Întrebare: LSD-ul este o categorie separată de droguri. Dacă, așa cum spuneţi, este doar o anumită iluzie, atunci de ce provoacă omului senzații pe care le descriu cabaliştii?

Răspuns: Consumul de LSD nu este o soluție pentru o problemă; este o deconectare de la realitate; adică nu este o corectare conștientă a sinelui în cadrul societății, unde devii un membru util și te exprimi ca fiind iubitor și grijuliu, ca o mamă față de ceilalți, și unde fiecare membru al societății te percepe în acest fel, iar tu îi percepi la fel. Astfel de relații sunt caracteristice societății viitorului.

Dar cei care iau LSD se detașează de realitate, fără a se conecta cu ceilalți. Nu își doresc nici cel mai mic contact! Le place să experimenteze tot felul de viziuni roz în interiorul lor.

Totuși, Cabala vorbește despre ceva complet diferit: o cale foarte reală, foarte dificilă de corectare a omului, unde el se controlează și dobândește ecrane, adică forțe, care îi permit să se ridice deasupra egoismului său, deasupra fiecăreia dintre măsurile sale.

Aceasta este o cale foarte clară, parcursă în conexiune cu alți prieteni, unde împreună intrați în luptă împotriva propriei naturi.

Toate acestea sunt complet opuse deconectării de la realitate, plutirii solitare, abstracte de ceilalți, care constă în perceperea unor excitații interne. Nu văd nicio legătură între Cabala și consumul de LSD. Este o abordare complet diferită și funcționează pe un material complet diferit. Nu lucrezi tu, ci chimia. Poți injecta oricui un drog și gata; se presupune că deja plutește într-o altă dimensiune.

Omul nu își schimbă natura în acest fel. Se întoarce din nou în aceeași lume și asta este tot. Desigur, își poate da seama cât de bine s-a simțit. Dar ce urmează?! Ce schimbă prin asta?!

Tu sugerezi: „Hai să facem o injecție și apoi ani de zile să nu lucrăm la natura noastră.” Dar trebuie să ne schimbăm natura și să devenim oameni divini, similari Creatorului; adică, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru către calitatea dăruirii și a iubirii, către angajamentul reciproc corect dintre noi, să dezvăluim în acest angajament lumea superioară, eternitatea, perfecțiunea și să existăm în cadrul ei.

În același timp, lumea noastră nu dispare. Simțim două niveluri de existență: lumea noastră în forma sa materială completă – mergem la muncă, avem copii, îi creștem, servim în armată, facem tot ce este necesar – și simultan ne simțim pe un nivel superior. Omul există pe două niveluri! Iar un nivel nu îl anulează pe celălalt, ci îl ajută.

La nivel pământesc, fiecare om este un membru util al societății în măsura în care se comportă normal ca o simplă ființă umană. El nu strigă: „Să ne iubim unii pe alții!” și așa mai departe.

Dar interior, lucrează către ceilalți pentru a-i aduce mai aproape de calitatea dăruirii și a iubirii, de interacțiunea corectă dintre ei ca un singur organism. Nu am văzut sau auzit niciodată ca oamenii care iau LSD să tindă spre acest lucru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD, partea 1”, 06.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →