A te strădui spre spiritualitate înseamnă a te strădui spre conexiunea cu toate celelalte suflete, deoarece aceasta este starea noastră spirituală. Este imposibil să ne imaginăm spiritualitatea în afara acestei acțiuni. Toate celelalte reprezentări și stări pe care ni le putem imagina nu sunt spiritualitate.

Așa cum este scris, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este o mare regulă a Torei. Aceasta este construirea unui vas în care lumina, Tora și Creatorul pot intra cu siguranță.

În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş prezintă așteptările pe care ar trebui să le aibă omul atunci când vine la grup, precum și gândurile pe care ar trebui să le aibă și rezultatul pe care își propune să îl obțină de la întâlnire. Toate dorințele, toată măreția pe care o simte omul, trebuie să o „sădească” în solul grupului, astfel încât să dea roade. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că întâlnirea prietenilor oferă putere pentru toate celelalte ore ale zilei și săptămânii.

Măreția pe care o simte omul pentru grup duce la lauda grupului și la lauda și măreția Creatorului. Omul ar trebui să plece de la o întâlnire de grup cu sentimentul că a câștigat puterea care îl va ajuta să atingă scopul creației.

Omul nu are altă sursă de putere decât grupul. Trebuie să lucreze la construirea Kliului său, iar Kli-ul său trebuie să includă în mod necesar toate celelalte suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →