Noul meu articol pe Linkedin “ONU poate declara, dar numai noi determinăm ”

Pe 11 noiembrie, Comitetul Politic Special și de Decolonizare al Națiunilor Unite (Comisia a patra) a aprobat șase proiecte de rezoluţie, dintre care unul va „solicita un aviz consultativ de la Curtea Internațională de Justiție cu privire la Israel și Teritoriul Palestinian Ocupat”.

Ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să-l ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Potrivit rezoluției, Adunarea trebuie să „ceară Israelului să înceteze toate măsurile care încalcă drepturile omului ale poporului palestinian”, precum și „să decidă Adunarea să solicite Curții Internaționale de Justiție să emită de urgență un aviz consultativ cu privire la consecințele juridice care decurg din încălcarea continuă de către Israel a dreptului poporului palestinian la autodeterminare, din ocuparea prelungită, așezarea și anexarea teritoriului palestinian ocupat din 1967.”

Comunicatul de presă al ONU a menționat de asemenea, că „reprezentantul Israelului… a spus că apelarea la implicarea Curții va distruge orice șansă de reconciliere între Israel și palestinieni”. Reprezentantul a mai spus că „astfel de rezoluții demonizează Israelul și îi scutesc pe palestinieni de orice responsabilitate pentru situația lor actuală”.

Înțeleg de ce delegatul israelian i-a îndemnat pe delegații statelor membre să nu aprobe rezoluția, deși știa că este un efort fără speranță. El doar își face treaba.

Cu toate acestea, ceea ce cred că ar trebui să facem cu adevărat în legătură cu această decizie este nimic. Ar trebui să o ignorăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată, sau nu am auzit despre asta.

Organizația Națiunilor Unite a fost împotriva statului Israel încă din prima zi. Această rezoluție, care intenționează să condamne încălcările drepturilor omului de către Israel în zonele ocupate în timpul războiului din 1967, nu este altceva decât un pretext pentru a extermina sistematic statul evreu. Acesta este motivul pentru care în 1955, cu mult înainte de războiul din 1967, când prim-ministrului David Ben-Gurion i s-a spus că ONU se va opune unei campanii militare sugerate în Gaza, el a răspuns: UM shmum (lit. ONU [este] nimic).

Dacă pe de altă parte, Israelul va răspunde până la urmă, trebuie să precizeze fără echivoc faptele:

1. Singura cartă pe care toate cele trei credințe avraamice o recunosc, Biblia, scrie că Țara Israel este țara poporului lui Israel.
2. Fiecare dovadă istorică găsită vreodată susține că țara lui Israel a fost țara istorică a părinților noștri, inclusiv desigur, Muntele Templului.
3. Nu există nici un text care să menționeze un popor palestinian în această țară (filistinii nu sunt palestinieni și cu siguranță nu au nicio legătură cu Ierusalim sau Iudeea și Samaria).
4. Numele Palestina a apărut foarte târziu în istorie: a fost dat Iudeii în secolul al II-lea e.n. de către romani după ce au zdrobit revolta evreiască de la Bar Kokhba. Procedând astfel, ei au încercat să șteargă toate urmele prezenței evreiești în țară, astfel încât evreii să nu încerce să se întoarcă la el. Cu toate acestea, conform Prof. de Istorie Louis Feldman, rabinul Akiva a mărturisit în secolul al II-lea că evreii din diaspora se refereau încă la pământ ca Eretz Israel [Țara Israelului].
5. Dacă vor fi făcute cereri teritoriale, atunci, conform celor scrise în Biblie și a ceea ce a fost găsit de arheologi, Israelul ar trebui să se întindă de la Nil în Egipt până la Eufrat în Irak.

Nu am nicio reținere să cred că lumea va fi de acord cu astfel de cereri, dar cred că ar trebui să încetăm să ne cerem scuze. În schimb, ar trebui să insistăm asupra drepturilor noastre și – și mai important – să facem ceea ce am venit aici să facem: să ne unim între noi și să devenim o națiune model, o națiune a solidarității, a responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți ca faţă de noi înșine, tocmai moștenirea poporului nostru.

Prezența noastră în această țară nu depinde de o rezoluție ONU sau de alta, de teroarea arabilor sau de armele noastre sofisticate. Prezența noastră aici depinde de ceea ce tocmai am spus – de unitatea noastră internă. Prin conexiunea noastră, vom determina nu numai soarta noastră, ci și soarta lumii.

Aceasta nu este ideea mea, ci ceea ce au scris înțelepții noștri de la înființarea națiunii noastre. Este ceva pe care fiecare evreu simte, chiar dacă subconștient, și pe care orice antisemit simte, de asemenea, chiar dacă nu recunoaşte. Acesta este motivul pentru care poporul evreu a conceput termenul de Tikkun Olam(corectarea lumii) și a făcut din acesta cel mai înalt obiectiv moral al unei persoane evreiești. De fapt, unii evrei definesc nivelul de evreime prin angajamentul față de Tikkun Olam, deși disputele cu privire la semnificația termenului sunt adesea atât de profunde încât prelungesc corectarea lumii, deoarece împiedică unitatea evreiască.

Și antisemiții consideră că evreii trebuie să corecteze lumea. S-ar putea ca ei să nu o exprime în acest fel, deși unii precum Henry Ford chiar au făcut-o, dar faptul că antisemiții dau vina pe evrei pentru nenorocirile lumii implică faptul că ei cred că evreii sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă în lume – pentru mai bine sau mai rau.

În concluzie, nu cred că Israelul ar trebui să ignore cu totul ultima etapă de antisemitism ONU. Cred că ar trebui să-l folosim ca o reamintire a urgenței de a ne uni. Nu trebuie să răspundem la rezoluția reală, ci pur și simplu să facem ceea ce trebuie să facem: să ne unim între noi și astfel să punem capăt problemelor noastre interne, necazurilor noastre cu vecinii și toată ura din întreaga lume, deoarece lumea va urma națiunea model, așa cum au sperat Ford, Shulgin și alți antisemiți să vadă de la poporul evreu.

*Pentru mai multe despre cum ar trebui să se raporteze Israelul la prejudecata anti-Israel, citiți cea mai recentă publicație a mea, Noul Antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În timpul pandemiei, una dintre cele mai mari probleme a fost incapacitatea de a se îmbrățișa — între rude, părinți și copii și așa mai departe. Așa că în Țările de Jos, au apelat la vechea idee de a îmbrățișa vacile. Ferme întregi au fost pregătite pentru îmbrățișarea vacilor. Vacile erau liniştite, iar oamenii le îmbrăţişau o jumătate de oră. Temperatura corpului vacii este puțin mai ridicată, iar bătăile inimii lor sunt ușor mai scăzute, ceea ce îi face pe oameni să se relaxeze. O persoană ar putea sta o oră îmbrățișând o vacă. După aceea, ni se spune, vacile trebuiau să se odihnească două-trei ore.

Răspuns: Asta este sigur.

Întrebare: De ce trebuie o vaca să se odihnească după îmbrățișările oamenilor?

Răspuns: Atât de multă energie negativă se acumulează în ea! Transferăm energie la vacă. Trec peste toate temerile, grijile, frământările interioare și anxietatea — trec peste toate.

Mai mult, acestea pot fi unele dintre cele mai înalte analize ale mele despre ceva aproape cosmic, iar vaca simte. Nu are interes pentru subiect; preia sentimentele în sine, vibrațiile.

Întrebare: Ne purificăm pe seama vacii și lăsăm totul acolo?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se întâmplă același lucru cu copacii, când îmbrățișați copacii?

Răspuns: Nu știu, nu am încercat. Dar cu animalele, este sigur.

Comentariu: Dar se spune că funcționează și cu copacii. Îmbrățișezi un copac și acesta absoarbe totul din tine.

Răspunsul meu: Și se ofilește încet?

Întrebare: Poate. Trebuie să aflăm ce se întâmplă cu acei copaci. Întrebarea este: ce se află în aceste îmbrățișări?

Răspuns: Există un transfer de energie. Energia negativă de la o ființă – vie, vegetală, animală sau umană (nu contează) – către alta.

Întrebare: Dar uneori îmbrățișezi o persoană și te simți bine să fii alături de ea. Oamenii se îmbrățișează tot timpul. De ce este acest lucru în centrul vieții noastre?

Răspuns: Comunicare. Comunicarea la nivel de energie.

Întrebare: Deci, o strângere de mână sau o îmbrățișare, toate acestea sunt necesare?

Răspuns: Dacă provin din inimă, dacă vrei asta, mai degrabă decât să fie un semn de politețe.

Întrebare: Deci nu degeaba se spune că îmbrățișează nu oameni, ci natura, adică animale sau plante. Poate este mai complex cu oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Există grupuri în care oamenii se îmbrățișează tot timpul. Și trebuie să-i dorești constant lucruri bune celeilalte persoane și așa mai departe. Este ceva în asta?

Răspuns: Da, desigur. L-am văzut la multe expoziții: oamenii stau și îi îmbrățișează pe toți.

Comentariu: Da. Își deschid brațele și te îmbrățișează.

Răspunsul meu: Și nu poți să ieși de acolo.

Întrebare:  Acest gând uman – de a transmite căldură altuia, de a transfera toate lucrurile bune altuia – este bun? Salutați o astfel de stare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, de fapt, acesta este transferul de energie. Poate fi pozitiv sau negativ, dar este totuși un transfer de energie. Ce scot din asta? Când dau energie negativă, înțeleg mai mult sau mai puțin că o scutur de pe mine. Dar ce spuneţi despre cea pozitivă?

Răspuns: Dacă ne îmbrățișăm pentru a ne face să ne simțim bine unul pe celălalt, atunci nu contează cine are energie pozitivă și cine are negativă, amândoi câștigăm. Este ca un motor electric. Există plus și minus, dar ar trebui să alterneze și să se completeze reciproc. La fel este și aici.

Întrebare: Deci, chiar dacă plusurile și minusurile s-au terminat, tot e bine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci aprobaţi astfel de îmbrățișări?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ne putem îmbrățișa fără să ne îmbrățișăm?

Răspuns: Sigur. Ne putem transfera energie unul altuia fără contact, fără fir, mental.

Întrebare: Va simți cealaltă persoană că mă gândesc la ea în acest fel?

Răspuns: Bineînțeles că o va simți. Privește pe cineva din spate, uită-te atent la spatele lui; va simți că te uiți la el și se va întoarce.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 01.09.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce sistem sunt descrise cărţile de cabala ale lui Baal HaSulam?

Răspuns: Cărțile cabaliste sunt întotdeauna scrise într-un sistem digital, dar sentimentele pe care le trăiești în interiorul tău sunt analogice. Cabaliştii pun simţăminte în interiorul sistemului digital.

Dar când oamenii citesc, să spunem, cărțile lui ARI sau Studiul celor zece sefirot ale lui Baal HaSulam, li se pare că totul este în text și încep să studieze aceste cărți fără a intra în simțiri. Ei încearcă un pas aici, un pas acolo și verifică ce se întâmplă.

Cartea însă, a fost scrisă doar pentru a restabili în tine acea stare despre care se discută în imaginea ei digitală, în digitizarea ei, pentru ca tu să te simți în interiorul ei într-o formă analogică.

În lumea corporală, acest lucru nu poate fi realizat deoarece împlinirea noastră trece printr-un sistem digital. Dar împlinirea spirituală vine din lumina infinită. Prin urmare, are tot ce este mai bun din calitățile digitale și analogice

KabTV “Am primit un apel. Limbile Zohar, Talmud și Tora” 12.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că, dacă cineva nu și-a dat seama de rolul său la timp, atunci în viitor acesta devine o povară pentru el, o greutate și incapacitatea de a face ceva. Dar există și un fel de povară când a făcut tot posibilul, dar i-a fost dat din nou Aviut (dorinţă) suplimentar.

Răspunsul meu: El se simte împovărat, dar înțelege de ce, cum, și ce să facă în continuare. Este ca un săritor care a sărit peste înălțimea de doi metri și acum adaugă încă doi centimetri.

Întrebare: Și care este diferența?

Răspuns: Înțelege în ce mod și de ce anume este nevoie. Dacă a îndeplinit corect sarcina anterioară, s-a ridicat și s-a dezvoltat, atunci înțelege perfect unde urmează să se îndrepte.

Întrebare: Și care este diferența dintre sarcina stabilită inițial și cea care este dată ca profit în exces?

Răspuns: În primul rând, este mulțumit de povară. Dacă a completat corect starea anterioară, următoarea este de dorit pentru el. Ca săritorul acela care știe că trebuie să depășească doi metri și doi centimetri.

Dar dacă a început să slăbească din cauza realizării anterioare, adică nu a terminat-o, a greșit sau a întârziat și așa mai departe, atunci pentru el cei doi metri și doi centimetri, care oricum au loc, devin ceva negativ si de nedorit.

El trăiește asta ca pe un stres uriaș, ca pe o povară în viață, sub formă de probleme la locul de muncă, acasă, boli, mediul înconjurător, indiferent ce, toate împreună. La urma urmei, imaginea integrală începe să pună presiune asupra lui cu tot ce cuprinde. Egoismul său, dorința de a se bucura, simte emoții negative în loc de emoții pozitive pe care ar fi trebuit să le realizeze.

Dacă omul care merge mai departe cu ajutorul unei metodologii integrale întârzi și nu face ceea ce ar fi trebuit să facă în etapa anterioară, atunci tot felul de oameni se întorc împotriva lui, începe hărțuirea și așa mai departe. Acest lucru s-a întâmplat chiar și celor mai mari cabalişti.

Cu toate acestea, nu te asigura că ești mare și de aceea ești hărţuit, încearcă să faci tot ce poți.

Întrebare: Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi implementat totul la timp?

Răspuns: Ar fi avansat mai ușor și mai repede.

KabTV “Am primit un apel. Varietăți de suferință” 05.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Problema restricției explică modul în care o operație incompletă a apărut din operatorul perfect (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Restricție și linie”, Observație interioară, capitolul 1, punctul 9).

Tot ce este în univers este aranjat astfel încât ființele create poată descoperi Creatorul, să-L realizeze, să-L înțeleagă, să se apropie de El și chiar să se conecteze cu El.

Acesta este scopul creației – de a aduce creația la adeziune absolută cu Creatorul. Acest lucru este posibil doar prin echivalența calităților creației și ale Creatorului. De aceea este creat totul în acest fel.

Întrebare: Înseamnă că mai întâi creația trebuie să-și restrângă calitățile și apoi să devină asemănătoare cu Creatorul?

Răspuns: Creația trebuie să restrângă acele calități care sunt opuse Creatorului și să dezvolte în interiorul ei calități similare cu ale Lui.

KabTV Studiul celor zece sefirot (TES), 30.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

ARI a elaborat problema primei restricții în primele capitole ale acestei cărți. Aceasta este o chestiune foarte serioasă (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, capitolul 1, observația interioară, punctul 9).

Prima restricție este cea mai importantă chestiune, deoarece este vorba despre restricționarea folosirii egoismului. Întreaga creație începe cu asta.

Adică, prima restricție este o restricție a intenției, o interdicție de a primi de dragul propriu, ceea ce se numește Țimțum Alef.

Întrebare: Există legi fizice care corespund acestei restricții? Se manifestă cumva în lumea noastră?

Răspuns: Nu, nu se poate manifesta în lumea noastră. Altfel, am vedea o lume diferită. Lumea noastră este construită pe egoism absolut în diferitele sale variații.

Comentariu: Dar am citit că nu există nimic în lumea noastră care să nu aibă rădăcină spirituală.

Răspunsul meu: Rădăcina, dar nu echivalența.

Întrebare: Atunci ar trebui să existe o ramură a acestei restricții în lumea noastră, deoarece această lege trebuie să se manifeste cumva?

Răspuns: Această lege se manifestă, dar în așa fel încât să nu o simțim. Suntem în restricție absolută, dar nu simțim că ne împiedică sau ne îngrădește pentru că nu simțim nimic opus. Există o singură dorință în noi – să primim, să ne folosim intenția egoistă.

Întrebare: Suntem într-adevăr în restricție? Primim de dragul nostru pentru întreaga noastră viață.

Răspuns: Tocmai aceasta este viața în restricție. Primim de dragul nostru, dar nici măcar nu simțim că o facem doar pentru noi înșine.

Adică, prima etapă a dezvoltării spirituale a omului constă în înțelegerea faptului că el primește cu adevărat de dragul său și este opus Creatorului. Acesta este ceea ce îl oprește. Începe să se gândească: „Cum pot scăpa de această limitare?”

Întrebare: Ce alte tipuri de restricții există?

Răspuns: O restricție privind primirea plăcerii. Nu este nimic altceva. Este necesar doar să înțeleg că trăiesc în plăcere pentru mine și trebuie să încep să o restrâng.

Din emisiunea KabTV „Studiul celor zece sefirot (TES)” 30.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Israel – Un lider mondial în expertiza greşită ”

Vehiculele aeriene fără pilot (UAV) au devenit componente esențiale pe câmpul de luptă. În Ucraina ambele părți le folosesc pe scară largă pentru a ataca și pentru supraveghere, iar SUA, Turcia, Israel și alte țări le-au folosit pentru misiuni militare. Grupurile teroriste, cum ar fi Hezbollah și Hamas le folosesc și ele, la fel ca houthiții din Yemen în conflictul lor cu Arabia Saudită.

Spre deosebire de aeronavele militare convenționale, care sunt foarte scump de dezvoltat și construit, UAV-urile sunt relativ ieftine și se bazează mai degrabă pe tehnologie avansată decât pe acrobația superioară pentru a-și îndeplini misiunile. Acest lucru permite țărilor cu resurse limitate dar cu tehnologie avansată precum Israelul, să devină lideri mondiali.

Nu numai în aer ci și la sol, vehiculele militare fără pilot „câștigă teren”. Vehiculele înarmate controlate de la distanță patrulează în mod regulat granițele și dacă trebuie să intervină, pot deschide focul cu mitraliere de înaltă precizie. Pe mare, bărci de patrulare fără pilot păzesc granițele maritime și pot detecta, urmări și deschide focul asupra navelor inamice.

Problema este că, în timp ce mașinile de război autonome oferă țărilor avantaje, pe care altfel nu le-ar putea obține, ele fac de asemenea, uciderea mai ușoară și fără riscuri pentru atacator. Ele pot oferi proprietarului lor un avantaj temporar față de adversarii mai puțin avansați, dar pe termen lung ele nu ne apropie de pace ci mai degrabă de un război mondial.

Intelectul uman în evoluție este captiv în mâinile răutății umane. În loc să-l folosim pentru a ne îmbunătăți viața, îl folosim pentru a distruge viața altora.

Dacă vrem să schimbăm cursul, Israelul trebuie să devină un lider mondial în ceva cu totul diferit: în educație. Și mai precis – educație pentru conexiune.

Dacă vrem cu adevărat să evităm războiul și să promovăm pacea, concentrarea noastră ar trebui să se schimbe de la a ne proteja sau de a ne distruge inamicii, la cultivarea și consolidarea unității și coeziunii interne. Cu această tactică, nu va trebui să ne protejăm de inamici sau să-i distrugem în autoapărare, deoarece nu vom avea dușmani. Vom deveni mai degrabă un far de speranță pentru lume decât un punct constant de dispută care este statutul nostru internațional actual.

Mai mult, unitatea noastră internă se va reflecta asupra întregii lumi, iar conflictele care par să nu aibă legătură cu noi se vor potoli ca de la sine. Unitatea pe care o vom proiecta lumii va instala o mentalitate de pace asupra întregii omeniri, iar națiunile vor ajunge la concluzia că ele câștigă mai mult făcând pace și cooperând, mai degrabă decât făcând război și distrugând.

Mi-aș dori ca omenirea să înțeleagă rolul Israelului și să facă presiuni asupra noastră să ne unim, astfel încât să putem deveni o națiune model, conform chemării noastre. Cu toate acestea, chiar dacă lumea nu înțelege acest lucru, este totuși datoria noastră să ne unim și să devenim un model pentru lume. Acesta este singurul nostru drum către o pace durabilă și un viitor prosper.

*Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea: Noul antisemitism: Mutaţia unei uri de lungă durată.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nicio dovadă că activitatea umană a fost cea care a produs schimbările climatice critice care au loc astăzi. Globul este atât de imens și complex încât este imposibil să dovedim că prin acțiunile noastre putem influența deteriorarea climei.

Încercăm să dăm vina pe conținutul crescut de dioxid de carbon din atmosferă și alte fenomene similare, dar poate că nu aceasta este problema. Motivul principal este relația egoistă dintre oameni. Dar această dependență nu poate fi demonstrată în mod clar tuturor și nu poate fi dovedită.

Vom cădea treptat din ce în ce mai jos și ne vom îndepărta de condițiile vieții normale într-o asemenea măsură încât viața noastră va deveni cu adevărat anormală. Și poate că atunci oamenii vor fi de acord că este imposibil să continuăm așa și trebuie să începem să ne schimbăm.

Nu există altă modalitate de a remedia situația, Creatorul nu ne va permite să o facem. El vrea să devenim mai buni unul cu celălalt, iar atunci întreaga natură se va schimba în bine. Și faptul că vom face un aer curat nu va repara clima. Creatorul vrea să descoperimă faptul că viața noastră depinde de relațiile noastre, nu de aerul curat.

Trebuie să luăm în considerare sfaturile cabaliştilor care ne spun că întreaga problemă se află în relațiile noastre egoiste, iar dacă le corectăm, atunci întreaga noastră viaţă se va schimba în bine.

KabTV “Conversaţie cu juurnaliştii” 31.10.2022

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate cele opt miliarde de locuitori ai planetei noastre fac parte dintr-o singură minte? Ce vor deveni ei după aceea?

Răspuns: Atunci vor reprezenta o singură minte. Dar acum, când sunt separaţi, nu există nicio minte.

Pe măsură ce se unesc, va apărea o minte colectivă comună care se bazează pe conexiune, pe nivelare reciprocă, pe unire reciprocă, unde fiecare se coboară pentru a se uni cu celălalt și este inclus în celălalt și ceilalți sunt incluși. în el. Ca rezultat al unei astfel de includeri reciproce, această minte va apărea între oameni.

Când toți vor să se unească unul cu celălalt, dintr-o dată apare o lumină între ei și apare forța superioară, o stare numită „adeziune cu Creatorul”. Astfel, El apare între ei.

Întrebare: Care este diferența dintre mințile personale mici ale oamenilor și această minte unică?

Răspuns:  Mințile personale sunt egoiste și se servesc doar pe ele însele. Este o minte a unui mic corp animal care are grijă de sine și încearcă în cele din urmă să extragă din lumea înconjurătoare tot ce poate să apuce și să se umple energetic și fizic.

Mintea universală este atunci când te conectezi la întregul univers, când faci parte din el, parte a creierului comun și participi la toate împreună cu el. Mintea noastră actuală nu este o minte, pentru că există într-o celulă mică doar pentru a-și menține existența.

KabTV “Am primit un apel. Mintea colectivă” 07.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați numit recent educaţia modernă a copiilor coercitivă.

Răspunsul meu: Educația noastră actuală este, desigur, o constrângere.

Unui copil sărac i se dă un rucsac sau o servietă și atât. Pleacă la școală pentru o jumătate de zi. Și ce vede el acolo?

Să presupunem că copiii mici au încă un egoism subdezvoltat. Un copil este așezat la birou, toată lumea stă, el stă și folosește instinctul de turmă.

Dar în principiu, este necesar să educăm în mod viu, în natură, în mișcare. Copiii stau deja cu computerele lor cu tot felul de desene animate înainte de școală. Ei stau mai mult decât se mișcă și se joacă.

Educația adecvată este în mișcare, în jocuri, în interacțiune între ei, în interacțiune live cu profesorul, în înțelegerea lumii, a animalelor, în vizitarea a tot felul de întreprinderi, în discutarea a tot ceea ce se întâmplă.

Tot în discuție, copiii găsesc un limbaj comun între ei, care se dezvoltă până la douăzeci de ani. În același timp, construiești o nouă societate; de la școală la școală, la întreprinderi, la spitale, oriunde, trebuie să meargă împreună, să discute împreună, și astfel să se adapteze treptat la o altă lume, să o simtă mai aproape și mai bine. Pentru ei, pâinile nu cresc în copaci.

De asta avem nevoie. În acest fel întreaga secțiune a populației, clasă cu clasă sau grup cu grup, se îndreaptă spre intrarea în lume. Ei devin interconectaţi în mod corespunzător prin educație integrală, creștere și așa mai departe.

Acest lucru ar trebui făcut literalmente de la grădiniță.

Comentariu: Dar ați spus că nu trebuie să puneți presiune asupra naturii umane.

Răspunsul meu: Acest lucru pune presiune? Aceasta este pentru a atrage lumina superioară pentru ca aceasta să o corecteze. Trebuie să facem asta ca părinți.

De ce crezi că nu faci presiune asupra unui copil? Acum îl transformi în orice vrei, îl forțezi. Ce înțelege, micuțul ăsta? Îl duci la diverse activități, ici și colo.

Întrebare: Asta înseamnă că din copilărie este necesar să educi un copil, dar să-l educi corect?

Răspuns: În comunitatea integrală, desigur. Ei, în general, sunt atrași de asta deoarece egoismul lor se dezvoltă mult mai târziu.

KabTV “Am primit un apel. Creșterea corectă a unui copil” 05.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→