Întrebare: Cum poți să le oferi copiilor direcția corectă, dacă ei nu vor să te asculte deloc?

Răspuns: Ți se pare așa, doar pentru că nu există nimic ce le poți spune. Cum îi poți convinge? Cu tatuajele tale, cu gadgeturile tale? Și ei au toate acestea. Doar ceva care este deasupra acestei lumi îi va atrage și nimic altceva. Uită-te câți tineri vin la prelegeri și lecții de Cabala; uită-te cum sunt atrași de ele.

Comentariu: Dar vorbesc despre copii mici care cresc în comunitatea noastră. Mi se pare că nu îi interesează deloc Cabala și sunt pur și simplu obligați să rămână în acest mediu.

Răspunsul meu: Mergi la cursurile lor și vezi cum gândesc și raționează. Pur și simplu nu se încadrează în mentalitatea ta rigidă. Pentru ei ești un dinozaur, nu-i poți înțelege. Și nici eu nu pot.

Dar trebuie să-i înțelegem. Nu există alt detector aici, cu excepția cazului în care un copil de cincisprezece până la șaptesprezece ani rămâne aici și nu merge în nicio altă comunitate. Acest mediu este cel mai potrivit pentru el.

Ați văzut vreodată băieți de șaisprezece ani stând lângă tații lor, organizând grupuri similare cu cele în care se află tații lor? Acest lucru exista acum câteva sute de ani, când ne aflam la un nivel primitiv de dezvoltare. Dar acum, după punctul de cotitură prin care am trecut în secolul al XX-lea, uitați-vă ce se întâmplă.

Dar scopul este diferit acum. Pe atunci era doar o imitație animalică a părinților: tatăl este fierar, și eu voi fi fierar; tatăl este fermier, eu voi fi fermier și așa mai departe. Dar acum este diferit. Tatăl meu este implicat în spiritualitate și eu la fel, pentru că în principiu, eu nu găsesc nimic altceva. Ați putea să-i țineți pe acești băieți de șaisprezece ani lângă voi dacă nu ar fi interesați? Nimeni nu ar putea. Este evident că vin singuri și stau lângă tații lor.

Pentru mine, aceasta este o dovadă clară că exemplul pe care li-l dăm și materialul pe care li-l oferim stau cu adevărat deasupra întregii naturi a omului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aspirația de a raporta totul la forța unică, creatoare a toate, este dorința corectă?

Răspuns: Da, este intenția corectă. Tot ceea ce văd în jurul meu este o imagine a lumii prezentată în mod deliberat mie doar pentru a-l putea descoperi pe Creator prin intermediul ei.

Întrebare: Cum voi înțelege că l-am descoperit pe Creator? Există semne?

Răspuns: În spatele tuturor fenomenelor și obiectelor, trebuie să vezi calitatea bunătății și a iubirii care te înconjoară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 13.05.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A te strădui spre spiritualitate înseamnă a te strădui spre conexiunea cu toate celelalte suflete, deoarece aceasta este starea noastră spirituală. Este imposibil să ne imaginăm spiritualitatea în afara acestei acțiuni. Toate celelalte reprezentări și stări pe care ni le putem imagina nu sunt spiritualitate.

Așa cum este scris, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este o mare regulă a Torei. Aceasta este construirea unui vas în care lumina, Tora și Creatorul pot intra cu siguranță.

În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş prezintă așteptările pe care ar trebui să le aibă omul atunci când vine la grup, precum și gândurile pe care ar trebui să le aibă și rezultatul pe care își propune să îl obțină de la întâlnire. Toate dorințele, toată măreția pe care o simte omul, trebuie să o „sădească” în solul grupului, astfel încât să dea roade. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că întâlnirea prietenilor oferă putere pentru toate celelalte ore ale zilei și săptămânii.

Măreția pe care o simte omul pentru grup duce la lauda grupului și la lauda și măreția Creatorului. Omul ar trebui să plece de la o întâlnire de grup cu sentimentul că a câștigat puterea care îl va ajuta să atingă scopul creației.

Omul nu are altă sursă de putere decât grupul. Trebuie să lucreze la construirea Kliului său, iar Kli-ul său trebuie să includă în mod necesar toate celelalte suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aleg un prieten pe baza măsurii măreției scopului pe care mi-l dă, mă pot baza pe el pe parcurs?

Răspuns: Ne unim împreună după un singur criteriu – gradul în care ne înțelegem reciproc în dorința de a ne contopi cu Creatorul. Nu am nicio pretenție față de tine. Te aleg în ciuda aspectului, educației și a oricărui alt lucru.

Aleg grupul exclusiv în funcție de dorința lor pentru Creator. Această dorință are și diverse expresii externe. Dacă le ignorăm și luăm în considerare doar dorința pură pentru Creator, pot fi toate la fel pentru mine? Nu!

De fapt, fiecare om are un anumit caracter care se manifestă în exterior în moduri diferite. Unul se exprimă mai calm, altul frivol, un al treilea cu furie, un al patrulea cu bucurie și chiar cu râs.

Dar ar trebui să găsesc astfel de prieteni în care să existe nu doar o dorință pentru Creator, ci în care aceasta se manifestă într-o formă apropiată de mine, pentru că abia încep să mă conectez cu ei, la începutul drumului. Nu pot sparge stereotipurile externe și să văd inima caldă a prietenului.

Adică, dorința pentru Creator și forma în care aceasta este exprimată sunt cei doi factori în alegerea prietenilor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul studiază corect știința Cabala, el începe să primească plăcere continuă, trece din victorie în victorie, urcă treptele elevației spirituale și câștigă un Hisaron din ce în ce mai mare.

El îl corectează din ce în ce mai mult cu intenția de a dărui și îl umple din ce în ce mai mult. Chiar mai mult Hisaron, mai multă intenție de a dărui, mai multă umplere și astfel omul progresează către împlinire nelimitată, care se numește corectarea finală (Gmar Tikun).

Dar Gmar Tikun nu înseamnă că am finalizat totul. Nu poate exista o dăruire constantă. Dăruirea trebuie să crească constant; altfel, nu este dăruire. Prin urmare, omul ajunge treptat la o stare numită Ein Sof, infinit, când nu are limitări în capacitatea sa de a-și crește continuu Kelim cu intenții și umplere.

Apoi, omul atinge ceea ce se numește veneraţia reală, adevărată. Această veneraţie vine din preocuparea dacă el poate dărui, adică în ce măsură își poate asuma nevoi suplimentare, dacă omul va fi capabil să se corecteze prin intermediul lor, să adauge un ecran și să primească de dragul de a dărui. Acesta este sensul adevăratei veneraţii. Drept urmare, el primește umplerea de sus – lumina Torei. Această lumină și venerație care îl umplu, împreună, creează un sentiment numit bucuria Torei. Despre aceasta, este scris că a fi în bucurie este o mare poruncă. La urma urmei, omul care și-a corectat Kelim, a primit umplerea și lumina superioară numită Tora, el atinge bucuria.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot verifica dacă, în timp ce avansez spre Creator, nu mă înșel în modul în care mi-L imaginez?

Răspuns: Faptul că omul devine confuz și nimic nu-i este clar, sunt stări care trebuie depășite. Cu alte cuvinte, acestea sunt corectări indispensabile; trebuie făcute una după alta pe calea omului. Nu încercați să săriți peste mai multe grade deodată; în orice caz, nu veți putea să o faceți.

Avansarea este posibilă doar treptat, ca urcarea scărilor, o treaptă după alta. Acest lucru durează ani de zile, deoarece calea pe care o parcurgem înainte de Machsom, se întoarce, se repetă după Machsom, și așa mai departe până la adeziunea completă la Creator. Studiem că aceleași încălcări și greșeli ca urmare a ascunderii duble și simple, se transformă mai târziu în porunci și apoi conduc la iubirea veșnică.

Permiteți-vă să absorbiți aceste lucruri. Fără a include toate particularitățile și detaliile care există în voi înainte de Machsom, nu îl veți traversa. Ele vor fi necesare mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să încercăm să sărim peste toate stările intermediare. Un „salt” înseamnă a depune un efort, a-l parcurge rapid, deoarece viteza depinde de noi. Putem depune eforturi doar pentru a avansa și mai repede, deoarece viteza este în mâinile noastre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum ne putem imagina ce este dăruirea? Ai un grup. Când ești în el, ți se spune că iubirea pentru prietenii tăi te va conduce la iubirea pentru Creator. Dăruirea către prietenii tăi va duce la dăruirea către Creator.

De ce? Pentru că atunci când acționezi printre ei ca și cum te-ai afla de fapt la nivelul sufletelor, în corectarea finală, atragi lumina înconjurătoare din lumea superioară (Or Makif) către tine.

Parţuf-ul superior, adică gradul superior, numit „Parţuf superior”, arată unui om o licărire a dăruirii într-o formă în care există la un nivel superior. Se manifestă în două etape. Mai întâi, gradul superior îți arată puțin din lumina din el, din plăcerea din el. Dacă ești inspirat de el, îl dorești, ești atras de el, îl numim ascensiune.

După aceea, îți aduce coborâre și îți oferă o ușoară simţire a Kelim ale sale. Și care sunt Kelim ale sale? Kelim ale sale sunt de dragul dăruirii.

Aceste două tipuri de impresii ale superiorului îți oferă două extreme. Ce fel de lumină există? Să presupunem că există lumină acolo, dar nu exact asta este ceea ce există acolo. Și ce fel de Kli este acolo? Atunci îți dai seama cât de mult iubești lumina și cât de mult îți displace acel Kli.

Între aceste două extreme, prin studiu și efort, omul efectuează o serie de acțiuni și ajunge la o stare în care atinge nivelul superior.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt lucrurile permise, lucrurile interzise, ​​poruncile și acțiunile necesare pentru noi în perioada de pregătire?

Răspuns: Acțiunile interzise sunt cele care ne pot îndepărta de atingerea adevăratului scop: ura față de un prieten, lenea în grup, neglijarea îndatoririlor noastre, neglijarea măreției Creatorului, a măreției grupului, adică tot ceea ce poate fi foarte important pentru noi și este sprijinul nostru, ceva de care trebuie să ne agăţăm. Acest lucru este interzis deoarece aruncă omul în direcția opusă atingerii scopului.

Poruncile sunt ceea ce ne-au prescris cabaliștii. Este chiar mai bine să nu spunem porunci, ci sfaturi. Dacă vrei să atingi scopul, trebuie să faci cutare lucru. Ce înseamnă „trebuie”? Cabaliștii nu îți poruncesc; ei explică faptul că așa este aranjată realitatea; așa funcționează legea. Legea generală a realității este că, dacă vrei să intri în lumea spirituală, trebuie să trăiești conform anumitor legi.

Aici nu există așa ceva ca simpla dorință a omului, sau a Creatorului, sau a cabalistului care ne învață, sau a unui înger care îți deschide intrarea. În spiritualitate, nu funcționează așa.

Acțiunile la diferite niveluri, cu intenții diferite, și chiar acțiunile fizice ale corpului care te ajută să atingi scopul spiritual de dragul dăruirii, se numesc porunci sau sfaturi (Eiţot). Urmând aceste sfaturi, poți atinge calități spirituale, iar atunci ele vor fi deja numite depozite (Pkudim).

Toate poruncile, în principiu sunt împărțite în două părți: partea în care încerci să ajungi la o calitate spirituală, iar când o dobândești intern, devine a ta. Ești deja conștient de ea, și apoi mai mult, și mai mult.

Aceste lucruri ne sunt poruncite. Cu siguranță merită îndeplinite, așa cum nu merită să faci nimic care să te îndepărteze de împlinirea legilor spirituale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există recomandări care nu sunt nici interzise, ​​nici permise. Tocmai acolo, așa cum scrie Baal HaSulam, se află câmpul de luptă dintre sfințenie (Kduşa) și forțele impure (Sitra Ahra).

Nu distingem încă pe deplin acest lucru, dar după ce omul stabilește ce este pentru sine Klipa și ce este sfințenia, el verifică: Nu fac aceste lucruri pentru că există un ecran împotriva lor și le împlinesc pentru că am deja intenții clare.

El descoperă că în interiorul său există ceva ce nu poate fi împărțit și atribuit unei părți specifice. Nu este nici calitatea Creatorului, nici calitatea opusă Lui, creația, Klipa. Dar ce altceva există în realitate în afară de aceasta? Căci există calitățile Creatorului și amprenta lor, calitățile creației.

Așadar, ce există între ele care nu ar aparține uneia sau alteia? La mijloc se află libera alegere a omului. Aceasta nu înseamnă că există niște dorințe suplimentare pe care Creatorul le-a creat, și care se presupune că nu Îi aparțin nici Lui, nici la ceea ce este opus Lui.

În alegerea dintre sfințenie și Klipa există astfel de lucruri în care ești liber să faci ce vrei, fără niciun rezultat negativ pentru tine. Și acolo este o alegere, cu adevărat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat mijloacele pentru corectarea ei, în care lumina care se întoarce la sursă este ascunsă.” Din aceasta este clar că nimic nu poate fi realizat pe cont propriu, ci doar printr-o cerere, prin rugăciune.

Străduința de a te îndrepta spre intenţia de a dărui, spre beneficiul altora, chiar dacă nu este sinceră și chiar dacă este complet contrară dorințelor care ne conduc în prezent, se numește rugăciune sau ridicarea de MAN.

Am primit o mică scânteie de spiritualitate, și pentru a trece de granița lumii spirituale și a intra în a doua parte a realității, ne lipsește doar dorința. Prin urmare, toate rugăciunile noastre sunt destinate unui singur lucru: dobândirea dorinței.

Dar există stări în care omul nu își dorește nimic. Trebuie să înțelegem că și aceasta este o stare dată de sus și nu doar lenea sau indiferența noastră. Omul este un fel de „cutie neagră” trezită de semnale de sus. Lumina care acționează asupra materiei noastre, asupra dorinței de a primi, o trezește mai mult sau mai puțin, sau o lasă complet indiferentă.

În funcție de aceasta, ne trezim și ne extindem, precum o floare spre lumina soarelui sau spre ploaie, sau ne ofilim și cădem, fără a primi forțe vitale. Prin urmare, dacă nu există putere sau dorință pentru muncă spirituală, trebuie să înțelegem că, așa cum odată ai primit inspirație de sus și te-ai grăbit înainte, ai ars de zel și ai lucrat, la fel, dorința este luată de sus.

Această stare este dată intenționat și măsurată precis în funcție de calitățile și pregătirea individuală a fiecărui om, pentru a-ți crea un loc de rugăciune. Și trebuie să încerci cu ajutorul grupului, al cărților, al profesorului și al mediului înconjurător, să-ți mobilizezi toată puterea pentru o cerere.

Rugăciunea se naște din neputință, din lipsa dorinței, sau dimpotrivă, dintr-o dorință intensă, nu contează cum; toate acestea sunt condiții date de sus. La fel, de sus este aranjat pentru noi mediul nostru înconjurător: un grup, un profesor, cărți. Și noi, prin studiu comun și în grup, trebuie să găsim lumina care ne va întoarce la sursă.

Când studiem împreună, chiar acesta este momentul pentru rugăciune. Căci atunci suntem în conexiune cu sistemul superior, cu Malchut și Zeir Anpin din lumea Aţilut, adică cu Creatorul și Şchina Sa. Devenim incluși în ele, nu fiecare individual, ci toți împreună, și astfel dăm naștere unei rugăciuni colective. Și prin aceasta cerem și atragem la noi puterea schimbării.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/6/11, Rabaș – Art.31, 1991-Ce înseamnă în muncă ‘Caritatea față de săraci face Numele Sfânt’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→