Întrebare:: Unii oameni au tulburări mentale și cred că sunt în lumile spirituale. Un cabalist care a atins spiritualitatea simte de asemenea o anumită dualitate. Unde este granița dintre instabilitatea mentală și realizarea spirituală?

Răspuns: Oamenii vin la mine și îmi spun: „Sunt deja în lumea infinitului. Eu am corectat totul, dar ce spui despre tine?” Există impresii atât de interesante pe care le oferă omul despre sine! Din exterior desigur poți vedea sau nu poți vedea dacă el este în spiritualitate. Dacă este un străin, se poate ascunde.

De obicei fiecare dintre noi vede lumea superioară cu simțul său interior, cu calitatea dăruirii dezvoltată în el, doar dacă a intrat deja în contact constant cu natura superioară și Creatorul i s-a revelat și nu doar pentru o clipă. .

Până la urmă, dacă își dorește cu adevărat sau suferă mult, poate simți implicit manifestarea forței superioare pentru o perioadă scurtă de timp. Dar acesta nu este o simţire evidentă al Creatorului, ci un sentiment de căldură în care intri.

O persoană cunoaște și înțelege clar spiritualitatea doar atunci când a trecut deja bariera dintre cele două lumi. Cum poți determina dacă cineva se află în spatele barierei sau nu? — Prin calitatea dăruirii și a iubirii, care îl îmbrățișează constant față de toată lumea. Dar poate fi și înșelător.

KabTV “Am primit un apel.Personalitate disociativă” 21.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Una dintre calitățile importante în munca spirituală este răbdarea; omul ar trebui să strângă din dinți, să-și închidă gura și să treacă prin toate stările.

Aceasta este ceea ce faci toată viața dacă ai de-a face cu Creatorul, dacă El stă în fața ta, iar revelația și conexiunea cu El sunt singurul lucru important pentru tine, deoarece El este cu adevărat singurul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă.

Unde altundeva mai putem merge și la ce altceva ar trebui să fim atenți? Avem nevoie de porunca să ne iubim aproapele doar pentru a ne antrena și a atinge calitățile Sale. Nici aproapele meu, nici eu nu existăm aici, ci doar calea de a ajunge la calitatea de Creator.

Întrebare: Este răbdarea deosebit de importantă în timpul unei certe?

Răspuns: O ceartă este apariția unei contradicții cu Creatorul, când El mă pune în astfel de condiții încât nu accept tabloul pe care El mi-l pictează.

Întrebare: În principiu, atunci când există conflict între prieteni, este și acesta unul dintre elemente?

Răspuns: Desigur. Pur și simplu nu simt asta. Dacă sunt într-un grup, atunci aceasta este o lecție pentru întregul grup. Ei fac o gaură în barca în care se află tot grupul.

Când se ceartă între ei, ei rup unitatea grupului, iar întregul grup suferă de acest lucru. Nu se poate face nimic aici! Într-o astfel de relație, niciun grup nu va realiza vreo ascensiune spirituală sau revelare a Creatorului.

La început, toate acestea sunt iertate și nu sunt observate. Atunci ajungem într-o asemenea stare încât suntem obligați să lucrăm asupra noastră, astfel încât grupul să fie asemănător Creatorului. Relațiile din grup vor fi întotdeauna îngrozitoare, urâte, teribile, dezgustătoare și pline de ură, ca în exemplul grupului lui Rabi Șimon, creatorul Cărții Zohar. Dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestui lucru pentru a iubi.

KabTV “Am primit un apel. Conflictul între prieteni” 15.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele noastre fiecare are propria lui părere și fiecare crede că ar trebui să o exprime. Ce este o părere personală și cât de importantă este?

Răspuns: Adevărul este că egoismul  a crescut. Dacă în urmă cu o sută de ani oamenii erau mai modesti și înțelegeau împărtăşirea între ei înșiși și cu alții, în propria lor clasă și cu alte clase, în poziții sociale și în cultură socială și știau dacă pot spune sau nu, precum și unde, când, și în ce societate, acum toate liberalizările moderne au dus la o stare în care omul crede că poate face totul și oriunde. Libertate!

Drept urmare, neavând nici cunoștințe, nici cultură, nici abilități, el este ca „o poșetă de mătase purtată de o scroafă”. Aceasta este ceea ce vedem. În primul rând, un astfel de comportament este promovat și demonstrat de mass-media. Ce este nevoie pentru a deveni jurnalist? Nimic. Du-te și angajează-te. Dacă știi să scrii „bine”, atunci te poți alătura imediat unui personal și asta este tot. Și apoi…

Bineînțeles că există jurnaliști de top, dar sunt mai mult ca analiști, oameni cunoscători, cu o mentalitate specială. Aceasta este deja o profesie, o cultură internă. Ei pot fi mai presus de politicieni. Dar câţi dintre aceştia sunt?

Restul sunt împingători de creion. Ei le arată tinerilor cum să pună la capăt orice le vine în minte. Tinerii învață cum să se exprime de la acești indivizi și așa crește o generație. În fiecare generație puteți vedea prin ce fel de media au fost crescuţi. Și aceste medii dau tonul. Dacă te uiți la el, titlurile sunt provocatoare, dar nu există nimic în text.

În general, toate aceste trucuri ieftine îi învață pe oameni să aibă o atitudine disprețuitoare față de adevăr și față de modul în care se pot exprima. Principalul lucru este să chicoteşti și să râzi de ceva absolut gol, pentru că asta este obișnuit. Totul se bazează pe asta.

Dar toate acestea sunt semne ale unei căderi. Așa s-au stins treptat toate civilizațiile. Ne aflăm în ultima perioadă a declinului civilizației noastre egoiste, care include o mulțime de civilizații și perioade diferite, atât în timp, cât și în împărțirea ei însăși în multe civilizații existente simultan. Astăzi sunt șase sau șapte în lume, ca să nu mai vorbim de câte etape diferite ale dezvoltării umane am trecut. Astăzi totul se apropie de sfârșit.

KabTV Am primit un apel. Opinie personală” 26.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Profesorul dvs. era deja o persoană în vârstă când l-aţi cunoscut. Știaţi că, în orice caz, va muri. V-aţi pregătit pentru moartea lui?

Răspuns: Mi-a fost absolut clar că nu voi putea trăi nici măcar o zi în împrejurimile în care se afla odată ce va fi plecat. Am stat în acel loc și cu acei oameni doar din cauza lui. Numai din cauza lui! În momentul în care el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi acolo.

Rabash a plecat. A murit în brațele mele în spital. Nu era nimeni în jurul lui în afară de mine. Era vineri. I-am sunat și le-am spus băieților că profesorul nostru nu mai este aici. Oamenii au început să vină la spital. În aceeași zi, înmormântarea a avut loc la ora 11 dimineața. Ne-am dus la Ierusalim. Îmi amintesc toate acestea ca într-un vis.

Încă mă gândeam că nu ar trebui să mă despart atât de ușor de ceilalți și ei de mine și că ar trebui să ne spargem în multe părți. Am înțeles că până la urmă va trebui să fac asta. Mă gândeam că va trebui să ne reorganizăm cumva în același sistem, în aceeași societate. Până la urmă, în Cabala se scrie despre societate, despre grup, deci înseamnă că trebuie să fac ceva. Și am încercat.

În cele din urmă, am simțit o respingere din partea celorlalți, iar ei au simțit același lucru față de mine și totul s-a rupt în multe bucăți. Un grup a rămas în Bnei Barak, altul în Ierusalim, al treilea în altă parte. S-a întâmplat așa cum mă așteptam.

Întrebare: Înseamnă că aţi jucat pentru dvs. „filmul” a ceea ce s-ar întâmpla după moartea lui Rabash?

Răspuns: Absolut. Fără îndoială. Chiar am vorbit folosind indicii despre asta cu Rabash. De ce nu?

La fel și astăzi pot vorbi despre ce se va întâmpla când voi fi plecat; trebuie să existe un grup la fel ca acum. Nucleul grupului sunt oamenii pe care mă bazez și astăzi. Pot chiar să le spun numele. Ei pot conduce grupul corect împreună și în niciun fel nu vor fi influențați de alte opinii care răsar pe ici pe colo.

La fel s-a întâmplat după ce Rabash a plecat. Imediat au apărut parveniți. Cu profesorul stăteau liniștiți în colț, dar acum aveau sentimentul că toți sunt egali. În nici un caz! Nu există egali.

Sunt oameni care nu sunt capabili, nu înțeleg și sunt încă nedezvoltați intern pentru a fi în interiorul sistemului de guvernare, în nucleu. Și sunt cei care, în funcție de pregătirea lor interioară, de conexiunea lor cu mine sunt înainte. Ei posedă autodisciplina interioară; pot continua să ducă la îndeplinire această misiune. Prin urmare, cred că se vor organiza astfel.

KabTV “Secretele Cărții Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala & Femeile

O perspectivă asupra căutării interioare și a dezvoltării spirituale a femeilor

Adam și Eva sunt două forțe ale naturii care au fost păcălite de Creator pentru a face păcatul.

În cartea Genezei, Eva este înfățișată ca perfidă, seducătoare și vicleană, ca încălcând legile. Iar Adam este un fel de martir care este condus și ispitit de o femeie. Putem învăța ceva din asta despre un bărbat și o femeie în lumea noastră?

Oricât de tentant este să spui „da”, Adam și Eva nu descriu un bărbat și o femeie din lumea noastră. Ele se referă la forțele spirituale care dăruiesc (bărbatul) și primesc (femeia), adică două forțe ale naturii. Acesta este de fapt Creatorul și ființa creată. Biblia vorbește despre conexiunea dintre ele, despre modul în care ființa creată obține plăcere de la Creator, este umplută cu ea și apoi devine egoistă. Acesta este păcatul, căderea sufletelor în această lume și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, povestea lui Adam și a Evei vorbește despre rădăcinile noastre spirituale cele mai înalte și nu despre un bărbat și o femeie. Suntem descendenți ai lui Adam și Eva, dar aceștia sunt forțele spirituale care s-au materializat treptat și au ajuns în această lume după mii de pași.

În Eden, partea feminină numită Eva a vrut să devină și mai venerată și să se ridice și mai mult. Prin urmare, a dorit să copuleze cu partea masculină și să urce la nivelul Creatorului. Aceasta este ceea ce este scris și asta au înțeles aceste forțe – aceste suflete. În acest fel, ei devin apropiaţi de Creator, de dăruire.

Eva nu a făcut nimic rău. Ea a adus totul spre dezvoltare. Adam însuși nu a fost capabil să facă acest păcat, dar cu ajutorul ei păcatul s-a împlinit.Prin ea, ei au fost păcăliți de către Creator, astfel încât să păcătuiască, pentru că întregul lanț de evenimente trebuie să coboare în această lume materială.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate stările descrise în Tora nu vorbesc despre geografie, nici despre felul în care grupul lui Avraam a părăsit Egiptul, cum s-a apropiat de Muntele Sinai, a traversat deșertul și a intrat în Țara lui Israel, ci despre stările interioare ale oamenilor. Au început să simtă o mare dezvoltare a egoismului. Le-a fost greu, dar treptat au ajuns la punctul în care urcau și coborau în mod constant unul față de celălalt și încercau să rămână la nivelul iubirii, al prieteniei și al stării de „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”.

Uneori asta mergea, iar alteori nu, dar a continuat așa până când și-au dat seama că trebuie să se desprindă de egoism pentru că a devenit atât de uriaș încât era imposibil să-i facă faţă.

Nu poți depăşi imediat acest munte, ci doar dezvăluind treptat ego-ul, în măsura în care îl poți folosi, să te ridici deasupra lui și astfel ridicându-te pe tine, chiar dacă în tine se dezvăluie constant calități negative. Dar nu ți-e frică de ele. Înțelegi că datorită lor te ridici deasupra lor folosindu-le corect, iar aceasta este înălţarea ta spirituală.

În acest fel, grupul lui Avraam în conexiune unul cu celălalt s-a desprins de egoismul numit „Egipt”, a crescut și a început să lucreze asupra lui însuși. În primul rând, au început să stabilească o relație de ajutor reciproc, a nu face rău unul altuia, deoarece înainte de asta erau gata să-și ia capul unul altuia. Muntele Sinai reprezintă muntele urii dintre ei.

Starea lor poate fi numită „deșert” pentru că nu au simțit niciun gust în ea, deoarece munca pentru dăruire nu aduce nicio împlinire egoismului. Deci, au lucrat asupra lor înșiși timp de 40 de ani, până s-au ridicat pe deplin la nivelul Bina.

Apoi au trecut prin așa-zișii 40 de ani de rătăcire în deșert. Rătăcirea simbolizează o căutare constantă: unde pot găsi în acest egoism, pe care îl ridic constant din mine, calitatea Bina, calitatea dăruirii?

KabTV “Am primit un apel. Istoria poporului evreu” 05.04.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Cum ați găsit puterea de a învăța de la Rabash Peh el Peh (gura la gură)?

Răspuns: Nu cred că am fost cel mai norocos sau cel mai puternic, așa cum a fost cazul cu Ioşua în raport cu Moise sau cu alți cabalişti. Am avut căderi foarte mari.

Adică vii și mergi împreună cu profesorul și brusc cazi. Și nu poți face nimic; există o contradicție: „Păi, cum poate fi asta? Nu așa face el! Nu așa crede el! Nu așa procedează! Trebuie să o fac altfel! eu… eu… eu…”

Nu se poate repara. Probabil că era necesar să mergi pe acest drum. La ceea ce s-a întâmplat, trebuie să spunem: „Așa trebuia să se întâmple”.

Dar este necesar desigur, să încercăm ca toate acestea să se întâmple într-o fuziune internă absolută. Acesta se numește Peh el Peh – spirit la spirit.

Cert este că acum vorbim despre o relație care astăzi nu există între un elev și un profesor. În primul rând, nu văd că acest lucru este posibil între mine și vreunul dintre elevi.

În al doilea rând, valul global care se ridică astăzi nu are ca scop contopirea cu profesorul și astfel, primirea Peh el Peh spiritual de la el, ci găsirea unor lucruri spirituale între ei, urmând cu scrupulozitate toate instrucțiunile profesorului.

Atunci profesorul devine nu un Învățător cu majusculă, nu un părinte spiritual, ci un conducător, un instructor pe drum; adică însoţeşte un grup de studenţi, fiindu-le alături.

Suntem într-o stare în care suntem pionieri. Deci este greu de spus cum ar trebui să fie de fapt. După mine, elevii mei vor descoperi mai departe în interiorul lor ceea ce le este inerent și vor vedea cum să se comporte mai departe. Dar totuși, ceea ce se întâmplă acum le va vorbi și îi va emoționa.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Subiectul iubirii pare a fi cel mai simplu și mai de înțeles. Dar de fapt este cel mai dificil pentru că este subiectul central în problema perceperii Creatorului, a apropierii de El și a înțelegerii rădăcinii lumii.

Confundăm conceptul de iubire spirituală cu iubirea egoistă familiară din această lume, pe care știm intuitiv să o folosim. Este ca un bebeluș care plânge tot timpul și cere dragoste încă din prima zi de la naștere. Așa procedează omul până în ultima zi a vieții sale.

Nu tratăm iubirea în forma ei adevărată, corectă. Credem că iubirea este ceva simplu și care se explică de la sine. Acest lucru explică de ce atât de puțini oameni ajung la atingerea spirituală, adică iubirea altruistă de dragul dăruirii, iubirea universală și iubirea pentru prieteni prin care ajungem la iubirea spirituală.

Problema este că nu înțelegem că întreaga noastră viață și calea dezvoltării spirituale vizează găsirea iubirii pentru celălalt. Aceasta este o mare dificultate pentru că în mod natural înțelegem iubirea într-o formă egoistă și percepem totul prin iubire de sine. Dar nu știm ce este iubirea pentru lume sau ce este iubirea pentru Creator, care este singura cale de a ne apropia de El și de a începe să-L simțim.

Fiecare poate simți în inima sa cât de mult neglijează iubirea dacă nu este o iubire egoistă, ci mai degrabă iubirea pentru lume.

Înțelepciunea Cabalei ne învață o atitudine diferită față de Creator și față de adevăr. Credem că scopul principal este să aflăm cum s-au revărsat lumile în cascadă și cum s-au născut Sefirot și Parțufim spirituali și că, cu cât studiem mai bine tehnica lumii spirituale, cu atât vom avansa mai mult. Dar acest lucru este complet greșit.

De fapt, totul depinde de modul în care dezvoltăm în inimile noastre un sentiment de iubire față de celălalt pentru a-i trata pe toți locuitorii acestei lumi cu iubire – toți oamenii, animalele, plantele și natura minerală, toate nivelurile de sus până jos. La urma urmei, putem atribui această iubire Creatorului care a creat această lume și ne-a dat-o astfel încât să ne putem corecta construind în noi atitudinea corectă la toate cele patru niveluri ale dorinței noastre de a primi.

În primul rând, trebuie să limităm dorința noastră de a primi împlinire și să o transformăm în iubire universală, iubire pentru tot ceea ce este în afara noastră. Toate acestea au fost create de Creator și, prin urmare, sunt obligat să iubesc toată creația Sa pentru a mă apropia de El.

Nu avem nimic de făcut în viața noastră decât să transformăm ura sau indiferența față de întreaga lume într-un sentiment de apropiere și iubire numit iubire universală.

Numai în măsura unei astfel de iubiri universale pentru celălalt vom începe să simțim ce înseamnă să-l iubești pe Creator și să ne apropiem de El. Prin transformarea egoismului în iubire, atingem toată realitatea spirituală adevărată.

Prin urmare, subiectul iubirii este cel mai important, central și profund subiect în care ne vom întâlni cu Creatorul. Să încercăm să ne eliberăm de iubirea de sine și să ne apreciem prietenii. Nu contează dacă sunt aproape sau departe sau dacă sunt buni sau răi, dar sunt pe același drum cu noi și au o dorință deosebită de a ajunge la iubirea adevărată.

Creatorul ne-a dat acest dor interior, ascuns. Să începem să lucrăm și să descoperim iubirea ascunsă în noi până ajungem la iubirea universală; haideți să ne apropiem și să ne unim cu întreaga creație și cu forța ei interioară, care este Creatorul.

Aceasta este sămânța centrală a oricărei munci spirituale. Puteți uita numele de Parțufim AB-SAG și să nu știți cum se numesc lumile superioare, dar vom simți acest lucru prin iubire; nu va fi doar memorarea, ci adevărata realizare spirituală.

Din lecția zilnică de Cabala 02.01.2023, Iubirea – Extrase selectate din Zohar pentru toți

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Toată munca spirituală a oamenilor se face în cei „șapte ani de foamete”, când lumina este îndepărtată și oamenii trebuie să avanseze independent.

Răspunsul meu: În cei șapte ani de foamete, egoismul nostru nu primește nicio încurajare. Omul ar trebui să se ridice deasupra ego-ului său și să încerce să continue să lucreze nu cu energie egoistă, ci dezvoltând măreția scopului în sine.

Deoarece aceasta este o ascensiune din lumea noastră în lumea opusă, în lumea dăruirii și a iubirii, această stare este foarte dificilă. De obicei, în această etapă mulți studenți nu se pot descurca și pleacă.

Întrebare: Și care este succesul celor care rămân? Este noroc sau altceva?

Răspuns: Desigur, întotdeauna există noroc. Dar nu îl putem lua în considerare. Nu știm ce înseamnă norocul. Știm un singur lucru: cu ajutorul grupului, apropierea de prieteni, studii bune și diseminare, atunci când se lucrează în mod activ în direcția corectă, totul îi iese. Omul avansează cu entuziasm și realizează că nu există altă cale.

KabTV „Am primit un apel. Șapte ani de abundență și cei șapte ani de foamete” 15.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este în munca spirituală, această îngustă gaură de cheie în care trebuie introdusă o cheie?

Definiția „îngustă” înseamnă o lipsă de Hasadim (milă). Dacă am reușit să compensez această lipsă, atunci sunt gata să deblochez acest lacăt.

Întreaga cale din fața noastră este un lacăt. La fiecare pas trebuie să-i potrivim o anumită cheie, calitatea dăruirii, pentru a dezvălui din ce în ce mai mult și, astfel, să ne îndreptăm spre scop.

La fiecare etapă dezvăluim din ce în ce mai mult și manifestăm o calitate crescândă a dăruirii în noi înșine și astfel ne apropiem de Creator. Și pentru asta trebuie să găsim cheia care se potrivește exact cu lacătul.

Lacătul care ascunde calitatea dăruirii de noi este un grup, iar cheia este relația din acest grup, conexiunea și iubirea dintre prieteni. O persoană ar trebui să se deconecteze de ea însăși și să se agaţe de zece prieteni. Zece pentru mine este un Kli spiritual. Dacă mă reformez corect pentru a intra în acest Kli, voi deschide lacătul cu o cheie și voi ajunge la Creator.

Trebuie să găsesc cheia, să o studiez, să încerc să o adaptez la încuietoare și să aflu cum să introduc cheia în gaura cheii și cum să o rotesc. Când am puterea să întorc cheia în broască, o pot descuia.

Nu uitați că atunci când introduceți cheia în încuietoare, trebuie să păstrați o conexiune foarte puternică cu prietenii voştri. Dacă mă conectez cu prietenii mei și mă anulez din ce în ce mai mult, atunci în cele din urmă voi putea introduce cheia în gaura cheii pentru a fi gata să o rotesc.

Dar pentru a întoarce cheia în broască, trebuie să mă întorc către Creator și să-I cer puterea de a deschide acest lacăt.

Există trei etape de lucru: ajustați-vă la lacăt ca o cheie potrivită, apoi introduceți cheia și în final deblocați lacătul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/1/23, Zohar pentru toţi “Introducere la Cartea Zohar,” “Lacătul şi cheia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→