Întrebare: Există o confuzie între ceea ce este numită iubire și simțirile noastre. Aţi spus că vă raportaţi la studenţii dvs. cu iubire, dar nu întotdeauna simțim asta.

Răspuns: Când ai copii, sunt sigur că îi vei iubi, dar sunt sigur și că uneori vor primi pedepse de la tine. Spune-mi, cum este posibil?

Întotdeauna te raportezi la un om cu iubire, dar atitudinea ta momentană față de el este determinată de ceea ce face el în comparație cu ceea ce ar trebui să facă. Apoi, în ciuda faptului că îl iubești, s-ar putea să îl lovești ca și cum l-ai urî.

Chiar îl urăști? Urăști forma lor exterioară care nu corespunde nivelului la care ar trebui să fie. Urăști lipsa lor de corectare, nu pe ei înşiși. Pentru a-i scoate din asta, îi pedepsești tocmai în măsura necesară pentru ca ei să se elibereze de acea deficiență.

Pedeapsa constă în dezvăluirea suferinței din ei, ceea ce le arată că trebuie să extragă singuri această deficiență. Suferința pe care o simt devine salvarea lor, combustibilul lor, o indicație precisă a ceea ce trebuie acum să dezrădăcineze din interiorul lor.

Dacă nu faci acest lucru corect, nu vor înțelege de ce îi pedepsești sau ce vrei de la ei. Atunci încep să te urască. Dar dacă pedeapsa este îndreptată tocmai împotriva răului din ei și ei înțeleg că prin această pedeapsă se pot elibera de rău, îl pot dezrădăcina, îl pot tăia și îl pot arunca, îți vor fi recunoscători. Dar acesta este cazul ideal.

Așa ajungem să înțelegem atitudinea Creatorului față de noi. El ne provoacă rău, creează calități negative în noi și apoi ne pedepsește, dar într-un mod țintit, astfel încât să scăpăm de acele calități negative.

Vă puteți întreba: care este beneficiul acestui lucru? Creatorul ne pare aspru, El pedepsește, arată unde este răul, și în cele din urmă, această pedeapsă ne eliberează de el. Și cine sunt eu în toate acestea? Cel care este prezent, cu care se întâmplă toate aceste evenimente? De ce am nevoie de asta?

Este pentru a-mi schimba atitudinea față de acest proces. În acest fel, studiez acțiunile Creatorului, care a creat răul și acum atribuie pedeapsă împotriva lui. Adică, El îmi arată atitudinea Sa față de rău, și prin urmare, mă aduce de partea binelui. Astfel, dobândesc mintea Lui.

Pot învăța asta fără pedeapsă? Numai dacă încerc să privesc întregul proces care se întâmplă în mine în același mod în care o face El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →