Michael Laitman, pe Quora: “Este dansul un lucru spiritual?“

Dansul este foarte natural. Este limbajul corpului. Unde nu mai există cuvinte care să ne exprime, dansăm.

Dansul și cântul provin din dorința noastră de a ne conecta la forța superioară, la destinul nostru și la speranță.

Forma individualizată de dans care s-a dezvoltat de-a lungul generațiilor este un rezultat al dezvoltării noastre egoiste, unde cu cât devenim mai egoiști, cu atât activitățile noastre umane, inclusiv dansul, devin individualizate.

Dansul în grupuri și în cercuri ne oferă un sentiment de conexiune cu ceilalți, unde dansând împreună, devenim mai puternici și ne alimentăm cu mai multă intenție și dorință. Dansul împreună ne oferă, de asemenea, o forță mult mai mare decât dansul ca indivizi, deoarece o forță spirituală locuiește în unirea noastră, ceea ce ne ajută să ne depășim ego-urile. Astfel, într-o astfel de configurație, forțele egoiste negative devin forțe pozitive care ne sporesc conexiunea.

Conform înțelepciunii Cabalei, dansul este expresia conexiunii și a iubirii care trebuie să guverneze deasupra diviziunii și urii ca doi poli. Munca noastră este de a conecta aceste contrarii, iar dansul apare ca un echilibru de mișcări opuse, cum sunt apropierea împreună și apoi retragerea și săriturile în sus și în jos. El indică natura noastră ca ființe individuale și separate, create ca atare de natură, ne arată cum să depășim și să ne ridicăm deasupra stării respective și dorința noastră de a deveni ca unul.

Dansul cu Dumnezeu este numit „dansul miresei şi mirelui”. Dumnezeu, sau forța superioară, este mirele și noi suntem mireasa care ne aduce în conexiune cu Dumnezeu. Atunci suntem dispuși să facem tot ceea ce Dumnezeu dorește de la noi, cu devotament, iar acesta devine dansul nostru.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda faptului că prelegerile dvs. sunt înregistrate pe video și audio, cărțile sunt încă publicate. Care este importanța cărților tipărite?

Răspuns: Cartea nu va dispărea. Poate fi mai convenabilă în formă electronică. Dacă zbor undeva, îmi deschid laptopul unde pot găsi orice carte despre Cabala scrisă acum câteva mii de ani. Nu trebuie să port rafturi cu mine.

Cu toate acestea, prezentarea reală a materialului prin litere este eternă. Nu poate dispărea pentru că are propria rădăcină spirituală.

În lumea informațiilor din care toate influențele coboară asupra noastră, literele reprezintă anumite semne, anumite forțe. Forma lor, imaginea lor în lumea noastră este dictată de structura și conexiunea cu lumea superioară, cu lumea informațiilor superioare. Prin urmare, nu vor dispărea.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebări despre cărțile cabalistice”, 22.10.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că natura omului s-a schimbat mult. El a încetat să mai fie homo sapiens (om inteligent). Esti de acord cu asta?

Răspuns: Pe de o parte, este dificil de spus că a fost cândva un om inteligent. Dar, pe de altă parte, omul se naște din nou – acest lucru este absolut sigur!

Egoismul, ca bază a naturii noastre, la nivelurile mineral, vegetal și animal, este liniștit, calm și necesar pentru supraviețuirea fiecărei specii. Dar omul este absolut nelimitat; fiecare dintre noi are nevoie de toate.

În acest aspect trecem printr-o anumită dezvoltare. În acest moment, suntem într-o stare în care putem realiza că orice avansare, orice progres, orice dezvoltare ne conduce la distrugere tocmai pentru că totul se bazează pe natura noastră egoistă.

Dacă această natură ar lipsi, am putea trăi o viață perfectă. Puterea, cunoașterea, oportunitățile, omul are totul, cu excepția unui singur lucru: ne împiedicăm întotdeauna de egoismul nostru. Indiferent de ce lucru bun am începe, așa cum se spune: „impulsurile bune ne sunt destinate”, toate acestea dispar sub atacul egoismului. El, ca și diavolul, ne ia și prin niște poteci ne conduce în liniște în afara drumului cel bun.

Prin urmare, până nu ne corectăm egoismul, nu putem face nimic cu noi înșine.

Din emisiunea de pe KabTV „Împreună despre principalul lucru” 18.07.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nevoia de garanție reciprocă provine din faptul că toți aparținem unui Kli integral, global. Fiecare dorință din el, chiar și cea mai mică și nesemnificativă, poate deveni cea mai înaltă și cea mai importantă dacă întorci globul astfel încât acest punct să fie în vârf.

Se pare că, indiferent de modul în care întorci globul, unul dintre punctele sale va fi mai mare decât toate. Dacă întoarceți globul într-un mod diferit, atunci un alt punct va fi în partea de sus. Prin urmare, garanția reciprocă este o lege imuabilă, obligatorie pentru corectarea spargerii sufletului comun. Apoi ne contopim într-un singur suflet.

Nu există altă cale de a face din tine acel suflet creat de Creator și spart. La urma urmei, fiecare punct din acest suflet trebuie să fie cel mai înalt și să garanteze pentru toată lumea.

Nu există nimic mai important decât garanția reciprocă, deoarece ne aduce la asemănarea Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabală 4.03.3021, „Garanția reciprocă”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Exilul egiptean este o stare cu totul specială. Întreaga noastră lume corporală se află sub stăpânirea dorinței de a primi, dar nu se consideră că se află sub stăpânirea faraonului.

Adevărul este că sentimentul exilului este produs de exilul din lumea spirituală. Prin urmare, numai o persoană care tânjește după spiritualitate își poate da seama treptat că nu se află în el, deoarece există în el forțe egoiste care îl țin captiv și nu-i permit să intre în calități spirituale. Astfel, el descoperă că se află sub conducerea lui Faraon, regele Egiptului.

Va trece mult timp până când o persoană începe să observe că întreaga sa viață este controlată de dorința egoistă care nu-i permite să dăruie, să se apropie de prieteni și de Creator, să trateze pe toată lumea cu dragoste, să se întoarcă la starea unui singur suflet așa cum era înainte de spargerea lui Adam HaRishon. Aceasta este ceea ce definește exilul, iar intensitatea acestuia este, de asemenea, diferită pentru fiecare.

Există oameni care nu simt că sunt exilați din spiritualitate. Pur și simplu se simt rău în această lume din cauza diferitelor probleme, dar acest lucru nu este încă considerat exil. Exilul înseamnă separarea de dăruire, conexiune, iubire. Dacă o persoană nu tânjește după asta, atunci nu simte că îi lipsește, ceea ce înseamnă că nu se simte în exil.

Prin urmare, trebuie să clarificăm dacă suntem în Egipt, în exil din spiritualitate, din dăruire, conexiue și iubire, sau nu. Nu poți spune doar „Sunt în exil” dacă nu simți că suferi. Dacă sufăr de faptul că sunt în egoism și mă gândesc doar la mine și nu la prieteni și la Creator, atunci simt că sunt în exil.

La urma urmei, mi-aș dori foarte mult să mă ridic deasupra acestor gânduri și griji doar pentru mine și să-mi pese de aproapele meu, dar nu sunt în stare să fac acest lucru. Acesta este sentimentul exilului. Cu cât sufăr mai mult din exil, cu atât mă voi putea bucura mai mult de ieșirea din el și de răscumpărare.

Din lecția zilnică de Cabala 12.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, In Quora: „Ce semnifica cele zece porunci date în Biblie?”

Cele Zece Porunci sunt legile legăturii noastre absolute dintre noi și forța de dăruire pentru a menține aceasta legătura de conexiune.

Tora este data la baza Muntelui Sinai, care este un munte gigantic de ură egoistă („Sinai” provine din cuvântul „Sinah” [„ură”]), după ce poporul Israel (adică, oameni cu o dorință comună „Yashar Kel” [„direct către Creator”]) acceptă condiția garanției reciproce – să fie uniti adică ca un singur om cu o singură inimă”. Cu alte cuvinte, ajungem la un stadiu al dezvoltării noastre în care descoperim un munte de ego, diviziune și ură deasupra noastră și putem urca acest munte, doar cu un punct în inimă, adică prin unirea dorinței noastre comune de ascensiune spirituală deasupra la toate celelalte dorințe egoiste. Acest punct se numește „Moise” (din cuvântul „Moshech” [„trăgând”]), deoarece ne scoate din ego-ul nostru.

Muntele Sinai este enorm, chiar mai mare decât Turnul Babel. Stând la poalele Muntelui Sinai înseamnă că suntem de acord să unim toate părțile ego-urilor noastre individuale într-un munte mare. Apoi, în loc să ne temem de această mare ură și diviziune dintre noi, ar trebui să o folosim ca un impuls pentru a tânji după unitate, deoarece singurul scop de a ni se da un ego este acela de a-l folosi pentru a ne alimenta unitatea.

Când ne unim deasupra acestui munte de ego și ură, cerem revelarea forței de dăruire prin unificarea noastră. Tendința de a se uni este vasul spiritual, deficiența pentru dragoste reciprocă, dăruire și conexiune, așa cum este scris: „De la iubirea ființelor create, către iubirea Creatorului”. Astfel acceptăm porunca „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și primim cele Zece Porunci.

Cele Zece Porunci se referă la utilizarea corectă a dorinței de a te bucura. Poruncile explica limitările pe care trebuie să le punem în aplicare in Malchut dacă vrem să stabilim și să menținem o conexiune spirituală. Aceste limitări sunt numite „ecran” („Masach”) și „lumină reflectată” („Ohr Hozer”). Când Malchut acceptă aceste limitări, lasă cele zece Sefirot, care sunt cunoscute și sub numele de Zece Porunci, astfel încât să se îmbrace în ele.

O poruncă (Dover) provine din rădăcina ebraică pentru „rostire” (Dibur), adică se naște în Peh (gura) Partzuf-ului, Peh din Rosh. Aceste acțiuni sunt efectuate în lumea Atzilut.

Primim cele Zece Porunci după ce ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Altfel nu le putem auzi sau înțelege. Trebuie să fim la nivelul Bina pentru a avea urechea care poate auzi cele zece enunțuri de pe Muntele Sinai. În practică, acest lucru înseamnă că trebuie să ne supunem mai întâi unei perioade de pregătire până când ne putem uni la nivelul „ca un singur om cu o singură inimă” și numai în acel stadiu auzim poruncile. Dacă nu suntem la un asemenea nivel spiritual, înseamnă ca ne lipsesc vasele pentru a înțelege, auzi  și a respecta aceste porunci.

Preluat  din lecția zilnică de cabala cu dr. Cabalist Michael Laitman din 3 iunie 2014. Scris / editat de studenții dr. Cabalist dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În Țara Faraonului, regele Egiptului”

Există multe moduri de a gândi la drama care a avut loc între Faraon și Moise în Egiptul biblic. Unii o consideră istorie; alții o văd ca folclor, iar alții o văd ca pe o alegorie pentru a ne învăța morala. Înțelepciunea Cabalei are o abordare complet diferită asupra istoriei exodului poporului Israel din Egipt. Îl privește ca pe un proces care duce la momentul definitoriu al vieții: eliberarea de ego și intrarea într-o nouă realitate, în care ego-ul este slujitor și are grija pentru ceilalți, este regele. Acesta este motivul pentru care astăzi, când egoismul este singurul nostru conducător, este atât de important să introducem conceptele înțelepciunii Cabalei, întrucât numai grija pentru alții va împiedica lumea să se destrame în bucăți.

În textele cabaliste, Faraonul reprezintă ego-ul, înclinația noastră de a ne concentra asupra noastră și de a căuta superioritatea față de ceilalți. Perioada în care se află umanitatea astăzi este într-adevăr o perioadă „Faraon”. În zilele noastre, Faraonul, egoismul nedisimulat și dezechilibrat al oamenilor, vine pe primul plan. Ne controlează viețile, le organizează și nu avem unde să fugim de controlul lui.

În textele cabaliste, Faraonul reprezintă ego-ul, înclinația noastră de a ne concentra asupra noastră și de a căuta superioritatea față de ceilalți. Perioada în care se află umanitatea astăzi este într-adevăr o perioadă „Faraon”. În zilele noastre, Faraonul, egoismul nedisimulat și dezechilibrat al oamenilor, vine pe primul plan. Ne controlează viețile, le organizează și nu avem unde să fugim de controlul lui. Chiar și atunci când ne dăm seama că nu este bine pentru noi să-l lăsăm pe Faraon să ne guverneze și să ne înrobească, optăm pentru „pâine și circuri”, deoarece ne simțim neputincioși împotriva lui.

Cu toate acestea, puțin câte puțin, se formează în noi realizarea faptului că situația noastră nu este așa cum ar trebui. Treptat, ne dăm seama că vânarea plăcerii nesfârșite ne lasă în cele din urmă pustiiţi. Ne naștem, ne maturizăm, obținem un loc de muncă, poate o carieră, avem copii, îmbătrânim, ne îmbolnăvim și murim. De ce parcurgem aceste cicluri? Dacă în cele din urmă murim și nu mai existăm, atunci de ce ne naștem în primul rând? Micile plăceri pe care le avem în viață, dacă le avem, ameliorează o parte din durerea pe care o trăim restul timpului, dar dacă nu mai rămâne nimic din viața noastră când se termină, atunci care este scopul vieții și care este scopul suferinței?

Când începem să ne punem aceste întrebări, iar astăzi le pun tot mai mulți oameni, este un semn că începem să nu mai fim de acord cu guvernarea Faraonului asupra noastră. Acesta este începutul apariției lui Moise în noi – o nouă perspectivă asupra vieții, care dorește să ne scoată din cătușele egoismului și să ne elibereze de țara metaforică a egoismului: Egiptul.

Înțelepciunea Cabalei nu se referă la locuri fizice sau la oameni în carne și oase. Fiecare personaj din dramă este o forță din noi și fiecare țară, un tip de dorință. Egiptul reprezintă dorința de auto îngăduinţă, concentrare asupra propriei persoane, în timp ce Israel reprezintă dorința de a dărui, de a avea grijă de ceilalți, de a se conecta cu inimile lor. Ambele „țări” există în fiecare persoană din lume; prin urmare, fiecare persoană poate alege la cine să adere: țara interioară a Egiptului, egoismul sau țara interioară a Israelului, dăruirea.

Când Moise începe să crească în noi, începem să simțim șederea noastră în Egipt ca fiind presantă și apăsătoare. Când povestea de Pesah ne spune că poporul Israel se afla în exil în Egipt, înseamnă că ei au început să dorească să se elibereze de cătușele egoismului, dar Faraonul, esenţa egoismului, nu i-a lăsat să iasă liberi. După ceva timp în această stare, forța lui Moise din noi începe să câștige putere și face ca toate plăcerile pe care le oferă ego-ul să pară lipsite de sens și fără gust. Nu că am cădea brusc de la bogății la zdrenţe, ci că aceleași bogății care erau simțite atât de bine înainte, acum le simțim lipsite de scop și fără sens și pierdem toată bucuria de a le avea. Dar, în absența oricăror alte plăceri, simțim totul ca un gol și o foame. Mai rău încă, din moment ce nu suntem încă liberi de egoism și trebuie să-l slujim, deși nu mai dorim asta, simțim că suntem sclavi, robi ai Faraonului.

Astăzi, multe mii de oameni deja simt asta. Sunt mulţi în rândul persoanelor mai tinere care au crescut văzând stilul de viață al părinților și pur și simplu nu şi-l doresc. Ei nu găsesc nici o plăcere în acest stil de viaţă, dar nici nu găsesc vreo plăcere în orice altceva. Acesta este motivul pentru care atât de mulți dintre ei apelează la abuzul de substanțe pentru a uita de viață sau la sporturi extreme sau violență, căutând frenetic ceva care să-i entuziasmeze și să le ofere un motiv să continue să trăiască. Acești tineri nu sunt rataţi și nu sunt proști. De fapt, sunt foarte luminoși și foarte sinceri cu ei înșiși și nu pot urmări un obiectiv care nu pare a fi util.

Această perioadă de tranziție în care ne aflăm poate fi lungă și dureroasă. Lupta dintre Faraon și Moise are loc în fiecare dintre noi, dar are și ramificații sociale, naționale și internaționale. Biblia descrie momentul ezitării, dacă urmăm calea lui Faraon sau calea lui Moise, ca cele zece plăgi ale Egiptului. Dar, în cele din urmă, ego-ul, și anume Faraonul, se predă. Acum ne apropiem de acest punct de alegere la nivel global. Putem alege, de asemenea, să experimentăm plăgile sau putem alege calea lui Moise, înainte ca molimele să ne cuprindă.

Știm că, în cele din urmă, Moise va câștiga și vom construi o societate unită, în care oamenii să aibă grijă unul de celălalt. Prin urmare, cu cât ne îndreptăm mai repede în această direcție, cu atât vom atinge mai repede această stare fericită. În acest proces, vom evita suferințele Egiptului. Acum este timpul nostru să facem o alegere pe care cale să mergem, spre țara Egiptului și spre suferință sau spre țara lui Israel, țara unității și a iubirii.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este omenirea pregătită pentru următorul dezastru nuclear?”

Acum un deceniu, cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Japonia a declanșat un tsunami care a lovit centrala nucleară din Fukushima, ucigând peste 18.000 de oameni și devastând orașe întregi din cauza scurgerii de radiații. Astăzi, lumea pune la îndoială ce lecții au fost învățate din eveniment pentru a evita viitoarele catastrofe. Din păcate, niciuna. În loc să diminueze riscurile potențiale, lumea crește ostilităţile într-o viziune mioapă și periculoasă. În locul unei confruntări globale, trebuie să construim urgent conexiunea umană, ca cea mai puternică armă pentru pace și siguranţă.

Dacă nu reușim să punem în aplicare o schimbare în concentrarea noastră egoistă, vom continua să mergem pe o cale a suferinței prelungite. Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de modul corupt în care ne raportăm unii la alții, și să construim în cadrul societății noi relații pozitive de coexistență pașnică. Scenariul global actual ne îndeamnă să alegem o cale mai civilizată, mai plăcută și mai înțeleaptă, o cale de susținere și grijă reciprocă, ce va iradia în întreaga lume ca fiind cea mai puternică forță de pe Pământ.

Fukushima a fost cel mai grav dezastru nuclear de la Cernobîl, dar se pare că această catastrofă nu a lăsat o amprentă specială în conștiința lumii. Pentru că cineva poate întreba, ce se poate face împotriva forțelor naturii? Și apoi, japonezii sunt un popor special, care a construit cu greu o țară prosperă în ciuda faptului că a suferit înfrângeri severe și le-a depășit cu succes. Nu exista nicio îndoială că ei de asemenea își vor reveni după această lovitură.

Pe de altă parte, nu privim ceea ce se desfășoară în anumite părți ale lumii ca pe ceva care ne poate afecta și pe noi. Dar în cele din urmă o va face, deoarece planeta Pământ este rotundă și funcționează ca un sistem complex de dependențe, relații și interacțiuni. De fapt, dacă am fi conștienți de interconexiunea noastră, am învăța din evenimentele dificile pe care le-a suferit omenirea și am fi gata să ne schimbăm atitudinea egoistă și acțiunile spre beneficiul reciproc.

Cu toate acestea, umanitatea în general nu vede dezastrele sau conflictele din trecut ca experiențe din care să înveţe. Lumea a fost lovittă de multiple accidente nucleare și de două războaie mondiale, dar nimic nu s-a schimbat. Au trecut zece ani de la dezastrul nuclear de la Fukushima și încă există peste 414 reactoare nucleare care funcționează în 32 de țări. Ele furnizează o zecime din energia electrică a lumii, dar dacă ar exista o intenție reală din partea țărilor de a scăpa de reactoarele nucleare pentru a evita și a atenua pericolele și amenințările, ar fi căutat deja alternative.

Tehnologia nucleară este controversată, dar nu poate fi clasificată ca fiind rea sau lăudată ca fiind bună, deoarece întrebarea principală este despre modul în care este utilizată, doza și intenția din spatele acesteia. O estimare globală ar arăta că nu avem nevoie de exploatarea nesăbuită actuală a resurselor naturale în scopul profitului imediat, care ne afectează pe termen lung. Dacă am fi conștienți de aceasta, ne-am limita sistemele de producție, exclusiv la ceea ce este esențial existenței noastre.

Fără să ne hotărâm, fără o viziune largă pentru viitor și implementarea unui program internațional de educație care să sensibilizeze comportamentul nostru incorect, nu vom reuși. Și pe măsură ce lumea își continuă afacerile ca de obicei, următoarea lovitură va veni inevitabil, forțând omenirea spre introspecție.

„Noile acorduri verzi” propuse de mai multe țări promovează justiția socială și echitatea mediului. Dar, deși există unele măsuri pozitive în spatele acestor propuneri, acestea doar schimbă atenția de la problema principală. Ființa umană este cea mai dăunătoare forță din natură, chiar mai mult decât o bombă nucleară, deci ceea ce trebuie să reparăm este tocmai natura umană.

Ura reciprocă se revarsă la toate nivelurile, între oameni și țări, în cadrul societăților. Omenirea acționează în direcția opusă naturii, care este echilibrată și armonioasă. În schimb, ne îndepărtăm unul de celălalt, dezvoltând mijloace sofisticate de distrugere reciprocă. Efectul exponențial al acestei diviziuni în interiorul umanității este cel care provoacă războaie și crize globale.

Dacă nu reușim să punem în aplicare o schimbare în concentrarea noastră egoistă, vom continua să mergem pe o cale a suferinței prelungite. Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de modul corupt în care ne raportăm unii la alții, și să construim în cadrul societății noi relații pozitive de coexistență pașnică. Scenariul global actual ne îndeamnă să alegem o cale mai civilizată, mai plăcută și mai înțeleaptă, o cale de susținere și grijă reciprocă, ce va iradia în întreaga lume ca fiind cea mai puternică forță de pe Pământ.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este  adevăratul sens intenționat al poruncii „Să nu comiți adulter’“

Înainte de porunca „Să nu comiți adulter”, porunca „Să nu ucizi” a descris esența interdicției: a avea o relație corectă cu Creatorul, că nu ar trebui să ne folosim de relația noastră cu Creatorul în folosul propriu. Primirea plăcerii doar pentru beneficiul propriu ne ucide dorința.

„Să nu comiți adulter” este similar, dar este privit dintr-un unghi diferit. Înseamnă să nu ne folosim de conexiunile noastre cu ceilalți în beneficiul nostru.

Calitatea Creatorului este iubirea și dăruirea, iar adulterul este un act de a primi numai în folosul propriu. Dacă primim plăcere în detrimentul altor oameni, atunci se consideră că săvârşim adulter.

Pe baza emisiunii TV, „Stări spirituale” cu Cabalistul dr. Michael Laitman pe 26 decembrie 2019. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între trecerea Machsom-ului și traversarea Mării Roșii? Cu siguranță cabaliștii au descris această tranziție, dar nu au numit-o Machsom.

Răspuns: În general, da.

Întrebare: Există alte descrieri care vorbesc despre Machsom într-un limbaj alegoric?

Răspuns: Această trecerea a omului dintr-o proprietate egoistă în una altruistă, adică trecerea de la o lume la alta, are loc treptat. Și este imposibil de indicat clar: acum se întâmplă în acest fel și apoi în alt fel. Toate acestea sunt asociate cu multe schimbări în om.

Întrebare: Putem spune că exodul din Egipt, când un grup de 3.000.000 de oameni au părăsit-o, traversează Machsomul?

Răspuns: Exodul din Egipt este un întreg proces, inclusiv traversarea Mării Roșii, apoi apropierea de Muntele Sinai după mult timp și primirea Torei. Și apoi a avut loc spargerea tabletelor, o ieșire aparent nepotrivită de ieșire din egoism. Dar vedem că nu ar putea fi altfel și așa au trebuit să iasă.

În general, toate acestea sunt o tranziție. Nu o poți înregistra cu o dată sau o acțiune.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 06.06.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→