Natura neînsuflețită, plantele și animalele trăiesc după instinctele lor naturale. Dacă există condiții externe bune, se înmulțesc, iar dacă condițiile se înrăutățesc, acestea se ofilesc.

Omul, însă, ajustează mediul în funcție de nevoile sale, îl schimbă pentru a-l face mai confortabil. Dacă condițiile sunt proaste, omul le îmbunătățește: aduce apă în locurile în care nu există apă, aprinde un foc pentru a se încălzi și chiar inventează frigiderul. Își creează condiții bune.

Dacă omul nu ar crea un mediu favorabil în care să trăiască, astăzi nu ar fi opt miliarde de oameni pe Pământ. În ultima sută de ani, populația lumii a crescut de patru ori.

Nu există o creștere atât de rapidă a populației în natură. Dar oamenii se străduiesc să schimbe natura – natura neînsuflețită, vegetativă și animată care îi înconjoară – pentru a construi un mediu confortabil conform intereselor lor egoiste

Nu există alte astfel de specii în natură. Animalele își fac viața confortabilă într-o oarecare măsură, își sapă găuri și chiar stochează alimente pentru iarnă. Dar, spre deosebire de oameni, ele nu construiesc centrale electrice, benzinării etc., ci folosesc doar acele forțe pe care le-au primit de la natură fără să intenționeze să le îmbunătățească și să le rafineze pentru a le folosi în a construi o lume mai perfectă. Numai omul este capabil de așa ceva.

Dacă omenirea ar avansa corect folosind toate resursele pe care ni le-a dat natura, am putea să ne scăpăm de toate problemele. Prin conexiunea corectă dintre oameni, este posibil să ne corectăm natura și să ajungem la o viață frumoasă.

Umanitatea încearcă instinctiv să folosească patru calități pentru construirea unei societăți: milă, dreptate, adevăr și pace, dar vedem că starea actuală a societății este rezultatul utilizării incorecte a acestor patru principii.

Dacă învățăm cum să folosim corect aceste principii – mila, dreptatea, adevărul și pacea – vom putea primi toate beneficiile. Acestea sunt cele patru fundații care deosebesc omul de fiară și cu ajutorul lor construim societatea umană.

În lumea neînsuflețită, vegetativă și animată, nu există un concept ca „societate”. Deși sunt comunități precum un furnicar strâns unit sau o turmă, totul funcționează pe baza instinctului, controlat de natură.

Dar dacă o persoană își dorește o viață bună, atunci acest lucru este imposibil fără o societate organizată corespunzător. Prin urmare, trebuie să punem în aplicare cele patru principii: mila, dreptatea, adevărul și pacea.

Adevărul este cel mai sigur principiu, dar problema este că nu îl cunoaștem. Adevărul este numele Creatorului (Emet): literele „Aleph-Mem-Tav” (א-מ-ת). „Aleph” (א) este prima literă a alfabetului, la mijloc „Mem” (מ) este calitatea lui Bina, iar finalul „Tav” (ת) este ultima literă a alfabetului. Astfel primim adevărul, numele Creatorului. Cu acest cuvânt, aceste litere, forța superioară a creat toată creația.

Dar nu putem guverna societatea umană după calitatea adevărului. Deci, în loc de adevăr, folosim mila, dreptatea și pacea pentru a ne apropia cumva de adevăr.

Adevărul este dăruirea completă, natura Creatorului. Cu toate acestea, întrucât nu suntem capabili să acționăm conform calității de dăruire, numită adevăr, încercăm într-un fel să ne apropiem de ea pentru a nu ne mânca unul pe altul. Aceste principii auxiliare se numesc milă, dreptate și pace.

Acestea nu sunt principii perfecte, dar în absența alegerii, trebuie să le urmăm pentru a menține o relație mai mult sau mai puțin normală între noi.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 11/10/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pacea în lume”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ești fericit în sufletul tău?

Răspuns: Când oamenii înțeleg că trăiesc într-o lume eternă, perfectă și că doar datorită viziunii lor limitate nu o pot vedea.

Întrebare: Să ne imaginăm o situație ipotetică în care vă întâlniți într-o realitate diferită. Ce v-ați întreba?

Răspuns: În general vorbind, asta am încercat să fac. Nu este nimic nou acolo

Faptul este că, atunci când te întâlnești pe tine însuți, nu este nimic de întrebat, deoarece coincizi în dorințe, opinii și orice altceva, altfel nu te-ai întâlni.

Întrebare: Cum cauți răspunsuri la întrebările tale?

Răspuns: Încerc să fiu detașat de mine și să mă alătur fluxului gândului creației care este deasupra noastră. De aici am senazțiile, informațiile și tot ce am nevoie.

Din emisiunea KabTV „Kabbalah Express”, 27.09.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observaţie:  Unul dintre sentimentele legate de dezvoltarea spirituală este mândria, stima de sine, respectul de sine, sentimentul de satisfacție din conștiința succeselor obținute, sentimentul de superioritate în ceva anume. Dvs. scrieţi că orice calitate poate fi corectată, cu excepția mândriei. Aceasta este cea mai înaltă manifestare a egoismului. Ne îndepărtează de scopul unității.

Comentariul meu: Ideea este că mândria ne închide ochii și urechile. Pur și simplu închide o persoană, nu poate percepe nimic, nu-i simte pe ceilalți. În acest caz, el nu este capabil să schimbe ceva în sine.

Întrebare: Este iubirea de sine și mândrie?

Răspuns: Mândria este egoism. Iubirea de sine este mult mai mică decât mândria.

Întrebare: Cum putem depăși mândria? Există o tehnică?

Răspuns:  Nu. Asta vine treptat când simți că ești complet în mâinile naturii.

Observaţie: Pe de altă parte, există un fel de mândrie pozitivă atunci când spun că o persoană ar trebui să fie mândră că aparține unui anumit cerc, de exemplu, oamenii de știință.

Comentariul meu: Aceasta este mândrie în apartenența ta. Mândria pe cale, pentru scop, este mândria de a face parte din această cale.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 8/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cuvântul „motivație” provine din sintagma latină „îndemn la acțiune”. Motivația este procesul de a încuraja pe cineva să acționeze, pentru a atinge un obiectiv specific. Există diferite tipuri de motivație, de la foarte egoiste la grija pentru întreaga lume.

Ce este motivația din punctul de vedere al științei Cabalei?

Răspuns: Motivația este o dorință internă, care determină o persoană să acționeze, nelăsând cuiva nici o ocazie de a rămâne indiferent, și care împinge pe cineva să obțină un anumit rezultat, care, oricare ar fi, este deja format în motivație.

Potrivit Cabalei, fiecare persoană ar trebui să aibă o motivație în viață, pe care el sau ea trebuie să o realizeze. În caz contrar, întreaga viață este lipsită de orice semnificație.

Întrebare: Motivația poate fi numită combustibil, fără de care este imposibil să faci un singur pas?

Răspuns: Da. Motivatia  este și combustibil. Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie să existe o direcție, trebuie să existe un scop pe deplin format în interiorul unei persoane, o înțelegere clară a acestuia. Apoi întreaga viață va căpăta sens și fiecare mișcare va avea o motivaţie cu scop.

Din KabTV “ Calitati de conducere” 8/28/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comportamentul uman în lumea noastră nu poate fi explicat prin legi clare, spre deosebire de animale unde totul este clar, se supun instinctelor rigide.

O persoană nu are o diviziune clară între bine și rău; există întotdeauna ceva la mijloc, care lasă o oarecare incertitudine. Prin urmare, nu putem fi niciodată siguri că decizia noastră este corectă; suntem mereu în îndoială, întrebări și ambiguitate.

Dacă rezultatul ar fi evident chiar la fața locului, ai lua o mușcătură de mâncare otrăvită și te-ai sufoca, ai face o faptă bună și ai deveni imediat faimos. Dar nu putem distinge din timp binele de rău și, prin urmare, nu știm ce să facem.

O persoană nu se comportă ca o plantă sau ca un animal care știe de ce să se apropie și de ce să fugă. Animalele nu au nevoie de laboratoare pentru a verifica calitatea alimentelor, ci trebuie doar să le miroase sau să le guste pentru a înțelege totul.

Plantele știu ce este dăunător pentru ele și ce este util, când să se deschidă și când să se închidă. O persoană, însă, nu știe nimic, se naște neajutorată și trăiește fără să știe sau să înțeleagă nimic. Prin urmare, are nevoie de sprijinul mediului și, chiar și ca adult, este întotdeauna chinuit de îndoieli.

Un animal nu face niciodată greșeli dacă este sănătos. O persoană face greșeli tot timpul și, chiar dacă învață de la ele, greșește din nou la pasul următor. Ea cade și se ridică constant și face corecții în acest fel. Cum se pot conecta miliarde de oameni, fiecare dintre ei greșind din când în când, într-un sistem perfect? Este evident că acest lucru nu este în puterea noastră.

Este imposibil să guvernăm lumea prin adevăr, pentru că noi nu-l avem. Fiecare are propriul său adevăr și contrazice toate celelalte adevăruri. Cu toate acestea, natura ne apasă, forțându-ne să ne unim și să ne completăm reciproc și chiar să ne iubim, astfel încât fiecare să se slujească reciproc.

Cum putem construi un astfel de sistem? Nu va apărea de la sine din natură; dimpotrivă, vom deveni din ce în ce mai separați și îi vom percepe pe alții ca dușmani. Când începem să lucrăm la corectarea noastră, ne dăm seama cât de mare este această sarcină.

Adevărul este un instinct. Natura neînsuflețită, plantele și animalele există după instinctele lor și, prin urmare, nu fac greșeli. O persoană nu are un instinct, adică o dorință internă clară care direcționează acțiunile sale. De aceea ea pune mereu întrebări.

Pentru animale, instinctul înlocuiește adevărul prin orientarea corectă a acestora. Dar un om nu are instinct și, prin urmare, acționează pe riscul său sau se bazează pe ceea ce spun alții și, prin urmare, face greșeli în mod constant.

Țara se împarte în două, argumentând cine este cel mai potrivit pentru a fi președinte și pentru a primi frâiele țării. Dar în viitor, oamenii vor conduce țara, deoarece vor simți că numai forța superioară poate conduce, pe care o vor atrage în populație. Cu alte cuvinte, Creatorul va domni, dar numai dacă oamenii Îl invită să domnească.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Kabbalah, 8.11.2020, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni de știință au stabilit cea mai nefericită vârstă a vieții oamenilor. Au fost chestionați oameni de diferite vârste din 132 de țări și au constatat că cea mai fericită perioadă este 18-20 de ani.

Apoi situația începe să se deterioreze. Și cel mai rău este 47- 48 de ani. Aceasta este o perioadă nefericită în senzațiile unei persoane. Această condiție durează până la 60 ani și apoi treptat se îmbunătățește. Iar la 70 de ani, ești din nou ca un copil, deci te simți bine.

Poți explica aceste stări?

Răspuns: Nu. Cred că totul depinde de persoană. Dacă un om se comportă normal, lucrează din greu, are o familie, un loc de muncă, un scop în viață, atunci nu cred că aceștia sunt ani critici pentru el.

18-20 de ani, este clar: este un fel de descoperire a lumii. Dar apoi totul depinde de persoană.

Observație: Aici totul este clar din punct de vedere logic. Până la 45 de ani, toate speranțele tale sunt îngropate din ce în ce mai mult. Iar apoi decizi: „Ei bine, ce să faci ?!”

Comentariul meu: Depinde ce speranțe și cum să le îngropi. Nu știu la ce ai sperat, ce ai vrut să obții sau de ce ai fost dezamăgit.

Întrebare: Dacă nu împarți viața unei persoane obișnuite în perioade nefericite și fericite, cum ar trebui să trăiască, în opinia ta?

Răspuns: Fiecare zi este ca o viață. Începi de la zero și termini cu zero. Oferă totul din tine pentru ziua respectivă! Mâine mă voi trezi și voi avea o nouă viață.

Întrebare: Cum mă pot trezi astfel încât să mă ridic și să fiu complet treaz până seara?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt frică în fața lor. Frică. Trebuie, trebuie să fac ceva. Nu-i pot lăsa așa. Trebuie să-i împing, să-i inspir. Trebuie să-i pornesc tot timpul. Asta mă preocupă cu adevărat.

Întrebare: Și gândul tău, ce este pentru ei?

Răspuns: Pentru ei, desigur. Nu cu mine. Încerc să nu am nici un calcul cu mine.

Întrebare: Cu alte cuvinte, sarcina este să te dăruiești pe deplin?

Răspuns: Sarcina începe chiar înainte de începerea lecției de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, mă consider mort. Da, mort. Și nu am nevoie de nimic de la viață, cu excepția faptului că trebuie să dau totul acum.

Întrebare: Deci mort înseamnă că nu exist? Nu există nici o grijă de sine, și așa ies în lume?

Răspuns: Este absolut corect!

Întrebare: Așa încep ziua și așa ar trebui să o petrec?

Răspuns: Sigur. Iar atunci ai un calcul foarte corect cu tine, cu viața, cu studenții. Ei bine, ceea ce se întâmplă apoi, este deja în puterea Creatorului.

Întrebare: Dacă iei și transporți la o persoană obișnuită, pot ei avea o astfel de atitudine față de familia și copiii lor?

Răspuns: Absolut la fel. Se lasă pe sine, se dăruiește. Dar pentru lume.

Întrebare: Adică, pentru familie, vecini și cei îndepărtați?

Răspuns: Da. Așa se trăiește, dăruindu-te. Nu ai idee cât este de bun, ușor, gratuit și, cel mai important, corect.

Întrebare: Acesta este sfatul tău principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci nu vor exista perioade de fericire, nefericire?

Răspuns: Nimic!

Observație: Eu nu exist.

Comentariul meu: Da. Dar vei fi în mod constant în tensiune dacă te dăruiești lor.

Întrebare: Este aceasta o tensiune bună? Are un element de fericire?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 9/7/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Răspuns: La întrebările care sunt puse corect, brusc, calitativ și cantitativ, ceea ce înseamnă, întrebări care sunt puse cu o forță mai mare, solicitând corectarea ego-ului.

Dacă un mare egoist și aș spune chiar dacă un „criminal” se întoarce către Creator, Creatorul răspunde la cererea sa mai repede decât la cererea unui băiat bun. Totul depinde de severitatea cererii.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Kabbalei” din 04.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toți specialiștii în marketing îi sfătuiesc pe profesori să studieze publicul înainte de a vorbi. esti de acord cu asta?

Răspuns: Dar nu voi satisface dorințele lor. Nu mă interesează deloc. Trebuie să-i învăț ceea ce cred că este necesar și ce ar trebui să-i intereseze.

Cursurile mele constau din două părți, care ar trebui făcute simultan. Aceasta este inițierea dorinței de a ști ce vreau să le dau și absorbția acestor cunoștințe de către studenți.

Întrebare: Să presupunem că ați fost invitat la un public de câteva sute de oameni care doresc să audă despre reîncarnare, iar acesta este un subiect foarte dificil pentru începători. Ați spune tot ceea ce credeți că este necesar?

Răspuns: Dacă acest subiect a fost comandat în avans și l-au discutat cu mine, atunci probabil aș fi de acord, plecând de la faptul că vreau cu adevărat să ajung la acel public, iar ei nu ar fi de acord cu un alt subiect.

Ținând cont de dorința lor, le-aș spune despre ciclurile de viață, dar numai într-un anumit mod: de ce natura are nevoie de ele, de ce natura acționează cu noi în acest fel, cum le putem schimba, cum poate fi folosită actuala încarnare pentru a schimba întregul scop al ciclurilor de viață etc. Îl voi întoarce oricum, astfel încât să fie interesați și să dorească să studieze.

Întrebare: V-ați sfătui studenții să studieze nevoile publicului înainte de a începe o prelegere?

Răspuns: Nu. Singurul lucru este că putem face ca subiectele noastre să se potrivească cu ceea ce fac ascultătorii, de exemplu, zoologie, biologie, astronomie etc.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 14.08.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce se întȃmplă cu sufletul după moarte?“

Avem capacitatea de a ne atinge sufletul etern în timp ce suntem în viață în corpurile noastre actuale, iar cei care fac acest lucru continuă să trăiască în suflet, deoarece este detașat de moartea trupului.

Pentru cei care nu au atins sufletul în această viață, ei au ceea ce Cabala numește „Reshimo” (o „înregistrare” sau „reminiscență”), care este ca un cod care conține toate calitățile unei persoane. După moartea corpului nostru, Reshimo trebuie să se atașeze de un nou corp din această lume și să repornească un proces de apropiere de destinația sa finală – rădăcina sufletului – în timp ce se află în acel corp anume. Mai mult, toți avem un Reshimo, deoarece este o genă informațională din care mai devreme sau mai târziu dezvoltăm un suflet.

Cu alte cuvinte, în timp ce ne dezvoltăm încercând să îndeplinim dorințele corporale de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, avem și un mic Reshimo, așa-numitul „punct în inimă”, care ne face să punem întrebări despre semnificația vieții noastre, de ce suntem aici, de unde suntem, unde ne îndreptăm, adică întrebări existențiale. Acest Reshimo este o dorință de a ne atinge sufletul și de a afla exact ce se întâmplă în culisele vieții noastre.

Cu cât acest Reshimo ne tulbură mai mult în parcursul simplu în dorințele noastre corporale, cu atât ne găsim mai mult întrebând sursa vieții noastre și căutând răspunsuri prin diferite învățături. Într-un anumit stadiu, întâlnim înțelepciunea Cabala, care oferă o metodă practică pentru realizarea sufletului.

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul studierii înțelepciunii Cabalei apar diferite tulburări. Pot fi percepute aceste obstacole ca suferință? Cum pot fi tratate?

Răspuns: Studiul înțelepciunii Cabalei nu invocă și nici nu atrage suferințe în niciun fel. Pur și simplu trebuie să studiați corect. Aceasta înseamnă că trebuie să fii într-un grup, să studiezi împreună cu toată lumea și să încerci să fii într-un sistem colectiv, într-un grup zece, care se numește „suflet” și astfel să avansezi.

În momentul în care am aranja această stare a grupului, vom dobândi o responsabilitate reciprocă, garantarea reciprocă, și, astfel, să înceapă să se simtă impactul forței de sus până când de fapt dezvăluie.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 18.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→