Creatorul este forța dăruirii și a iubirii, iar pentru cel care iubește, există o suferință imensă în a nu avea oportunitatea de a aduce mulțumire celui pe care îl iubește.

Suferința cauzată de dăruirea nerealizată este mult mai mare decât cea cauzată de a nu primi, așa cum este scris: „Mai mult decât vrea vițelul să sugă, vrea vaca să hrănească.”

Când cel mare nu poate da din perfecțiunea sa celui mic, deoarece acesta din urmă este incapabil să primească nimic, acest lucru provoacă o mare durere.

Creatorul este dorința de a oferi și de a dărui, dorința de a iubi. Și nu ar trebui să credem că aceasta nu implică un simţirea unei lipse!

Pur și simplu nu provine din nevoi neîmplinite; provine din perfecțiune neîmpărtășită! Prin urmare, Creatorul creează dorința de a ne bucura, pentru a o umple și a-Și exprima iubirea față de ea.

În dorința noastră, toate pregătirile au fost deja făcute pentru a primi toată lumina Creatorului și iubirea Lui.

Dar pentru a înțelege ce face El și pentru a simți ce ne dăruiește, trebuie să devenim ca El în statură și în calități.

Prin urmare, lipsește aici o singură componentă – independența noastră, propria noastră dorință de a simți iubirea Lui și de a-L accepta ca iubit al nostru.

La urma urmei, dacă această dorință nu vine de la noi, nu va fi iubire. Poate fi cumpărată iubirea cu bani? Nu.

Cu bani, pot cumpăra doar servicii: plătesc într-un salon de coafură, într-o clinică sau la un restaurant, iar ei au grijă de mine din toată inima, dar asta pentru că ei iubesc banii și nu pe mine.

Deci, cum pot să-i fac să mă iubească? Asta, nu știm.

Adevărata iubire este posibilă doar dacă sunt complet independent de celălalt, iar în ceea ce-L privește pe Creator, este scris: „Eu sunt primul și Eu sunt cel de pe urmă”.

Prin urmare, problema Creatorului este cum să ne creeze, să ne aducă la existență, și în același timp, să ne facă să fim complet independenți de El.

Și în același timp, El se așteaptă să cultivăm iubirea noastră pentru El în noi înșine, despre care trebuie apoi să spunem: „Eu sunt primul și Eu sunt cel de pe urmă!”. Aceasta înseamnă că cele zece Sfirot ale luminii directe sunt îmbrăcate în cele zece Sfirot ale luminii reflectate și se completează reciproc.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.02.2010, Zohar Vol.1 – Introducere la Cartea Zohar – Lacăt și cheie

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când mă conectez cu Creatorul, totul în viață se destramă și ajung la pamânt. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Nu știu cum te conectezi cu Creatorul sau de ce acest lucru provoacă o cădere. În general, ar trebui să conducă omul spre ridicarea de la starea anterioară la una superioară.

Prin urmare, trebuie să-ți dai câteva exemple și apoi îți vei vedea greșelile. De exemplu, ce înseamnă să fii într-o conexiune mai puternică cu Creatorul decât acum, cum o faci și ce simți făcând asta?

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/08/25, „Corectarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Baal HaSulam, „Conexiunea omului cu Sfirot”, se spune că nu ne putem corecta gândurile, dar ne putem îndrepta inimile direct către Creator.

Cum putem îndrepta inima comună a grupului de zece către Creator, astfel încât gândurile noastre de-a lungul zilei să fie înlocuite cu unele corecte?

Răspuns: Acest lucru ar trebui făcut tot timpul, pe cât posibil. Datorită acestor eforturi, vom începe treptat să simțim cât de mult ne apropiem sau ne îndepărtăm de Creator.

Trebuie să ne gândim la acest lucru și să ne imaginăm acest lucru în toate acțiunile noastre, în timpul tuturor lecțiilor și trebuie să continuăm să acționăm în acest fel.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 05/08/25, „Corectarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când Îi cerem Creatorului Hisaron (deficiență), știm sigur că El ne aude, dar uneori nu simțim răspunsul Lui. Ce ar trebui făcut într-un astfel de caz?

Răspuns: Dacă nu simți răspunsul Creatorului, înseamnă că nu ești capabil încă să-ți ridici dorințele la nivelul Lui.

Trebuie să aprofundezi și mai mult dorințele care apar și se dezvoltă în tine și apoi vei intra în tărâmul în care vei auzi răspunsul Creatorului.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/08/25, „Corectarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărata dăruire poate fi realizată doar sub influența luminii superioare, atunci când studiem Cabala în grup.

Citind cărți care descriu acțiunile de dăruire pe care lumina le îndeplinește asupra dorinței, provocăm astfel efectele acesteia asupra propriilor noastre dorințe. Totul este foarte simplu.

Întrebare: Prin ce măsură este evaluată dăruirea?

Răspuns: Dăruirea este măsurată deasupra dorinței, adică, deasupra cărui fel de dorință sunt eu capabil să mă ridic pentru a dărui. Poate pot renunța la 10 dolari, sau 20, sau poate 10 milioane sau chiar 20.

Acest exemplu este clar pentru tine. Depinde de cele peste care ești capabil să te ridici. Dăruirea este măsurată prin magnitudinea dorinței pe care o transcezi, prin dorința pe care o ignori pentru a dărui. Aceasta se numește „sacrificiu”. Îți sacrifici cele 10 milioane.

Din KabTV „Am primit un apel. Dăruire”, 24.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce a adăugat Baal HaSulam la corectarea sufletului, pe care ARI a început-o?

Răspuns: ARI însuși nu a scris nimic. Elevul său, Marhu (Chaim Vital), a fost cel care a scris, iar scrierile sale au fost publicate de-a lungul a trei generații după moartea lui ARI.

Baal HaSulam a explicat și sistematizat întreaga învățătură a lui ARI. Înainte de el, învățătura lui ARI nu era aranjată într-un mod structurat, și prin urmare, era imposibil să o studiezi corect. Mulți dintre cei care au început să studieze ARI au trecut în cele din urmă la studierea operelor lui Ramak.

Eu însumi am studiat Ramak până când l-am descoperit pe Baal HaSulam. Am văzut mulți cabaliști care au preferat să studieze Ramak în loc de ARI, deoarece cărțile lui Ramak sunt clare și organizate.

Scrierile lui ARI nu erau structurate. Baal HaSulam le-a sistematizat, detaliat, explicat și aranjat: cele trei linii, prima și a doua restricție, Creatorul și ființa creată, definițiile lumilor, Sfirot, Parţufim, NRNHY KHB, ZON și chiar a creat o colecție de diagrame ale lumilor superioare în cartea Elan.

Deși lipsesc unele părți pe care le-ar fi putut sistematiza mai departe (cum ar fi Adam HaRişon, lumile impure ale BYA), se pare că a ales să nu se ocupe de ele. Fără Baal HaSulam, nu am avea metoda ARI. Ar fi imposibil să-l înțelegem pe ARI.

Astăzi, când citim alți cabaliști, îi înțelegem doar pentru că suntem familiarizați cu lucrările lui Baal HaSulam. Fără el, am fi confuzi.

Orice ai citi, fie că este vorba de cărți despre hasidism, Ramak sau Agra, le înțelegi doar pentru că ai studiat Baal HaSulam. Fără articolele lui Rabaş, nu am putea înțelege ce ni se cere și ce înseamnă cu adevărat munca pentru Creator.

Fără acești doi Cabaliști, Baal HaSulam și RABAŞ, care se completează reciproc, nu am avea abordarea corectă a metodei de corectare.

Din Lecția Zilnică de Cabala 8/8/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea merge înainte. Odată, credea doar în spirite, în forțe ascunse ale naturii: vânt, soare, lună, cutremure, sacrificii etc. Există încă multe credințe similare pe Pământ, care există și astăzi. Unele dintre ele vor dispărea doar odată cu revelarea Creatorului.

Dar pe măsură ce egoismul se dezvoltă în umanitate, egoul începe să ceară o revelație mai mare, o înțelegere mai profundă și o bază mai puternică pentru orice acțiune. Omul devine mai leneș și mai egoist; își dorește recompense și cere o înțelegere clară, cunoaștere și compensații pentru eforturile sale.

De aceea, în vremurile străvechi, de-a lungul multor secole, au apărut diverse mișcări și forme de cult. Toate acestea erau de asemenea, legate de caracteristicile specifice fiecărei națiuni, care erau benefice elitelor lor.

Dar punctul cheie este că toate aceste credințe sunt denumite „credință”, adică credință oarbă – a crede în ceva ce omul nu descoperă, nu vede și nu simte. Totuși, atunci când el începe să lucreze cu asta, totul în el este modelat pur psihologic într-un fel de cunoaștere, o convingere atât de puternică încât este gata să-și dea viața pentru asta.

Întrebare: Este credința oarbă apropiată de credința cu cunoaștere?

Răspuns: Nu există cunoaștere reală aici, deoarece nimeni nu-L dezvăluie pe Creator. Dar treptat, omul ajunge la o stare în care trebuie să o facă.

Primul om care L-a dezvăluit pe Creator a fost Adam, acum doar 6.000 de ani. Deși timp de multe secole înainte, omenirea a căutat să-L cunoască pe Creator, a rămas într-o stare de credință și nu de cunoaștere. Adam HaRişon a fost primul care l-a realizat pe Creator. Adică, a dobândit cunoaștere clară și capacitatea de comunicare reciprocă, bidirecțională: „Îi vorbesc și El răspunde.” Adam a început să lucreze în cadrul acestei interacțiuni.

Acest tip de atingere a Creatorului de către om în această lume se numește înțelepciunea Cabala. Abia atunci trecem de la credință la cunoaștere.

Întreaga înțelepciune a Cabalei se bazează pe cunoaștere. Ea cheamă fiecare om să se ridice fie de la nivelul necredinței – care este de asemenea, un fel de credință, o credință în absența forțelor superioare, un program de dezvoltare etc. – fie de la nivelul în care forțele superioare sunt acceptate prin credință, la o stare în care omul dezvăluie guvernarea Creatorului și începe să interacționeze în consecință.

Astfel, în lumea noastră există două abordări complet diferite ale comportamentului uman. De aceea, există peste 3.000 de sisteme de credințe diferite. Putem vedea cât de mult diferă acestea în diferite regiuni ale lumii.

De exemplu, în America de Sud este obișnuit să se dezgroape oasele strămoșilor, să se spele din respect și să se îngroape din nou. În China, există și alte tipuri de cult, iar în Japonia, altele. Oamenii inventează tot felul de metode. Aceasta este o cale.

A doua cale este Cabala. Este destinată celor care nu pot funcționa în cadrul credinței oarbe; au nevoie de cunoaștere.

Cabala îi conduce la revelarea Forței superioare, nu doar la credința în ea, unde oamenii inventează diverse metode, sisteme de comportament și interacțiune, ci la revelarea propriu-zisă. Unui om i se prezintă modele de comportament cu Forța superioară, apropiere reciprocă, comunicare, dezvoltare și așa mai departe.

Întrebare: Deci, când Baal HaSulam scrie „religie”, ar trebui să îl interpretăm întotdeauna ca fiind „Cabala”?

Răspuns: Baal HaSulam înseamnă în mod specific Cabala, deoarece nimic altceva nu este conectat la Forța superioară.

Din KabTV „Ultima Generație”, 10.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Cabalei, scopul existenței umane este de a-L revela pe Creator. Ce anume i se revelează unui om?

Răspuns: Existăm într-un anumit câmp informațional și nu știm unde sau ce este acesta.

Nu știm de unde venim, cum existăm, ce ne guvernează sau de unde vin gândurile și dorințele noastre în fiecare moment. Nu știm ce ne direcționează atunci când decidem să acționăm.

Plutim de-a lungul curentului vieții și ni se pare că facem lucruri, dar în realitate, nu suntem așa.

Pentru a înțelege unde suntem și cine suntem, trebuie să dezvăluim Forța care ne guvernează.

Exact cu asta se ocupă înțelepciunea Cabala. Nu există un scop mai mare în viața noastră decât să dezvăluim Forța superioară și guvernarea ei asupra noastră. Numai atunci vom ști cine suntem, de ce suntem și cum suntem.

Întrebare: Ce înseamnă cuvântul „revelație” în acest context?

Răspuns: Nici măcar nu știu dacă exist cu adevărat acum sau nu și ce înseamnă cu adevărat viața mea.

Comentariu: Dar simt că exist într-un fel de lume.

Răspunsul meu: Dar simți că ești guvernat și cine te guvernează?

Comentariu: Adevărat, nu percepem cauza principală.

Răspunsul meu: Nu percepem nici începutul, nici mijlocul, nici sfârșitul.

Atingerea Creatorului trebuie să dezvăluie tot ceea ce vreau să știu despre mine, despre existența mea și despre realitate în ansamblu – unde mă aflu, de ce și pentru ce.

Întrebare: Deci, atunci când motivul existenței mele și scopul ei îmi sunt revelate, este aceasta ceea ce se numește revelarea Creatorului?

Răspuns: Nu, aceasta este revelarea atitudinii Sale față de mine. Dar, în esență, așa este El revelat, doar relativ la noi.

Întrebare: Este aceasta un fel de realizare senzorială?

Răspuns: Desigur, este senzorială, directă și științifică.

Întrebare: Unde se revelează aceasta într-un om? Să presupunem că un om o atinge, iar altul nu. Care este diferența dintre ei?

Răspuns: Cel care L-a atins pe Creator percepe lumea noastră ca parte a unei vaste realități.

El vede cum se întâmplă totul nu doar în această lume, ci în toată creația. El înțelege de ce are loc fiecare acțiune, cu el și cu toți. Simte imaginea completă.

Nici nu ne putem imagina ce înseamnă asta. Dar din acea imagine, omul înțelege tot ce i se întâmplă lui și tuturor, în toată istoria și geografia. Nu contează unde, el înțelege întreaga creație și Creatorul care o guvernează.

Din KabTV, „Bazele Cabalei” 02/07/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu suntem capabili să îndeplinim nicio acțiune direct legată de Creator. Toate acestea ar trebui să treacă doar prin grup, în centrul căruia vom revela această esență numită Creator.

Creatorul nu există separat, de Sine Însuși. Numai dacă adun grupul laolaltă, dorind să-l unesc, și acesta se transformă într-un singur întreg – acolo, în cadrul acestei unități, încep să-L descopăr pe Creator pentru mine. Nu-L pot găsi altfel.

Există un lanț foarte clar care duce la Creator: iubirea pentru prieteni -> venerația -> credința -> iubirea pentru Creator. Numai în acest fel putem ajunge la El, altfel vom rata.

Conceptul de „Creator” este o Forță unificată, singulară, realizabilă în cadrul unității grupului. Dacă îmi pot îndrepta toate dorințele și intențiile spre unificare, voi putea să-mi imaginez acest concept unic, care este Creatorul.

Înainte să-L pot imagina, Creatorul nu există. Nu există Creator fără creație. Toată munca desfășurată în grup este menită să clarifice conceptul de Creator. Aceasta nu înseamnă că practicăm aici, ci că Îl dezvăluim pe Creator în altă parte.

În cadrul muncii noastre în grup, concentrându-ne toate eforturile asupra conceptului de unitate, asupra unirii grupului, a tuturor prietenilor, a tuturor dorințelor și intențiilor, a înclinațiilor rele și bune într-un singur întreg, chiar în vârful liniei de mijloc, Îl dezvăluim pe Creator.

Când mă includ într-un prieten, devin impregnat cu calitățile, dorințele și scopurile sale. Dar nu pot face asta singur, fac doar eforturi, iar lumina superioară ne leagă într-un sistem de zece Sfirot, într-un Parţuf spiritual, într-un vas al sufletului. În acest vas (Kli) începem să simțim tot felul de fenomene. Sub influența luminii, creăm o restricție, un ecran, lumină reflectată și cuplare în timp ce aceasta loveşte (Zivug de Hakaa), cu lumina.

Chiar dacă nu vrem să ne conectăm și să acționăm prin forță, deja trezim lumina. Principalul lucru este ca această lumină să nu vină la noi de sus neinvitată, împingându-ne unii spre alții cu o forță negativă, ci să cerem noi înșine trezirea ei, luptând pentru centrul grupului.

Prin eforturile noastre de a ne uni, trezim lumina care se întoarce la sursă, care acționând prin centrul grupului, ne atrage spre centru cu forța sa centripetă. Ar trebui să ne lăsăm egoul în urmă, acolo unde se află acum, și să ne străduim cu inimile noastre spre centrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.01.2019, Scrierile lui Rabaş – Art.6, 1984-Iubirea pentru prieteni – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este abordarea corectă a eșecului?

Răspuns: Ceea ce trebuie să fie, va fi. Ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Și trebuie să fim pregătiți pentru orice și să înțelegem că viața este așa – o dungă albă, o dungă neagră.

Întrebare: Deci, după dunga neagră, va veni cu siguranță una albă?

Răspuns: Poate că va trece doar ușor, doar te va atinge, dar va veni. Și apoi din nou, una neagră.

Întrebare: Atunci cum mă voi schimba? Nu voi suferi din cauza asta, nu mă voi înrăi?

Răspuns: Nu, suntem construiți în așa fel încât fugim doar de eșecuri. Nu le putem analiza corect, nu le putem înțelege, nu putem corecta ceva și nu ne putem pregăti pentru ceva. Nu putem. Lucrăm doar pentru a scăpa de ele. Și aceasta este o acțiune și o filozofie complet greșită în general.

Dacă conectăm aceste două stări – eșecul și succesul – ne vom face suverani asupra lor și nu vom fi slabi de voință în momentele de eșec sau în momentele de succes.

Întrebare: Deci, cumva, unesc alb-negru?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu percep asta ca pe un eșec?

Răspuns: Te ridici deasupra ambelor stări, și prin urmare, treci prin ele cu ușurință. Trebuie doar să înțelegi ce înseamnă să te ridici deasupra lor.

Înseamnă să te ridici deasupra strădaniei vieții tale, să nu mai urmărești succesul. Înțelege că chiar acum, astăzi, ești deja în succes, în interiorul lui.

Este ca și cum fizicienii spun că există tot felul de găuri negre. Deci, de fapt, noi înșine suntem într-o gaură neagră. Într-o gaură neagră astronomică.

Întrebare: Și ce este dincolo de ea?

Răspuns: Nimic; și nimic nu este necesar. Relaxează-te și înțelege că ești în interiorul naturii. Și las-o să te conducă. Principalul lucru este să te predai naturii.

Întrebare: Deci arunc vâslele? Există un curent, arunc vâslele.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există un curent?

Răspuns: Nici măcar asta nu contează pentru mine.

Întrebare: Asta nu contează? Să renunț la tot, așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil?

Răspuns: Dacă tu crezi într-o natură înțeleaptă, măreață, eternă și atotputernică, atunci, în opinia mea, este cea mai rezonabilă decizie.

Comentariu: Da, sună foarte oportun: nimic nu este sub controlul meu.

Răspunsul meu: Și în plus, orice îți vine în minte pentru a merge împotriva acestui lucru, nu face decât să sublinieze lipsa de importanţă, limitarea, neînțelegerea, ignoranța și dezacordul față de această natură măreață în care existăm.

Nu rezista la nimic. Nu inventa nimic. Încearcă pur și simplu să înțelegi ce este natura însăși, fii de acord cu ea, agață-te de ea și vei găsi cea mai optimă componentă a existenței tale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→