Întrebare: Datorită dvs., am credință. Datorită muncii noastre comune în  grupul de zece, atragem lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare), care ne va corecta în viitor. Investim în asta în fiecare zi, iar dvs. ne ajutați enorm.

Dar de ce nu avansăm? Ce facem greșit? Poate că o facem în mod egoist, de dragul nostru? Care este motivul?

Răspuns: Dacă ți s-ar da răspunsul corect la aceasta, ai înceta să mai întrebi și ai înceta să te străduiești pentru asta. Aceasta este în principiu, ceea ce se spune în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot.”.

Baal Sulam scrie: Iar RAŞI interpretează acolo: „Ai creat pe cel drept prin înclinația bună; Ai creat pe cei răi prin înclinația rea. De aceea, nimeni nu este salvat din mâna Ta, căci cine Te ține pe pământ? Păcătoșii sunt forțați.” Și ce au răspuns prietenii lui Iov? „Într-adevăr, tu revoci frica și împiedici rugăciunea înaintea lui Dumnezeu; Creatorul a creat înclinația rea, El a creat pentru ea Tora drept mirodenie” (Iov 15).

RAŞI interpretează acolo: „A creat pentru ea Tora”, care este un condiment ce revocă „gândurile de încălcare a legii”, așa cum se spune: „Dacă dai peste acest ticălos, atrage-l la seminar. Dacă este o piatră, se va înmuia. Prin urmare, ei nu sunt constrânși, căci s-ar putea salva singuri” (Kiduşin, p. 30).

Adică, suntem obligați să facem acest lucru. Fiecare frază de aici este foarte importantă. Fără aceasta, este imposibil să atingem scopul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să investim în educaţie. Doar în educație! Altfel, nimic nu se va schimba în lume.

Întrebare: Spuneţi că cea mai respectată meserie pentru om este cea de educator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce crește omul în ceilalți?

Răspuns: Trebuie să le explice oamenilor în toate modurile posibile care este ideea creației. Că numai împlinind ideea creației omul poate atinge fericirea.

Întrebare: Ce înțelegeţi prin „ideea creației”? Ar trebui omul să atingă această idee a creației?

Răspuns: Trebuie să o atingă.

Întrebare: Educatorul însuși?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și apoi să o transmită altora?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este ideea creației și ce ar trebui el să le transmită oamenilor?

Răspuns: Când omul face bine altora, se împlinește și se bucură.

Întrebare: Ce înțelegeţi prin a face bine?

Răspuns: A face bine înseamnă a-l umple pe celălalt cu ceea ce își dorește.

Comentariu: Dar omul are multe dorințe, diferite.

Răspunsul meu: Nu! Depinde de educație. Omul ar trebui educat să se mulțumească cu o împlinire minimă normală.

Întrebare: Trebuie să clarificăm acest lucru. Să educăm un om astfel încât să aibă cerințe rezonabile, să nu aibă nevoie de ceva mare, miliarde și așa mai departe? Și apoi ce? Deci trăiesc așa, cu ceea ce este necesar.

Răspuns: Și să simt că, dacă alții ajung la asta, ar fi fericirea supremă.

Întrebare: Ca oamenii să fie mulțumiți cu necesitățile, fără să ceară mai mult sau dincolo de asta? Asta numiți dumneavoastră educație adecvată?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vreți să detaliați, să spuneți ceva înalt?

Răspuns: Când tai pâinea, o feliez. Aceasta este prima felie.

Comentariu: Apoi ne vom opri la prima felie.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un englez, Brendon Grimshaw, a cumpărat o mică insulă nelocuită din Seychelles pentru 8.000 de lire sterline. A crescut peste 100 de broaște țestoase gigantice, care pot trăi doar acolo, și peste 2.000 de specii de păsări. De multe ori, oamenii au încercat să cumpere insula pentru peste 50 de milioane de dolari. Cu acei bani, Brendon și-ar fi putut permite orice și-ar fi dorit, dar a refuzat să vândă insula. El a spus: „Nu vreau ca insula să devină un loc de joacă de lux pentru bogați. Mai bine să devină un parc național pentru toată lumea.”

Răspunsul meu: Toate acestea sunt bune. Există oameni care se bucură de astfel de lucruri. Dar care este semnificația?

Întrebare: Dacă un om aduce bucurie altora, este considerat acest lucru semnificativ?

Răspuns: Este scopul vieţii noastre, dacă viața noastră are un sens.

Comentariu: Dar acest om vrea să aducă bucurie altora, astfel încât aceștia să poată vizita și să se bucure de un astfel de loc.

Răspunsul meu: Un om bun.

Întrebare: Și cine, în opinia dumneavoastră, este cu adevărat un om bun?

Răspuns: Cineva înțelept, puternic, capabil să ridice o ființă umană deasupra graniței dintre viață și moarte, astfel încât să poată atinge forța superioară, Creatorul. Altfel, ce sens are aceasta?

Întrebare: Deci, omul trebuie să fie un egoist extraordinar, mai mare decât întreaga umanitate, pentru a-i conduce pe ceilalți către scop?

Răspuns: Da, toate celelalte calități ale sale există tocmai pentru a-i include pe oameni în acest scop.

Întrebare: Și cum știe un astfel de om că îi conduce spre scopul corect?

Răspuns: Trebuie să fie un om special.

Întrebare: Și care este scopul corect?

Răspuns: Scopul corect este conexiunea tuturor oamenilor deasupra egoismului lor, deasupra a tot ceea ce îi separă. Toți oamenii, aceasta este conexiunea totală, cea mai înaltă a întregii umanități.

Și dacă acest scop stă cu adevărat în fața unui om, atunci îl putem folosi ca pe o „navă spațială” și putem zbura oriunde dorim, către o astfel de „insulă” undeva în „Oceanul Pacific” al universului, unde totul este deja pregătit pentru noi.

Întrebare: Și să luăm nu doar un grup mic, ci întreaga umanitate?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Acesta trebuie să fie scopul?

Răspuns: Tocmai acesta este scopul întregii umanități.

În principiu, putem realiza acest lucru chiar aici. De ce să zburăm undeva? Spre o insulă din Pacific? De ce? Putem transforma întregul Pământ într-o astfel de insulă. Altfel, uitați-vă ce se întâmplă. Suntem deja într-o stare în care nu poate rămâne nimic în afară de câteva insulițe! Este foarte alarmant.

Întrebare: Poate de aceea cabaliștii au părut întotdeauna prea aspri, prea duri, prea direcți față de cei din afară?

Răspuns: Ei nu au alt mod de exprimare. Ei spun adevărul și îl înmoaie, dar chiar și așa, pentru omul obișnuit limbajul lor pare foarte dur. „Oamenii nu vorbesc așa. Ar trebui să vorbim blând, democratic, liberal, mai mult despre iubire.”

Și ce spuneți voi? „Dacă nu faceți asta, atunci, din păcate, veți muri. Ghețarii vă vor inunda; soarele vă va pârjoli și așa mai departe. Vedeți încotro vă îndreptați.”

Întrebare: Spre crize și așa mai departe?

Răspuns: Da, altfel, nu va fi nimic. Nimic! Trebuie să înțelegem clar că în fața noastră se află o lege a naturii foarte strictă și care  începe să intre în adevărata realizare. Mi-e frică pentru omenire.

Întrebare: Deci trebuie să-i scoatem pe oameni din această stare prin orice mijloace?

Răspuns: Cine și-ar fi putut imagina acum un an că situația ecologică se va schimba atât de drastic? Calotele glaciare se topesc, există uragane, cutremure, totul, iar omenirii nu-i pasă. Este ca o amorțeală de beție. „Continuăm. Nu ne pasă. Nu ne temem de nimic.”

Întrebare: Crezi că a calma omenirea este dăunător?

Răspuns: Dacă văd un om bolnav în fața mea și văd că o cale îl duce direct la mormânt, iar alta îl va lăsa să trăiască și să se dezvolte, cum aș putea să nu spun ceva?

De aceea, cabaliștii vorbesc corect și precis. Dar chiar și atunci, numai în măsura în care oamenii îi pot auzi, fără să-și astupe urechile.

Întrebare: Deci totuși ei îndulcesc lucrurile? Adică, nici dvs. nu spuneţi întregul adevăr?

Răspuns: Nu. Nu pot.

Întrebare: Este important pentru dvs. ca oamenii să vă audă? Credeţi că o vor face?

Răspuns: Nu am de ales, trebuie să fac asta. Nu am altă opțiune. Trăiesc în dezamăgire constantă, pe de o parte, și în tensiune, străduință și inspirație constantă pe de altă parte. Poți vedea ambele stări în mine în același timp. Și ce poți face?

Întrebare: Ce vă oferă inspirație, având în vedere starea lumii de astăzi?

Răspuns: Muncesc. Aceasta este munca mea. Iar recompensa ei este că nu există nicio recompensă! Nicio recompensă!

De ce o fac? Aceasta este o cu totul altă poveste.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.10.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa mai presus de raţiune poate fi atinsă doar cu condiția să fim conectați unii cu alții, și ca lumina, forța dăruirii, Bina, să curgă între noi deasupra simţirilor și intelectului nostru personal, care sunt numite cunoaștere. Credința este o forță obişnuită, și prin urmare, este simțită și apreciată mai presus de o stare personală.

Creatorul organizează în mod deliberat tot felul de tulburări pentru noi. Ni se pare că aceasta este viața, dar aceasta nu este viață, ci un joc al Creatorului.

El este cel care asamblează acest puzzle al vieții pentru noi și ne trezeşte simțirile, astfel încât de fiecare dată să stabilim o conexiune între noi, deasupra mozaicului vieții.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un curent, există o barcă, iar eu sunt în barcă. Trebuie să fiu de acord că plutesc odată cu curentul. Nu pot merge împotriva curentului. Nu pot ieși din acest râu. Singurul lucru pe care îl pot face este să fiu de acord cu direcția în care mă poartă curentul în barcă.

Întrebare: Plutesc și prietenii mei în această barcă?

Răspuns: Dacă o spunem așa, atunci da. Plutim cu toții în barcă de-a lungul curentului vieții, în râul vieții. Cel mai bine este să înțelegem că acesta este cazul. Ai trăit o zi, ai trăit-o. Încă o zi, din nou, și așa mai departe, și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu sunteţi de acord să faceţi planuri?

Răspuns: Nu! Aceste planuri oricum nu se vor realiza și pur și simplu ne supărăm din cauza lor.

Întrebare: Sunteţii îngrijorat că vom fi dezamăgiți?

Răspuns: Depinde de obiectivele pe care ni le propunem în viață.

Întrebare: Aceasta este întrebarea. Ce obiective ar trebui să ne propunem până la urmă? Plutesc în această barcă, vreau să ajung undeva sau nu?

Răspuns: Dacă acesta este scopul tău.

Întrebare: Dacă scopul este să ajungi undeva, atunci ce?

Răspuns: Atunci da, trebuie să îl examinezi, merită? Este posibil? Poți să îl atingi? Dacă poți, atunci da. Și dacă nu, atunci vâslește încet, cel puțin puțin mai aproape de el. Dar totuși, calm. Nu te grăbi.

Comentariu: Asta complică puțin lucrurile.

Răspunsul meu: De ce complică lucrurile? Ar trebui să ne grăbim?

Comentariu: Suntem obișnuiți să ne grăbim. Suntem obișnuiți să ne străduim spre un scop.

Răspunsul meu: Nu cred că este rezonabil în timpul nostru. Există perioade în care ești pur și simplu dus de val și asta este.

Întrebare: Deci, în cuvintele noastre: „Nu există nimeni altcineva în afară de El”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și așa ar trebui să trăiesc?

Răspuns: Creatorul creează constant condiții noi pentru noi, și fie că vrem sau nu, le vom realiza totuși.

A fi de acord cu locul în care ne poartă râul vieții nu înseamnă a renunța. Înseamnă să percepi realist curgerea râului și să mergi odată cu el, înțelegând că nu poți merge împotriva lui. Nu există eroi care pot merge împotriva curentului.

Și bineînțeles, am dori să schimbăm ceva, dar acel „ceva” poate fi doar foarte, foarte mic în viața noastră.

Întrebare: Și unde este bucuria în asta? Totuși, ne dorim ceva plin de bucurie.

Răspuns: Bucuria nu constă în actul de a te arunca în apă și a încerca să blochezi râul și așa mai departe. Bucuria constă în a găsi puncte speciale de mișcare de-a lungul căii tale simple și obișnuite a vieții și a încerca să te miști prin ele.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi? Sunt puncte speciale, puncte pline de bucurie? Asta spuneţi?

Răspuns: Fie că sunt pline de bucurie sau nu, tot trebuie să treci prin ele.

Întrebare: Și ceea ce ne-a făcut să ne bucurăm, și cu care am mers împotriva curentului, împotriva naturii?

Răspuns: Acesta este sentimentul tău interior. În realitate, oricum nimeni nu se poate împotrivi curentului.

Întrebare: Am spus în repetate rânduri că natura umană este egoistă și că omul trebuie cumva să se ridice deasupra acestei naturi. Puteți face legătura între acestea?

Răspuns: Da, a te ridica deasupra naturii tale înseamnă să realizezi că ești încă purtat de curentul râului. Poate că îți dorești să ieși din el, dar nici măcar nu știi unde sau cum, sau cine te așteaptă pe țărm dacă apari brusc acolo cu barca ta etc. Deci nu știu dacă este rezonabil.

Întrebare: Trebuie să știi sau cel puțin să simți ce te așteaptă la sfârșit? Râurile se varsă în mare, la urma urmei.

Răspuns: Trebuie să alegi un obiectiv care pare realist și se potrivește abilităților tale și să încerci să-l atingi cumva. Adică, trebuie să înțelegem la un moment dat că părăsim râul vieții, ieșim din el și cumva navigăm mai departe.

Întrebare: Deci, ar trebui să existe niște opriri pe parcurs?

Răspuns: Da, dar sincer, în cele din urmă chiar dacă omul își dorește să devină un fel de revoluționar în ceva în timpul vieții, în cele din urmă este de acord că aceasta este viața și se termină cu moartea, iar după aceea, este ceea ce este.

Comentariu: Nu sună foarte optimist. Totuși, omul vrea să-și stabilească obiective care nu sunt despre cucerirea morții, ci cel puțin despre depășirea ei cumva pe plan intern.

Răspunsul meu: Dimpotrivă! Când accepți acest lucru, dobândești un calm special și o percepție specială asupra vieții și o percepi realist. Nu vorbesc despre moarte. Vorbesc despre cum percepi realist acest flux.

Întrebare: Dacă cineva care studiază Cabala mulți ani se află în această barcă, ar trebui să-şi menţină comportamentul, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Comportamentul său ar trebui să fie ceea ce este comportamentul oricui – să se străduiască spre scopul său.

Comentariu: Deci, dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale…

Răspunsul meu: Dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale, atunci este în barcă cu tine. Nu ar trebui să sari nicăieri sau să înoți până la țărm; nu ar trebui să strigi: „Hei, cine e pe țărm?” – poate că e cineva. Nu ar trebui să suni pe nimeni. Totul depinde de starea ta de spirit, de atitudinea ta față de ceea ce treci. Și în final, intri într-o altă dimensiune.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Cum ies din natura mea? Eu doar navighez în barcă, cu ideea mea, ideea noastră, să zicem.

Răspuns: Nu ești scos afară, nu te duci nicăieri. Doar că iluzia în care existai este pur și simplu înlocuită puțin câte puțin de a doua, apoi de a treia și așa mai departe.

Comentariu: Și nu mai acord atenție greutăților vieții, vârstei, bolii.

Răspunsul meu: Nu, asta nu mă mai interesează. Mă gândesc cum să trăiesc prin asta în pace și apoi să intru într-o viață nouă.

Întrebare: Cum poți fi deasupra tuturor acestor lucruri? Deasupra acestei vieți care ne apasă cu boli și suferințe?

Răspuns: Cel mai bun lucru este să te predai ei și să nu te opui. Deoarece rezistența nu oferă nimic, știm asta. Toți cei din jurul nostru trec prin astfel de etape și se termină în același fel. Aveți o atitudine binevoitoare atât față de viață, cât și față de moarte.

Întrebare: Și asta înseamnă să „te raportezi în același mod la Creator”?

Răspuns: Da, sunt de acord cu El, cu ceea ce ne-a făcut, că ne-a plasat în anumite limite și ne-a dat acest vector de dezvoltare.

Întrebare: Când ei spun că fiecare om are propria cale, ce vor să spună? Propria cale către Creator?

Răspuns: Da, nimic altceva. Și nu este nimic deosebit de nou aici, cu excepția cazului în care se referă la individ.

Întrebare: Deci fiecare om are propria cale către Creator?

Răspuns: Da, dacă omul înțelege acest lucru, atunci se numește că dobândește înțelepciune.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este credința?

Răspuns: Credința este dăruire, capacitatea de a dărui în ciuda dorinței de a primi (credinţă mai presus de raţiune). Deoarece noi suntem dorința de a primi, credința, care este calitatea dăruirii, este întotdeauna împotriva naturii noastre.

Omul o poate dobândi doar cu ajutorul luminii superioare care ne dă capacitatea de a ne ridica deasupra noastră înșine, de a acționa nu pentru propria noastră dorință, ci pentru dorința altuia, a Creatorului (de dragul altuia, Creatorul). În această măsură eu devin dependent de cel superior (sunt un slujitor al Creatorului) și nu de mine însumi (slujitor mie însumi). Dacă mă crezi, înseamnă că tu acționezi cu abilitățile tale de dragul meu. Devii asemănător cu mine. De obicei, fiecare om este opus altuia. Dar dacă spun că cineva mă crede, să zicem 50%, asta înseamnă că și-a neutralizat dorințele cu 50%, și în această măsură se poate contopi cu mine.

Există doar cunoaștere, acțiuni de dragul propriilor dorințe, în care știm ce vrem. Și există credință, acțiune pentru împlinirea dorințelor altuia. În măsura acestei calități, omul simte dincolo de sine, în alte dorințe. Ceea ce este simțit în aceste dorinţe se numește lumea superioară, spirituală. Prin urmare, credința este legată de iubire, iubirea pentru celălalt. Iubirea este abilitatea de a înlocui propria dorință cu dorința altuia și de a o împlini.

După cum vedem, credința în Cabala este stăpânirea calității superioare a dăruirii. Și nu are nimic în comun cu definiția credinței acceptată în lumea noastră ca fiind a crede în cunoașterea altcuiva și a o accepta ca pe un fapt. Se dovedește că până și ceea ce poate fi invenția altcuiva devine un fapt, o certitudine pentru mine, pe baza căreia îmi construiesc acțiunile viitoare, viața mea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Numai atunci când încerc să ies din dorința mea de a primi, dezvălui că sunt incapabil să fac acest lucru. Nu vreau ca egoismul meu să-mi determine întreaga viață, deoarece este o înclinație rea care mă împiedică să ating eternitatea, perfecţiunea și scopul creaţiei; îmi obstrucționează conexiunea cu ceilalți și mă orbește la binele care se află într-o astfel de conexiune.

Egoismul îmi ascunde totul, insuflă valori false și mă condamnă la o viață temporară, efemeră. Prin urmare, îl declar dușmanul meu.

Egoismul a fost dezvăluit atunci când sufletul lui Adam HaRişon s-a spart, când conexiunea dintre dorințele sale a fost distrusă. Exista un vas compus din zece Sfirot complete și s-a spart. Acum, în loc de unitate între toate aceste părți, există respingerea reciprocă și se dezvăluie ura.

Aceasta este ceea ce se numește înclinația rea; este este momentul în care când fiecare om crede că ar trebui să conducă și să aibă grijă doar de sine, iar ceilalți trebuie să-i slujească. De aceea, egoismul este numit „îngerul morții”, pentru că, dacă sunt separat de ceilalți, pot simți doar viața pe care o simt acum în această lume: o scânteie slabă a existenței.

Dar dacă sunt conectat cu ceilalți, simt fluxul comun al vieții care trece prin fiecare. Asta înseamnă viața spirituală. Fie simțim viața așa cum o simțim astăzi, fie ajungem la simțirea vieții colective în care există 125 de grade, fiecare mai înalt decât precedentul. Totuși, toate aparțin deja vieții veșnice, pe care o simțim pentru că lumina curge între noi.

În acest moment, nu pot simți îngerul morții în simplul fapt că cer ceva pentru mine, pentru că această înțelegere trebuie să vină de sus, din lumina superioară. Pentru aceasta, am nevoie de cel puțin o ușoară iluminare, pe care încă nu o am. Și astfel merg la grup împotriva voinței mele, fără credință, și fac eforturi să mă conectez cu prietenii. Nu vreau conexiune și nici ei nu o vor, dar acționăm conform sfaturilor cabaliștilor.

Deoarece ne străduim să ne unim deasupra reticenței noastre, atragem cu forța, lumina superioară spre noi. Și când aceasta strălucește asupra noastră, începem să simțim diferența dintre viața spirituală și cea materială și avansăm treptat.

Din Lecția zilnică de Cabala din 10.09.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este înfricoşarea în fața Creatorului?

Răspuns: Înfricoşarea este teama că nu voi reuși să îndeplinesc ceea ce trebuie să îndeplinesc în fața Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să te obișnuiești cu lumina?

Răspuns: A te obișnui cu lumina înseamnă a te obișnui cu faptul că avem o conexiune deschisă, directă între noi și cu Creatorul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris în TES (Studiul celor Zece Sfirot): „Și să-și dedice tot timpul științei Cabala – adevăratul mijloc de a atinge succesul.” Ce fel de succes se înțelege aici?

Răspuns: Succesul în Cabala înseamnă revelația Creatorului.

Întrebare: La ce semn bun se referă Baal HaSulam, unul pe care omul trebuie să-l primească pe calea spirituală?

Răspuns: Un semn bun este atunci când omul, în loc să se bazeze pe propriile eforturi, primește cheia pentru ceea ce a așteptat de la Creator.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi percepem această lume prin mintea și sentimentele noastre; acestea sunt cele două instrumente pe care le avem. Cu ajutorul lor, începem treptat să înțelegem lumea în care ne aflăm și învățăm să o folosim în avantajul nostru.

Toate acestea sunt minunate, dar adevărul este că mai există o altă lume, o lume vastă și superioară pe care nu o simțim. Trăim numărul alocat de ani în această lume, preocupați de familia și munca noastră și nu suntem conștienți că o lume eternă și perfectă există alături de noi.

Vedem că oamenii trăiesc și mor, dar se dovedește că asta nu este tot; există o altă viață și este posibil să o dezvăluim, să dobândim înțelegerea, conștientizarea și simțirea ei. Și pentru aceasta, trebuie să ne dezvoltăm.

Ne naștem cu organe de percepţie moștenite de la părinții noștri, prin care putem simți această lume și ne putem acomoda în ea. Dar este posibil să dezvoltăm organe de percepție suplimentare prin care vom simți lumea superioară și vom începe să trăim în ea. După cum se spune: „Îți vei vedea lumea în timpul vieții tale”. Există oameni care se nasc deja cu dorința de a dezvălui lumea superioară, iar pentru alții, aceasta vine mai târziu în viață. Unii se simt nefericiți toată viața, ca și cum le-ar lipsi ceva în viață. Ei nu înțeleg de ce trăiesc și ce să facă cu această viață, dar nu știu unde să caute lumea superioară.

Anume, vrem să atingem lumea superioară și există o metodologie numită știința Cabala care ne permite să facem acest lucru. Dar aceasta este o cale foarte dificilă, care necesită eforturi mari, perseverență și muncă asiduă din partea unui om. Problema este că nu pătrunzi în lumea spirituală cu forța; trebuie să te formatezi corect pentru a intra în ea. Trebuie să mă modelez într-o formă specială care se potrivește lumii spirituale.

Această corespondență a omului cu lumea superioară este punctul central al metodei Cabala. Adică, întrebarea este cum să-i explici unui om și să-i dai puterea și instrucțiunile pentru a se adapta la lumea superioară, pentru a-și găsi locul în sistemul spiritual general, pentru a-L simți pe Creator, pentru a se apropia de El și pentru a începe să-L slujească. Știința Cabala ne învață toate acestea.

În această lume, omul folosește calitățile care i-au fost date de la naștere: mintea, simţurile și percepția tridimensională. Dar dacă ne-am fi născut într-o altă lume, se pare că am avea calități diferite.

Există povești despre nativii americani care nu au putut vedea corăbiile lui Columb apropiindu-se de țărm, deoarece corăbiile erau atât de mari și nefamiliare, iar indigenii erau obișnuiți cu bărcile mici pe care le foloseau. Abia prin modul în care valurile se învârteau în jurul cocii navelor și-au dat seama că ceva era în apă și au descoperit nava.

Nu știu dacă s-a întâmplat cu adevărat sau nu, dar este foarte posibil. Existăm într-o anumită lume și ne formatăm în funcție de ea. Dacă aș întâlni brusc o persoană care a trăit acum câteva mii de ani, nu aș putea să o înțeleg, deoarece mințile noastre sunt diferite și abordările noastre asupra vieții sunt diferite.

Iar lumea spirituală este complet diferită de lumea noastră. Este scris despre ea: „Am văzut o lume opusă”. Și dacă totul este opus acolo, atunci cum mi-o pot imagina și cum mă pot pune în corespondență cu ea? Cabala răspunde: lucrând cu credință mai presus de rațiune, ceea ce ne ajută să dobândim o nouă viziune, noi organe senzoriale pentru a vedea ceea ce alții nu pot vedea, la fel ca nativii americani care nu au văzut navele mari ale lui Columb, deoarece erau obișnuiți doar cu ambarcațiuni mici. Suntem în aceeași lume, iar eu văd și ei nu.

Acesta este genul de viziune spirituală pe care trebuie să o atingem. Deși în acest moment nu vedem lumea spirituală, vom corecta treptat organele noastre senzoriale și o vom vedea. Pentru a ne extinde simțurile către percepția lumii spirituale, trebuie să lucrăm cu credință mai presus de rațiune, adică mai presus de mintea noastră. Acum percep totul în mintea mea, dar deschizând-o, voi vedea lumea diferit; nu ca fiind tridimensională, ci în alte dimensiuni.

Din Lecția zilnică de Kabbala din 7.09.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→