea finalei corectări este o îmbrăcare completă a Creatorului într-o persoană – când forţa superioară este simţită în toate organele noastre. Simţim că întreaga lume este guvernată de forţa superioară şi că noi am făcut tot timpul şi facem acţiunile Creatorului: întâi prin constrângere şi apoi prin propria noastră voinţă, prin consimţământul nostru. De aceea, devenim lucrătorii devotaţi ai Creatorului, care muncesc din iubire. ⁵

Munca unei persoane este să încerce să se asemene Creatorului, ca şi cum El este îmbrăcat în noi şi că El ne controlează în totalitate. În măsura în care ne putem imagina această stare, noi suntem inspiraţi de ea şi preschimbam starea dorită în cea existentă. Creatorul ne-a ales, iar noi facem paşi spre El. El ne iubeşte! El ne trezeşte din dragoste, dorindu-şi să ne asemănăm cu El şi să ajungem la starea Lui. Noi nu ar trebui doar să ne imaginăm, ci să simţim cu adevărat cum să facem asta.

Trebuie să încercăm să stabilim asemenea relaţii între noi ca şi cum Creatorul s-a îmbrăcat deja în noi. Apoi vom simţi cât de mult starea noastră dorită eşuează să corespundă cu starea noastră existenţă şi vom ridica o rugăciune (MAN) către Creator, dorindu-ne să fim în realitatea Creatorului, nu doar în imaginaţia noastră.

Aceasta este munca omului: să ne forţăm să ne imaginăm că, Creatorul este îmbrăcat în noi şi că toate acţiunile noastre sunt definite de senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în relaţiile noastre şi în mintea şi în inimile noastre. Totuşi, deoarece aceasta încă nu este realitatea noastră, ci doar imaginaţia, egoismul ne ajută să înţelegem spaţiul dintre stările dorite şi cele existente şi noi ridicăm acest spaţiu la Creator ca o cerere pentru corecţie.

Până la urmă, în realitate, noi încă nu avem credinţă, senzaţia Creatorului în toate organele noastre, deoarece nu avem organe spirituale pentru a acţiona ca şi cum în conexiunea dintre noi să poată locui Creatorul. Aşadar, apelăm la Creator cu rugăciunea de a ne corecta şi de a ne conecta cu scopul ca El să poată să se îmbrace în noi. ⁶

Rugăciunea include două stări: starea existentă pe care o vedem din organele noastre existente de simţ şi starea dorită în care ne imaginăm pe noi înşine că şi cum am fi deja conectaţi între noi şi că, Creatorul este revelat şi că locuieşte în noi. Spaţiul dintre aceste două stări crează o mare lipsă prin care apelăm la Creator. ⁷

Rugăciunea trebuie construită pe baza spaţiului clarificat dintre starea dorită şi cea existentă. Rugăciunea nu este doar o dorinţă de a mânca un măr delicios. Prin eforturile noastre, noi trebuie să construim starea dorită în noi, adică să ne imaginăm conexiunea dintre noi cu scopul de a revela Creatorul între noi şi ca să Îi aducem încântare.

Apoi vedem că starea noastră prezentă este insuficientă şi incorectă. Spaţiul dintre stările dorite şi cele existente devine vizibil pentru noi, iar noi îl ridicăm la Creator. În răspunsul la rugăciunea noastră, noi primim dorinţe noi, cerinţe pe care nu le-am avut anterior şi pe care noi înşine le-am format.

Prin ele construim nivelul nostru uman, pe care nu l-am avut anterior. Din partea Creatorului sunt date doar nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Nivelul uman nu există în materie, ci numai în gând şi în dorinţă, iar asta este exact ceea ce noi construim acum.

Nivelul unei persoane, Adam, este înclinaţia de a ajunge mai aproape de Creator. Trebuie să ne-o închipuim similar cu modul în care ne închipuim tot ceea ce vrem în această lume: eu mă aflu într-o anumită stare şi vreau s-o schimb într-una mai bună – aceasta este dorinţa oricărei creaturi în viaţă. ⁸

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/18/18, lecţie pe subiectul „Măreţia Creatorului”

1 Minutul 2:30
2 Minutul 6:03
3 Minutul 14:20
4 Minutul 17:20
5 Minutul 27:10
6 Minutul 31:50
7 Minutul 44:10
8 Minutul 48:45

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→