Întrebare: O haită de lupi poate avea grijă de un animal invalid, schilodit sau bătrân. Îl hrănesc cu mâncare mestecată, ca pe căței și chiar îl pot curăţa de purici. Dar există oricum o adăugare aici: „Într-un an flămând, haita nu își poate asuma responsabilitatea de a hrăni animalele bătrâne. Și bătrânii acceptă acest lucru.” Este și aceasta o chestiune de supraviețuire?

Răspuns: Este o chestiune de supraviețuire și necesitate pentru haită. Și de aceea există indivizi care se sacrifică pentru viața întregii haite.

Comentariu: Să dezvoltăm: ei au grijă de cei invalidi, de bătrâni…

Răspunsul meu: De toți.

Întrebare: Și noi ar trebui să avem grijă de bătrâni?

Răspuns: Da. Dar dacă există astfel de condiții când este imposibil să ai grijă de cei slabi…

Întrebare: Aceasta este într-adevăr o chestiune foarte dificilă! Cum este selectată?

Răspuns: Cel care oferă mari beneficii generației viitoare este ales.

Întrebare: Deci, tânăr și puternic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci principiul este în continuare supraviețuirea haitei, supraviețuirea societății?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și acum dacă este posibil, vă rog să trageți concluzii.

Răspunsul meu: Concluzii: cu siguranță avem multe de învățat de la lupi. Trebuie să facem ceva pentru a ne îmbunătăți. Cu siguranță trebuie să ne gândim la organizarea societății noastre: cum să o restructurăm și să o facem mai sănătoasă și ce programe educaționale ar trebui să adoptăm pentru copiii noștri, pentru nepoții noștri, pentru generația viitoare?

Avem în față mai multe generații și trebuie să schimbăm ordinea socială pentru ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce punct poate fi considerată metoda lui Avraam o religie autentică?

Răspuns: Din momentul în care a devenit o forță unificatoare, o forță pentru construirea unei societăți care se îmbibă cu această idee, o adoptă și o acceptă ca mod de viață.

Acest lucru s-a întâmplat atunci când grupul lui Avraam,, care părăsise odată Babilonul, a început să se formeze la Muntele Sinai. Este clar că în Tora, această poveste este prezentată pur alegoric. În realitate, oamenii nu stăteau fizic pe munte; mai degrabă, acestea erau stări interioare pe care oamenii le experimentau.

Din acel moment, se poate spune deja că aveau o singură religie, adică implementarea în rândul oamenilor a unei structuri organizate în zeci, sute și mii și stabilirea unei interacțiuni corecte unii cu alții în cadrul acestei structuri, în care Creatorul este revelat ca fiind calitatea iubirii, a dăruirii și a garanției reciproce.

De aici începe mișcarea socială a celor care au părăsit Babilonul, care în acest fel devin treptat o națiune.

Cu alte cuvinte, punctul de cotitură a fost momentul în care a apărut nevoia unei instrucțiuni pentru a se ridica deasupra urii reciproce. De aici, religia începe ca o metodă de unire a oamenilor într-un întreg, în echivalență cu Forța superioară.

Numim această metodă „religie” deoarece oamenii, în structura lor, vizează în mod constant echivalența cu Forța superioară, străduindu-se să facă totul astfel încât Forța superioară să se reveleze între ei.

Din KabTV emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul de bază al Uniunii Sovietice era că toți ar trebui să fie la fel. Ce este bun în faptul că toți oamenii sunt la fel? Ce oferă asta?

Răspuns: Cabala nu vorbește despre asta. Cabala spune că toți trebuie să fie egali, dar fiecare în felul său, în realizarea deplină a sufletului său, iar sufletele sunt absolut diferite.

Dacă luăm cele 613 dorinţe și le prezentăm liniar, vom vedea că împreună formează un fel de spectru, iar când toate cele 613 dorințe sunt aranjate în funcție de nivelul lor de-a lungul unei linii, fiecare dorință are o curbă diferită.

Adică, fiecare om are propriile dorințe. Dar când fiecare se exprimă pe deplin, o face în dăruire către întregul sistem, către toți ceilalți. Și în asta, toți sunt egali. Cu alte cuvinte, nimeni nu este similar cu altul nici în cantitate, nici în calitatea sa de dăruire, totuși toți sunt egali prin faptul că fiecare acționează la maximum, din propriul sine unic.

Prin urmare, interpretarea incorectă a egalității este de a-i face pe toți la fel, astfel încât unul să nu poată fi distins de altul. Dimpotrivă, prin realizarea sufletelor noastre cât mai complet posibil, vom fi cât mai diferiți unii de alții.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem imagina plăcerea eternă?

Răspuns: De la Creator, primim dorinţe și împliniri. Dorințele sunt simțite ca foame și suferință, în timp ce plăcerile sunt simțite ca atingerea perfecțiunii exact în măsura dorinței pentru aceasta.

În viața noastră de zi cu zi, nu putem primi împlinire continuă, deoarece dorințele și împlinirile nu sunt revelate în noi simultan. Dar dacă omul se pregătește corect să primească împlinirea cu intenția de a dărui, el primește dorința de la Creator simultan cu împlinirea. Acest lucru este similar cu omul care mănâncă și simte o senzație permanentă de foame, împreună cu o senzație neîncetată de sațietate. Și așa este în toate dorințele omului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: În anii 1960, CIA a făcut experimente cu LSD și alte droguri, și la un moment dat, au schimbat cu adevărat lumea. Așa a început revoluția hippie.

În cele din urmă, acest lucru i-a determinat pe oameni să se retragă din societate, pentru că vedeau puțin mai mult. După cum își descriu simțirile cei care luau droguri, puteau „vedea cu auzul” și „auzi cu vederea”.

Răspunsul meu: Nu există nimic asemănător! Este doar o perturbare a funcționării creierului, nimic mai mult.

Ce s-a întâmplat cu hipioții în practică? Au trăit într-o ceață indusă de droguri timp de câțiva ani, apoi au sfârșit aruncați la „mormanul de fier vechi”. Până la vârsta de 40 de ani, au rămas fără o profesie, distruși, incapabili de nimic.

Generația anilor ’60 a trebuit să îndure dureros acest lucru până când a murit. Omenirea a înțeles că drogurile deconectează oamenii de realitate și a respins LSD-ul și toate celelalte substanțe.

De ce le respingem? Să pulverizăm droguri peste șapte miliarde de oameni, să-i lăsăm să se distreze! De ce ar trebui să sufere?

Dar nu putem face asta! Natura, guvernarea superioară, nu permite acest lucru pentru că ne deconectăm de realitate. Suntem obligați să atingem un anumit rezultat special, predeterminat al existenței noastre pe acest Pământ. Trebuie să atingem unitatea, să devenim un singur organism. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci întreaga noastră viață nu are niciun sens.

De aceea, oamenii nu vor fi niciodată de acord cu drogurile. Acest lucru este programat în natură. Programul care operează în noi are scopul de a ne face să verificăm și să confirmăm încă o dată, că orice deconectare de la realitate este inacceptabilă. Așa suntem construiți. Nu putem face nimic în privința asta!

Cu timpul, nu vom mai consuma droguri sau alcool deloc. Poate că vor mai trece ani, dar tot va trebui să smulgem asta din noi înșine. Sunt sigur că va veni un astfel de moment. Societatea se va forța să se schimbe, altfel va vedea că este sortită dispariției.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD, partea 1”, 06.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principala problemă în educarea oamenilor constă în faptul că nu îi învățăm să găsească ceea ce este cel mai important pentru ei înșiși – un scop. Mai mult, în această privință trebuie să fii cu adevărat independent și să te pui într-o stare în care nici mass-media, nici societatea, nimic altceva nu te influențează, în care nimic din toate acestea nu contează pentru tine și poți rezista tuturor.

Acest lucru este mai înfricoșător decât o bătălie, deoarece trebuie să înduri un atac puternic de informații, diverse idei ale unei mulțimi frenetice, așa-numitele valori ale umanității. De unde ai lua puterea interioară pentru asta, capacitatea de a compara lucrurile, de a te ridica deasupra tuturor, de a ignora orice altceva acolo unde este necesar? Acest lucru nu este deloc simplu. Acest lucru trebuie învățat.

Dacă nu predăm acest lucru generației care crește, ei vor fi aruncați în jur ca iarba-roșie și vor rămâne nefericiți toată viața. Putem vedea cum oamenii nu se pot găsi pe ei înșiși. Credem că din șapte miliarde de oameni, 99% pur și simplu nu sunt potriviți pentru nimic. Nu, nu au fost niciodată învățați. Fiecare om are propria individualitate. Când îi oferi unui om oportunitatea de a se găsi pe sine și scopul său, punctul său de plecare în mijlocul acestui număr vast de oameni, acesta începe brusc să se înțeleagă pe sine și să vadă că totul în jur este adaptat exact la el.

Prin urmare, cel mai important lucru este educaţia unui om: să fie acolo unde trebuie să fie, să-și aleagă independent propria cale în viață și să se conecteze corect cu toți ceilalți pentru a realiza această cale.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât timp v-ar lua să-i explicaţi unui nou venit ce este spiritualitatea, să-i spuneţi despre spiritualitate și să i-o arătați?

Răspuns: Să i-o arăt? Cum i-o poți arăta? El nu are instrumente pentru a o reproduce în sine.

Comentariu: Să spunem așa, să transmitem spiritualitatea. Îmi amintesc că exista un program numit „Toată Cabala în 90 de minute”.

Răspunsul meu: Poți explica chiar și în cinci minute! Asta nu este important. Poți transmite într-o singură propoziție ce este Cabala: „Revelația Creatorului către om în această lume”. Asta este. Și apoi, mergi şi studiază, până când omul se schimbă pe sine…

Cabala nu este o știință externă, ci una interioară. Prin urmare, totul depinde de calitățile omului. Iar calitățile lui depind de eforturile sale, nu de mine.

Comentariu: Dar totuși, imaginea externă, fie că o dorește sau nu, atrage omul în etapa de început, iar cel care începe să studieze Cabala poate lucra cu asta.

Răspunsul meu: Da, te înțeleg. Facem clipuri, filme, orice dorim pentru publicitate. Dar înțelepciunea Cabala totuşi este o știință interioară.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Minte sau inimă”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine beneficiază mai mult de avansarea spirituală: omul care îți este aproape și poate comunica cu tine sau cineva aflat departe?

Răspuns: Cel mai mare beneficiu poate fi obținut de cei care îmi sunt aproape în interior. Baal HaSulam, în articolul Discurs la Finalizarea Zoharului  și în mai multe scrisori, scrie că adevărata realizare spirituală vine doar din conexiunea interioară a studentului cu învăţătorul.

În zilele noastre, acest lucru se întâmplă nu direct, ci printr-un grup. Și totuși, acest principiu rămâne. În Cabala se numește gură la gură (Peh el Peh), adică, conform ecranului comun dintre student și profesor.

Această tehnică este în general cunoscută, atunci când un student se anulează în fața profesorului și se dedică conexiunii cu profesorul în așa fel încât conținutul interior să curgă de la profesor la student.

Deși Cabala pe de o parte este o știință, ea vorbește despre cum să primești lumina superioară prin asemănarea de formă. Tocmai asemănarea calităților se numește contact gură la gură (Peh el Peh).

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ne adunăm, agenda ar trebui definită de la bun început. Cu alte cuvinte, fiecare pe cât poate, ar trebui să vorbească despre importanța grupului, despre beneficiile pe care i le aduce grupul. În conformitate cu așteptările sale ca grupul să-i ofere ceva important, ceva ce el însuși nu poate realiza, în acea măsură el ascultă grupul.

Iar motivul pentru aceasta este ca la început să construim măreția grupului, obiectivele naturii și necesitatea atingerii acestora. Căci tocmai în măsura măreției obiectivului, omul va putea depune eforturi deasupra egoului său, să-și anuleze opinia în fața opiniei grupului și să acționeze nu numai de dragul grupului, ci și de dragul naturii, al întregirii sale. Cu o astfel de direcționare a gândurilor sale, el va simți ajutorul tuturor forțelor naturii.

Același lucru este valabil și pentru iubirea pentru prieteni. Înainte de a ne aduna, este necesar să construim importanța prietenilor, importanța fiecăruia dintre ei. Și în măsura în care apreciază măreția grupului, el poate trata grupul cu respect. Iar după aceea, să se verifice cât efort depune pentru beneficiul grupului. Și dacă descoperă că nu are puterea să facă nimic în beneficiul grupului, atunci există un loc unde să se adreseze grupului cu o cerere de putere și dorință de a lucra pentru a atinge iubirea aproapelui.

Și dacă s-a îndreptat către grup chiar și în gânduri, trebuie să fie sigur că va primi puterea de a se uni și de a se verifica dacă este în bucurie, ca indicator al faptului că el crede în puterea grupului și în dorința de a-l ajuta să obțină corectarea.

Și din moment ce în acest caz toți prietenii reprezintă o singură dorință, omul vrea să-i vadă pe toți bucurându-se. Prin urmare, după toate calculele vine momentul bucuriei iubirii pentru prieteni. Și fiecare ar trebui să se simtă fericit ca și cum tocmai ar fi făcut o faptă bună, și prin aceasta ar fi câștigat mulți bani. Și acum, așa cum este obișnuit în această lume, își tratează prietenii.

În mod similar, este și aici: fiecare ar trebui să se asigure că prietenul său este îngrijit, pentru că acum este fericit și vrea ca prietenii săi să se simtă bine. Prin urmare, încheierea întâlnirii ar trebui să aibă loc într-o notă de bucurie și inspirație. Și atunci toată lumea va simți perfecțiunea.

Din Lecția zilnică de Cabala, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: LSD-ul este o categorie separată de droguri. Dacă, așa cum spuneţi, este doar o anumită iluzie, atunci de ce provoacă omului senzații pe care le descriu cabaliştii?

Răspuns: Consumul de LSD nu este o soluție pentru o problemă; este o deconectare de la realitate; adică nu este o corectare conștientă a sinelui în cadrul societății, unde devii un membru util și te exprimi ca fiind iubitor și grijuliu, ca o mamă față de ceilalți, și unde fiecare membru al societății te percepe în acest fel, iar tu îi percepi la fel. Astfel de relații sunt caracteristice societății viitorului.

Dar cei care iau LSD se detașează de realitate, fără a se conecta cu ceilalți. Nu își doresc nici cel mai mic contact! Le place să experimenteze tot felul de viziuni roz în interiorul lor.

Totuși, Cabala vorbește despre ceva complet diferit: o cale foarte reală, foarte dificilă de corectare a omului, unde el se controlează și dobândește ecrane, adică forțe, care îi permit să se ridice deasupra egoismului său, deasupra fiecăreia dintre măsurile sale.

Aceasta este o cale foarte clară, parcursă în conexiune cu alți prieteni, unde împreună intrați în luptă împotriva propriei naturi.

Toate acestea sunt complet opuse deconectării de la realitate, plutirii solitare, abstracte de ceilalți, care constă în perceperea unor excitații interne. Nu văd nicio legătură între Cabala și consumul de LSD. Este o abordare complet diferită și funcționează pe un material complet diferit. Nu lucrezi tu, ci chimia. Poți injecta oricui un drog și gata; se presupune că deja plutește într-o altă dimensiune.

Omul nu își schimbă natura în acest fel. Se întoarce din nou în aceeași lume și asta este tot. Desigur, își poate da seama cât de bine s-a simțit. Dar ce urmează?! Ce schimbă prin asta?!

Tu sugerezi: „Hai să facem o injecție și apoi ani de zile să nu lucrăm la natura noastră.” Dar trebuie să ne schimbăm natura și să devenim oameni divini, similari Creatorului; adică, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru către calitatea dăruirii și a iubirii, către angajamentul reciproc corect dintre noi, să dezvăluim în acest angajament lumea superioară, eternitatea, perfecțiunea și să existăm în cadrul ei.

În același timp, lumea noastră nu dispare. Simțim două niveluri de existență: lumea noastră în forma sa materială completă – mergem la muncă, avem copii, îi creștem, servim în armată, facem tot ce este necesar – și simultan ne simțim pe un nivel superior. Omul există pe două niveluri! Iar un nivel nu îl anulează pe celălalt, ci îl ajută.

La nivel pământesc, fiecare om este un membru util al societății în măsura în care se comportă normal ca o simplă ființă umană. El nu strigă: „Să ne iubim unii pe alții!” și așa mai departe.

Dar interior, lucrează către ceilalți pentru a-i aduce mai aproape de calitatea dăruirii și a iubirii, de interacțiunea corectă dintre ei ca un singur organism. Nu am văzut sau auzit niciodată ca oamenii care iau LSD să tindă spre acest lucru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD, partea 1”, 06.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→