Comentariu: Winston Churchill, cel mai mare om de stat, prim-ministru al Marii Britanii, lider militar și laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a formulat legile conducerii care i-au permis să devină un mare strateg, tactician, politician și orator. Prima lege: „Bucură-te de clipă.”

Răspunsul meu: Este adevărat. Pentru că fără satisfacția din chiar momentul în care exiști, nu poți produce nimic.

Comentariu: „Fii realist.”

Răspunsul meu: Da, trebuie neapărat să cântărești latura întunecată și cea luminoasă, posibilitățile și să alegi realist linia de mijloc.

Comentariu: „Definește-ți destinul.”

Răspunsul meu: Alege motivul pentru care exiști și, treptat, constant și precis, realizează-l.

Comentariu: „Învață din greșeli.”

Răspunsul meu: Pe cât posibil.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că este imposibil?

Răspuns: Este posibil, dar numai în anumite limite. Pentru că greșelile, în principiu, sunt necesare pentru a învăța din ele. Nu pentru a regreta greșelile trecute, ci tocmai pentru a învăța din ele.

Întrebare: Și omul chiar învață din greșeli?

Răspuns: Nu învață, se reface pe sine. Greșelile sunt necesare pentru a se ridica constant mai sus.

Întrebare: Deci omul se bazează pe ele tot timpul?

Răspuns: Da, sunt necesare. În niciun caz nu ar trebui să regreți greșelile din trecut. Dimpotrivă, ar trebui să te bucuri că ai trecut prin ele și ai mers mai departe.

Comentariu: Omul se gândește mereu: „Ce greșeală am făcut! Ce-am făcut?”

Răspunsul meu: Auto-chinuirea este cel mai rău lucru care poate exista!

Comentariu: Nu este clar cum. Mă surprind de atâtea ori cu acest gând!

Răspunsul meu: Atunci fii pregătit pentru faptul că greșești chiar și acum și totul va fi bine. Și atunci ai deja o dispoziție bună și prinzi momentul potrivit, conform primului punct: „Bucură-te de clipă” și totul merge bine.

Comentariu: „ Doar fă-ți treaba.”

Răspunsul meu: Corect, în fiecare zi fă sistematic ceea ce ești obligat să faci și adaugă o zi după alta, o zi după alta, astfel încât toate să se adune pentru a realiza ideea ta, obiectivul pe care ți l-ai propus.

Comentariu: „Verifică prin propria experiență.”

Răspunsul meu: Uneori, omul  trebuie să tragă o linie și să se asigure că până la urmă, a făcut ceva, a adus ceva pe lume, s-a realizat într-un fel.

Întrebare: Deci este nevoie de această bifă?

Răspuns: Această bifă este necesară pentru a merge mai departe. Omul poate face o corectare, dar în general, nu va schimba prea mult, va rămâne cine este. Dar este necesară.

Comentariu: „Fii corect.”

Răspunsul meu: Fii corect, în primul rând cu tine însuți. Încearcă să te pui în locul altuia și pe alții în locul tău și din aceasta trage concluzia: Cât de mult nu ești mai bun decât alții și cât de mult, în principiu, îți îndeplinești funcția. Cel puțin, nu aștepta de la ceilalți mai mult decât de la tine însuți.

Comentariu: „Trageți linie.”

Răspunsul meu: Sub care nu te poți scufunda și deasupra căreia ai vrea să fii mereu. Acesta este desigur, un vis!

Întrebare: Și care este linia dvs.?

Răspuns: Acesta este un vis prețuit. Nu se vorbește despre astfel de lucruri. Aș vrea să-mi văd studenții ca marii lideri ai acestei lumi. Asta, da.

Întrebare: Vreţi să vă dizolvaţi în studenții dvs. sau ca ei să fie continuarea dvs.?

Răspuns: Ei bine, continuarea mea… Cine sunt eu? Îmi doresc ca ei să se ridice la un asemenea nivel încât să fie vrednici să conducă lumea către scopul ei spiritual.

Comentariu: „Rămâneți întotdeauna voi înșivă.”

Răspunsul meu: Adică, nu vă amăgiți. Nu vă gândiți la voi înșivă mai presus decât sunteți; obișnuiți-vă, fiți de acord cu faptul că voi, poate (poate!), sunteți mai rău decât toți. Și acționați astfel încât să puteți spune întotdeauna: „Am încercat să fac mai bine decât toți și sunt mereu împăcat cu felul în care a ieșit.”

Comentariu: Dar faptul că sunteți mai rău decât toți, asta nu va mulțumi cu adevărat un om normal. Dacă simte așa, va fi mereu deprimat.

Răspunsul meu: Dar mă întrebi pe mine, nu pe un om obișnuit. Eu exist în două linii: în cea reală și în cea dorită și încerc tot timpul să fiu între ele.

Comentariu: „Spune adevărul direct în față.”

Răspunsul meu: Ei bine, eu încerc. Deși în fiecare zi simt de la studenții mei că poate nu ar fi trebuit spus deloc.

Întrebare: Adică, prea mult adevăr spus direct în față. Îl spuneţi studenților dvs.. Dar unei alte persoane, nu elevului dvs., îi puteți spune adevărul direct în față?

Răspuns: Nu, nu trebuie. În niciun caz! După cum se spune: „Nu pune o piatră de poticnire înaintea orbului.”

Comentariu: „Urmează-ți propria busolă.”

Răspuns: Asta, da! Adică, dacă ai o orientare în viață, va trebui să spui multe lucruri neplăcute, și firește, să auzi multe lucruri neplăcute. Dar trebuie să mergi pe acea cale, pentru că altfel, ești nimeni.

Nu poate exista niciun compromis aici. Altfel, nu vei fi tu, atunci du-te și spelă vasele. Și asta e tot.

Comentariu: Aţi spus odată că profesorul dvs. Rabaş, v-a pregătit astfel încât, după el, să nu mai cumperi nimic, toate acele „oferte” care există.

Răspunsul meu: Da, pentru că au fost foarte multe oportunități. Au fost foarte mulți dușmani care au spus: „Veniți la noi și totul va fi bine. Aici, trebuie să creăm un astfel de grup, o astfel de societate. Altfel…”

Comentariu: „Nimeni nu va veni la tine.”

Răspunsul meu: Nu doar „nimeni nu va veni”, ci „te vom mânca!” Ei bine! În cele din urmă nu m-au mâncat. Se ciugulesc puțin unul pe altul și existăm.

Comentariu: „Acceptă necunoscutul.”

Răspunsul meu: Da, este foarte bine când trăiești în necunoscut. Adică, pentru tine fiecare clipă următoare este ceva nou, care apare, la care nu te așteptai și nu contează pentru tine cum va fi. Pentru că este determinat undeva și se abate asupra ta, iar tu ești gata să-l accepți.

Întrebare: Dar nu este important pentru dvs. dacă veţi atinge scopul sau nu? Sau este neimportant?

Răspuns: Nu! Mă străduiesc spre el, dar nimic nu contează pentru mine. Nimic! Nu-nu, acestea sunt lucruri diferite. Acestea sunt două linii.

Întrebare: Adică, rezultatul, dacă îl atingi, nu contează pentru dvs.?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Și ce contează aici: să merg, să merg, să merg?

Răspuns: Cât timp pot, merg. Și în fiecare minut următor, orice ar cădea asupra mea, trebuie să-l întâmpin cu binecuvântare. Și asta e tot. Este atât de simplu!

Altfel, nu poți trăi. Altfel, aș fi putut să duc asta atâția ani? Nu.

Comentariu: Să ies din nou la lecție și din nou la lecție, din nou, să-i agit pe toți, din nou să-i agit.

Răspunsul meu: Da. Iar asta nu este greu pentru mine. Oamenii cred că este un efort atât de mare, și din nou, și din nou, și de fiecare dată, și de atâtea ori repetat. Dar nu mă repet, niciun minut nu este similar cu altul pentru mine! Niciunul!

Comentariu: Sunt mereu uimit că în toți acești ani alături de dvs., se pun aceleași întrebări! Și astfel, începeţi din nou, începeţi din nou…

Răspunsul meu: Pentru mine acestea nu sunt aceleași întrebări.

Întrebare: Pentru că simţiți că studentul este nou sau că dvs. Sunteţi nou?

Răspuns: Nici el, nici eu, noi împreună dezvăluim acum o calitate nouă în lume, ceva ce nu exista înainte. Pentru că minutele sunt toate diferite.

Și prin urmare, nu este greu. Nu este greu! Dar lumea nu înțelege acest lucru. Cabala oferă o astfel de abordare încât toată viața este cu adevărat o aventură.

Comentariu: Adică, sunteţi ca un copil, descoperind constant o lume nouă, cu ochii larg deschiși…

Răspunsul meu: Da, și prin urmare, ai energie și entuziasm. Desigur. Este pur și simplu darul lui Dumnezeu!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →