Așa cum au spus înțelepții noștri (Avot, Capitolul 4, 22), „O oră de pocăință și fapte bune în această lume este mai bună decât întreaga viață din lumea viitoare și o oră de mulțumire în lumea viitoare este mai bună decât toată viața acestei lumi” (Rabaş, „Măsura de practicare a Miţvot [Poruncilor]”).

Se pare că există o contradicție în această frază. Deci, ce este mai bine? Această lume sau lumea viitoare? Ce înseamnă o „oră frumoasă”?

Frumusețea este Hochma, înțelepciunea. O „oră” este definită ca o conexiune. Dacă stabilesc o conexiune cu Creatorul în lumea noastră, atunci ridicarea mea de MAN, rugăciunea mea, constituie tot ceea ce am, este dăruirea mea către Creator. Astfel, Kli-ul(vasul) pe care îl construiesc acum este principalul lucru. Lumina superioară va veni și va fi simțită doar în măsura echivalenței Kliului. Dar în lumea viitoare, primirea luminii este atingerea numelor sfinte. Acesta este scopul nostru. Nu există nimic mai frumos decât asta.

În primul rând, rezultă că la un moment dat mă aflu în locul ființei create, iar în altul, pe gradul Creatorului. În al doilea rând, știm că lumea noastră și lumea viitoare sunt două stări de același grad. Lumea noastră este starea prezentă; lumea viitoare este starea care urmează în momentul următor.

Astfel, acest lucru poate fi explicat fie ca ridicarea de MAN și primirea luminii cu intenția de a dărui, fie ca două stări: un grad inferior și unul superior, unde gradul inferior, lucrând și corectându-se, merită să atragă lumina prin toate gradele superioare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Această chestiune este prezentată în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” (punctul 58): „Acesta este sensul cuvintelor înțelepților noștri: «La început, El a contemplat crearea lumii în calitatea de Din [judecată]. El a văzut că lumea nu există și a precedat-o cu calitatea de Rahamim [milă] („Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]”).

Ce înseamnă „a crea lumea cu calitatea judecății”? Mai întâi, a fost creată Malchut, iar apoi Bina i s-a alăturat într-o formă necorectată. Chestiunea este că Bina însăși nu poate fi necorectată, ci Malchut folosește această calitate conform propriei dorințe, ghidată de considerații de maximă plăcere de sine. Aceasta se numește sfărâmarea vaselor, Tora necorectată.

Aici apare o întrebare: „Dar nu ar fi putut Creatorul să amestece Bina cu Malchut în așa fel încât să fie combinate corect?” Totuși, dacă ar fi fost amestecate corect de la început, nu am realiza nimic prin ele, deoarece nu ar fi sub controlul nostru, nu ar fi al nostru, ci în esență al Creatorului. Mai mult, nu am fi capabili să discernem aceste calități și să alegem cum să le folosim. Nu am avea independență.

Dar dacă, din interiorul lui Malchut, alegem guvernarea Bina, o dobândim și aderăm la calitățile sale, atunci alegem astfel o ieșire de la o natură la alta. În aceasta se află întreaga alegere, întreaga construcție a omului din noi. La urma urmei, atât Malchut, cât și Bina sunt create de Creator; nu există nimic aici din partea noastră.

Din partea noastră, trebuie doar să discernem și să preferăm calitatea de Bina față de calitatea de Malchut, să plasăm Malchut sub autoritatea de Bina și nu așa cum am primit-o după spargerea vaselor, când Bina este sub controlul lui Malchut.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul care exista în Sodoma era: „Ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău; eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.” Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută! Are mulți adepți. Să presupunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat, dar nu mi-a dat mie, atunci chiar dacă mor, trebuie să primesc de la Creator orice alege El să-mi dea.

Întrebare: Creatorul dă bogăție unei persoane, alteia i-a dat sărăcie și așa ar trebui să fie? Eu nu mă amestec în sărăcia ta și tu nu te amesteci în bogăția mea?

Răspuns: Da.

Comentariu: Există logică în asta.

Răspuns: ☺

Întrebare: Deci, unde este defectul?

Răspuns: Defectul este că oamenii nu acceptă acest lucru în mod corect. Adică, ei nu acceptă domnia absolută a Creatorului, și prin urmare, aceasta se prăbușește.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu poate fi doar „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu”. Aceasta ne este dată de sus și trebuie să introducem o corectare în ea, astfel încât totul să ne aparțină.

Ceea ce ne-a dat Creatorul: „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu” există de la început și o păstrăm în interior, totuși o acoperim de sus cu iubire.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „al nostru”? Adică, construim punți de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta munca principală? Și apoi dăinuie, nu va fi răsturnată?

Răspuns: Și apoi devenim, ca să spunem așa, parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți de iubire peste acest rău.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”? Este aceasta ceea ce numiți rău?

Răspuns: Desigur. Este egoism.

Întrebare: Cum diferă aceasta de faptul că în timpul revoluției au spus și ei: „Acesta este al nostru”. Ce lipsea acolo? Spunem că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” trebuie să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator; acest lucru rezultă prin definiție.

Cred că nimic bun nu va ieși din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge totuși la realizarea faptului că aceste întrebări trebuie rezolvate prin metoda cabalistă. Adică, să-l plasăm pe Creator – Unicul, integral – în fruntea întregului proces de dezvoltare a umanității și să ne agățăm de El și să facem totul doar de dragul unei singure propoziții, a unei singure fraze: „Frăție!”

Întrebare: Și vor dori oamenii să se agațe de asta? Asta nu vor să piardă?

Răspuns: Dacă aleg să renunțe la asta, se vor arunca într-o socoteală atât de amară încât în ​​curând nu va mai exista nimeni cu care să se lămurească.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul simte că decade, este gol, epuizat, fără nicio dorință; aceasta este ca o sămânță care a putrezit, din care va crește un nou copac în etapa următoare.

Fie dobândim noi Kelim, și apoi ne simțim rău pentru că dezvăluim dorințe fără acoperire, fără împlinire; descoperim neputință și vase goale. Aceasta este ceea ce numim coborâre: dobândirea de vase. Și după aceea, când acestea sunt umplute, spunem că este o ascensiune.

Dar în esență, ceea ce avem nevoie sunt Kelim (vasele). Adică, omul ar trebui să se bucure mai mult de faptul că este incapabil să facă nimic pe cont propriu. În aceasta, i se dezvăluie natura sa, structura sa, ce este și cine este în interior, fără influența Creatorului asupra sa.

Mai târziu, astfel de perioade vin când omul lucrează în cadrul acestor stări de coborâre și le percepe pozitiv și constructiv.

Dar acest lucru vine de-a lungul timpului, odată ce omul începe să evalueze sentimentul de Hisaron (deficiență), o dorință neîmplinită, în mod diferit. De exemplu, iubesc pe cineva, tânjesc după el, iar acest dor trezește o licărire plăcută de emoție în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul își poate extinde punctul din inimă doar prin conexiunea cu un prieten. Eu îi dau măreția scopului, el îmi dă măreţia scopului său și așa devin impresionat de întregul grup. Drept urmare, punctul meu crește și atașează punctele din inima prietenilor de el însuși.

Adevărul este că punctul meu se extinde din interior. Din exterior, primesc o impresie de la prieteni, dar aceasta vine din punctele lor, din structura lor internă, și atât tulburările de la ei, cât și trezirea de la ei vin în funcție de structura lor interioară.

Ei înșiși nu sunt conștienți de unde vine inspirația lor, ce organe există în sufletul lor și nici eu nu știu asta. Dar primind-o, trezesc astfel partea mea.

Cu alte cuvinte, de fiecare dată trebuie să corectez o anumită dorință a mea. Fiecare dorință din mine poate fi trezită doar cu ajutorul unei tulburări speciale corespunzătoare acesteia.

Trebuie să primesc aceste tulburări din exterior. Și datorită faptului că mă aflu într-un mediu potrivit care trezește inspirație în mine, primesc exact inspirația și tulburările care corespund organelor mele interne.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De dragul avansării, ar trebui să ne imaginăm artificial suferința Creatorului, că El este atât de nefericit și suferind și că prin atitudinea noastră Îl compătimim și Îl mângâiem?

Răspuns: Aceasta nu este calea noastră. Trebuie să avansăm pe baza aspectelor pozitive, pornind de la măreția Creatorului. Dacă începeți să vă imaginați suferința Creatorului, suferința Şchina, un fel de nenorocire, atunci veți evalua aceste lucruri în vasele voastre de primire.

La urma urmei, conform conceptelor vaselor de primire, cel care suferă vă apare ca nefericit, nefericit, demn de milă. Dar dacă aveți vase de dăruire, atunci veți vedea ceva exaltat și măreț într-o dorință neîmplinită. Cu alte cuvinte, dacă mă aflu în vase de dăruire și vreau să dăruiesc și regret incapacitatea mea de a face acest lucru, asta înseamnă că sunt mai sus.

Pe de altă parte, dacă mă aflu într-un vas de primire și nu-mi pot îndeplini dorințele, atunci sunt mai rău, mai jos. Prin urmare, acum, în timp ce mă aflu în vase de primire, nu suntem capabili să ne imaginăm corect suferința Şchinei. Ni se va părea jalnică și nefericită. Nu ne vom raporta la Creator cu respectul, iubirea și reverența cuvenite, care în cele din urmă ne vor atrage la El. Prin urmare, tot felul de „jocuri” în această direcție sunt nedorite și dăunătoare.

În diferite curente ale iudaismului, se observă astfel de tendințe: ca și cum ar trebui să stăm și să ne plângem, să vărsăm lacrimi și să ne văităm. Dar cabaliștii au o opinie diferită, într-o asemenea măsură încât, în ajunul postului din 9 de Av, ei aranjau mese abundente care includeau chiar și carne.

În Polonia de exemplu, era obișnuit să se mănânce carne în cele nouă zile premergătoare postului din 9 de Av. Și toate aceste obiceiuri sunt îndreptate spre adeziunea la perfecțiune, nu la deficiență. Deficiența este dezvăluită doar în măsura în care omul o poate realiza, iar apoi această dorință neîmplinită devine vasul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare poruncă este o corectare a unei dorințe particulare din suflet, în care Îl revelez pe Creator.

Nu există nicio legătură aici cu poruncile pe care un evreu religios le împlinește în această lume. El lucrează pur și simplu cu mâinile și picioarele; pe când noi vorbim despre acțiuni pe care le îndeplinim în cadrul dorinței, chiar dacă nu există corp, ci doar dorința fără corp.

Dacă eu îndeplinesc acțiuni în cadrul acestei dorințe, acestea se numesc spirituale. Dacă eu îndeplinesc acțiuni cu corpul, aceasta este o muncă diferită numită „opinia oamenilor de rând”, care este opusă „opiniei Torei”. Una este complet opusă celeilalte.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ajungem la conexiune cu Creatorul și să depunem constant eforturi pentru aceasta. „El și Numele Lui sunt una”, „Nu există nimeni în afară de El” – doar asta. Dacă în ciuda tuturor perturbărilor, încercăm să fim conectați cu aceasta cu ajutorul mediului, al grupului, al cărților prin care studiem, atunci aceasta se numește că împlinim poruncile.

Ce altceva trebuie să facă omul? Ce alte acțiuni externe? Tora nu vorbește despre asta. Vorbește despre dezvoltarea interioară a omului, despre revelarea Creatorului, creaturilor din această lume.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Nu înțeleg pe deplin starea în care o persoană simte suferința Şchina.

Răspunsul meu: Un cabalist care atinge simţirea suferinței Şchina dobândește vase prin aceasta. El știe deja ce îi stă în putere să facă.

Să spunem că anterior nu te-am observat deloc; erai doar unul dintre mii pentru mine. Și dintr-o dată, încep să mă interesez de tine, îmi mut atenția către tine: „Acest om este special, există ceva în el. Poate ar trebui să îl ajut cumva. Ce fel de ajutor pot oferi?”

Dintr-o dată, văd că îți dorești ceva, că experimentezi suferință, ai o nevoie. Mă bucur că am descoperit acest lucru. Acum pot veni la tine și să-ți spun: „Uite, vreau să-ți dau ceea ce îți dorești.” Și atunci te vei bucura. Și asta înseamnă că în loc de suferința Şchina, voi simți bucuria Şchina.

Există etape aici: mai întâi, trebuie să descopăr o pregătire pentru corectare în mine, pentru dăruire altruistă. Fac asta și apoi este ca și cum i-aș cere Celui superior: „Dă-mi oportunitatea de a-Ţi dărui Ție”.

Și apoi Cel superior îmi dezvăluie deficiența Sa (o dorință neîmplinită) în măsura în care sunt capabil să o împlinesc. Iau aceste vase și lucrez cu ele.

Dar dacă Cel superior mi-ar dezvălui o deficiență pe care încă nu sunt capabil să o împlinesc, nu mi-ar da nimic; dimpotrivă, asta ar duce la o coborâre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu ești singur în niciun spațiu dat, deoarece tu, lumea și mediul înconjurător – națiunea ta, alte națiuni, familia – toate sunt necesare pentru ca tu să iei „profesorul, cărțile și un grup” din partea pozitivă și restul lumii din partea negativă, și pe baza acestui lucru, să începi să construiești o dorință pentru Creator. Din negativ și pozitiv. Tu ești proprietarul; tu începi să o construiești.

Baal HaSulam scrie în articolul „Libertatea” că depinde doar de tine. Și numai prin mediul pe care îl îmbunătățești constant avansezi, deoarece acesta te influențează. De fiecare dată îți transmite o dorință din ce în ce mai puternică pentru Creator, până când devine suficient de mare pentru ca Creatorul să fie revelat în el. Atunci nu există probleme: ai o conexiune cu El, El îți umple Kli-ul (vasul).

Nu-ți poți îndeplini dorința; numai Creatorul o poate face dezvăluindu-Se în interiorul ei. Nu ai nimic altceva cu care să o umpli. De aceea trebuie să lucrezi pentru a te asigura că ai această dorință.

Să presupunem că stai acasă, plictisindu-te de toate; Nu vrei nimic și poate ar fi mai bine să nu mergi la lecție astăzi, ci să stai pur și simplu acasă și să te relaxezi. Când ai astfel de gânduri, trebuie să te aduni, să te alături grupului și să-ți dedici toată puterea unei munci în bucătărie sau în echipă, să te implici în ceva. Așa îți aduci dorința înapoi.

La urma urmei, dacă investești în ceva, în timp ce ești printre prieteni, chiar dacă te simți mai obosit de muncă, în același timp, primești inspirație de la ei.

Prin urmare, dacă te simți plictisit și obosit de tot în mijlocul zilei, gândește-te imediat la ce poți face pentru a depăși această stare. Aceasta se numește muncă. Nu ți se cere nimic mai mult.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam scrie că oamenii se străduiesc să intre în palatul Regelui, iar gardienii îi resping. Fiecare gardian își dă propria împingere, adaugă la dorința de a primi de partea negativă, iar dacă depășești acest lucru, câștigi un plus la dorința de a dărui, la conexiunea cu Creatorul.

Fiecare gardian știe pe cine și cât să împingă. Acest lucru se face în conformitate cu rădăcina sufletului, cu Reşimot  (gene informaționale). Reşimot ale tale, care te obligă să ajungi la sfârșitul corectării, guvernează aceşti gardieni și determină cum și când te vor împinge.

Lumina superioară acționează de sus și se află în repaus absolut; Reşimot din tine, adică informațiile pe care le-ai primit în timpul coborârii sufletului tău din lumea infinitului în această lume, acționează în așa fel încât lumina care te influențează funcționează diferit.

Dar nu lumina este cea care se schimbă; ci doar simți că acțiunea ei se schimbă în conformitate cu Reşimot care sunt revelate. Lumina însăși este ca lumina soarelui; Nu există nicio schimbare în ea. Tu ești cel care o vezi acum mai mult, acum mai puțin, acum cu nori undeva, acum să presupunem că prin sticlă galbenă sau verde și așa mai departe. În acest fel, schimbările se produc în Kelim.

Așa este și cu perturbările. În cele din urmă, sunt aceleași forțe, deși ni se pare că sunt ceva extern. Același lucru este valabil și pentru inspirația pe care o primești de la grup. Ai întrebat dacă omul își mărește singur punctul din inimă sau își atașează punctul unui prieten. Este același lucru! La urma urmei, ce atașezi? În esență, doar propriul tău efort.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→