Când sunt într-o ascensiune, vreau să fiu un slujitor fidel al Creatorului; cu alte cuvinte, atașez întreaga Malchut la Bina. Aceasta este diferența dintre Țimţum (restricție), Masah (ecran) și Or Hozer (lumină reflectată).

Țimţum apare doar asupra lui Malchut și provine din rușinea egoist, pentru a evita sentimentul teribil de separare de Creator.

Un Masah este aspirația de a munci deasupra dorinței de a primi plăcere; este o ascensiune deasupra egoismului.

Lumina reflectată înseamnă că iau dorința Creatorului și lucrez pentru El.

Toate aceste acțiuni au loc la diferite niveluri ale dorinței de a primi. Un nou Kli este revelat în mine, în care primesc de la gazdă. Descopăr cât de mult Îi place să-mi dăruiască și Îi permit să facă acest lucru. Continui să primesc de la Creator, dar acum conștient, și numai pentru a-I oferi plăcere, ca și cum un bebeluș ar înțelege cât de plăcut este pentru mamă să-l hrănească și și-ar deschide gura doar din acest motiv.

Numai prin garanție reciprocă putem folosi constructiv coborârile și le putem transforma în ascensiuni. În timpul unei adevărate coborâri, omul este incapabil să facă ceva singur; doar prietenii îl pot ajuta.

Când omul cade, le oferă celorlalți oportunitatea de a dobândi dorințe suplimentare și de a nu cădea. Dacă am acționa în acest fel, am fi mereu în ascensiune. Grupul s-ar ridica continuu dacă ar folosi corect fiecare coborâre, extrăgând din ea un impuls suplimentar pentru avansare.

Scopul Creatorului nu este să ne arunce în disperare, ci să ne aducă la adevărata unitate. Totuși, El aranjează în mod deliberat lucrurile astfel încât pe parcurs, să disperăm și să-I cerem ajutor. După toate eforturile pe care le depunem, ajungem la disperare în munca noastră și strigăm către Creator, iar apoi El ne mântuiește.

Dar până când se întâmplă acest lucru, trebuie să ne străduim constant doar pentru unitate, pentru a descoperi în cele din urmă că suntem incapabili de ea fără ajutorul Forței superioare. Întregul proces se numește exilul egiptean.

Din Lecția zilnică de Cabala din 08/03/18, Rabaș – Art.15, 1991-Ce înseamnă în muncă binecuvântarea ‘Cine a făcut o minune pentru mine în acest loc’

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot fi printre străini în viața de zi cu zi, și să-mi mențin intenţia  de dragul dăruirii?

Răspuns: Văd oameni pe stradă: unul se gândește cum să scrie o carte; cineva este un om de știință, gândindu-se la ce experiment va face, ce va descoperi; un al treilea este îndrăgostit și poți vedea că este complet absorbit de acest sentiment și nu vede nimic altceva; un al patrulea este teribil de furios, nu te apropia de el, se întâmplă ceva în interiorul lui.

Fiecare își trăiește propria viață interioară. Dar nu vorbesc despre cei care se mișcă pe stradă ca niște zombi, ci despre cei care trăiesc cu adevărat. Ei își trăiesc viața interioară și acest lucru nu îi împiedică să funcționeze extern.

Desigur, este evident că există ceva în om, o experiență interioară, ceva arde în interiorul lui. Totuși, astfel de lucruri există și în lumea noastră. Deci, ce este special la munca noastră? Poate că doar conceptul de bază este distinct.

Desigur, este puțin mai complex, deoarece ideea în sine aparține lumii superioare, în timp ce corpul și funcțiile sale se află în lumea inferioară. Totuși, chiar și oamenii obișnuiți experimentează astfel de incongruențe; cum spune proverbul: „Corpul lui este aici, dar gândurile lui sunt în altă parte.”

Mai mult, aș spune că este de fapt mai ușor pentru tine decât pentru cineva care este îndrăgostit. Își petrece ziua gândindu-se când își va întâlni în sfârșit iubita în acea seară, iar restul zilei i se pare moartă. Sau gândește-te la cineva care este complet epuizat și se gândește doar la momentul în care se va încheia ziua de lucru, astfel încât să poată merge acasă să se odihnească sau să urmărească un meci de fotbal.

Dar pentru tine, este diferit. De-a lungul căii tale, în întregul proces prin care treci în timpul zilei, poți percepe în ea veșmintele lui Şchina; poți observa cum te raportezi la Creator și cum lucrezi cu El prin toate veșmintele acestei lumi, astfel încât să nu ratezi nicio gustare. În acest fel, dezvălui în mod deliberat toate veșmintele Creatorului raportate la tine însuți pentru a te raporta la El în forma corectă.

Acest lucru nu este simplu. Uităm de asta, iar dacă nu uităm, totul se transformă într-un mijloc destul de eficient de avansare spirituală, în cea mai mare măsură posibilă.

Cea mai ușoară și mai benefică modalitate de a practica acest lucru nu este cu oameni, ci cu obiecte minerale. Rabaş spunea întotdeauna că cel mai bine este să lucrezi așa cum lucra el: ca metalurgist, cizmar sau chiar ca funcționar de birou, deși se ocupa în mod special de hârțogărie. Cu alte cuvinte, cu ceva fără viaţă.

Lucrul cu plante și animale este de asemenea, gestionabil, dar când lucrezi la nivel de vorbitor, cu oamenii, asta te derutează cu adevărat. Ei exercită o influență asupra ta transmițându-ți starea lor interioară, iar acest lucru servește drept o distragere a atenției.

Lucrez două ore pe zi primind oameni și asta este ca și cum ai lucra zece ore într-o fabrică. Dar lucrul într-o bucătărie este o plăcere. Acolo îți poți infuza munca cu intențiile tale, gândurile tale, atitudinea ta și nu contează nimic altceva. Dar când oamenii vin și îți ocupă mintea, ei te influențează. Dacă ceva nu te influențează (la un nivel inferior vorbirii), este excelent. Prin urmare, ei nu văd dificultatea.

Dimpotrivă, un loc de muncă stabil și monoton, unde nu trebuie să investești prea mult mintea și inima, precum un cizmar, este cel mai potrivit. Astăzi, o astfel de muncă abia dacă există. Orice tip de muncă necesită un anumit grad de efort emoțional sau mental. Cu toate acestea, este foarte de dorit să te angajezi într-o ocupație în care rămâi netulburat, unde lumea ta interioară rămâne propriul tău domeniu privat, și în cadrul ei, ești liber să-ți trăiești propria viață interioară.

Întrebare: Este considerat bine dacă este mai ușor și mai puțin împovărător?

Răspuns: Nu este vorba exact despre a fi mai ușor sau mai convenabil. Pur și simplu, oamenii își aduc propriile elemente în tine și te influențează cu lumea lor interioară și problemele lor; când ești cu ei, cu greu te poți angaja în propria ta muncă interioară.

Întrebare: Este aceasta o oportunitate de a te testa, pentru a vedea în ce măsură ești capabil să te implici în această muncă?

Răspuns: Dacă te conectezi la dorința altcuiva și lucrezi cu ea, atunci poți determina cum te raportezi la ea dintr-o perspectivă sau alta. Dar acesta nu este un fapt că acționezi în întregime cu tine însuţi.

Timpul în care trăim este un timp special.

Din Lecția zilnică de Cabala din 02.05.2026, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul în modul de dăruire se numește viață, la fel ca modul în care se desfășoară viața noastră. Dar spre deosebire de viața veșnică, viața noastră pământească într-un corp fizic ajunge la un sfârșit, iar fiecare moment al său este separat de celelalte, alternând între stări de lipsă și mici împliniri, temporare.

În procesul în care îl umpli constant pe Creator, deoarece vasul Său este nemărginit, ai oportunitatea de a-ți crește continuu dăruirea. Acest lucru îți permite să experimentezi constant viața veșnică, fără sfârșit sau limită, umplându-te, extinzându-te fără limite.

Prin urmare, lauda și preamărirea Creatorului sunt mijloace prin care Îi poți aduce încântare. Dacă ai conștientizarea măreției Creatorului, o simţire a gloriei Sale, acest lucru îți oferă capacitatea de a dărui în mod natural, așa cum se întâmplă în această lume. La urma urmei, când întâlnești unj om măreţ, în mod natural vrei să-i oferi ceva, să-i slujești, să fii atent și să-i arăți onoare și respect.

Prin urmare, provocarea noastră, în timp ce rămânem într-o stare de ascundere, constă în a putea vizualiza măreția Creatorului. Dacă reușim să facem acest lucru, Creatorul începe cu adevărat să ni Se reveleze puțin câte puțin. Apoi, pe baza acestei revelații, devenim capabili să transformăm măreția Lui într-o formă de primire, nu pentru satisfacție personală, ci de dragul dăruirii.

Când Creatorul este revelat, vasele mele (Kelim) tânjesc să primească măreția Lui nevăzută, în mod vizibil. În acel moment, efectuez un Ţimţum (restricție) și începe o nouă fază a muncii, una prin care pot primi de dragul dăruirii.

Înainte ca Creatorul să fie revelat, eu sunt capabil doar de dăruire de dragul dăruirii. Dar când Creatorul este revelat, este un semn că am atins o stare în care sunt capabil să lucrez în modul de primire de dragul dăruirii. Astfel, în fața dorinței mele de a primi se află o plăcere pe care deja o pot restrânge, ca și cum aș trece printr-o schimbare de fază, literalmente o inversiune completă, pe care o pot transforma în dăruire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până când ajunge omul la corectarea finală (Gmar Tikun), întreaga sa cale se bazează pe credinţa deasupra raţiunii– atât în ​​Egipt, cât și ulterior în deșert. Pe această cale, ne îndreptăm de la Lo Lişma (de dragul primirii) la Lişma (de dragul dăruirii). Această tranziție este realizată de Creator în funcție de eforturile omului.

Munca unui ome este împărțită în două categorii: 13 atribute și 12 calități. Cele 13 atribute reprezintă definițiile proprietăților abundenței care coboară de Sus în jos și sunt numite Mazalot (fluxuri ale norocului, semnele Zodiacului). Această abundență sosește treptat; lumina de Hochma (Or Hochma) se prelinge din Roş (cap) de Arich Anpin sub forma „celor treisprezece corectări de Dikna (barbă)”.

Când atinge punctul cel mai de jos, ființa creată trebuie corectată pentru a primi această abundență în propriile sale vase corectate. Aceasta înseamnă că ființa creată își subîmparte nivelurile de primire în părți distincte, care sunt desemnate ca cele douăsprezece triburi, cele douăsprezece părți specifice ale muncii efectuate asupra vasul colectiv (Kli).

Fiecare dintre aceste părți implică propria sa muncă specifică, propriul său steag unic – propria sa modalitate de a „pătrunde” sub îndrumarea steagului său. Natura acestei munci și a acestor acțiuni sunt complet diferite una de cealaltă, la fel cum o tabără spirituală diferă complet de alta.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/05/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există materia și antimateria; lucruri care sunt complet opuse unul celuilalt. Dar cine poate descoperi și evalua această opoziție? Trebuie să existe un punct de referință, ceva intermediar, ceva opus.

Când omul primește un punct în inimă, adică o calitate a Creatorului, privește toate celelalte calități ale sale din interiorul acestui punct, în forma lor generală, și vede în ce măsură sunt opuse Creatorului, atunci apare cu adevărat în el un sentiment care se numește „seriozitate”. Dar aceasta nu este încă anume seriozitatea necesară, deoarece omul își vede doar propria opoziție. Și ce dacă? Acest lucru încă nu este suficient.

Bine, ei bine, sunt opus Creatorului. Atunci omul ar putea spune: „Du-te la Maestrul care m-a creat!” Din aceasta vedem că este posibil să existe chiar și o astfel de stare fără a face nimic, pur și simplu tratând chestiunea în mod frivol și continuând să existe în același spirit.

Adevărata seriozitate apare în om după ce vede prin punctul din inimă, și în măsura în care i se permite să vadă (chiar dacă doar într-o mică măsură deocamdată), că tot din ceea ce este compus acum este opus Creatorului. Aceasta nu este încă nici măcar „Ibur”, starea unui embrion.

După ce simte propria opoziție, omul trebuie să ajungă la smerenie; o stare în care se coboară pe sine. Ce înseamnă asta? Smerenia nu constă în a-mi pleca atributele în fața calităților Creatorului, ci în a accepta sfatul de a merge „prin credință mai presus de rațiune” cu toate calitățile mele.

Acceptarea muncii „mai presus de rațiune” se numește muncă în seriozitate. Adică, nu este suficient doar să-ți vezi calitățile; trebuie să te raportezi și corect la ele. Și apoi, din aceasta rezultă în mod firesc că următoarea stare va fi doar una: rugăciunea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În toate privințele suntem opuși luminii, Creatorului, într-atât încât suntem aproape incapabili să ne imaginăm ceva ce ar fi cât de cât aproape de El. Prin urmare, calitățile noastre ne sunt dezvăluite treptat, astfel încât să nu ne simțim brusc în fața unui munte colosal de egoism, a cărui magnitudine nu poate fi descrisă.

Aceasta este o opoziție terifiantă! De aici până la infinit ni se dezvăluie treptat în ce măsură întreaga noastră formă, toate calitățile noastre, sunt complet opuse Creatorului.

Dacă o singură calitate din noi ar fi opusă Lui, atunci am putea să o măsurăm în raport cu toate celelalte calități ale noastre. Prin intermediul acestei singure calități ne-am forma o imagine corectă asupra tuturor celorlalte și am putea vedea incongruența lor cu Creatorul.

Dar pentru că văzul, atingerea, mirosul, auzul – toate organele noastre de simț – sunt de asemenea opuse Lui, nu avem niciun mijloc de a percepe acest lucru. Prin urmare, ni se pare că totul este în ordine. Pentru ca această discrepanță să fie dezvăluită la om, trebuie să existe o revelație de Sus, deoarece de la bun început suntem absolut nepregătiți să percepem orice contradicție în realitatea care există.

Pentru aceasta trebuie să avem un punct bine dezvoltat în inimă, aceasta fiind singura calitate care depășește limitele acestei lumi. Apoi, în raport cu aceasta, vom putea examina și analiza toate celelalte calități.

Prin urmare, numai în măsura în care lumina strălucește spre noi de Sus și dezvoltă punctul din inimă, vom putea percepe cât de opuși suntem luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Până nu ai intrat în lumea spirituală, ceea ce citești în cărți, cum ar fi „fă asta, nu face aia”, nu te ajută deloc și totuși acest lucru este foarte important.

Răspunsul meu: Până când omul nu a intrat în lumea spirituală, desigur, nu vede care dintre porunci sunt afirmative și care sunt prohibitive. Omul nu discerne structura sufletului său: ce Kelim posedă sub Tabur și care deasupra lui Tabur, care dintre dorințe le poate folosi de dragul dăruirii și pe care nu.

Comentariu: Dar omul poate citi pur și simplu ceea ce este scris în cărți.

Răspunsul meu: Totul este scris în cărți, dar nu poți folosi informațiile ca bază pentru a efectua o autoanaliză. Abia în momentul în care ții cartea în mâini, citești și simți sau vezi brusc ceva cu viziune interioară și distingi aceste lucruri în tine, atunci îți amintești unde este descris acest lucru într-o astfel de formă. Aceasta se numește „sufletul unui om îl învață”. Apoi treci la Cabala practică și efectuezi corectări conform dorinței tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum diferă Creatorul, la care se face referire ca „Binele care Face Bine”, de imaginea Creatorului care este revelată în timpul rătăcirii prin deșert?

Răspuns: „Binele care Face Bine” nu este numele Creatorului; este un concept primordial suprem. Este o denumire.

„Binele care Face Bine” este ulterior subdivizat în influențe specifice, care la rândul lor, includ Taamim (gusturi) și nume.

„Binele care Face Bine” este bine pur și simplu; nu se poate spune nimic despre el. Acest lucru poate fi înțeles odată ce am atins toate celelalte concepte de-a lungul tuturor treptelor ascensiunii.

Creatorul vrea să-L cunoaștem ca „Binele care Face Bine”. Pentru a ajunge să înțelegem acest lucru, trebuie să urci toate treptele, și la fiecare pas, să ajungi la modul în care El se raportează la tine, ceea ce face parte din „Binele care Face Bine” într-un anumit aspect.

[356221]
Din Lecția Zilnică de Cabala 02/05/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aveţi frică de suferinţă? Să presupunem că vă îmbolnăviţi sau vi se întâmplă altceva.

Răspuns: Nu, nu există frică. Este neplăcută desigur, pentru că implică durere și simțiri neplăcute; cu alte cuvinte, absența luminii din mine se exprimă în același mod ca și în ceilalți. Nu se poate face nimic în privința asta; ca toți ceilalți, aș prefera să o evit, dar înțeleg de unde vine și nu mă tem de ea.

Un cabalist crede că planul Creatorului trebuie îndeplinit și fac tot posibilul să mă aliniez la acest plan. Cât despre ceea ce este destinat sufletului meu, orice metamorfoze este destinat să parcurgă, le va trece. Principalul lucru pentru mine este să mă pregătesc astfel încât să pot fi alături de Creator în toate aceste transformări, chiar dacă El efectuează „operații chirurgicale” foarte neplăcute asupra mea.

Întrebare: Vorbiţi despre suferința corpului fizic sau despre suferința interioară?

Răspuns: Prin „chirurgicală”, mă refer la operații interne. Desigur, acestea ar putea include aici și cele fizice și fiziologice, în mod firesc.

Când Baal HaSulam a fost întrebat: „Cu siguranță ai putea face să nu fii nevoit să suferi înainte de moarte?”, el a răspuns: „Nu mi-aș permite niciodată asta.” Și într-adevăr a avut o moarte foarte dureroasă. El a suferit de cancer, afecțiuni cardiace și diverse alte boli. Am îndurat mari suferințe. El nu a murit la o vârstă atât de înaintată, avea în jur de 70 de ani. Ce fel de ani sunt aceștia?

Dacă omul ar înțelege cu adevărat măsura în care chiar și aceste suferințe, care servesc drept vas pentru spiritualitate, îl duc înainte, și ar realiza că are capacitatea de a se ridica deasupra lor, el nu le-ar îndepărta, ci s-ar ridica deasupra lor. Dar ceea ce se înțelege aici nu este pentru un om obișnuit, care suferă pur și simplu ca un mic animal bătut, ci pentru un cabalist.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Suferințele cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu suntem capabili să începem munca spirituală fără acea scânteie care ne este dată de Sus. Dacă miliarde de oameni nu au această iluminare, atunci ei nu au nimic de făcut. Nu sunt capabili încă să dezvolte un Kli spiritual, pentru că nu au acel punct din care își începe existența, ceea ce se numește punct negru, sau cu alte cuvinte, punctul din inimă. Aceasta este scânteia.

Societatea nu oferă nimic Kli-ului meu în afară de încurajare și inspirație. Cum pot primi această inspirație de la grup? O face prin sistemul în care suntem cu toții incluși împreună, în sufletul lui Adam HaRişon.. Pentru că în ansamblu, noi toți, toate sufletele, suntem interconectați într-un sistem rigid. Acesta nu poate fi împărțit în părți separate și nici nu se poate forma nimic fundamental nou din el.

Această structură se numește Adam HaRişon (primul om). Are cap, gât, corp, picioare și brațe, pe scurt, un Parţuf spiritual. Studiem acest lucru în Studiul celor Zece Sfirot.

Ce înţelegem când spunem că Parţuf-ul a fost spulberat? Legătura dintre părțile lor a fost ruptă, tăiată, deoarece anterior prevala iubirea între ele, iar acum a apărut ura. Prin urmare, ceea ce noi numim Templul a fost distrus; adică, întregul Parţuf a fost distrus deoarece conexiunea reciprocă dintre părțile sale a dispărut.

Însuși actul de a mă strădui în orice mod posibil, chiar și într-o mică măsură, de a restabili conexiunea dintre mai multe părți ale lui Adam HaRişon îmi dă acea forță de conexiune care corespunde adevăratei forțe care există de fapt la nivel spiritual, acolo unde acest sistem este pe deplin realizat, în toată puterea și forța sa. Prin urmare, putem primi putere unii de la alții.

Străduindu-mă să mă conectez cu un număr mai mare de prieteni, în funcție de depășirea acelei distrugeri de început, care a avut loc între noi, parcă atrag forța de conexiune a gradului superior. Și apoi, la dispoziția mea apare o forță spirituală cu ajutorul căreia avansez. Aceasta se numește ataşarea de Kelim suplimentare la mine însumi, o putere suplimentară.

[355634]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→