Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 22-a

Este posibil ca o acțiune intelectuală sau fizică să ducă la o dorință interioară adevărată?

Noi nu suntem conștienți de dorința cea mai profundă a inimii noastre și nu o simțim. Simțim o dorință de mijloc, care de obicei se manifestă ca o dorință pentru diverse lucruri, de care ne este rușine. Simțim și o dorință exterioară, din care se naște cererea noastră către Creator, în care cerem parcă puterea de a dărui și de a fi aduşi în stările descrise în cărţile cabaliste.

Dar de ce să te concentrezi asupra dorinței exterioare, care este doar lingușire și minciună în comparație cu dorința de mijloc, care caută doar plăcerile pământești și materiale? Pentru că, chiar și în această minciună în care știm că inima noastră caută materialitatea, ea totuși ne înșală că plânge și cere spiritualitate și capacitatea de a dărui, dar aceasta este considerată tot o rugăciune. Această rugăciune se bazează pe ‘’credința în înțelepți”, unde credem cuvintele autorului, chiar dacă nu le înțelegem pe deplin, iar această credință are efect. De ce? Pentru că aceasta este singura alegere liberă adevărată a unui om.

Ce este o rugăciune exterioară? Este ceea ce aparent am dori să devenim. Credem că vrem să ne iubim prietenii, să fim uniți cu ei în dorință, îmbrățișaţi într-o singură unitate etc. Dacă privim acest „aparent” dintr-o perspectivă diferită, treptat începem să realizăm că vrem să o primim pentru noi înșine, chiar dacă nu este dorința noastră cea mai interioară, adevărată.

Inima noastră interioară a fost creată de Creator, dar vrem să absorbim, să primim și să fim oarecum de acord cu dorința exterioară, artificială și falsă. Ne-am dori să fie așa. Aici se află libera noastră alegere în viitorul nostru interior, în felul în care ne-am dori să ne vedem pe noi înșine. Deși această dorință este în prezent artificială și falsă, este tratată ca o dorință reală dată de Sus. Inima interioară, animalică și dorințele și mai profunde, inconștiente, aparțin Creatorului. Omul este complet deconectat de ele și nu are control asupra lor.

Prin urmare, chiar dacă luăm în considerare dorința exterioară, măgulitoare și ipocrită, primim o corectare de sus, care ne avansează către imaginea și forma corectă. Creatorul răspunde întotdeauna de sus, reflectând decalajul dintre conceptul nostru despre binele care dorim să devenim și adevărata bunătate menită să răsară în noi. Acesta este decalajul dintre rugăciunea exterioară așa cum este exprimată și falsitatea ei așa cum este revelată în inima noastră.

Pe măsură ce dobândim conștientizarea decalajului dintre rugăciunile de mijloc și cele exterioare, dintre cine suntem cu adevărat și cine dorim să fim, putem înțelege mai bine răspunsul Creatorului, îl putem accepta ca pe o corectare și ne aliniem cu el.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →