Ce aș câștiga dacă aș afla ce se va întâmpla cu mine peste o săptămână, o lună, un an, zece sau douăzeci de ani? Cred că este mult mai interesant să trăiești când nu știi nimic. Pur și simplu nu știi! Acest lucru este mult mai interesant; este incitant.

Când știi totul, este ca și cum ai veni la cinema să te uiți la un film, te-ai așezat pe scaun și ți-ai dat seama brusc că îți amintești foarte bine acest film; l-ai văzut deja. Întregul fior dispare.

Comentariu: Adică, este mai bine să trăiești așa cum spuneţi: mâine este mâine, orice se va întâmpla, se va întâmpla. Totul este în mâinile celui superior. Prin urmare, ar trebui să ne mișcăm cu acest flux.

Răspunsul meu: Da, cel mai bine este să nu știi nimic și să fii șef în viața ta.

Pe cât ești șeful, ești șeful, și pe cât nu, vei începe să-ți dai seama, că pur și simplu nu trebuie să fie așa. Merg înainte conform regulilor pe care Creatorul le-a stabilit pentru mine pentru a ajunge la El. Mă apropii de El exact în acele condiții pe care El mi le-a prezentat. Nu vreau nimic mai mult. Nu vreau să văd mai mult decât atât, nici măcar puțin! Nu vreau nimic altceva! Vreau să fiu exact așa, un adept devotat al Creatorului.

Acesta este cel mai minunat lucru care poate fi! Aceasta este o mare recompensă pentru om atunci când poate acționa în acest fel!

Și în același timp, să-i auzi vorbind despre viitorul tău? În niciun caz! Trebuie să ajungem la starea de dăruire.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă, după această mișcare, așa cum spuneţi dvs., de dăruire față de Creator, se întâmplă brusc lucruri oribile?

Răspuns: Nu există oribil sau non-oribil. Totul depinde de cum te raportezi la el. Dacă te dăruiești cu inima și sufletul deschise, atunci orice se întâmplă, se întâmplă, dar acest lucru este de la Creator; nu există nimic oribil.

Totul în momentul următor devine simplu, clar, blând. Atitudinea ta față de Creator este ceea ce Îl face Creator. Asta este tot. Aici intervine și conexiunea corectă dintre voi…

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Chow Yun-Fat, un actor și regizor din Hong Kong, este milionar; cu toate acestea, trăiește cu un buget limitat, folosește transportul public, cumpără haine doar la reducere, spunând: „Atât timp cât este confortabil, nu am nevoie de nimic altceva.” Are un telefon mic de 17 ani și recent l-a înlocuit cu un smartphone. Spune că nu are nevoie de bogăție de dragul bogăției.

Răspunsul meu: Așa a fost creat. Există oameni cărora le place să trăiască exact un astfel de stil de viață; se simt mai bine așa. Nu este depășirea egoismului lor, ci mai degrabă o expresie a naturii lor.

Egoismul său este echilibrat. Un egoism mare există la un număr imens de oameni dornici de orice și gata să-și sacrifice viața pentru atingerea unui scop egoist, pământesc. Aici trebuie să arătăm cum este posibil să echilibrăm aceste aspirații pentru a fi fericiți.

Întrebare: Vă simțiți mai aproape de oamenii care explodează și au egoul înflăcărat?

Răspuns: Da, astfel de oameni îmi sunt mai apropiați pentru că ei sunt oameni. Dar el spune: „Am iarbă verde și asta e bună. Soare, apă și atât!”

Întrebare: Spuneţi că sunteţi mai aproape de acei milionari care merg și fac tot mai mulți bani și chiar calcă peste alții?

Răspuns: Da, ei își dau seama de enormul egoism al naturii care există în umanitate. Din acest motiv, omenirea va ajunge să recunoască răul egoismului. Tocmai datorită acestor milionari. Ei lucrează corect pentru legea generală a naturii și trebuie să le fim recunoscători. Ei arată întregii omeniri cât de repede trebuie să ardem acest egoism; altfel, nu se va întâmpla nimic.

Trebuie să ne dăm seama de inutilitatea, inutilitatea și golul lui. Cel mai important, că nu ne duce la niciun scop bun. Această cunoaștere și această experiență de acumulare a rezultatelor negative sunt necesare pentru noi.

Întrebare: Adică, totul este opus. Oamenii admiră pe acest om. Cu toate acestea, dvs. sunteţi mai aproape de cei care calcă peste oameni, fac milioane și miliarde și asta e tot. Ei se înfurie! Și sunt ei mai aproape de dvs.?

Răspuns: Desigur. Tocmai datorită lor, omenirea înțelege ce are de corectat în interior.

Întrebare: Va ajunge rapid omenirea la acest punct?

Răspuns: Cu siguranță. Va veni doar prin recunoașterea răului și a naturii egoismului atunci când acesta va crește și va fi treptat din ce în ce mai recunoscut de toată lumea și prin dezvăluirea corupției sale din partea noastră.

Întrebare: Numai în acest fel?

Răspuns: Dacă există posibilitatea de a face ceva într-un mod bun, atunci aceasta este singura alegere. Și dacă nu, atunci va fi prin suferință. Să sperăm că nu se va întâmpla așa.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.11.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dacă te uiți la toate dorințele create, omul este doar un singur punct. Totul depinde de cât de mult se poate conecta cu ceilalți, fie cu dorințe individuale, fie cu un grup. Dacă are o dorință de a se uni cu ceilalți, înseamnă că sapă pământul pentru fundația unei clădiri. La urma urmei, nu sapă în sine; nu există nimic de săpat acolo, el este doar un punct.

Corpul său rămâne la exterior și nu are nicio legătură cu acesta; este un corp animalic. Iar punctul este omul, începutul sufletului. Măsura în care se poate conecta cu ceilalți este cât de adânc sapă. Primește dorințe de la ei, materiale, apoi vede cât de capabil sau incapabil este să le accepte și, din dorințele pe care reușește să le asimileze, își construiește structura sufletului cu ajutorul luminii.

Fiecare dintre noi nu are mai mult de un singur punct. Încerc să mă conectez cu ceilalți și să descopăr cât de opus sunt conexiunii. Dar sunt dispus să îndur, mă anulez în raport cu dorințele prietenilor cu care vreau să mă unesc, percepându-i ca pe o mamă, ca pe un pântec, ceea ce este cu adevărat grupul.

Mă anulez în fața lui și apoi primesc tot acest material al dorinței care mi s-a alăturat. Apoi mă unesc cu acest loc format și câștig „volum”. Dar pe măsură ce fac asta, îmi depășesc rezistența, și prin urmare, anulându-mă, cer corectarea. Și apoi vine lumina înconjurătoare, superioară, care se întoarce la sursă și actualizează conexiunea noastră – dintre mine și grup.

Aceasta este prima mea conexiune cu grupul la nivelul zero de Aviut[grosime] (Aviut Şoreş), în care simt lumina de Nefeş. Și acum sunt numit „embrion spiritual” (Ubar). Am atins primul meu grad spiritual!

Apoi egoismul meu în raport cu ei crește și simt brusc o mare greutate a inimii – primul nivel (Aviut Alef). La acest nivel, aveam deja „spațiul meu vital”, locul unde m-am unit cu grupul ca unul singur. Dar în ceea ce-i privește pe ceilalți, încă nu. Acum vreau să cuprind o zonă și mai mare prin conexiunea mea; aceasta va fi numită „semeni” pentru mine. O consider mama mea, grupul meu și lucrez pentru a deveni o parte inseparabilă a acesteia.

Și din nou: studiu, lumina reformatoare, autoanulare și așa mai departe, până când dobândesc toată această dorință comună pe lângă ceea ce aveam, și întreaga această zonă devine a mea, nivelul „1”, Ruah.

Și astfel, continui mai departe. Adică, sap tot mai adânc în grup, îi penetrez și le iau dorința „materială”. Nu am nimic al meu în afară de punct și de corpul animalic care dorește doar plăceri materiale. Cu acest singur punct negru, intru în spiritualitate, iar restul vasului sufletului meu este construit din materialul altora.

De aceea, se spune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, adică conectează-i pe ceilalți la tine însuți. Aceasta este regula spirituală fundamentală, principalul instrument (vas comun) pentru dezvăluirea luminii din tine. De aceea, toată munca are loc în grup și depinde de cât de adânc reușim să săpăm în el, să anulăm corpul nostru animalic, care rămâne în urmă, să intrăm în grup și să dobândim dorințele, intențiile, gândurile, punctele forte și importanța scopului său. Toate acestea sunt acolo, împreună cu lumina superioară și Creatorul. Și tocmai în locul pătrunderii în grup construim structura sufletului nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.05.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.16, 1988-Care este fundamentul pe care este construită Kdușa [Sfințenia]?

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este calitatea dăruirii, atunci cum poate omul să aducă mulțumire acestei calități? Are El nevoie de ceva de la mine?

Răspuns: Ceea ce Creatorul vrea este să mă bucur. Gazda își dorește un singur lucru – ca oaspetele să fie încântat. Dar El pune o condiție: Pot primi plăcere doar dacă devin ca El.

La urma urmei, nu vrem ca un copil să se bucure la un nivel mic, nedezvoltat. Vrem ca el să crească constant, să devină mai matur și mai înțelept. Îl înconjurăm cu jucării care îl ajută să se dezvolte, nu doar pentru ca el să se distreze. Căutăm beneficii suplimentare în activitățile copiilor. Creatorul ne tratează în același mod. El nu vrea să rămânem ca niște mici animale.

Dacă continui să primesc de dragul meu, voi simți doar o existență scurtă, și chiar și în această viață, nu voi fi niciodată cu adevărat împlinit. Dar dacă primesc plăcere împlinindu-L pe Creator, chiar și cea mai mică plăcere pe care I-o aduc în dorințele Sale, care sunt acum conectate la ale mele, nu dispare niciodată și o simt constant.

De ce dispar toate plăcerile pe care le simțim în viața noastră? Vreau ca ele să rămână! De ce trebuie să dispară? E ca și cum am fi fost de acord cu asta. Dar de ce?

Plăcerea spirituală este numită eternă. Pentru că, dacă simți o dată încântarea acolo, ea rămâne și te umple tot timpul. Asta pentru că plăcerea nu anulează dorința. Plăcerea există într-un loc, iar dorința în altul.

Și atunci nu ai nicio problemă, continui doar să adaugi și să adaugi. De aceea există ascensiune prin grade spirituale.

În această lume, totul se întâmplă pe același plan, te muți din pierdere în pierdere până când viața se termină, și asta este tot.

Să sperăm că înțelegem această oportunitate unică încorporată în înțelepciunea Cabala, știința despre cum să primești plăcere infinită, eternă, și că o o vom realiza.

Din Lecția Zilnică de Cabala 17.03.2010, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepții noștri au spus (Brachot 59): „Rabi Elazar a spus: «Din ziua ruinării Templului, porțile rugăciunii au fost încuiate. Deși porțile rugăciunii au fost încuiate, porțile lacrimilor nu au fost încuiate»” (Rabaş, Articolul 3, „Care este diferența dintre Poarta Lacrimilor și restul Porților?”).

Noi ne străduim să ne unim. Organizăm zile de unitate și alte evenimente care simbolizează ce este adevărata conexiune. Unitatea cu Creatorul este atinsă prin unitatea dintre ființele create printr-un Kli comun pe care îl corectăm unindu-ne unii cu alții.

Pentru a face acest lucru, este necesar să se aranjeze corect toate componentele, astfel încât omul să contemple condițiile pentru atingerea unității cu Creatorul, și prin urmare, să poată defini clar acesle condiții.

Pe măsură ce oamenii reflectează asupra acestor condiții, ei încep să se examineze pe ei înșiși: simt nevoia de unitate cu Creatorul? Îmi doresc cu adevărat să mă unesc cu prietenii mei? Sunt dispus să mă închin în fața lor și să-i accept ca fiind cei mai mari din generație?

Desigur, aceasta se referă la conexiunea spirituală și nu la conexiunea corporală a prietenilor. Deși Baal HaSulam scrie că poate fi util să ne coborâm în exterior în fața prietenilor, nu suntem încă pregătiți pentru asta, iar a face acest lucru prematur poate aduce artificialitate, confuzie și daune relațiilor noastre interioare.

Pornind de la scopul final – adeziunea la Creator – omul analizează etapele căii și evaluează mijloacele. Apoi vede cât de necesar este scopul și dacă acesta îl conduce la poarta lacrimilor.

Poarta lacrimilor înseamnă că omul își dorește cu adevărat să se unească cu prietenii săi, dar este incapabilă să facă acest lucru.

În acest caz, nu are rost să continue să caute calea spre unitate cu Creatorul, deoarece nici măcar nu poate îndeplini prima condiție. Stând la porțile lacrimilor, trebuie doar să caute tristețea față de scopul dorit pentru a ajunge la un punct în care să poată plânge cu adevărat.

Aceasta depinde în întregime de munca reciprocă din cadrul grupului: cât de mult absoarbe omul dorința spirituală a mediului și recunoaște că nu există nimic mai important decât aceasta. Trebuie să simți un foc arzător în interior pentru că nu ai atins încă scopul și eşti sfâșiat de intensitatea dorinței și a durerii.

Numai mediul poate aduce omul într-o astfel de stare. Atunci, strigătul lor va primi cu siguranță un răspuns, va conduce la unitate cu prietenii, la o mare dorință comună în care Forța superioară este dezvăluită.

Totul depinde de acestă necesitate interioară, de dorința, de ridicarea MAN, de simțirea lipsei de unitate, de corectarea stării destrămate. În cele din urmă, totul se reduce la asta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.12.2010, Scrierile lui Rabaș – Art.3, 1989-Care este diferența dintre Poarta Lacrimilor și restul Porților?

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Multe specii de insecte sunt în declin, sunt pe cale de dispariție sau au dispărut cu totul. Oamenii de știință spun că declinul lor poate duce la un colaps catastrofal. Pierderea insectelor are un impact negativ asupra plantelor, animalelor și oamenilor. Numărul gândacilor de bucătărie, muștelor și alți dăunători, scriu ei, va crește.

Răspunsul meu: Pământul dispare treptat.

Comentariu: Albinele dispar. Ei spun că aceasta este baza a ceea ce va fi rău.

Răspunsul meu: Sigur, pentru că albinele sunt necesare în procesul de reproducere a lumii vegetale. Aceasta este o problemă!

Întrebare: Este posibil să se oprească acest proces prin metode științifice, așa cum încearcă să facă acum?

Răspuns: Nu, nu se poate face asta. Nu există nicio modalitate. Să se facă albine artificiale?

Întrebare: Deci nu credeți că „albinele robot” sau polenizatorii robotici vor funcționa?

Răspuns: Nu cred în niciunul dintre trucurile omului în care investește miliarde. Nu cred că acest lucru poate ajuta la oprirea declinului moral al umanității, a declinului umanității în relația sa cu ceilalți și poate ajuta omenirea să supraviețuiască. Omenirea se îndreaptă spre o stare în care se îngroapă singură.

Dimpotrivă, toate aceste trucuri științifice ne derutează. Dacă ele nu ar fi existat, ne-am fi întrebat ce ar trebui să facem cu mult timp în urmă.

Întrebare: Deci dau speranță?

Răspuns: Da. Trecem toate acestea la știință și credem că vom investi miliarde de dolari în ele și totul va fi bine. Vor veni cu totul pentru noi, iar noi vom continua să ne odihnim pe lauri. Nu va funcționa.

Trebuie să înțelegem că doar schimbarea noastră față de lume, față de noi înșine și între noi va face lumea integrală și va restaura tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea integrală corectă a naturii. Natura este un sistem închis, iar dacă încălcăm integralitatea acestui sistem, nimeni nu poate compensa.

Întrebare: Chiar dacă încălcăm cu gândurile noastre, nu doar cu acțiunile noastre?

Răspuns: Desigur! Dar chestiunea e că încă sperăm și ne gândim: „Vom construi sere. O singură seră poate înlocui un milion de hectare de teren. Și totul va fi bine. Nu avem nevoie de nimic în seră. Le vom poleniza. Vom face ceva.”

Comentariu: Apropo, există astfel de propuneri.

Răspunsul meu: Da, desigur, le înțeleg. Dar nu va funcționa! Natura acționează foarte înțelept. Trebuie să ne aducă într-o anumită stare pentru a ne putea schimba. Noi ne-am schimbat! Nu am reparat doar ce am greșit, trebuie să ne schimbăm! Și nu vrem asta.

Facem totul. Continuăm să ne răspândim în întreaga lume, încercăm să cucerim natura, încercăm să ne umplem egoismul într-un fel, și în final, nimeni nu este fericit.

Comentariu: Întreaga omenire respectă oamenii de știință, laureații Premiului Nobel și profesorii care fac diverse studii și inventează ceva. Dar când vorbesc cu dvs., am întotdeauna senzația că sunt toți ca niște copii. Nu înțeleg lucrul principal.

Răspunsul meu: Primesc știința doar în forma în care ne permite să vedem integralitatea naturii, unde totul este închis, totul este interdependent. Simțirea integralității și armoniei naturii este foarte importantă pentru om. Pe baza acestui fapt, el însuși începe să tindă spre armonie și integrare.

Prin urmare, trebuie să vorbim despre aceste realizări și aceste concluzii și trebuie să le luăm din știință, și astfel, să le aducem în societatea umană. Toate celelalte realizări științifice nu vor aduce nicio fericire unui om în cele din urmă.

Comentariu: Și sunt toate concluziile conform cărora este posibil să se ajungă la ceva științific nesustenabil?

Răspunsul meu: Acest lucru va duce în cele din urmă doar la o stare în care veți fi forțați să vă schimbați.

Întrebare: Ce se poate face pentru a preveni dispariția insectelor, astfel încât ecologia să fie normală?

Răspuns: Doar să explicăm oamenilor că fiecare este o ființă integrală și trebuie să ajungă la interacțiunea corectă cu natura. Și atunci vom vedea, așa cum spune Biblia, că totul, absolut toate animalele, plantele și natura minerală intră în armonie, urmând omul. „Și lupul și mielul vor trăi în pace, și un copil îi va păstori.”

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.09.2024

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Dacă, de exemplu, ajung la concluzia că frumusețea interioară este mult mai importantă decât tot ce este exterior, observ această externalitate la o persoană?

Răspuns: Tu rămâi în continuare o ființă umană.

Întrebare: Deci încă am un marker intern că aceasta este o persoană frumoasă?

Răspuns: Da, chiar mai mult decât atât, îți dezvolți un gust și mai rafinat. Dezvolți o nevoie și mai mare de a vedea armonie în toate. Pentru tine, frumusețea constă deja în armonie. Și dacă vezi armonie, te bucuri de ea.

Întrebare: Ce este frumusețea interioară a unui om pentru dvs.? Ce este ea?

Răspuns: Frumusețea interioară a unui om constă în faptul că vede posibilitatea dreptății și chiar a bunătății, dar cel puțin dreptatea în tot ceea ce îl înconjoară. Când totul este echilibrat conform legii spirituale a cumpărării și vânzării; adică, legea primirii și dăruirii.

Întrebare: Deci omul care este frumos în interior simte armonia absolută a tot ceea ce există în jurul lui?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și nu există rău și nu există…

Răspunsul meu: Nu există nimic! El s-a aliniat cu Creatorul! Și nimic nu poate fi rău, murdar sau dezgustător. Totul este în armonie completă. Pentru că el nu vede manifestarea externă, ci forța care guvernează întreaga creație din interior.

Comentariu: Este frumos că spiritualul se reflectă și asupra materialului. Este interesant. Credeam că omul pur și simplu, într-o clipă, nu mai acordă atenție la nimic. Dar dvs. spuneţi că este opusul.

Răspunsul meu: Nu! Mai mult, este scris că atunci când omul se apropie de corectarea completă, gustul împerecherii și înțelegerea frumuseții rămân doar la Cabaliști. Este foarte, foarte complex.

Întrebare: Adică, doar Cabaliștii se pot bucura cu adevărat atât material, cât și intern?

Răspuns: Da, ei o văd ca pe o creație a Creatorului.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.07.2025

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Relaxează-te și realizează că te afli în natură. Și las-o să te conducă. Principalul lucru este să te predai naturii.

Întrebare: Deci las vâslele? Există un curent și las vâslele să cadă…

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar există un curent?

Răspuns: Nici măcar asta nu este important pentru mine.

Întrebare: Și asta nu contează? Pur și simplu renunț la tot ce înseamnă asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil?

Răspuns: Dacă crezi într-o natură înțeleaptă, măreață, eternă, atotputernică, atunci, în opinia mea, aceasta este cea mai rezonabilă decizie.

Comentariu: Da, sună foarte mult ca și cum nimic nu este în puterea mea.

Răspunsul meu: Și în plus, tot ceea ce găsești pentru a merge împotriva ei pe cont propriu nu face decât să sublinieze insignifianța, limitarea, lipsa de înțelegere, ignoranța și dezacordul față de această natură măreață în care existăm.

Nu te opune cu nimic, nu inventa nimic. Încearcă pur și simplu să înțelegi ce înseamnă natura însăși, fii de acord cu ea, agață-te de ea și vei găsi cea mai optimă componentă a existenței tale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a primi de la Creator pentru a-I aduce plăcere”?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” folosind exemplul unui oaspete și al unei gazde.

Un oaspete vine la gazdă. Gazda i-a pus o masă plină cu mâncare pentru că îl iubește pe oaspete cu o iubire nemărginită, fără niciun calcul și vrea să-i ofere foarte multă plăcere.

Oaspetele simte cum gazda îl iubește, și vrea să-i aducă plăcere. Dar dintr-o dată oaspetele simte o asemenea rușine încât nu poate accepta nimic de la gazdă.

Gazda îl iubește atât de mult și își dorește atât de profund să-i aducă plăcere; știe deja cât de mult vrea oaspetele să primească și ce feluri de mâncare îi plac. A pregătit totul exact conform dorințelor oaspetelui, atât cantitativ, cât și calitativ.

Dar oaspetele simte rușine. Ce ar trebui să facă? Oaspetele refuză să accepte masa:

„Nu vreau să primesc nimic! Vreau să dăruiesc așa cum faci tu! Mi-ai arătat iubirea ta și o simt. Cum pot face același lucru pentru tine?” Oaspetele începe să se gândească: „Dar dacă nu accept nimic, îi voi da înapoi gazdei. Așa răspund eu la iubirea lui?! Ce pot face?!”

Și apoi găsește o soluție: „Voi primi doar de dragul gazdei. Întrucât gazda are dorința de a dărui și vrea ca eu să primesc, trebuie mai întâi să intru în dorința lui, astfel încât aceasta să devină scopul meu. Intru în dorința lui și simt cum mă iubește, cât de mult vrea să primesc, cum suferă din cauza refuzului meu de a-i accepta ofranda. Lucrez cu dorința lui și mă gândesc doar la cum o pot îndeplini.”

Fiind în interiorul dorinței lui și străduindu-mă doar să o îndeplinesc, descopăr capacitatea de a face acest lucru în mine, acceptând masa și savurând-o, pentru că numai prin plăcerea pe care o simt pot aduce plăcere gazdei. Sunt obligat să primesc și să mă bucur fără limită, pentru că simt cum acest lucru o împlineşte pe gazdă.

În acest fel, fiecare lucrează cu dorința celuilalt. Gazda se gândește la cum va primi oaspetele de la el și se va bucura. Și oaspetele se gândește la cum va primi și se va bucura pentru a îndeplini dorința gazdei de a-i aduce plăcere. Fiecare își folosește propria dorință pentru a îndeplini dorința celuilalt.

În același timp, fiecare beneficiază dublu, sau chiar mai mult, pentru că fiecare se exprimă în exterior, și prin urmare, experimentează o plăcere infinită, nemărginită.

Acest „brevet” pare foarte simplu la prima vedere. Dar când începem să-l contemplăm, pare dificil de implementat.

Totuși, în mod ideal, dacă îl înțelegem, aceasta este singura modalitate de a ne umple de plăcere infinită, pentru că eu folosesc dorința celuilalt, în afara mea.

Creatorul este o dorință infinită, iar eu sunt doar un punct minuscul. Dar dacă încep să mă atașez de El, dobândesc astfel o dorință infinită pentru mine însumi pe care o pot îndeplini. Și încep să simt cum o împlinesc și cum acea dorință se bucură de ea însăși.

Se dovedește că, tratându-L cu iubire, primesc dorințe infinite, viață infinită, eternitate și perfecțiune. Primesc toate acestea dacă mă raportez la Creator ca scop pe care trebuie să-l îndeplinesc.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala este cu adevărat știința primirii (cuvântul „Cabala” în ebraică înseamnă „primire”), a modului de a primi și de a mă bucura pe mine însumi fără nicio limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.03.2010, Cartea Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să-mi trăiesc viața pentru a înălța o rugăciune adevărată, care să primească răspuns?

Răspuns: Trebuie să încerci să-ți iei inima și să o deschizi. Vei vedea ce este rugăciunea în interiorul ei și cum iese. Dar trebuie făcut cu adevărat așa; altfel, nu este o rugăciune.

Întrebare: Când spuneţi „inimă”, desigur că nu vă referiţi la organul fizic. Ce înțelegeţi prin asta?

Răspuns: Mă refer la toate cele mai profunde dorințe și vise ale tale, dar mai precis, la plângerile tale despre viață.

Întrebare: Asta este „inima”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Toate aceste dorințe neîmplinite, ce sunt ele?

Răspuns: Sunt aceea cu care vrei să vii la Creator și să-I ceri să-ți explice de ce nu le-a îndeplinit.

Întrebare: Care dintre dorințele mele neîmplinite va primi un răspuns?

Răspuns: Doar una. Dacă ți-ai dorit vreodată ceva, ai așteptat ca acea dorință să fie îndeplinită de Creator? Nu este vorba despre ceea ce ți-ai dorit, ci dacă ți-ai dorit ca Creatorul să fie cel care să le îndeplinească. Acolo se află împlinirea.

Adică, nu ți-ai dorit bani, fericire, faimă, succes – indiferent ce sau cum – ci ai așteptat ca acestea să vină de la Creator pentru că ai vrut ca El să-ți împlinească dorințele și numai asta te va satisface. Nu este nevoie de nimic altceva! Doar ca El să o facă! Și chiar dacă El o umple doar cu o picătură, asta ar fi suficient, pentru că El a făcut-o!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→