Întrebare: Cum diferă Creatorul, la care se face referire ca „Binele care Face Bine”, de imaginea Creatorului care este revelată în timpul rătăcirii prin deșert?

Răspuns: „Binele care Face Bine” nu este numele Creatorului; este un concept primordial suprem. Este o denumire.

„Binele care Face Bine” este ulterior subdivizat în influențe specifice, care la rândul lor, includ Taamim (gusturi) și nume.

„Binele care Face Bine” este bine pur și simplu; nu se poate spune nimic despre el. Acest lucru poate fi înțeles odată ce am atins toate celelalte concepte de-a lungul tuturor treptelor ascensiunii.

Creatorul vrea să-L cunoaștem ca „Binele care Face Bine”. Pentru a ajunge să înțelegem acest lucru, trebuie să urci toate treptele, și la fiecare pas, să ajungi la modul în care El se raportează la tine, ceea ce face parte din „Binele care Face Bine” într-un anumit aspect.

[356221]
Din Lecția Zilnică de Cabala 02/05/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aveţi frică de suferinţă? Să presupunem că vă îmbolnăviţi sau vi se întâmplă altceva.

Răspuns: Nu, nu există frică. Este neplăcută desigur, pentru că implică durere și simțiri neplăcute; cu alte cuvinte, absența luminii din mine se exprimă în același mod ca și în ceilalți. Nu se poate face nimic în privința asta; ca toți ceilalți, aș prefera să o evit, dar înțeleg de unde vine și nu mă tem de ea.

Un cabalist crede că planul Creatorului trebuie îndeplinit și fac tot posibilul să mă aliniez la acest plan. Cât despre ceea ce este destinat sufletului meu, orice metamorfoze este destinat să parcurgă, le va trece. Principalul lucru pentru mine este să mă pregătesc astfel încât să pot fi alături de Creator în toate aceste transformări, chiar dacă El efectuează „operații chirurgicale” foarte neplăcute asupra mea.

Întrebare: Vorbiţi despre suferința corpului fizic sau despre suferința interioară?

Răspuns: Prin „chirurgicală”, mă refer la operații interne. Desigur, acestea ar putea include aici și cele fizice și fiziologice, în mod firesc.

Când Baal HaSulam a fost întrebat: „Cu siguranță ai putea face să nu fii nevoit să suferi înainte de moarte?”, el a răspuns: „Nu mi-aș permite niciodată asta.” Și într-adevăr a avut o moarte foarte dureroasă. El a suferit de cancer, afecțiuni cardiace și diverse alte boli. Am îndurat mari suferințe. El nu a murit la o vârstă atât de înaintată, avea în jur de 70 de ani. Ce fel de ani sunt aceștia?

Dacă omul ar înțelege cu adevărat măsura în care chiar și aceste suferințe, care servesc drept vas pentru spiritualitate, îl duc înainte, și ar realiza că are capacitatea de a se ridica deasupra lor, el nu le-ar îndepărta, ci s-ar ridica deasupra lor. Dar ceea ce se înțelege aici nu este pentru un om obișnuit, care suferă pur și simplu ca un mic animal bătut, ci pentru un cabalist.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Suferințele cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu suntem capabili să începem munca spirituală fără acea scânteie care ne este dată de Sus. Dacă miliarde de oameni nu au această iluminare, atunci ei nu au nimic de făcut. Nu sunt capabili încă să dezvolte un Kli spiritual, pentru că nu au acel punct din care își începe existența, ceea ce se numește punct negru, sau cu alte cuvinte, punctul din inimă. Aceasta este scânteia.

Societatea nu oferă nimic Kli-ului meu în afară de încurajare și inspirație. Cum pot primi această inspirație de la grup? O face prin sistemul în care suntem cu toții incluși împreună, în sufletul lui Adam HaRişon.. Pentru că în ansamblu, noi toți, toate sufletele, suntem interconectați într-un sistem rigid. Acesta nu poate fi împărțit în părți separate și nici nu se poate forma nimic fundamental nou din el.

Această structură se numește Adam HaRişon (primul om). Are cap, gât, corp, picioare și brațe, pe scurt, un Parţuf spiritual. Studiem acest lucru în Studiul celor Zece Sfirot.

Ce înţelegem când spunem că Parţuf-ul a fost spulberat? Legătura dintre părțile lor a fost ruptă, tăiată, deoarece anterior prevala iubirea între ele, iar acum a apărut ura. Prin urmare, ceea ce noi numim Templul a fost distrus; adică, întregul Parţuf a fost distrus deoarece conexiunea reciprocă dintre părțile sale a dispărut.

Însuși actul de a mă strădui în orice mod posibil, chiar și într-o mică măsură, de a restabili conexiunea dintre mai multe părți ale lui Adam HaRişon îmi dă acea forță de conexiune care corespunde adevăratei forțe care există de fapt la nivel spiritual, acolo unde acest sistem este pe deplin realizat, în toată puterea și forța sa. Prin urmare, putem primi putere unii de la alții.

Străduindu-mă să mă conectez cu un număr mai mare de prieteni, în funcție de depășirea acelei distrugeri de început, care a avut loc între noi, parcă atrag forța de conexiune a gradului superior. Și apoi, la dispoziția mea apare o forță spirituală cu ajutorul căreia avansez. Aceasta se numește ataşarea de Kelim suplimentare la mine însumi, o putere suplimentară.

[355634]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie ca MAN (ridicarea unei deficiențe, a unei rugăciuni, a unei cereri) să fie completă, perfectă?

Răspuns: MAN este întotdeauna perfectă. Eu ridic Reşmo chiar dacă nu știu ce ridic. Mai mult, conform dezvoltării mele, nu mi se cere o participare mai mare decât ceea ce sunt capabil. Dacă simt o lipsă, strig și asta este suficient.

La un nivel superior, pe lângă sentimentul de lipsă, trebuie să știu către cine ar trebui să mă îndrept cu acest Hisaron (deficiență). Un nivel și mai sus, trebuie să știu de ce fac asta. Și și mai sus, să știu ce îmi va oferi acest lucru și chiar mai sus, ce îi va oferi acest lucru celui care îmi dăruiește.

Conexiunea este exprimată printr-un strigăt! Și nu există nimic altceva aici. Din partea noastră, conexiunea este doar în strigăt. Iar din partea Lui, este exprimată în mii de moduri pe care noi nu le cunoaștem, pentru că sunt în mare parte ascunse, dar ar putea fi parțial dezvăluite.

Dar chiar și în ceea ce este dezvăluit, există încă mult mai mult ascuns, chiar și în etapa corectării finale. La urma urmei, această corectare finală este raportată doar la Kli-ul nostru și nu la sistemul care a fost creat de Creator. Putem vorbi doar în raport cu creația.

[355767]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că până acum nu toți studenții dumneavoastră s-au dezvoltat ca grup. Atunci cum s-au dezvoltat? Ce fel de proces a fost acesta?

Răspuns: Dacă luăm istoria umanității ca bază, atunci de la Adam la Avraam au existat douăzeci de generații, așa-numitele „zece plus zece Sfirot”, care constituie creșterea egoismului.

Următorul pas, în starea „Babilonului”, pe vremea regelui Nimrod, care este un prototip al faraonului, a existat o creștere enormă, explozivă a egoismului.

După aceea, omul a „fugit” de acest egoism cu ajutorul unui punct din interiorul său numit „Avraam” și a luat cu el o mică parte din dorințe către țara lui Israel („Israel” – Yaşar El, adică „direct către Creator”), cu care se presupune că vrea și este capabil să iasă din egoul său.

Apoi, aceste dorințe încep și ele să crească din ce în ce mai mult, iar în interiorul lor apare un întreg „Egipt”, fundamentul întregului egoism.

Adică, în interiorul dorințelor care se dezvoltaseră deja până la nivelul egoist al „Babilonului” și cu care omul a abordat pentru prima dată spiritualitatea, egoismul apare din nou. Îl purifici până la nivelul străduinței către Creator, lucrezi la el, iar apoi egoul apare din nou în tine. Îl purifici din nou și îl îndrepți către Creator, iar apoi apare din nou, dar la o „rezoluție” mai mare și așa mai departe.

Astfel, de la aspirația inițială către Creator, numită „Adam”, până la Avraam, au existat douăzeci de generații, adică douăzeci de grade, prin care te străduiești constant către Creator și trebuie să alegi continuu: extragi această aspirație și arunci tot restul ca pe o coajă.

De la Avraam încolo începe o nouă etapă de selecție, o sortare mai rafinată a aspirației către Creator. Omul părăsește întregul vast „Babilon” al dorințelor sale și scapă cu o mică porțiune de dorințe pe care le-a selectat din calitatea lui Adam prin acele douăzeci de așa-numite generații, adică grade.

Acum, când se află în această stare de selecție, de sortare subtilă, care duce la clarificarea a ceea ce înseamnă „a te strădui spre Creator”, el descoperă că toate acestea se transformă într-o imensă dorință egoistă numită „Egipt”. Egipt (Miţraim) în ebraică înseamnă „concentrare a răului” (Miţ Ra).

Omul intră în aceste dorințe, se dezvoltă în ele și încearcă să-l separe pe Faraon, care reprezintă fundamentul dorințelor sale egoiste, de „evreii” din Egipt: Moise, Aaron, Iosif și Iacov. El încearcă să determine care dintre aceste dorințe reprezintă cu adevărat o aspirație pură către Creator și își dă seama că nu este o singură dorință, ci doar o combinație a lor.

Când selectează combinația lor corectă, lăsând totul în Egipt, vede că nu se poate pur și simplu separa de ele, ci trebuie să o facă printr-o „evadare” (o acțiune interioară specială), detașându-se interior și fugind cu aceste dorințe. Cu aceste dorințe se străduiește el spre Creator, spre calitatea dăruirii, spre spiritualitate. Această stare interioară se numește „noaptea egipteană”.

Omul trăiește simțiri imense la traversarea Mării Finale (Marea Roșie), simbolizând egoismul final care îl separă de Creator.

Apoi ajunge la următoarea etapă numită „Muntele Sinai”, unde toate calitățile cu care a fugit din Egipt trec prin numeroase procese de purificare, precum aurul care este rafinat prin încălzire, topire, tratare cu acid și filtrare, eliminând toate impuritățile până când rămâne aurul pur și tot restul este aruncat deoparte.

De fiecare dată când se apropie de următoarea etapă de purificare, vede că tot ce era anterior, care părea 100% pur, se dovedește a fi aproape complet impur și impropriu pentru o utilizare ulterioară.

Adică, fiecare grad anterior, deși complet pur la finalizarea sa, apare complet impur atunci când este privit din următorul grad superior, deoarece rezoluția analizei sale a crescut. Așa urcă treptat de la grad la grad.

Urcarea pe Muntele Sinai înseamnă că omul dezvăluie în sine o ură absolută față de tot: Creator, sine și ceilalți. Această stare teribilă îl conduce la decizia că trebuie să facă o schimbare radicală: să se anuleze complet și să accepte guvernarea superioară fără calcule, îndoieli sau dorințe personale.

Cu alte cuvinte, el devine pregătit să se detașeze de toate dorințele, gândurile și abilitățile sale egoiste actuale și să nu le mai folosească, ci să folosească doar acele calități pe care le va primi de Sus, de la Creator.

De ce „de Sus”? Pentru că le consideră superioare lui însuși. În realitate, ele nu vin de nicăieri, ci pur și simplu le evaluează. În sistemul său de valori, ele sunt acum superioare. Această pregătire se numește „a sta la poalele Muntelui Sinai”.

Ce stare a următoarei etape simte el acum în sine? Este condiția unificării necondiționate, incontestabile, între toate părțile creației, astfel încât acestea să se contopească în el într-un singur întreg. Într-adevăr, așa este cu adevărat; Creatorul a creat o singură dorință unificată. Momentul în care omul ajunge la punctul în care își poate forma pentru prima dată această dorință unificată în sine se numește intrarea sa pe calea spirituală.

Tot ce a fost înainte de aceasta a fost doar pregătire, ca să nu mai vorbim de starea dinainte de Adam, când omul exista ca un animal. Apoi vine pregătirea pentru spiritualitate: de la Adam la Avraam (în Babilon), de la Avraam la Moise (în Egipt), de la Egipt la Muntele Sinai, toate acestea sunt pregătiri.

O astfel de pregătire durează mulți ani. În trecut dura 20 până la 30 de ani. În timpul nostru, este mai scurt, poate 7 până la 10 ani. Dar totuși, aceștia sunt ani. Timpul continuă să se scurteze, deoarece masele avansează, iar purificarea are loc în sufletul colectiv.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Urcaţi scările”, 27.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că doar din unitate, din conexiune, poate veni ceva cu adevărat valoros. Oamenii te întreabă: „Ce este unitatea? Ce este conexiunea?” Pari să explici, dar nu răspunzi direct la întrebare.

Răspuns: Cum este asta? Eu răspund direct! Percep unitatea clar; sunt în ea chiar acum! Din această stare, cea mai apropiată de tine, explic ce înseamnă.

Dar există o diferență între prima, cea mai joasă stare de conexiune, de garanţie reciprocă, și cea în care te afli tu.

Dacă trec această barieră spre tine, atunci voi fi ca tine și nu voi putea explica nimic. Cobor de la gradul în care mă aflu la cel mai jos grad spiritual și, din acesta, încerc să-ți explic ție, care ești încă mai jos, ce este acest grad spiritual cel mai jos. Nu pot coborî mai jos.

Întrebare: Ce trebuie să se întâmple pentru ca noi să vă auzim?

Răspuns: Trebuie să generezi o dorință profundă de a experimenta unitatea.

Întrebare: Vorbiți despre garanția reciprocă, puterea unității, conexiune, și toate acestea, în principiu par să se învârtă în jurul aceluiași lucru, poate cu nuanțe ușor diferite. Recent, ați spus ceva concret: „Gândiți în acest fel specific și acționați în acel fel particular.” Asta rezonează mai clar cu oamenii. Dar va funcționa acest lucru cu adevărat în practică? Aceste lucruri precum: să vă zâmbiți unul altuia și să vă tratați reciproc cu bunătate?

Răspuns: Depinde în întregime de implementarea voastră și de nimic altceva, absolut nimic altceva!

Trebuie să vă doriți! Trebuie să vă doriți puțin mai mult. Și acest „a vă dori puțin mai mult” poate fi realizat prin ajutor reciproc. Tocmai în cadrul acelei mici adăugiri suplimentare, în cadrul ajutorului reciproc pe care vi-l puteți oferi unul altuia, veți atinge simțirea comună de garanție reciprocă, în care Creatorul va fi revelat.

Explic totul în termeni absolut accesibili! Tot ce este necesar este să faceți cu adevărat. Cel puțin să începeți, dar nu văd niciun început având loc.

Întrebare: Deci, cum se procedează pentru a începe?

Răspuns: Trebuie să schițați toate aceste acțiuni în scris.

Cum se construiește orice întreprindere comercială? Începe cu planuri și discuții generale, urmate de detalii mai concrete. Apoi vin fazele de dezvoltare, diverse forme de cercetare, o analiză a dependențelor implicate și așa mai departe. Dar pasul crucial este să începeți munca serioasă.

Întrebare: Să presupunem că toată lumea se adună, și așa cum se întâmplă adesea la convenții, simte o dorință colectivă intensă ca acest lucru să se întâmple, se va întâmpla cu adevărat?

Răspuns: Da, se poate întâmpla la o convenție, dar este o stare temporară, o dorință trecătoare. Prin urmare, ceea ce veți experimenta este o senzație temporară, o iluminare sau o revelație momentană, mai degrabă decât una permanentă.

Pentru a atinge ceva permanent, trebuie să vă implicați în muncă, trebuie să cultivați o dorință constantă în interiorul vostru, o aspirație care se acumulează continuu. Se acumulează constant până când devine palpabilă, fermă și profund înrădăcinată în însăși ființa voastră.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Oameni inutili și fără valoare în grup”, 26.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o confuzie între ceea ce este numită iubire și simțirile noastre. Aţi spus că vă raportaţi la studenţii dvs. cu iubire, dar nu întotdeauna simțim asta.

Răspuns: Când ai copii, sunt sigur că îi vei iubi, dar sunt sigur și că uneori vor primi pedepse de la tine. Spune-mi, cum este posibil?

Întotdeauna te raportezi la un om cu iubire, dar atitudinea ta momentană față de el este determinată de ceea ce face el în comparație cu ceea ce ar trebui să facă. Apoi, în ciuda faptului că îl iubești, s-ar putea să îl lovești ca și cum l-ai urî.

Chiar îl urăști? Urăști forma lor exterioară care nu corespunde nivelului la care ar trebui să fie. Urăști lipsa lor de corectare, nu pe ei înşiși. Pentru a-i scoate din asta, îi pedepsești tocmai în măsura necesară pentru ca ei să se elibereze de acea deficiență.

Pedeapsa constă în dezvăluirea suferinței din ei, ceea ce le arată că trebuie să extragă singuri această deficiență. Suferința pe care o simt devine salvarea lor, combustibilul lor, o indicație precisă a ceea ce trebuie acum să dezrădăcineze din interiorul lor.

Dacă nu faci acest lucru corect, nu vor înțelege de ce îi pedepsești sau ce vrei de la ei. Atunci încep să te urască. Dar dacă pedeapsa este îndreptată tocmai împotriva răului din ei și ei înțeleg că prin această pedeapsă se pot elibera de rău, îl pot dezrădăcina, îl pot tăia și îl pot arunca, îți vor fi recunoscători. Dar acesta este cazul ideal.

Așa ajungem să înțelegem atitudinea Creatorului față de noi. El ne provoacă rău, creează calități negative în noi și apoi ne pedepsește, dar într-un mod țintit, astfel încât să scăpăm de acele calități negative.

Vă puteți întreba: care este beneficiul acestui lucru? Creatorul ne pare aspru, El pedepsește, arată unde este răul, și în cele din urmă, această pedeapsă ne eliberează de el. Și cine sunt eu în toate acestea? Cel care este prezent, cu care se întâmplă toate aceste evenimente? De ce am nevoie de asta?

Este pentru a-mi schimba atitudinea față de acest proces. În acest fel, studiez acțiunile Creatorului, care a creat răul și acum atribuie pedeapsă împotriva lui. Adică, El îmi arată atitudinea Sa față de rău, și prin urmare, mă aduce de partea binelui. Astfel, dobândesc mintea Lui.

Pot învăța asta fără pedeapsă? Numai dacă încerc să privesc întregul proces care se întâmplă în mine în același mod în care o face El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce am vedea dacă am trăi o singură zi? Pe lângă această tranziție, ce altceva ar trebui să vedem? Dacă trăiesc exclusiv clipa?

Răspuns: Vrei să o bei, să o înghiți până când îți taie respirația! Vrei să o experimentezi de la început până la sfârșit, să atragi tot ce este între ele, să atragi totul în tine!

Întrebare: Ce înseamnă să trăiești corect acest moment?

Răspuns: A-l trăi corect înseamnă să îl obții. Viața este doar o clipă. Cine o controlează?

Întrebare: Asta trebuie să obținem?

Răspuns: Da. Și în plus, în ce scop mi-a fost dat acest moment? Ce trebuia să fac? Ce nu am reușit să fac? Și poate, mai am ocazia să-l fac?

Întrebare: Vorbiţi despre o muncă constantă în acest moment?

Răspuns: Da, în acel moment, în acel unic moment.

Întrebare: Atunci va mai exista un alt moment și voi pune aceleași întrebări și mă voi mișca în același mod?

Răspuns: Nu știu dacă va mai exista un moment. Asta rămâne necunoscut.

Întrebare: Exact! Deci, așa ar trebui să trăiesc acest moment?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar oamenii nu trăiesc așa, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu trăiesc așa, dar ar trebui!

Întrebare: Ar trebui? Vom fi învățați cum să trăim așa?

Răspuns: Nu, cred că această capacitate este deja încorporată în noi de la început. Aceasta este pur și simplu natura ființelor umane.

Comentariu: Deci suntem controlați în așa fel încât acest mecanism intern, intelectul nostru și toate aceste întrebări continue de sondare, sunt oprite și continuăm să trăim așa.

Răspunsul meu: Creatorul a făcut așa intenționat.

Întrebare: De ce a făcut asta?

Răspuns: Ca să nu ni se ceară prea mult.

Întrebare: Altfel, El ar cere-o?

Răspuns: Desigur!

Comentariu: Adică: „Pentru ce trăiești? Pentru ce trăiești fiecare clipă? Cine guvernează lumea?” Și așa mai departe, și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da. Dacă El și-ar fi pus propria minte, începutul, sfârșitul, toate acțiunile și așa mai departe, în creație, și ni s-ar cere să oferim un răspuns la toate acestea…

Întrebare: Deci, ce ar trebui să înțeleagă omul? Să ne concentrăm asupra omului.

Răspuns: Omul trebuie să înțeleagă că există un mister în viață pe care trebuie să se străduiască constant să-l dezvăluie. Nu că altcineva l-ar fi descoperit cu mult timp în urmă și acum poate citi și afla despre el; mai degrabă trebuie să sape adânc în sine, în viață și în Creator și să-l caute el însuși.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numiți viața reală a unui om?

Răspuns: Aceasta este viața.

Întrebare: La ce va ajunge în cele din urmă dacă procedează în acest fel, dacă face acești pași?

Răspuns: Nu știu. Fiecare ajunge la ceva unic, pentru sine. Fiecare are o sarcină complet precisă, personală în viață!

Întrebare: Este destinat omul să ajungă la această misiune, la această rădăcină a ființei sale, într-un fel sau altul?

Răspuns: Omul este împins spre asta, dar eu nu știu dacă el merge într-acolo. Nimeni nu știe. Doar Creatorul. Și chiar și asta s-ar putea să nu fie cunoscut dinainte.

Întrebare: Deci absolut totul depinde de Creator – dacă mă mișc sau nu, totul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ar trebui să mă întorc către Creator și să-l întreb: „Dezvăluie-mi calea”? Sau este inutil?

Răspuns: Încearcă să întrebi.

Întrebare: Ar trebui ca rugăciunea mea să fie să trăiesc viața corect, într-un mod bun?

Răspuns: Ar trebui.

Întrebare: Ce i-aţi spune unui om acum?

Răspuns: Ar trebui să trăiești în așa fel încât în ​​fiecare moment să încerci să descoperi misterul vieții.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi mereu că trebuie să ne transformăm coborârile în ascensiuni constante. Este aceasta doar o atitudine mentală sau este ceva mai mult? Care este diferența dintre o coborâre și o ascensiune?

Răspuns: Constă în atitudinea ta față de ele.

Comentariu: Să presupunem că omul se simte rău, dar înțelege că datorită acestui fapt, se va conecta cu spiritualitatea la nivel psihologic.

Răspunsul meu: Nu, aceasta este religia: „Voi suferi și apoi voi primi o recompensă.” Nu există așa ceva în Cabala. Creatorul nu vrea să suferi. Întrucât El se află într-o stare absolut perfectă, El vrea să atingi și tu această stare.

Comentariu: Dar oamenii spun că dacă te simți rău acum, înseamnă că te afli într-o stare de ascensiune.

Răspunsul meu: Absolut nu! Acest lucru este pur și simplu o prostie și o greșeală!

O ascensiune este atunci când îmi evaluez starea, oricare ar fi ea, exclusiv în funcție de faptul dacă mă apropie sau nu de Creator. O coborâre este atunci când nu sunt capabil să-mi evaluez starea în funcție de apropierea față de Creator, ci o evaluez prin ceea ce simt.

Comentariu: Deci, în orice caz, indiferent de simțire…

Răspunsul meu: Ce importanță are simțirea! Dacă o simțire îmi dictează atitudinea față de starea mea actuală, aceasta se numește coborâre. Dar dacă legătura mea cu Creatorul îmi dictează atitudinea față de starea mea, aceasta se numește ascensiune.

Întrebare: Cum transform ceea ce dictează „carnea” mea, senzația mea fizică?

Răspuns: Aici se află mica problemă: cum să te ridici deasupra ţie însuți.

Comentariu: Dar cu siguranță pot face asta psihologic.

Răspunsul meu: Nu poți face nimic pe cont propriu. Poți spune orice vrei, poți trece prin tot felul de exerciții de antrenament, dar făcând asta, nu te schimbi de fapt pe tine însuți; doar te antrenezi. Te poți obișnui cu durerea, poți face orice vrei, nu-ți va oferi nimic.

Există o gamă vastă de tehnici, dar niciuna dintre ele nu modifică natura umană. Omul nu poate ajunge la o cerere către Creator care să-l transforme cu adevărat.

Întrebare: Cum poate folosi omul o coborâre ca mijloc de ascensiune?

Răspuns: Trebuie să treci printr-o transformare prin care primești forța dăruirii de Sus, calitatea Bina; numai aceasta poate efectua această schimbare în tine.

Comentariu: Toate acestea par clare din punct de vedere conceptual: lumina acționează asupra ta și totul se așază la locul lui.

Răspunsul meu: Nu vei înțelege nimic până când nu are loc în tine, în tine!

Așa este această înțelepciune, pentru că vorbește despre transformări care trebuie să aibă loc în interiorul tău. Dacă nu le-ai experimentat, nu vei înțelege ce sunt. Poți să construiești o imagine pur intelectuală în mintea ta, dar aceasta nu va avea nicio asemănare cu ceea ce va fi realitatea.

Este ca și cum ai încerca să-i explici unui câine conceptul de ființă umană. Poate să te privească cu o devoțiune absolută, ca și cum ar fi cu tine cu tot sufletul și inima sa, dar cu sufletul său de câine, nu te va înțelege.

Prin urmare, tot felul de schimbări psihologice sunt nonsensuri. Poți găsi o multitudine de tehnici, în întreaga lume, dar nu vei găsi una care să modifice natura umană. Acesta este un adevăr care nu poate fi explicat yoghinilor sau nimănui altcuiva.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Folosiţi coborârea” 26.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie un cabalist să fie neapărat căsătorit? Care este baza pentru acest lucru?

Răspuns: O casă, o soție, copii și responsabilități sunt esențiale pentru ca un om să poată depune eforturi în lumea noastră, similare nivelului spiritual al mineralului (Domem).

Când gestionezi corect toate acestea la nivel pământesc, înțelegând că acest lucru este necesar pentru a atinge asemănarea cu spiritualul, și aceasta devine o condiție pentru avansarea ta spirituală, iar toate eforturile tale sunt luate în considerare.

Întrebare: Cum a funcționat acest lucru în cazul dvs.? Practic, v-aţi petrecut tot timpul cu profesorul dvs. Nu părea că puneţi un accent atât de puternic pe familie.

Răspuns: Indiferent, familia mea a fost constant alături de mine. Într-atât încât și copiii mei s-au conectat la mișcarea mea spre spiritualitate. Ei iau parte activă la ea. Și nimeni nu-i obligă.

Întrebare: Dar soția dvs. cu siguranță a făcut crize de nervi din când în când?

Răspuns: Niciodată! Nici nu-mi pot imagina ce crize de nervi ar putea face. Eu ofer casei și familiei tot ce este necesar și mă asigur că familiei nu-i lipsește nimic. Mă asigur că există întotdeauna mâncare pe masă, haine de îmbrăcat, toate necesitățile de bază în casă; adică, ofer un nivel de trai normal. Aceasta este preocuparea principală a unui cabalist, această preocupare simplă, pământească, fundamentală. Este datoria lui să facă asta.

Abia după aceea vine preocuparea pentru dezvoltarea sa spirituală. Asta este tot; nimic mai mult! Nu există probleme.

Casa este domeniul principal al unei femei. Nu-mi pot imagina ce altceva ar putea cere. Să iasă la teatru sau să-și viziteze prietenii? Soția mea nu a cerut asta; știa că nu sunt făcut pentru asta.

Cu toate acestea, i-am dedicat întotdeauna o anumită perioadă de timp pentru a merge la plimbare în parc, pentru a sta acasă, pentru a vorbi sau pentru a asculta ceva împreună, mai ales pe măsură ce ne-am maturizat. Și în afară de asta erau copiii și apoi nepoții.

Ea avea întotdeauna multe de făcut, care să o țină ocupată. Era pe deplin conștientă de ceea ce făceam. Dacă mi-ar fi împiedicat vreodată avansarea spirituală, aș fi plecat. Știind perfect acest lucru, am menținut o înțelegere normală și sinceră între noi. Mai mult, m-a ajutat în munca mea cu profesorul meu. Îi pregătea mâncare și avea grijă de el; la urma urmei, era un bărbat în vârstă.

O femeie trebuie să știe de ce se căsătorește și cu cine se căsătorește, astfel încât mai târziu să nu-i faci surprize neașteptate. Asta nu ar trebui să se întâmple.

Trebuie să știe că muncești pentru a te întreține cu ea și cu copiii. Dar dincolo de nivelul normal de întreținere, dedici tot restul dezvoltării tale spirituale, de care ea beneficiază la fel de mult ca tine, acționând ca un partener deplin și egal în acest proces.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cuplu spiritual”, 15.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→