Vedem că atunci când o fetiță se joacă cu o păpușă, plăcerea pe care o simte este reală.

Vedem și că dacă în casă este un bebeluș de șase luni și plânge și îi spunem fetei: „De ce te joci cu păpușa și o săruți? Este un copil fals, vino și joacă-te cu un copil adevărat” ea refuză, deși suntem siguri că aceasta este o haină adevărată (Rabaş, Scrisoarea 12).

Întrebare: Ce înseamnă să experimentezi plăcere în îmbrăcămintea corectă?

Răspuns: Îmbrăcămintea se referă la manifestarea plăcerii. Îmbrăcămintea potrivită apare în relație cu consumatorul. De exemplu, când o fetiță simte plăcere de la o păpușă, o simte chiar dacă păpușa este doar din plastic. Frățiorul ei, însă, nu-i poate oferi aceeași plăcere pentru că ea încă nu a ajuns să se bucure de astfel de lucruri, așa cum se bucură mama ei.

Sarcina noastră este să ne bucurăm de adevăratele plăceri care vin în îmbrăcămintea lor adecvată. Lumea materială este plină de diverse plăceri, dar trebuie să ne străduim să ne raportăm corect la ele, astfel încât să nu ne „jucăm cu păpușile de plastic”. În schimb, ar trebui să căutăm tipul de îmbrăcăminte potrivit pentru noi. Așa vom înțelege ce încearcă să transmită cabaliștii.

Trebuie să ne angajăm în Tora, sursele și relațiile noastre și să înțelegem că trebuie să existe anumite conexiuni revelate între noi, care ne vor dezvălui adevărate plăceri. Așa că, să ne străduim să le dezvăluim.

Întrebare: Cum putem vedea că ne „jucăm cu o păpușă” în loc să trăim adevărata plăcere?

Răspuns: Nu vei vedea asta până când nu vei dori să treci de la păpușă la forma reală a plăcerii.

Din Lecția zilnică de Cabala 18/10/24, Scrierile lui Rabaş Scrisoarea nr. 12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de pregătire ar trebui să facă grupurile virtuale pentru Convenţie?

Răspuns: Dacă participați la lecţiile noastre în mod constant și depuneți eforturi pentru a le aplica în grupurile voastre de zece, sunteți pregătiţi pentru convenție.

Pentru aceasta pregătim programul în prealabil: subiectele lecției, ordinea discuțiilor și așa mai departe.

Totul este menit să pregătească fiecare participant, astfel încât la Convenție, prin a fi într-o adunare mare de oameni cu gânduri asemănătoare, el să poată dezvălui Creatorul împreună cu toţi.

Convenția este o mare forță care atrage revelarea Creatorului. Să presupunem că se vor aduna 100 de grupuri. Aceasta este o forță reală.

Acesta este scopul Convenției și motivul participării: vreau să fiu într-un câmp de tensiune atât de puternic încât trezeşte simţirea și revelarea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, pe tema “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această dorință a grupului de zece pe care o simte Creatorul?

Răspuns: Dacă toți prietenii din grupul de zece se străduiesc pentru scopul spiritual, acesta este ceea ce simte Creatorul. Ei ridică MAN (rugăciune) către El, iar Creatorul nu îi poate refuza. Acționând conform dorinței lor, El le acordă calitatea de Lişma(de dragul Ei).

Creatorul lucrează asupra grupului de zece în așa fel încât ei simt cine sunt cu adevărat, cât de aproape sau de departe sunt de Lişma. În consecință, ei își schimbă atitudinea față de viață, față de Creator, față de scopul creației, față de cererea adresată Creatorului, iar El le dă alte Kelim (alte dorințe).

Din Lecția zilnică de Cabala 30/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.341-“Și Domnul a văzut”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rugăciunea corectă este formată din gânduri, acțiuni, sentimente sau toate acestea împreună?

Răspuns: Când omul cere din inimă, nu face un calcul: 20% din gânduri, 30% din sentimente, 20 până la 30% din experiențe. Pur și simplu cere din inimă.

Întrebare: Cum poate un grup de zece să ajungă la o singură rugăciune unită? Cu toții suntem diferiți. Cu toții am venit la Cabala în momente diferite și fiecare are propria părere. Unul vrea să studieze, altul vrea să se roage, al treilea vrea să răspundă, unul șopteşte celuilalt: „Taci, nu-l aud pe profesor” și așa mai departe.

Răspuns: Tocmai această discrepanță între oamenii din grupul de zece – când unul se află într-o stare, celălalt este într-o altă stare și al treilea este într-o a treia – este cea care dă rezultatul corect. Un om vrea să se roage și altul vrea să studieze; unul vrea să disemineze și altul crede că cel mai important lucru astăzi este să faci un film pentru difuzare.

Fiecare are propriile stări, așa că toată lumea ar trebui să înțeleagă că îmbinarea lor într-o singură direcție, către Creator, va aduce rezultatul corect. Fiecare din punctul lui de vedere.

Deci nu trebuie să vă faceți griji că toți oamenii sunt diferiți. Ei vor fi diferiţi întotdeauna, din ce în ce mai mult în grupul de zece. Dar dacă ei se străduiesc spre Creator, atunci El îi unește.

De aceea se spune: „În El se vor bucura inimile noastre”, adică în El ne unim. Acest lucru este foarte important. Nu vom fi uniți până când nu ne vom include în Creator.

Comentariu: Dar când mă uit la alții, văd că ei nu sunt în Creator.

Răspunsul meu: Nu verificăm cine este în Creator și cine nu. Cu toții ne străduim spre Creator, fiecare cât poate și în felul său.

Dacă încercăm să ne unim în afara Lui, asta înseamnă o unitate a egoiștilor și nimic nu va rezulta din asta. Creatorul ne va face să ne urâm și mai mult unii pe alții. Dar dacă încercăm să ne unim în El într-un singur întreg, atunci vom reuși. Concomitent cu simţirea unităţii, vom începe să-L simțim pe Creator și să-L revelăm în conexiunea dintre noi.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/19, Întrebări și răspunsuri

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul cu o puternică dorință altruistă stă în afara grupului timp de câțiva ani, îl observă și vede un egoism ascuns de care nici cei din grupul de zece nu sunt conștienți, ce ar trebui să facă? Ar trebui să se alăture grupului chiar dacă simte o aversiune puternică față de acesta?

Răspuns: De ce nu se alătură grupului?

Comentariu: Pentru că vede cât de egoști sunt.

Răspunsul meu: El vede în ei o reflectare a lui însuși. După cum se spune, ”Omul îi vede pe alții în funcție de amploarea propriilor defecte”. Cu toate acestea, prietenii din grup lucrează pentru a se ridica deasupra egoismului.

De fiecare dată când ajung la un anumit nivel spiritual, egoismul lor se va intensifica și mai mult și se vor ridica deasupra lui la un nivel și mai înalt pentru a-L descoperi pe Creator în etapa următoare. Numai așa se dezvăluie atât egoismul, cât și calitățile opuse, ale conexiunii dintre suflete.

Faptul că acest om refuză să se alăture grupului este doar o scuză înrădăcinată în marele său egoism. Înțeleg că este greu să te smereşti, dar nu există altă cale. Trebuie pur și simplu să ceară ajutor prietenilor, iar pentru asta trebuie să-și anuleze egoismul.

În orice caz, ei trebuie să înceapă de undeva, poate cu mese comune, cu diseminare, sau prin alăturarea grupului pentru muncă sau studiu colectiv, deși nu încă pentru conexiune între prieteni. Poate că omul nu este pregătit pentru asta, dar va începe treptat.

În timpul lecțiilor, de obicei încurajez oamenii să vorbească între ei și să discute subiecte, iar în acest fel ei pot deja să se conecteze cu ceilalți.

Omul trebuie să înceapă, altfel nimic nu va funcționa. Toată lumea se confruntă cu această problemă. El nu este primul, nici ultimul, nici cel mai mare egoist; există chiar si mai mari. Așa că trebuie să-și plece capul și să ajute să împingă grupul înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare individ din societate este ca o roată care este legată de alte câteva roți puse într-o mașină. Această singură roată nu are libertate de mișcare în sine, dar continuă cu mișcarea restului roților într-o anumită direcție pentru a califica mașina să își îndeplinească funcția generală (Baal HaSulam, “Pacea în lume“).

Cu toate acestea, nu vedem asta în lumea noastră, nici în întregul univers sau chiar nici într-o mică parte a acestuia. Nu există o singură parte a mașinii generale care să funcționeze corect oriunde, la orice nivel.

La început, tot ceea ce a fost creat a fost corupt, dar se îndreaptă spre corectare. În cele din urmă, totul se va termina într-o stare generală corectată, când toate rotițele se vor învârti împreună într-o singură direcție, cu un singur scop, fără niciun conflict între ele, în deplină înțelegere reciprocă.

Cum ar trebui să acționeze omul pentru a nu bloca această mașină? La urma urmei, niciunul dintre noi nu-i cunoaște legile și nu poate vedea viitorul nostru, deoarece această mașină este infinită, iar influența omului asupra ei este de asemenea, infinită. Se dovedește că omul nu poate să fie sigur decât de corectitudinea acelor acțiuni care sunt îndreptate către mediul apropiat, adică în relația cu prietenii săi.

Toată lumea trebuie să afle care este funcția generală a mașinii și cum să miște partea sa pentru a corecta întreaga mașină și a o face să funcționeze corect.

Această mașină este un suflet comun; fiecare dintre angrenajele sale este un suflet privat separat, iar grupul de zece este o conexiune separată a sufletelor apropiate. Deci, cum poate omul să influențeze corect această mașină?

Există părți în mașină pe care trebuie să le activați cu ajutorul minții, experienței și sensibilității; și există și datoria de a activa această mașină la nivel de credință, dintr-un simț al datoriei în raport cu unele părți ale mașinii pentru că aceasta este dorința celui superior.

În cele din urmă, această mașină oferă unui om cunoașterea formei sub care ar trebui să se conecteze cu toată lumea pentru a simți această mașină ca fiind perfectă. Omul trebuie să ia decizia corectă și să realizeze îndreptarea corectă între toate părțile mașinii, pentru a simți că este în centrul luării deciziilor și pentru a-și asuma responsabilitatea pentru rezultatul final.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/10/24, Hitkalelut [Integrare/Includere]

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate alegerea noastră să fie să lăsăm decizia Creatorului?

Răspuns: Trebuie să ne rugăm constant Creatorului pentru ca El să ne arate ce acțiune este cu adevărat necesară.

Întrebare: Această rugăciune ar trebui să fie despre alegerea unei căi bune sau a unor situații specifice în grupul de zece pentru a găsi cea mai bună soluție?

Răspuns: Poate că da, dar de obicei despre cea mai bună cale.

Întrebare: Tot ce vine de la Creator este bun. Ce determină dacă devine potiunea morții sau elixirul vieții?

Răspuns: Depinde de modul în care percepem ce vine spre  grupul de zece.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.883-“Căci omul este pomul câmpului – 1”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem grupuri și grupuri de zece în comunitatea noastră. Din ce ar trebui să fie compus un grup? Există elemente cheie care îl caracterizează?

Răspuns: Un grup înseamnă mai multe subgrupuri sau grupuri de zece. Zece este o asociere minimă, ceea ce se numește un Minyan, nu există nimic mai mic decât asta în spiritualitate. Acesta este HaVaYaH, o unitate, o celulă.

Sarcina noastră actuală este să ajungem într-o stare în care să ne unim într-un astfel de grup de zece. Atunci vom reprezenta o unitate care există în spiritualitate; până atunci nu existăm.

Când sunt multe astfel de unități adunate, ele reprezintă un corp spiritual. Dar aceasta este deja o mare realizare. Dacă o astfel de stare se manifestă în timpul nostru, va fi o realizare extraordinară.

Iar o corectare finală are loc atunci când toate grupurile de zece care ar trebui să se adune din sufletul zdrobit al lui Adam se unesc într-un singur corp spiritual numit Adam. Prin urmare, un grup înseamnă cel puțin câteva grupuri de zece unite printr-o aspirație comună.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum câțiva ani, imediat după un congres, eu și prietenul meu am avut o mare ceartă. Am avut atâta ură reciprocă între noi încât încă nu o putem depăși. Ce ne-aţi putea sfătui pentru a o depăşi?

Răspuns: Ridică-te deasupra. Trebuie să-ți imaginezi că aceasta nu este ura ta, ci ceva care ți se dă ca să o puteți depăși împreună.

Am un student care se ceartă periodic cu șeful lui la serviciu, iar șeful amenință că îl concediază de fiecare dată, deși este un specialist foarte bun.

Odată a venit la mine și mi-a spus: ”Probabil, șeful mă va concedia până la urmă. Dar nu pot face nimic în privința asta. Nu sunt de acord cu el. Ce ar trebuii să fac? Dacă voi fi concediat, mă voi simți rău, dar nici nu pot sta cu el.”

Apoi i-am spus: „În calitate de învăţător spiritual, îți ordon să mergi la el și să-i spui: ”Te urăsc sută la sută. Dar am un profesor pe care îl cunoști și mi-a poruncit să fac pace cu tine și să te iubesc.” De atunci au fost din nou prieteni minunați.

Trebuie să acționăm în același mod, pentru că la fiecare grad vom descoperi ura reciprocă pentru a ne ridica deasupra ei în iubire. Din nou ura, apoi iar iubirea. Din nou ura, apoi iar iubirea. Și în acest fel ne ridicăm.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum folosim corect obstacolele care apar? Practic, nu ar trebui să le așteptăm. Cel mai bine este atunci când le trezim; adică dorim artificial să ne apropiem cât mai mult unul de celălalt, și făcând asta, ne străduim să ne apropiem de Creator.

Bineînțeles, în acest caz, vom simți respingere unul faţă de celălalt, unele obstacole, chiar majore. Este calea preferată atunci când ne grăbim spre conexiunea dintre noi, deși ne provoacă tot felul de probleme.

Dar nu ne temem de ele, înțelegem că tocmai prin presiunea asupra noastră și a altora pentru a ne uni putem aduce aceste obstacole mai aproape. În acest fel, le putem rezolva activ și rapid, scurtându-ne astfel calea. Atunci avem ceva cu care să apelăm la Creator pentru ajutor și vom finaliza rapid calea de îndreptare între noi și către El.

Ce vreţi să spuneţi, între noi și față de El? Apropiindu-ne unul de celălalt, creăm un loc în care vrem să-L simțim pe Creator, iar El Se revelează în acest loc, în conexiunea dintre noi.

Prin urmare, nu ar trebui să așteptați să apară probleme, deoarece dacă omul nu se străduiește să se conecteze, este posibil să nu se manifeste ani de zile. Dar când el tinde spre unitate, chiar și artificial, nu din cauza dorinței sale, ci pur și simplu pentru că este necesar, atunci această problemă apare și devine evidentă. Trezind-o, omul începe să aibă nevoie de ajutorul Creatorului și astfel avansează.

Se numește „calea Torei”, „calea luminii”, atunci când omul însuși trezește obstacole, ca un bătrân care merge aplecat și caută de parcă ar fi pierdut ceva. Așa își accelerează calea pentru că Îi cere Creatorului să-l ajute să găsească ceea ce îi lipsește – noi dorințe și depășirea lor.

Adică, atât în ​​linia stângă, cât și în cea dreaptă, are nevoie de ajutorul Creatorului și se întoarce la El tot timpul. În acest caz, calea lui este rapidă, scurtă și rațională.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→