Întrebare: Dacă văd o proprietate negativă în prieten, trebuie să o completez. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Aici, legea naturii este aceea că nu este nimic greşit. Şi nu este nimic rău nici în om, în niciunul dintre noi! „Răul” vine din spargerea noastră şi astfel tu ai pătrimea lui, în altul este jumătate, în mine o treime, etc.

Dacă adunăm toate aceste proprietăţi împreună, atunci ele formează o proprietate a întregului, care constă din plus şi minus. De fapt, atunci când sufletul s-a spart, s-au format proprietăţi negative şi chiar şi cele pozitive arată negativ, pentru că nu există nimic care să le complementeze.

Înţelepciunea corectării înseamnă corectarea separării şi distanţei dintre noi. Trebuie să ne facem creierele noastre să lucreze în această direcţie: nu este nici rău și nici bine. Separarea dintre noi este rea. De aceea, vedem proprietăţi sparte, care întotdeauna ni se par negative.

Dacă nu este nimic opus unei proprietăţi sparte, oricât de pozitivă ar fi, va arăta negativă.

Din lecţia nr. 1 de la congresul din Vilnius din 03.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să trăiască normal şi să se dezvolte spiritual dacă nu se simte iubit de alţi oameni?

Răspuns: Omul trebuie să se dezvolte pentru a-şi descoperi potenţialul spiritual. Este păcat ca viaţa să treacă în van. De aceea, nu trebuie să acorde prea multă atenţie la nimic. Dacă îi este dată oportunitatea de a studia în cadrul organizaţiei noastre, oportunitatea de a-şi dezvolta calităţile spirituale, atunci restul depinde de el.

Nu este nevoie de nimic altceva. Prin asta, el nu depinde de nimeni. Poate chiar să rămână singur în faţa calculatorului dacă nu este nimeni în jurul său. Este de dorit, desigur, să aibă prieteni, un grup, dar dacă nu are, atunci conexiunea virtuală îi este suficientă pentru a-şi corecta egoismul. Să corecteze înseamnă să îşi contrabalanseze ego-ul cu o calitate opusă, iar pe baza contrastului dintre acestea să îl obţină pe Creator.

Va descoperi iubirea care umple întregul univers. De fapt, cel care începe să se angajeze în Cabala primeşte câteodată o astfel de stare în care iubirea care umple întreaga lume îi este revelată. Dar apoi această stare dispare şi după o perioadă el trebuie să obţină iarăşi această stare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cuvântul „iubire” să fie înlocuit cu „echilibru între forţele opuse” sau „armonia dintre primire şi dăruire”?

Răspuns: Există două tipuri de iubire: iubirea de sine şi iubirea pentru alţii sau iubirea internă şi cea externă.

Dacă iubirea este direcţionată spre sine, atunci este acelaşi egoism. Iubesc să mănânc bine, să beau un vin bun, să mă împlinesc cu plăcere sexuală, să călătoresc, să mă joc cu copilul meu, etc. Toate acestea nu sunt decât manifestarea egoismului meu. Îmi iubesc copilul pentru că este al meu; deoarece mă iubesc pe mine îl iubesc şi pe el.

De ce ar trebui să se numească asta un anumit tip de iubire? Ele sunt manifestări simple ale egoismului. Natural, pentru cineva este foarte frumos sau plăcut, există chiar şi demonstraţii de sacrificiu de sine. Dar, individul, desigur, plăteşte pentru asta.

Întrebare: Se poate spune atunci că, din punct de vedere Cabalist, aşa cum există ură datorită unei cauze, există şi iubire datorită unei cauze?

Răspuns: Iubirea nu poate exista fără o cauză. Pur şi simplu este necesar să se identifice unde se află cauza. Chiar dacă se numeşte iubire fără nicio cauză, asta înseamnă că nu am depus efort sau suntem incapabili să identificăm cauza sau cauza se află deasupra egoismului nostru şi, de aceea, îi spunem aşa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot afecta relaţiile dintre oameni un vulcan sau un cutremur? Un ocean poate să afle că oamenii de la ţărm au început să se trateze mai bine între ei şi apoi să se calmeze?

Răspuns: Noi toţi o vom face; natura inanimată, plantele, animalele şi oamenii aparţin unui singur sistem. Țunamurile şi uraganele sunt trezite de aceleaşi forţe care sunt controlate de gândurile şi sentimentele noastre. Numai că mintea şi sentimentele noastre sunt la un nivel superior decât forţele care provoacă uraganele. Un uragan este o cantitate puternică, iar persoana este în calitate.

Dacă ne îmbunătăţim relaţiile la nivelul uman prin „zece grame”, apropiindu-ne între noi, atunci, prin aceasta trezim uraganul la un nivel inferior nu prin zece grame, ci de miliarde de ori. Nu vor mai provoca niciun rău.

Până una alta, acesta este un singur sistem, un nivelul peste altul. Noi, la nivelul uman, ne aflăm la nivelul calitativ, iar uraganul, la nivelul inanimat, este la nivelul cantitativ. Puterea sa este în cantitate, iar a noastră în calitate şi, prin urmare, gândul uman este capabil să pornească sau să oprească uraganele. Totuşi, până acum, noi doar le pornim.

Întrebare: O sută de oameni care stau la ţărm, pot opri un uragan care se apropie cu forţa gândului?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, ei nu trebuie să stea la ţărmul oceanului pentru acest lucru. Principalul lucru este că noi trebuie să ajungem la conexiune şi unitate între noi şi să echilibrăm forţele rele, pe care le avem, cu forţele bune. Apoi la toate nivelele – inanimat, vegetal şi animal, care sunt sub noi, echilibrul va fi restaurat.

Întrebare: Asta înseamnă că ameninţarea nu vine din partea oceanului furtunos, de la pământul care tremură sub noi sau de la erupţia de vulcani? Ar trebui să ne întoarcem forţa gândurilor noastre spre ele?

Răspuns: Deloc! Ar trebui să acordăm atenţie numai nouă înşine, spre corectarea atitudinii faţă de ceilalţi. Pe cât de mult ar părea o fantezie, ireal şi neştiinţific, funcţionează exact în modul acesta.

Trebuie să învăţăm să ne controlăm gândurile, dorinţele şi intenţiile. Până una alta, dacă noi nu facem acest lucru, atunci ele vor trece automat de partea egoistă, căutând să aducă mai mult beneficiu pentru noi şi mai mult rău altora.

Întrebare: Cum va fi o persoană corectată a viitorului?

Răspuns: Persoana corectată a viitorului va învăţa aptitudinea de a păstra un echilibru ideal cu ceilalţi, aşa încât să nu fie deasupra tuturor şi ca ei să nu fie deasupra lui, ci ca ei toţi să fie prieteni, conectați prin relaţii bune. Mulţumită acestui lucru toată natura va ajunge la un echilibru, iar asta se va numi Grădina Eden, paradisul.

Întrebare: Ce griji vor avea oamenii când se vor trezi dimineaţa într-o asemenea Grădină a Edenului?

Răspuns: Este scris că „lumea acţionează conform legilor neschimbătoare”, iar în viaţă totul va fi la fel. Dar o persoană va avea grijă de echilibrul dintre el şi toată natura, incluzând întreaga umanitate.

Întrebare: Aceasta va fi o viaţă bună sau va fi prea plictisitoare?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, vei avea experienţe nu din probleme, ci din lucruri bune. În loc să te îngrijorezi de un apel telefonic de la poliţie, doctor sau de la şcoală în ceea ce priveşte copiii, tu vei fi atins de o atitudine bună față de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în sistemul ecologic din ziua de azi? Care este diferenţa dintre un cutremur sau o erupţie vulcanică care se petrec astăzi şi cele care s-au întâmplat acum o mie de ani sau acum două sute de ani?

Răspuns: Motivul acestor cataclisme naturale este diferit. Acum o mie de ani, cauza unui cutremur a fost în procesul natural al evoluţiei, care caută să ne avanseze şi toată natura să se echilibreze.

Cauza a venit din forţa naturii în sine, iar acum cauza sta în propria noastră neglijenţă. În loc să aducem toate părţile naturii la conexiune, o persoană provoacă separarea universală.

Până acum, natura în sine a aplicat o presiune pe noi, pentru a-şi dezvolta toate nivelele – inanimat, vegetal, animal şi uman – până la un anumit nivel. În prezent, noi am ajuns deja la acest nivel predeterminat al dezvoltării şi am intrat în etapa aşa-numită a „omenirii integrale”.

Lumea se schimbă într-un mic sat unde toată lumea este conectată cu toată lumea, iar acum noi înşine suntem responsabili pentru menţinerea echilibrului. Se pare că fiecare problemă cauzată de lipsa echilibrului indică spre comportamentul nostru incorect.

Dacă uraganele şi cutremurele anterioare ne-au forţat să avansăm în dezvoltarea tehnologiei şi a economiei, astăzi ele pur şi simplu ne umilesc. Nu este suficient să reacţionăm la loviturile naturii prin dezvoltarea tehnologiei; astăzi, schimbările sociale şi corecţia conexiunilor sociale sunt deja necesare. Dacă nu reacţionăm corect atunci noi agravăm situaţia.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este forţa superioară, absolută a naturii, care controlează întreaga creaţie? În ce fel este diferită de forţele de bază ale naturii, care sunt cunoscute ştiinţei: gravitatea, forta nucleară şi electromagnetică?

Răspuns:  Toate celelalte forţe pe care umanitatea le-a descoperit, prin intelect, există la aceelaşi nivel ca şi intelectul, unde, de altfel, şi noi existăm şi le studiem. Dacă ne-am fi dezvoltat într-o formă diferită şi la un nivel diferit atunci am fi descoperit forţe diferite şi o lume diferită.

Diferenţa dintre toate aceste forţe şi forţa superioară a naturii rezidă în subiectivitatea percepţiei noastre asupra lor. Totul depinde de persoană, de nivelul de la care investighează şi înţelege. Fără individ nu există nimic şi este imposibil să spui că există ceva de fapt.

Întrebare: Dar dacă ar fi să nu privim deloc subiectiv, ci obiectiv?

Răspuns: Asta este imposibil; suntem incapabili de o examinare obiectivă, deoarece suntem creaţi de forţa superioară cu calităţi definite. Dacă nu observ un fenomen atunci nu există. Apare doar în percepţia mea şi în forma în care sunt capabil să îl percep.

Întrebare: Atunci, ce există de fapt?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât unica forţă superioară, care este fundaţia întregii naturi. Dar noi suntem capabili să percepem această forţă sub diferite forme şi calităţi, depinzând de forma şi calităţile pe care eu le creez.

Întrebare: Deci noi percepem această unică forţă în forma unor fragmente, depinzând de nivelul nostru de dezvoltare? Se va schimba această percepţie în viitor?

Răspuns: Totul depinde de persoană, deoarece lumea există în interiorul percepţiilor ei, iar în afară de ea există doar forţa superioară, numită natură, creând întreaga noastră viaţă. Toate percepţiile există în interiorul nostru ca efecte ale acestei forţe unice.

Tot ceea ce văd, simt, gândesc, tot ce este în interiorul meu şi în jurul meu, toate emoţiile şi gândurile mele, toate acestea sunt revelaţii ale forţei superioare. Persoanei îi este dată abilitatea de a se separa de această forţă şi, în această separare, se percepe pe sine ca existând într-o realitate particulară pe care o numim această lume.

Întrebare: Care este calitatea acestei forţe unice?

Răspuns: Singura sa calitate este acordarea, dăruirea, emanarea, o sursă care, în mod constant, dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte…. Acesta este modul în care o experimentăm. Noi nu descoperim această forţă, mai degrabă relaţia ei cu noi, dăruirea ei.

Şi noi realizăm cu acest prim act de dăruire că această forţă superioară a creat în noi abilitatea de a-i simţi influenţa şi de a face diferenţa între ea şi noi, experimentându-ne pe noi ca existând în afara ei. În mod special această diferenţiere ne permite să experimentăm propria noastră existenţă şi o realitate în jurul nostru.

Din Emisiunea “O nouă Viaţă” KabTV 27/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lume există foarte multă corupţie, înşelăciune, nedreptate, inegalitate între aceia care au şi aceia care nu au – iar toate acestea stau în calea unei vieţi normale. Evident, sunt oameni care sunt mai vinovaţi decât alţii, dar ce i se poate cere unei simple persoane.

De ce insişti că fiecare trebuie să se corecteze. Nu ar fi mai bine să se corecteze aceia care sunt în poziţia în care deţin puterea, astfel încât să îmbunătătească toate sistemele noastre şi să ne facă viaţa mai bună. Ce are de a face cu asta o persoană obşinuită?

Răspuns: O persoană obişnuită suferă fără să ştie de ce. Dar adevărul este că fiecare este la conducerea egoului său şi vor trebui să se corecteze.

Întrebare: Atunci, de ce să nu se corecteze doar aceia care sunt cauza problemei?

Răspuns: Nu ei sunt cauza problemei ; problema este o consecinţă a tuturor. Dacă am înlocui oamenii din vârf, alţii care nu sunt mai buni îi vor înlocui. Trebuie să corectăm întreaga societate umană, iar apoi toate celelalte nivele: animal, vegetal, mineral vor fi corectate, deoarece toate depind de om.

Întrebare: Ce este specific fiecarei persone şi este în detrimentul întregului sistem?

Răspuns: Este dorinţa umană de a-şi construi succesul pe ruina altuia.

Întrebare: Dar noi încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Există atatea societăţi de ajutorare în prezent şi nimeni nu mai suferă din cauza foamei. Se pare că ne pasă de ceilalţi şi dorim bunăstarea celorlalţi?

Răspuns: Problema este că fiecare judecă conform propriilor sale opinii şi, ca atare, este un paradox de ce noi facem atât de mult bine celorlalţi, iar cu toate acestea lumea se înrăutăţeşte? Aparent noi nu ştim ce înseamnă să facem bine celorlalţi şi ce pretinde sistemul naturii de la noi. Noi nu înţelegem că nu trebuie să construim o societate umană bazată pe propriile noastre păreri, ci conform cerinţelor superioare, deasupra tiparului nostru egoist, a sentimentelor sau a filosofiei.

Fiecare persoană are propria sa înţelegere despre cum ar trebui să arate societatea umană ideală. În primul rând, ar trebui să stabilim care este forma societăţii corecte. Nouă ne lipseşte înţelegerea şi, ca atare, intrăm mereu în argumente, în războaie şi toată lumea crede că are dreptate.

Tribunalele sunt inundate de oameni care încearcă să îşi demonstreze convingerile.

Aşadar, cine ne poate da definiţia parametrilor corecţi ai sistemului lumii astfel încât să reprezinte un verdict obiectiv şi nu opinia cuiva? La urma urmei, toţi suntem egoişti, corupţi, plini de diferite stereotipuri şi, fie inconştient, sau nu, întotdeauna ne gândim doar la noi şi nu la ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care primul lucru este de a determina forma corectă şi obiectivă a sistemului lumii. Şi pentru acest motiv trebuie să ne întoarcem către înţelepciunea Cabala, care explică ce reprezintă forţa superioară şi sistemul naturii şi cum putem devini similari. Deoarece aceasta este singura cale de a ajunge la o viaţă bună.

Forţa superioară a naturii este deasupra noastră şi nu o putem schimba. Cu toate acestea ne putem schimba pe noi şi ne putem aduce la armonie cu ea. Cu cât mai mult începem să ne asemănăm în calitate cu ea, cu atât mai fericite vor fi vieţile noastre.

Din Emisiunea “O Nouă Viaţă” pe KAB Tv 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce lumea a fost creată coruptă?

Răspuns: Ca să o putem corecta noi. La urma urmei, în procesul muncii de corecţie, noi pătrundem adânc în lume şi o putem explora și, ca atare, înţelegem cum functionează şi cum ar fi trebuit să funcţioneze dacă nu ar fi fost coruptă. Adică, noi, descoperim legile ei interne.

Întrebare:  Nu ar fi fost mai bine ca iniţial să fi avut lumea corectată, iar viaţa, o viaţă bună?

Răspuns: Deloc. Dacă primesc un dispozitiv funcţionabil, doar apăs pe buton şi obţin ceea ce vreau de la el. Dar dacă dispozitivul este stricat, atunci trebuie să pătrund în el şi să studiez cum funcţionează, să descopăr ce este defect, de ce, cum să îl repar şi cum ar trebui dispozitivul să funcţioneze.

Deci mă familiarizez cu întregul sistem. Corectându-l de la început la sfârşit devin stăpânul său.

Întrebare: Şi de ce ar trebui noi să devenim stăpânii sistemului?

Răspuns: Ca să guvernăm lumea. Omul trebuie să înţeleagă şi să simtă totul şi să controleze întregul univers. A corecta lumea înseamnă a corecta persoana, aşadar învăţ cine sunt şi astfel mă pot corecta. Creatorul, chipurile, m-a corupt, dare eu mă corectez. Prin aceasta voi învăţa ceea ce a facut Creatorul şi cum ar trebui să fie forma corectă. Mă aliniez cu Creatorul în munca Sa: El m-a corupt, iar eu mă corectez.

Şi se dovedeşte că devin egal Creatorului, ridicându-mă la gradul Său. Adică, întregul proces al corupţiei şi al corecţiei este destinat pentru a ridica persoană la un nivel superior al realităţii şi percepţiei lumii către o altă viaţă.

Din Emisiunea “ O Nouă Viaţă” pe KabTV 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un Cabalist are cel mai mare egoism din lume, asta înseamnă că este omul care are cea mai mică libertate?

Răspuns: Omul foloseşte egoismul pentru a se ridica deasupra lui.

Egoismul este o forţă, iar atunci când ne ridicăm deasupra lui, ne simţim în continuare liberi într-o măsură mai mare. Nu pot să mă simt liber dacă nu am senzaţia că nu sunt liber.

De aceea, Cabala este construită pe doi parametrii: Creatorul şi creaţia, o enormă calitate a dăruirii şi iubirii şi un enorm egoism.

Întrebare: Adică, sunt recunoscător Creatorului pentru că mi-a dat un egoism mare şi vreau să mă separ de el?

Răspuns: Asta este obligatoriu. Cel care este superior altora are şi un egoism mai mare. Altfel, cum ar putea urca?
Din lecţia de Cabala în limba rusă din 02.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→