Întrebare: Profesorul dvs. era deja o persoană în vârstă când l-aţi cunoscut. Știaţi că, în orice caz, va muri. V-aţi pregătit pentru moartea lui?

Răspuns: Mi-a fost absolut clar că nu voi putea trăi nici măcar o zi în împrejurimile în care se afla odată ce va fi plecat. Am stat în acel loc și cu acei oameni doar din cauza lui. Numai din cauza lui! În momentul în care el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi acolo.

Rabash a plecat. A murit în brațele mele în spital. Nu era nimeni în jurul lui în afară de mine. Era vineri. I-am sunat și le-am spus băieților că profesorul nostru nu mai este aici. Oamenii au început să vină la spital. În aceeași zi, înmormântarea a avut loc la ora 11 dimineața. Ne-am dus la Ierusalim. Îmi amintesc toate acestea ca într-un vis.

Încă mă gândeam că nu ar trebui să mă despart atât de ușor de ceilalți și ei de mine și că ar trebui să ne spargem în multe părți. Am înțeles că până la urmă va trebui să fac asta. Mă gândeam că va trebui să ne reorganizăm cumva în același sistem, în aceeași societate. Până la urmă, în Cabala se scrie despre societate, despre grup, deci înseamnă că trebuie să fac ceva. Și am încercat.

În cele din urmă, am simțit o respingere din partea celorlalți, iar ei au simțit același lucru față de mine și totul s-a rupt în multe bucăți. Un grup a rămas în Bnei Barak, altul în Ierusalim, al treilea în altă parte. S-a întâmplat așa cum mă așteptam.

Întrebare: Înseamnă că aţi jucat pentru dvs. „filmul” a ceea ce s-ar întâmpla după moartea lui Rabash?

Răspuns: Absolut. Fără îndoială. Chiar am vorbit folosind indicii despre asta cu Rabash. De ce nu?

La fel și astăzi pot vorbi despre ce se va întâmpla când voi fi plecat; trebuie să existe un grup la fel ca acum. Nucleul grupului sunt oamenii pe care mă bazez și astăzi. Pot chiar să le spun numele. Ei pot conduce grupul corect împreună și în niciun fel nu vor fi influențați de alte opinii care răsar pe ici pe colo.

La fel s-a întâmplat după ce Rabash a plecat. Imediat au apărut parveniți. Cu profesorul stăteau liniștiți în colț, dar acum aveau sentimentul că toți sunt egali. În nici un caz! Nu există egali.

Sunt oameni care nu sunt capabili, nu înțeleg și sunt încă nedezvoltați intern pentru a fi în interiorul sistemului de guvernare, în nucleu. Și sunt cei care, în funcție de pregătirea lor interioară, de conexiunea lor cu mine sunt înainte. Ei posedă autodisciplina interioară; pot continua să ducă la îndeplinire această misiune. Prin urmare, cred că se vor organiza astfel.

KabTV “Secretele Cărții Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →