Întrebare: Dacă un cabalist absoarbe bolile tuturor oamenilor în sine și le corectează în interiorul său, atunci unde este bucuria vieții sale?

Răspuns: Nu vă puteți imagina câtă bucurie este aceasta pentru el, pentru că prin aceasta, el corectează multe. El nu suferă pur și simplu ca un omuleț din lumea noastră care nu cunoaște cauza, motivul sau scopul suferinței sale, prin care suferința trece pur și simplu pe măsură ce avansează mecanic. Un cabalist face acest lucru conștient; el simte aceste suferințe, înțelege sursa lor și le corectează. În interior, el este fericit.

Întrebare: Deci toți cabaliștii care au murit tragic au fost fericiți?

Răspuns: Da, fără îndoială. Învățătorul meu a murit în brațele mele. Ideea este că toate aceste suferințe vin la nivelul lumii noastre sub forma a tot felul de boli. Boala își urmează cursul de la sine, ca în orice corp viu, iar el corectează lumea prin atitudinea sa față de sursă, față de Creator, față de lumină, ridicându-se deasupra acestora.

El nu devine sănătos și asta nici nu îl face nemuritor. El se îmbolnăvește și moare. Dar în cursul acestei boli și morți, el efectuează corectări enorme și se percepe ca existând în lumea superioară; asta înseamnă să fii cabalist.

Întrebare: Deci trebuie să treacă prin suferințe?

Răspuns: Nu, în timpul nostru nu este absolut necesar. acest lucru Toate acestea se întâmplau în secolele trecute, când cabaliștii pur și simplu efectuau corectări și astfel pregăteau întreaga umanitate pentru starea sa actuală.

Astăzi ne privim pe noi înșine și lumea într-un mod complet diferit și împreună luăm parte la corectarea generală. Prin urmare, un cabalist nu trebuie să corecteze miliarde de oameni, ci doar să disemineze Cabala și să-i ajute să se corecteze singuri. În acest fel, vom efectua corectări împreună cu ei, într-un singur grup.

Întrebare: Cum s-a schimbat metoda? Dacă mai devreme un om trebuia să sufere…

Răspuns: Acest lucru se întâmpla încă înainte de începutul erei noastre, când egoismul general care se dezvolta în umanitate era la un asemenea nivel încât suferințele în sine împingeau omul spre spiritualitate. Iar acum, acest lucru se poate realiza prin atragerea luminii, prin studiul surselor primare și lucrul în grup. Calea luminii nu este calea suferinței.

Întrebare: Pe de altă parte, omul angajat în Cabala trece prin stări dificile, nu-i așa?

Răspuns: Firește, acestea sunt stări neplăcute. Dar ideea este că nu sunt atât de fizice, cât etice, morale. Este nevoie de muncă serioasă și de nervi puternici aici, deși într-un grup, toate acestea se întâmplă relativ ușor.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele Cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toți cabaliştii care au atins grade spirituale înalte au suferit de boli grave la sfârșitul vieții lor?

Răspuns: Pentru că suferă de dragul societății și nu pentru ei înșiși.

La urma urmei, în lumea noastră suntem obișnuiți să privim omul ca pe un individ solitar, separat, și prin urmare emitem astfel de judecăți asupra lui: acesta este rău, acela este bun, acesta este cutare, acela este cutare și așa mai departe. Nu luăm în considerare sistemul care înconjoară individul, care suferă transformări alături de el, în interiorul căruia există.

În cazul oamenilor obișnuiți, această perspectivă este de înțeles. Dar un cabalist trece prin toate nu de dragul său. El operează în afara sa, în cadrul societății înconjurătoare și există „în interiorul” acesteia. Prin urmare, calculul pe care îl efectuează este un calcul despre cum să avanseze societatea.

Toate suferințele sale sunt, de asemenea, de dragul societății. Adică, bolile și problemele sale, toate acestea, nu provin din propria sa natură personală, ci pentru că adună toate dorințele societății în sine; El acționează precum Bina, care adună toate aspirațiile de jos, de la Malchut prin Zeir Anpin, și începe să corecteze și să dea naștere la toate acestea. Ca o mamă care suferă atunci când copiii ei sunt bolnavi chiar mai mult decât ei, și poartă povara tuturor la un loc.

Prin urmare, nu putem interpreta suferințele unui cabalist ca o indicație a problemelor sale personale. Acestea nu sunt deloc problemele lui. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu Rabi Akiva și Rabi Şimon și cât de tânăr era ARI când a murit! Cu toate acestea, în timpul nostru totul se schimbă; noi avansăm în masă, deci totul se poate schimba.

Dar în secolele trecute, cabaliștii și-au asumat o mare suferință. Acestea erau suferințe nu pentru credință, nu pentru Dumnezeu, ci pentru umanitate. Un cabalist absoarbe în sine bolile tuturor celorlalți oameni și le corectează în sinea sa, și prin urmare, pentru moment acestea trec prin el. Acest lucru trebuie înțeles. Nu este nimic religios aici!

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Singurul lucru care există în creație este Forța superioară, numită „Una, Unică, Eternă”. Ea a creat ceva care ar putea să o simtă.

Acest „ceva” se numește vas, Kli, suflet sau creație; simte doar ceea ce îl înconjoară și îl umple, și anume, chiar Forța superioară care l-a creat.

Această senzație începe să apară în Kli ca cea mai simplă, foarte slabă simțire, cea mai mică impresie a Forței superioare. Este o reacție naturală inerentă naturii Kli și nu necesită niciun efort din partea Kliului pentru a se manifesta. Această slabă impresie naturală se numește această lume.

Forța superioară are un program specific cu privire la Kli-ul pe care l-a creat; Kli-ul este destinat să perceapă Forța superioară până la un anumit grad numit infinit. Kli-ul a fost creat cu o pregătire inerentă tocmai pentru această măsură de percepţie, iar Cel superior îi ghidează dezvoltarea astfel încât, în cele din urmă, omul să-L poată percepe în măsura Sa deplină, infinită.

Kli-ul dezvoltă treptat un grad crescând de sensibilitate față de Forța superioară. Dezvoltarea sa are loc în etape; aceste etape se numesc lumi. În total, există cinci etape de dezvoltare.

La început, Kli-ul se află într-o stare complet inconștientă față de Forța superioară, la fel ca un embrion în pântecul mamei sale. Desemnăm această simțire specifică drept această lume, care în schema mai largă, este cel mai scăzut grad al lumii Asia.

Ulterior, Kli-ul poate dezvolta o sensibilitate sporită și prin urmare, poate percepe Forța superioară ca fiind lumile Asia, Yeţira, Bria, Aţlut, lumea lui Adam Kadmon, și în final, ca Infinit. Ne referim la impresiile experimentate de Kli cu numele luminilor NRNHY (Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yehida). Kli-ul poate simți doar propriile proprietăți și cum, prin intermediul acestor proprietăți, atinge forța superioară. Aceasta este tot ceea ce este capabil să simtă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este necesar ca războaiele să se dezvolte în conformitate cu nivelurile mineral, vegetal, animalic și vorbitor?

Răspuns: Războaiele interioare, în conformitate cu gradele, devin din ce în ce mai extinse până când ajungem la războiul împotriva lui Amalek. Acesta este cel mai mare, ultimul război, care distruge întreaga Sitra Ahra, toate forțele impure, inima de piatră (Lev haEven).

Pentru fiecare grad, depinde de modul în care dorința de a primi este dezvăluită în opoziție cu dorința de a dărui. Și de fiecare dată opoziția lor apare în fața ochilor omului din ce în ce mai mult.

Diferența dintre ele este de așa natură încât, așa cum se spune, Creatorul îi judecă pe cei drepţi cu o precizia unui fir de păr. Dacă mai devreme nu simțeai că ești într-un război, în dezacorduri chiar și asupra unor lucruri globale, atunci clarificările au loc mai târziu la un nivel foarte subtil.

Dacă omul privește din lateral, se va gândi: „Ce este în neregulă cu tine, de fapt?” Nu înțelege deloc ce se întâmplă. Dar te raportezi la asta într-un fel încât pur și simplu nu poți suporta nici măcar o clipă. Sensibilitatea crește, nivelul, profunzimea analizei. Și aceasta continuă până când orice diferență dintre opinia ta și opinia Creatorului dispare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este profunzimea unui cuvânt?

Răspuns: Un cuvânt este un univers; un cuvânt este totul. „La început a fost cuvântul.”

Întrebare: Deci spuneţi că acesta conține universul în sine?

Răspuns: Da, în general, acest cuvânt este „Yod Hey Vav Hey”.

Acesta este numele de patru litere al Creatorului, care explică cele patru etape prin care emanația superioară coboară asupra creației Sale. Acesta este cuvântul și tot restul vine din el.

Întrebare: Dacă spuneţi că „totul restul vine din el”, înseamnă că acest cuvânt este prezent în fiecare cuvânt, în fiecare acțiune, în absolut totul?

Răspuns: În tot! Yod Hey Vav Hey include absolut totul.

Întrebare: Ce fel de magie este aceasta? Ce fel de secret? Ce sunt aceste patru litere care sunt în toate, în absolut totul?

Răspuns: Acesta este numele Creatorului. Cu alte cuvinte, include cele patru etape ale răspândirii luminii de la Creatorul Însuși către toate creațiile.

Întrebare: Deci lumina există practic în fiecare cuvânt, în fiecare acțiune și în orice?

Răspuns: Da. Și acest cuvânt include în sine toate cuvintele; absolut totul, tot ceea ce se întâmplă.

Întrebare: Acest nume al Creatorului include totul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acestea sunt patru litere. Ce înseamnă prima literă, „Yod – י”?

Răspuns: „Yod – י”, Yod este sursa luminii. ״Hey–ה״ este expansiunea luminii. ״Vav –ו״ este coborârea ei în jos. Iar ultima ״Hey – ה” este îmbrăcarea luminii în cei de jos care există deja.

Întrebare: Se spune că nu trebuie pronunțat numele Creatorului. Ce vor să spună prin asta?

Răspuns: În principiu, nu îl poți pronunța oricum, oricât ai încerca. Asta pentru că acestea sunt doar litere, iar acest cuvânt, în sine nu este un cuvânt. Este pur și simplu un cod.

Întrebare: Spunem că „Yod Hey Vav Hey” este un cod?

Răspuns: Da, este un cod.

Întrebare: Și când se spune că este interzis să pronunți numele Creatorului?

Răspuns: Aceasta înseamnă că nu trebuie să încerci să numești acțiunea Lui. Deoarece, în principiu, acest lucru este ascuns omului. Așadar, nu încerca să faci asta. „Interzis” aici, înseamnă „imposibil”.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris în Zohar, Noe (Pct. 2): „Veniți și vedeți: «Tot Israelul are o parte în lumea viitoare.»” (Rabaş, „Tot Israel au parte în lumea superioară”).

Rabaş explică ce înseamnă „Întreg Israel”. Cine este Israel? Israel este omul care a intrat într-un legământ cu Creatorul sau aspiră la această stare. „A intra într-un legământ” înseamnă că omul a atins asemănarea de formă cu Creatorul, adică adeziunea cu El.

Astfel, numele „Israel” este dat în funcție de dorința omului pentru Creator, chiar și prin obiectivul propus, în ciuda faptului că nu l-a atins încă. Aceasta este definiția spirituală.

Desigur, în afară de tărâmul spiritual, trăim și în lumea materială. Dar aici, în conformitate cu legea rădăcinii și ramurilor, există o altă definiție, materială, a conceptului de Israel. Conform acestei definiții, este omul născut dintr-o mamă evreică.

Cu toate acestea, atunci când cabaliștii vorbesc despre Israel, ei se referă la partea interioară a omului, unde acesta poate face cu adevărat singura alegere liberă pe care o are – să adere la Creator pe baza dorinței sale, depunând un efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă mă corectez, atunci încep să văd lumea ca fiind mai unificată și mai îndreptată spre dăruire, iubire și unitate. În cele din urmă, înțeleg că toate acestea sunt un singur sistem, o singură persoană, numită Adam. Și acest Adam sunt eu. Pentru că în acest fel, prin acțiunile, faptele, gândurile, diversele corectări ale mele, l-am adunat laolaltă.

Întrebare: Adică, iau și adun lumea în mine? Și devin acest suflet unic, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat.

Comentariu: Și ceea ce vedem este…

Răspuns: Și noi vedem adevărul, dar acesta este un adevăr parțial, sfâșiat de egoismul nostru interior.

Întrebare: Și aici, ca și cum nu-l trecem prin egoism? Nu privim prin egoism?

Răspuns: Dacă le adun pe toate la un loc într-o singură imagine, atunci acela sunt eu.

Întrebare: Acela sunt eu. Cum se poate concentra omul în acest fel?

Răspuns: Tocmai aceasta este sarcina noastră: să adunăm întreaga lume și să spunem: „Acesta sunt eu”, iar această lume depinde de mine.

Întrebare: Sunt eu responsabil pentru toți și pentru toate?

Răspuns: Absolut totul vine de aici.

Întrebare: Fiecare om?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cel mai simplu, cel mai obișnuit om este responsabil pentru lume, pentru tot ceea ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: În măsura în care el se găseşte în această lume.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că omul trebuie să-și schimbe calitățile. Care este diferența dintre calitățile care pot fi schimbate și caracterul unui om, care nu se schimbă? Cum putem dezvălui acele calități care necesită schimbare?

Răspuns: Care sunt aceste calități pe care le putem schimba și procedând astfel, putem simți Forța superioară în al cărei câmp de acțiune existăm și pe care o putem percepe ca pe ceva ce se schimbă în raport cu noi, diferind în funcție de propriile noastre calități? Există ceva în noi care se poate schimba. Ce este aceasta?

Cum pot izola acel element specific pe care l-aș putea schimba și cum pot începe să simt că mă aflu în câmpul de acțiune al unei Forțe exterioare mie, o Forță superioară, atotcuprinzătoare, eternă și perfectă? Dacă aș simți că exist în cadrul acestei forțe, contopit și unit cu ea, atunci aș percepe o lume complet diferită. Imaginea care apare în fața mea, senzația mea de realitate, constituie lumea mea.

Se spune că transformarea care trebuie să aibă loc în mine este crearea unei noi calități corespunzătoare acestei Forțe superioare. Dacă pot, într-o oarecare măsură, să devin ca cel superior, atunci mă voi simți așa cum simte El. Dacă îmi sporesc măsura asemănării cu El, voi simți acest lucru și mai puternic.

Nu există niciun mister profund aici; este foarte simplu. Singura provocare este cum să dobândim această măsură de asemănare cu El. Tocmai asta ne învață înţelepciunea Cabala.

Cabala este o ştiinţă, în care cei care au atins Forța superioară ne spun ce este ea, cine este acest superior, astfel încât din aceasta să putem învăța că avem posibilitatea de a deveni similari cu El și de a începe să simțim așa cum simte El.

Și dacă dobândesc tot ce este posibil, la măsura deplină de asemănare cu El, conform abilităților mele, înseamnă că mi-am corectat complet Kli-ul și l-am adus în echivalență cu această Forță superioară.

Să presupunem că am anumite mijloace, un fel de „pungă”, și dacă decid astfel, pot cu toți banii din ea, să cumpăr calitatea Celui superior. Dacă ajung la decizia că merită să cumpăr nu doar o mică parte, ci toate calitățile Sale, în totalitatea pe care o am în portofel, atunci cu adevărat, conform tuturor abilităților mele, devin ca El. Și atunci încetez să mai simt că a mai rămas ceva în mine din sinele meu de odinioară.

Cabaliștii spun că acest lucru este bine. Deși nu îl înțelegem, totuși, este bine. De ce? Nu poate fi explicat până când omul nu îl simte el însuși. Există astfel de simțiri pe care cabaliștii le numesc simțirea perfecțiunii și eternităţii. În prezent, nu percepem niciuna dintre acestea în lumea noastră.

Prin urmare, ne putem imagina orice despre ceea ce spun cabaliștii, dar deocamdată vor rămâne doar cuvinte, nelegate de nicio simțire reală.

[356047]
Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce se numește schimbare, dacă trebuie creat ceva complet nou? „A schimba” înseamnă a altera ceva ce există deja, nu-i așa?

Răspuns: De ce actul de a crea ceva nou se numește schimbare, mai degrabă decât achiziția a ceva nou? De fapt, este o achiziție nouă. Trebuie să dobândim dorința care există în Forța superioară în conformitate cu magnitudinea și forma sa.

Aceasta constituie schimbare, deoarece aceste noi calități vin, cum ar spune, în locul propriilor noastre calități inerente. Ele purifică și suprimă calitățile noastre naturale, deoarece sunt mai bogate și mai puternice decât acestea. Prin urmare, omul se identifică cu aceste noi calități, mai degrabă decât cu propriile sale calități naturale, corporale, animalice.

A dobândi o nouă dorință înseamnă a primi o dorință îndreptată către Forța superioară. Schimbarea calității care trebuie să fie în ea constă în faptul că dorința este acum folosită pentru un scop extern, cu o intenţie îndreptată către Forța superioară, mai degrabă decât către sine. Atât dorința în sine, cât și direcția acestei dorințe sunt noi.

Acestea nu sunt dorințele care există în prezent în mine. Am dorințe de împlinire pe care le simt în viața mea obișnuită, fără nicio conștientizare a Forței superioare. Noua dorință pe care încep să o dobândesc este opusă propriilor mele dorințe.

Toate dorințele pe care le am în prezent sunt îndreptate către mine, spre propriul meu beneficiu; o stare denumită „de dragul primirii”, pentru propria plăcere. Noua dorință pe care o primesc este mai mare și mai înaltă decât toate celelalte dorințe ale mele și trebuie să fie îndreptată în direcția opusă, către Forța superioară.

Primesc în ea o formă complet brută, nepregătită, ceva foarte mic. Și deși această dorință este mai mare decât toate dorințele mele din această lume, este totuși insuficientă, atât ca amploare, cât și ca proprietăţi, pentru a începe să mă conectez cu Forța superioară și să Îl percep pe Cel superior în interiorul ei.

Trebuie să cresc această dorință în magnitudine și să-i schimb direcția, astfel încât să nu fie îndreptată către mine, o stare cunoscută sub numele de Lo Lişma  (de dragul propriu), ci să fie îndreptată către Forța superioară, o stare cunoscută sub numele de Lişma (de dragul Lui).

De îndată ce realizez acest lucru, adică atunci când ating o forță care atât în ​​magnitudine, cât și în direcție, corespunde Forței superioare la nivel minim, încep imediat să simt Forța superioară, nu în forma inconștientă numită „această lume”, ci conștient, într-o formă cunoscută sub numele de lumea Asia, ca o lume spirituală.

[356054]
Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că un cabalist nu lucrează după măsura „dulce-amar”, ci după criteriul „adevărat-fals”. Cum se întâmplă această tranziție?

Răspuns: Obținerea unei noi calități trebuie să aibă loc în conformitate cu măsura dorinței omului; adică, trebuie să cresc dorința pentru Forța superioară, precum și să schimb utilizarea și direcția acesteia de la mine însumi către Cel superior.

Pot fi capabil să cresc această dorință într-o oarecare măsură, printr-un fel de „publicitate internă”, convingându-mă constant. Dar cum îi schimb direcția? O astfel de schimbare față de starea mea inițială este complet opusă și contrară naturii mele.

Toate dorințele pe care le posed în prezent sunt îndreptate spre propriul meu beneficiu. Totuși, trebuie să orientez noua dorință pe care o dobândesc și o dezvolt în direcția opusă mie însumi. Acesta este ceva complet de neînțeles pentru mine, deoarece toate dorințele mele sunt îndreptate către mine.

Prin urmare, având în vedere structura mea actuală și luând în considerare imensa putere a acestei dorințe, nu stă în puterea mea să o schimb astfel încât să fie îndepărtată de mine. Forța care poate schimba direcția dorinței, o primesc tot de Sus. Să o numim lumina „AB-SAG”; numele în sine nu este atât de important acum, ceea ce este important este că este un fel de lumină care mă corectează.

Această schimbare în mine se dezvăluie în felul următor: trec de la evaluarea bazată pe „dulce-amar” la un nou calcul.

Tot ce este îndreptat spre mine se simte „dulce”, deoarece așa funcționează toate simțurile mele, percepând Forța superioară în cadrul acestei lumi. Orice este îndreptat departe de mine se simte „amar”. Pot înlocui sentimentul de dulceață cu amărăciune și amărăciunea cu dulceață? Nu, nu pot.

Cum pot face o astfel de transformare? Fac acest lucru cu ajutorul unui sistem suplimentar pe care îl dezvolt alături de sistemul senzorial constând din Roş, „capul” Parţufului, cu un ecran. Acest sistem mă ajută să schimb amarul în dulce și dulcele în amar printr-o analiză complet diferită, cunoscută sub numele de principiul „adevărat-fals”.

Dacă mă țin de analiza „adevărat-fals”, mă pot convinge într-o oarecare măsură că ceea ce cred că este dulce este de fapt amar, iar ceea ce cred că este amar este de fapt dulce. Dacă adaug adevăr la amar și falsitate la dulce, și apoi sporesc importanța adevărului față de amărăciune, atunci amărăciunea nu mi se mai pare atât de amară, pentru că adevărul o domină.

Și dacă infuzez dulcele cu falsitate, atunci dulceața nu mai este percepută ca fiind dulce pentru mine, deoarece falsitatea înlocuiește și diminuează dulceața, creând astfel un sentiment de ceva negativ.

Așa redefinesc binele și răul pentru mine, schimbându-mi criteriile de la dulce și amar la adevărat și fals. Prin aceasta, ajung la o altă analiză: capacitatea de a merge „deasupra cunoașterii”, depăşind sentimentul de dulce-amar, distingând și decizând pe baza principiului „adevărat-fals”.

Dacă mă țin de această abordare, atunci pot să o fac… Sau mai degrabă sunt potențial capabil, pentru că există încă multe condiții suplimentare, cel mai important este că este nevoie de Forța superioară pentru a realiza toate acestea. Aceasta nu implică faptul că pot face asta complet pe cont propriu, așa cum ar părea.

Dacă lucrez în acest cadru, pot cu adevărat să trec la o stare opusă celei în care mă aflam. Și asta înseamnă că am urcat la următorul grad spiritual, așa cum este scris: „Am văzut lumea opusă”, o realitate opusă stării mele anterioare.

Direcția dorinței se schimbă. Acum, că totul este în ordine și dorința este îndreptată către Forța superioară, în măsura magnitudinii dorinței în sine, însăși amploarea acestui vector, încep să percep modul în care percepe Forța superioară. În consecință, pot evalua și determina că acest nivel se numește „Ruah”, „Neşama”, „Haya” și așa mai departe.

[356058]
Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→