Michael Laitman, pe Quora: “Ce este o infracțiune?“

Definirea infracțiunii este foarte problematică. În rusă, există o zicală: „Arată-mi o persoană și îi voi atribui o infracțiune”, adică este ușor să dovedești, într-o manieră serioasă, că oricine este un infractor.

Cu toții suntem infractori pentru că facem legile societății și culturii noastre. Noi stabilim limitele. Adică anumiți oameni decid asupra unei legi și gândesc într-un fel sau altul. În același timp, mai mklți oameni ar putea să nu fie de acord cu acea lege, ceea ce arată că legile pe care le facem nu sunt acceptate de toată lumea. Acest lucru face ca definirea infracțiunii să fie foarte discutabilă și problematică.

Atunci infracțiunile pe care le definim, sunt cu adevărat infracțiuni? Noi legiferăm anumite legi și cine nu respectă aceste legi este definit drept infractor. Problema aici stă la baza legilor pe care le-am stabilit. Vin ele din natură – că trebuie să le ascultăm pentru că existăm în limitele naturii și, prin urmare, trebuie să le ascultăm pentru a proteja natura, societatea umană, familiile și așa mai departe și pentru întregul sistem al naturii și al umanității în care trăim pentru a ne proteja? Sau legile vin de la oameni interesați care își pun propria bunăstare peste bunăstarea societății și a naturii?

Bazat pe videoclipul „Ce este o crimă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În zilele noastre lumea trece prin schimbări radicale care o transformă din lumea secolului al XX-lea, care este deja în trecut, în lumea secolului XXI, o nouă eră, cu o nouă structură. Încă nu vedem unde ne conduce istoria și prin ce fel de proces de dezvoltare trece omenirea.

Ni se pare că evenimentele mondiale globale nu influențează cu adevărat viața individuală a omului, dar treptat va deveni clar că aceste schimbări ne afectează din ce în ce mai mult pe fiecare dintre noi în mod individual. În cele din urmă, toată lumea va ajunge la sfârșitul corectării și la forma corectă. Dar momentan nu știm care va fi acea formă sau cum se va putea completa fiecare. Noi înșine trebuie să ne schimbăm pentru a-i vedea pe toți pregătiți pentru corectare.

Datoria noastră este să ajutăm pe toți oamenii din lume să se dezvolte într-un mod bun, similar cu felul în care ajutăm un pom fructifer să crească, fertilizându-l și protejându-l de dăunători. Războaiele sunt calea incorectă pentru că nu ne completăm unul pe altul și, prin urmare, nu facem decât să ne prelungim și să ne înmulțim suferința.

Forțele naturii încearcă să crească fructele să fie sănătoase și coapte, iar războiul ucide oameni și întrerupe dezvoltarea sufletului lor. Trebuie să-i ajutăm pe toți oamenii să înțeleagă programul și scopul creației și cum să îl realizăm în cel mai rapid și pozitiv mod.

Din păcate, omenirea nu a învățat din lecțiile trecutului, din experiența Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, ci mai degrabă se afundă în același vârtej, doar și mai crud și mai tragic, în războiul nuclear.

Întreaga lume arată ca un măr putrezit. Creatorul a plantat o grădină a Edenului în interiorul căreia crește pomul cunoașterii. Mărul din acest copac putrezește din ce în ce mai mult, iar noi ce facem?

Oamenii care stau sub acest copac vor să corecteze această stare pentru că văd că este imposibil să continui așa. Dacă nu începem să facem corecții, atunci aceste corecții vor veni de la natură, adică de la Creator, și ne vor obliga să ne schimbăm treptat.

Prin urmare, ni se pare că lumea noastră se înrăutățește în fiecare zi pentru a ne trezi la corecție. Deja ne apasă cu atâta forță încât este cu adevărat timpul să ne gândim ce să facem. Înțelepciunea Cabala explică că totul depinde de noi, de acțiunile noastre corecte care duc la conexiune. La urma urmei, prin această conexiune reînviem toată realitatea.

Tot răul se află în egoismul omului, în dorința lui de a fi împlinit de dragul propriei plăceri. Egoismul primește plăcere chiar și făcând lucruri rele altora. Omul trebuie adus la forma dăruirii, astfel încât să se bucure doar de lucruri care îl avantajează pe celălalt. Dacă toată lumea dăruiește tuturor și toată lumea are grijă de toată lumea, atunci nimeni nu va simți vreun rău.

Imaginați-vă un sistem închis, perfect, în care fiecare element este conectat cu celelalte pentru a oferi tuturor forța de viață care vine prin el și pentru a transmite lumina superioară. Sistemul corect funcționează într-o formă perfectă, în care fiecare parte a acestuia este angajată în transmiterea forței superioare care vine prin ea către ceilalți, către elementele vecine și le transferă energie vitală. Și fiecare acționează în acest fel, ceea ce aduce plăcere tuturor.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 01.11.2022, Scrierile lui Baal HaSulam „Pace în lume”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm că nașterea este un eveniment foarte emoțional și puternic pentru un copil. După un timp, poate deja să vadă, să audă, să miroasă și să simtă. Dar nimeni nu-și amintește acest eveniment.

Nu numai că nu avem amintiri despre nașterea în sine, dar nici despre primii doi ani ai vieții noastre, momentul în care am învățat să mergem, să cunoaștem mama, tata, familia și mediul și am rostit primele cuvinte.

Ne amintim mai mult sau mai puțin de toate exploziile noastre emoționale din viață, le simțim, dar nu ne amintim asta. Este ca și cum această perioadă este complet izolată de noi. De ce?

Răspuns: Omul începe să se simtă la vârsta la care devine cu adevărat om. Asta la vârsta de 12 până la 13 ani, poate chiar puțin mai târziu.

Întrebare: Despre ce sentimente vorbești? De exemplu, îmi amintesc de mine la vârsta de patru ani.

Răspuns: Da, este adevărat, dar nu este un sentiment al „Eu-lui” tău. Este o senzație că exist și îți amintești niște poze, niște scene din acele vremuri.

Întrebare: Vrei să spui că „eu-l” crește într-o persoană și la un moment dat spune: „De acum înainte, îți vei aminti totul”? Și „eu-l” care era acolo când eram mic nu era încă „eu”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când descopăr „Eu-l” meu, ce înseamnă? Ce solicită? De ce încep să apară brusc culori atât de strălucitoare?

Răspuns: Este atunci când există o legătură cu alte persoane și mai ales atracție hormonală (la vârsta de 13 – 14 ani). Apoi omul începe să se formeze complet. Toate nivelurile lui, ca să spunem așa, sunt deja incluse în conștientizarea lumii și a sinelui.

Întrebare: De ce se manifestă acest „eu” în om și începe să-l conducă mai departe?

Răspuns: Pentru ca sa se corecteze și să se ridice deasupra lui însuși. Pentru ca el să înțeleagă pentru ce există. Din acest moment, puteți începe deja să lucrați cu el.

Întrebare: Pentru cineva obișnuit, „eu-l” este ceva complet diferit?

Răspuns: Pentru că nu suntem învățați!

Nici eu nu am fost învățat. Dar îmi amintesc că mă întrebam: „Ce urmează?” Și nu există nimic. Asta e tot. În continuare, vei merge la școală, la facultate și așa mai departe.

Deoarece nu am avut un răspuns la această întrebare, nu am vrut să studiez și nu am vrut deloc nimic. Eram destul de des într-o stare de apatie.

Întrebare: Asta pentru că nu era un răspuns? Răspunsul a apărut din acest „eu” care necesita creștere?

Răspuns: Desigur. Pentru ce trăiesc și de ce? A fost un sentiment teribil că este fără rost, inutil și că ești forțat.

Întrebare: Viața noastră înseamnă de fapt formarea acestui „eu”? În ce se transformă acest „eu”? În ce se schimbă?

Răspuns: Se transformă în indiferență, în apatie. Există pentru ca exiști. Sunt oameni care nu observă. E bine pentru ei, sunt fericiți să trăiască, să realizeze ceva, să construiască, să nască și așa mai departe. Așa merge viața pentru ei.

Întrebare: Există o legătură între acest „eu” și acea forță superioară despre care vorbești mereu?

Răspuns: Da. La întrebarea: „Pentru ce?” Această întrebare se transmite de sus la toată lumea, dar în doze mici. Cel la își pune serios această întrebare, se pare că o poate dezvolta și primi răspunsuri.

Întrebare: Putem să ne gândim și să ne imaginăm că aceste „fire” există deasupra și vin de sus în „Eu-l” unui om?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum se poate determina când și care „eu” va juca, când și care „eu” va sări?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să-ți descoperi sufletul, adică întreaga ta conexiune cu nivelul superior. Atunci vei ști de ce ești atras în acest fel și nu în alt fel.

Întrebare: Exact în acel moment?

Răspuns: În tot.

Întrebare: Este programat care „eu” va sări afară și care va fi un pic tocit?

Răspuns: Absolut totul.

Întrebare: Înseamnă fiecare „eu” al tuturor celor opt miliarde?

Răspuns: Desigur! Începutul creației, sfârșitul creației și stările sale intermediare — practic toate sunt cunoscute dinainte. Un singur lucru este necunoscut: cum omul, în manifestarea liberului arbitru, își implementează participarea personală la toate acestea.

Aici, implementarea nu este prescrisă în prealabil, ci este dată omului.

Întrebare: Asta însemnă că de fapt, mai depinde ceva de om, nu?

Răspuns: Da.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18.08.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Istoria cunoaște multe femei care au fost pioniere, care au deschis drumuri și au făcut schimbări în lume punând bazele unei societăți mai progresiste. De obicei, de la o femeie erau necesare eforturi eroice pentru a depăși stereotipurile stabilite și a merge împotriva normelor și tradițiilor culturale acceptate.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a istoriei a fost scrisă de bărbați și există foarte puține nume de femei în ea. Femeile au rămas mereu pe plan secund. La urma urmei, istoria se dezvoltă în conformitate cu structura generală a societății, a universului și a întregii creații, care constă din zece Sefirot.

Această structură se dezvoltă de sus în jos, de la Sefira Keter până la Malchut. Deși totul este destinat lui Malchut, pentru partea feminină a structurii, până îi vine rândul, până se dezvoltă întregul sistem, rolul femeii este ascuns.

Acest lucru este evident de-a lungul istoriei, printre toate națiunile și în orice moment. Numai în poporul Israel rolul femeii a fost întotdeauna mai pronunțat decât la ​​alte popoare, așa cum reiese din aceste nume din Tanakh: Eva, soția lui Adam și marea profetesă Batya, fiica Faraonului care l-a crescut pe Moise.

„Batya” înseamnă „fiica Creatorului” (Bet-Yod-Hey), ceea ce indică destinul ei suprem. Tanakh-ul povestește despre multe femei care au jucat un rol special în istorie și întotdeauna unul pozitiv.

În timpul ultimului exil de 2.000 de ani, rolul unei femei a intrat într-o ascundere și mai mare. Cu cât exilul era mai lung și mai adânc, cu atât rolul unei femei rămânea în umbră. Acum, pe măsură ce ieșim din acest exil, femeile capătă din ce în ce mai multă libertate și un rol din ce în ce mai important. În secolul trecut au avut loc schimbări deosebit de mari și cu atât mai mult în secolul nostru 21, când femeia devine partea dominantă în dezvoltare.

Acest lucru este foarte vizibil în lumea modernă, unde multe femei dețin poziții de conducere în întreprinderi și chiar ca președinte de țări. Nu numai că puterea feminină crește, dar imaginea unei femei devine din ce în ce mai importantă. Ca urmare, vedem că întreaga lume există pentru a ridica Malchut, partea feminină, deasupra tuturor modelelor lumii.

Deși Malchut a fost întotdeauna în ascundere, deoarece este ultima Sefiră, în ultima etapă devine cea mai importantă, iese din ascundere și se dezvăluie în lumina reflectată până la Keter. Se pare că rolul unei femei este cel mai important. Deși este scris că „Toată cinstea [o așteaptă] pe fiica regelui care este înăuntru” (Psalmii 45:14), pentru că ea a fost întotdeauna ascunsă, acum ea vine în prim-plan și începe să se descopere ca fiind cea mai importantă parte.

Cred că secolul 21 ar trebui să le acorde femeilor mai mult timp pentru a merge mai departe și a învăța despre rolul lor în corectarea lumii. Astfel de femei vor putea conduce lumea către scopul înalt care este în fața noastră.

Pe vremuri, dezvoltarea unei femei a fost întotdeauna întârziată în raport cu dezvoltarea generală. Femeia aparține celei de-a zecea părți a structurii generale: Keter, Hochma, Bina, Hessed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod, iar ultima, Malchut, este partea feminină a sufletului. Dar când Malchut începe să primească, când există deja restricții, ecran și lumină reflectată în care Malchut ajunge la Keter, atunci lumina vine și luminează toate Sefirot. Lumina directă și cea reflectată se conectează împreună.

Anterior, omenirea a neglijat rolul unei femei și nu i-a apreciat valoarea. Dar toate acestea trebuie corectate astăzi, când ajungem la ultima etapă în care o femeie trebuie să crească și să se dezvăluie.

În secolul al XIX-lea a avut loc o schimbare calitativă, iar forța feminină a început să pătrundă. Femeile au primit dreptul de vot la alegeri și acces la învățământul superior. Acest lucru a avansat nu numai femeile înseși, ci și întreaga societate, păturile sociale inferioare. O femeie nu intră doar pe scena istorică, socială și publică, ea trage și straturi sociale slabe, care altfel nu ar putea avansa.

O femeie schimbă totul. Trebuie doar să dăm loc unei singure femei, să îi permitem să se exprime și toată viața se schimbă. Acest lucru are loc mai ales în timpul nostru, pentru că ajungem la sfârșitul corectării lumii. Mai sunt multe de corectat, dar suntem deja aproape de linia de sosire. Prin urmare, rolul femeii devine din ce în ce mai vizibil pe zi ce trece.

O femeie va cere din ce în ce mai mult pentru că forțele naturii o împing să facă acest lucru. Pe de altă parte, jumătatea masculină a umanității se va închina din ce în ce mai mult în fața femeilor. Prin urmare, este necesar să le explicăm femeilor rolul lor, și responsabilitatea lor de a-l îndeplini și a nu-l neglija.

Dacă femeile nu își îndeplinesc rolul de lider, par că îl lasă pe seama bărbaților. Dar bărbații nu mai pot acționa așa cum o făceau înainte. Se dovedește că bărbații nu mai acţionează, iar femeile încă nu o fac, iar noi cădem între două stări, ceea ce este foarte periculos. Acesta este momentul în care intrăm astăzi.

KabTV “Femeile în noua lume” 05.07.2020, Partea 1

Filed under: Educatie, Femeia, Grupul de zece, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce sunt membrii unei bande atât de atașați de alți membri ai bandei “

Membrii unei bande sunt adesea foarte strâns conectați și au un sentiment de devotament unul față de celălalt, până la un punct în care sunt dispuși să moară unul pentru celălalt. Împărtășesc o mândrie comună, că ceea ce fac este drept.

Ceea ce este special la o astfel de conexiune este devotamentul lor unul față de celălalt, adică sentimentul că nimeni nu-l va vinde pe celălalt. Membrii bandei ar putea ajunge chiar până la a fi uciși pentru a nu vinde alți membri ai bandei.

Ei împărtășesc sentimentul unei garanții reciproce, că membrii bandei lor stau unul în spatele celuilalt, că fac parte dintr-o mare familie, dispuși să facă orice pentru a-i scoate din orice situație, de la colectarea de bani până la evadarea lor din închisoare. O astfel de conexiune oferă membrilor bandei un sentiment de căldură, apropiere, mândrie și sens.

Pe de altă parte, găștile sunt insuficiente în sensul că se bazează pe egoismul de grup, o abordare „noi vs. ei” care își favorizează proprii membri și se confruntă cu ceilalți. Combinați asta cu activitatea criminală care urmărește beneficiul bandei prin rănirea altora și devine o formulă care duce frecvent la tragedie.

Ar trebui, totuși, să aspirăm să ajungem la o conexiune de garanție reciprocă în societatea umană, în care fiecare să avem grijă unul de celălalt, nu în detrimentul altora și fără intenția de a-i răni pe alții, ci dimpotrivă – pentru beneficiul lor în detrimentul beneficiului personal. Cu alte cuvinte, ar trebui să aspirăm ca toți să aparținem unei singure bande – banda umanității. Dacă educația pentru îmbogățirea conexiunilor, pentru creșterea și influența socială și a mediei ar umple societatea noastră, atunci am fi pe cale să realizăm aceste tipuri de conexiuni îmbunătățite.

Bazat pe videoclipul „De ce membrii bandei sunt atât de atașați unii de alții” cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Tim Marshall pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “O naţiune care nu este naţiune”

Cu o săptămână înainte de alegerile generale care au avut loc marți, ziarele Israel Hayom și Haaretz au publicat două sondaje separate, ambele concluzionând că, contrar percepției comune a israelienilor ca fiind preocupați de probleme de apărare și teroare, aceștia sunt de fapt tulburați de costul vieţii. Desigur, guvernabilitatea (părți uriașe ale țării sunt terorizate de beduini și mafioţi arabi), programul nuclear al Iranului și fragmentarea socială sunt de asemenea preocupări majore, dar oamenii sunt profund tulburați de faptul că unele produse de bază din supermarket au devenit pur și simplu inaccesibile.

Trebuie sa recunosc; acestea nu sunt preocupările mele. Am una și o singură îngrijorare. Nu că nu simt durerea creșterii costurilor sau că nu îmi fac griji pentru teroare. Cu toate acestea, simt că nu ne vom rezolva niciuna dintre problemele noastre înainte de a rezolva o problemă mult mai fundamentală: nu suntem o națiune. Ne numim națiunea israeliană și spunem că Israelul este țara noastră, patria noastră, dar nu suntem o națiune și nici nu ne simțim ca fiind una.

Pentru a fi o națiune, trebuie să avem un nivel minim de solidaritate națională, un sentiment că împărtășim o soartă comună și anumite valori sau credințe comune. În prezent nu există nimic care să țină împreună fracțiunile națiunii.

Există o singură soluție pentru problema noastră: să renunțăm la orice discurs pe orice chestiune oricât de urgentă ar părea, și să ne concentrăm pe un singur subiect: promovarea unității naționale. Acest lucru nu este valabil pentru toate națiunile, dar pentru națiunea israeliană este esențial pentru supraviețuirea noastră.

Deoarece națiunea noastră a fost fondată inițial de oameni care au venit din diferite țări, națiuni și culturi, nu a existat nimic care să ne țină împreună, decât convingerea că unitatea este o valoare în sine și de fapt, o valoare care este mai nobilă decât oricare altă valoare. Mai mult decât atât, strămoșii noștri s-au alăturat națiunii israeliene în primul rând pentru că a pus unitatea mai presus de toate celelalte valori, iar strămoșii noștri au simpatizat cu ideea.

Pentru că strămoșii noștri au venit din toate națiunile lumii și au făurit o nouă națiune bazată pe unitate, ei au devenit un model de unitate mondială, un exemplu pe care oricine îl putea simpatiza și urma, întrucât propriii reprezentanți se numărau printre membrii acestei noi națiuni. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat misiunea de a realiza Tikkun Olam (corectarea lumii), dând un exemplu de unitate și solidaritate mai presus de diferențe.

Dar ne-am abandonat unitatea și făcând acest lucru, am abandonat singurul lucru care ne făcuse o națiune. De când am început să ne urâm unii pe alții fără niciun motiv, am încetat să mai fim o națiune. Această diviziune a fost, este și va fi întotdeauna prima și principala noastră problemă. De fapt, este singura noastră problemă.

Sper că noul guvern va avea o bază suficient de solidă și curajul necesar pentru a crea o inițiativă de unire a națiunii israeliene mai presus de toate facțiunile și fracțiunile sale. Dacă reușim, nu vom fi tulburați de costul ridicat al vieții, de inamicii care vor să ne distrugă sau de vreuna dintre problemele care ne-au bântuit de când am cedat urii în urmă cu două milenii.

* Pentru mai multe despre importanța unității Israelului, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea: Noul Antisemitism: Mutaţia unei uri longevive .‎.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este eternitatea viitorul nostru?”

Un student mi-a spus că a citit că celebrul futurolog Ray Kurzweil este pe cale să publice o nouă carte intitulată Singularitatea este mai aproape. Aparent, este o dezvoltare sau o elaborare a ideilor pe care Kurzweil le-a prezentat în cartea sa anterioară, Singularitatea este aproape. Potrivit articolului citit de studentul meu, Kurzweil prezice că până în 2032, peste zece ani, tehnologiile medicale vor fi atât de avansate încât vom putea trăi pentru totdeauna. Studentul meu mi-a cerut părerea despre perspectiva vieții veșnice.

Ei bine, pentru viața mea, nu pot înțelege ce este bine să trăiești pentru totdeauna. Pe lângă tam-tam-ul pe care îl facem cu privire la moarte, ce beneficii îmi oferă să nu mor niciodată?

Știu ce ne spun cărțile sfinte, că în Grădina Edenului există viață veșnică, așa că dacă putem trăi veșnic va fi raiul pe pământ. Totuși, dacă nimeni nu moare va fi această planetă raiul pe pământ? Pentru mine, sună ca o rețetă sigură pentru a crea iadul pe pământ.

De asemenea, dacă trăim pentru totdeauna, ce vise și speranțe vom avea? Ce rost are să trăiești dacă nu există presiune pentru a realiza ceva?

Viața ne este dată pentru o perioadă limitată de timp, să o folosim pentru a realiza ceva, pentru a face ceva cu ea. Viața ne este dată, așa că ne vom folosi timpul aici pentru a dobândi spiritualitate, pentru a nu rămâne pentru totdeauna limitați la existența fizică.

Spiritualitatea înseamnă să mă extind, să ajung dincolo de mine însumi și să mă conectez la rădăcina comună a tuturor. În cuvinte mai simple, spiritualitatea înseamnă să simți întreaga umanitate și în cele din urmă întreaga realitate, ca un singur corp sau mai bine zis ca o singură entitate care nu are nici început, nici sfârșit. Este opusul vieții fizice eterne, în care timpul se întinde la nesfârșit. Viața spirituală înseamnă să trăiești fără timp.

O astfel de viață are loc nu atunci când perpetuăm corpul, ci când ne ridicăm deasupra lui și în loc să ne gândim doar la noi înșine, să ne gândim la toți ceilalți. În prezent, suntem absorbiți de noi înșine pentru că vrem numai pe noi să ne slujim. Dacă am fi vrut să-i slujim pe alții, i-am simți așa cum ne simțim pe noi înșine în prezent. Când îi simți pe ceilalți la fel de tangibil precum te simți pe tine însuți, nu mai ești limitat la corpul tău. Ca rezultat, nu ești limitat de niciuna dintre limitările corpului, inclusiv viața, moartea sau orice concept de timp.

Acest viitor glorios nu este o iluzie; este viitorul omenirii. Se va întâmpla de îndată ce încetăm să ne gândim doar la noi înșine și începem să ne gândim cu adevărat la alții. Cu cât ne schimbăm mai devreme starea de spirit, cu atât mai repede vom începe acea viață fericită. Dacă amânăm, vom continua să luptăm până ne dăm seama că slujirea ego-ului nu plătește și vom merge pe calea spirituală. Dacă ne grăbim, vom merge pe calea spirituală fără a trebui mai întâi să suferim.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un „legământ de tăcere”, adică abstinența de a vorbi. Ce este? Pentru ce este folosit?

Răspuns: Oamenii au înțeles de mult că tăcerea este o manifestare mult mai importantă a omului decât unele conversații. De aceea se spune mereu că dacă un discurs costă, să zicem, o sută, atunci tăcerea este două sute, adică de două ori mai mult. În general, dacă cuvântul este argint, atunci tăcerea este aur. Sunt absolut de acord cu asta.

Întrebare: Ce este jurământul tăcerii? Înseamnă că a vorbi înseamnă un fel de păcat sau de crimă?

Răspuns: Omul face un legământ al tăcerii și asta este, își închide gura și nu vorbește, de exemplu, un an sau doi.

Din „Spiritual States” de la KabTV 23/10/22

Filed under: Fara categorie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Spiritualul este împărțit prin disparitatea formelor, așa cum corporalul este divizat de un topor…

Să știți că entitățile spirituale devin separate unele de altele doar prin disparitatea formei. Cu alte cuvinte, dacă o entitate spirituală dobândește două forme, nu mai este o entitate, ci două (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, capitolul 1, Observația Interioară, punctul 4).

Dacă dorința, care stă la baza întregii creații, se schimbă, atunci separă forma anterioară de cea ulterioară. Prin urmare, prin schimbarea dorinței, ne separăm de starea anterioară în următoarea și astfel ne schimbăm constant. La urma urmei, schimbarea dorințelor noastre ne determină mișcările și diferențele.

Întrebare: Care sunt formele dorinței?

Răspuns: Mai mari și mai mici, în calitate și cantitate.

Întrebare: Aceasta este dimensiunea dorinței. Ce înseamnă „forma dorinței”?

Răspuns: Dorința, în timp ce se schimbă în mărime, își schimbă și forma: felul în care această dorință este exprimată, la ce tânjește, ce împlinire își dorește.

Întrebare: Acum încerc să înțeleg ce forme are dorința mea?

Răspuns: Orice formă dorești.

Întrebare: Câte tipuri de forme există?

Răspuns: Este imposibil de spus; există un număr infinit de forme.

Întrebare: Este forma o intenție a dorinței?

Răspuns: Intenție sau direcție, nu contează cum îi spui.

Comentariu: Dar dacă este o intenție, atunci avem doar două dintre ele: de dragul meu și de dragul celuilalt.

Răspunsul meu: Dar pot fi și diferite.

Din emisiunea KabTV „Studiul celor zece sefirot (TES)” 30.10.2022

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că nu este nimic mai ușor decât să-l descopăr pe Creator. Este acesta cel mai simplu lucru pe care îl putem face?

Răspuns: Sigur. Trebuie doar să te conectezi cu ceilalți, cu un număr mic de oameni, să ajungi într-o stare în care ieșiți cu toți din voi înșivă, vă ridicați deasupra „eu-ului” și intrați într-un „noi” comun. În acest „noi” veți simți Creatorul.

Întrebare: Formula este clară. Dar dacă totul este atât de simplu, de ce trebuie să faci atâtea încercări? De ce există astfel de încercări și dificultăți?

Răspuns: Pentru că nu există un sistem. Oamenii vor să pătrundă egoist în domeniul spiritual: „Să ne unim ca marinarii revoluționari”. Se pare că ne imaginăm o legătură egoistă, nu pentru ca toată lumea să se ridice pentru o dăruire reciprocă unită. La urma urmei, conexiunea noastră este menită doar să ne ajutăm unii pe alții să ieșim din noi înșine.

Întrebare: Cum poți face asta rapid?

Răspuns: Lucrând pentru alții. Ne unim pentru a ne ajuta pe noi insine si pe ceilalti sa ieșim din natura noastra, din egoismul nostru.

KabTV „Am primit un apel. O modalitate rapidă de a simți spiritul” 30.08.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→