Întrebare: Poate cineva să-și iubească aproapele dacă nu se iubește pe sine?

Răspuns: O persoană nu poate decât să se iubească pe sine. Chiar dacă se urăște pe sine, tot se iubește pe sine.

Am fost proiectați inițial astfel încât întreaga noastră natură să fie egoistă. Prin urmare, nu se poate să nu mă iubesc. Chiar și atunci când mă urăsc, chiar și atunci când vreau să mă sinucid, tot vine din mândrie. Este în noi, este temelia noastră. Prin urmare, tot ce este deasupra lui nu poate fi construit decât pe baza iubirii de sine.

O persoană nu vrea să sufere, așa că poate chiar să renunțe la viață, poate dintr-un sentiment subconștient că este nemuritor, dar totuși din iubire de sine. În toate acțiunile noastre nu există alt motiv decât faptul că ne iubim pe noi înșine.

Cred că după ce ați căutat pe internet, puteți găsi multe confirmări pe acest subiect.

De la „Videoconferința” KabTV

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lor, pe capetele lor, pe judecătorii și pe slujitorii lor, și le-a zis: „Sunt bătrân și am venit în ani.

Și ai văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul tău tuturor acestor neamuri înaintea ta; căci Domnul, Dumnezeul tău, este El care a luptat pentru tine.

Și să fii foarte hotărât să păzești și să faci tot ce este scris în cartea Torei lui Moise, ca să nu te întorci de la ea la dreapta sau la stânga.” (Profeți, Iosua, 23:2-23:3; 23:6)

Când o persoană schimbă intenția de a primi în intenția de a dărui, atunci această dorință este corectată și este ca și cum ar fi înregistrată în el. Aceasta înseamnă a scrie cartea Torei.

Adică, el trebuie să treacă prin toate elementele de corecție a dorinței cu toți Taamim, Nekudot, Tagin și Otiot (TANTA), astfel încât toate elementele să fie corectate pentru dăruire. După cum se spune, fiecare persoană ar trebui să scrie cartea Torei pentru sine. A scrie înseamnă a ajunge la o asemenea stare atunci când corectarea există deja în interiorul lui.

Întrebare: Uneori se spune: „Să scrii pe inima ta”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Inițial, o persoană  scrie „pe inimă”. Apoi ar trebui să se răspândească în toată persoana, adică la toate dorințele sale.

„Nu te întoarce de la ea la dreapta sau la stânga” înseamnă că în niciun fel nu ar trebui să interpretăm Tora cu niciuna dintre propriile noastre adăugiri, concluzii sau opinii, doar în modul în care Moise a transmis-o poporului într-un stil clar de dăruire.

Din „Secretele cărții eterne” de la KabTV, 30.8.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce evenimente, cum ar fi revelația Cărții Zohar în secolul al XVI-lea în timpul ARI, au reprezentat întotdeauna un punct de cotitură în dezvoltarea umanității?

Răspuns: Pentru că totul ar trebui să stea deasupra egoismului comun, ca un călăreț pe cal. Egoismul universal este ca un cal, iar nivelul de dezvoltare al unei persoane care ar trebui să se conecteze cu forța superioară este ca un călăreț.

Prin urmare, umanitatea, dezvoltându-se, ajunge într-o anumită etapă, de exemplu în vremea Evului Mediu, care a fost foarte tulbure pe plan intern, cu o dezvoltare serioasă care a rupt ceva mai târziu.

Evul Mediu nu este o stare înghețată așa cum ni se pare. S-a caracterizat prin renașterea umanității de la nivelul „animal” la nivelul „uman”. Practic, până astăzi, culegem în continuare roadele tranziției noastre interne la existență în cadrul unui mod de viață familial, social și religios rigid.

Când o persoană străbate acest cadru și, ca un vulcan, nimic nu o poate opri în afară de propriile sale limitări, pe care începe să le recunoască astăzi.

Abia acum ajungem la faptul că descoperirea care a fost făcută în timpul lui ARI, acea lavă a „erupției vulcanice” care a avut loc în Evul Mediu, îngheață și din nou se simte ca o materie neînsuflețită pentru noi. Nu mai știm ce se va întâmpla în continuare, așa că astăzi venim la Cabala.

Întrebare: Înseamnă că omenirea a trebuit să facă această tranziție în timpul ARI?

Răspuns: Da. Prin urmare, ARI reprezintă o etapă complet nouă din care umanitatea poate intra deja în corecție, în atingerea spiritualității. Înaintea lui, Cabala a fost interzisă; cabaliştii au ascuns-o. Această inerție a rămas până astăzi.

Întrebare: Se pare că suntem cu 500 de ani în urmă, nu?

Răspuns: Nu, asta nu înseamnă să fii în urmă; mai degrabă, aceasta este o adaptare treptată. La vremea lui ARI, omenirea nu era pregătită să accepte acest lucru, deoarece la acel moment descoperirea industriei, artei și științei tocmai începuse..

Ni se pare că biserica sau puterea guvernantă sau alte motive au împiedicat dezvoltarea. Nu este asa; tocmai în acel moment egoismul uman era la un nivel mic și nu necesita mai mult.

Când a trecut de la nivelul animal la cel uman, atunci a început toată dezvoltarea, inclusiv Cabala. Apoi, în principiu a existat metoda de corectare a lui ARI, pe care astăzi începem să o implementăm. Suntem prima generație care începe să-și dea seama.

Din „Primul plan” de la KabTV

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ești de acord cu decizia lui Daniel Craig de a nu lăsa o sumă mare de bani copiilor săi drept moștenire?”

Oferindu-le copiilor mai mult decât ceea ce au nevoie pentru a începe să se construiască singuri, nu va face decât să-i corupă în cele din urmă.

Iubirea presupune să le oferiți copiilor voștri oportunități de a se dezvolta, de a se bucura de roadele propriei munci, oferindu-le o educație bună și o profesie care să le placă și din care să trăiască.

Dragostea unui tată se exprimă prin încurajare și motivare, adică prin a da primul imbold. Copiii nu vor înțelege acest lucru atunci când împinși, dar înțelegerea se va instala mai târziu.

Bazat pe „Ar trebui să le lăsați copiilor o moștenire mare? Punctul de vedere al unui cabalist cu Dr. Michael Laitman”. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă lumea se află într-o stare atât de critică, atunci de ce Creatorul nu ar stârni un interes arzător pentru știința Cabalei în mase largi de oameni pentru a împinge lumea spre corectare?

De fapt Creatorul organizează lumea în funcție de marele egoism pe care trebuie să-l corectăm. El nu alege dorințele și nu le forțează. Sistemul pe care El l-a creat la începutul creației; toate condițiile sale se desfășoară și se realizează pe parcursul întregii istorii.

Creatorul nu are de gând să revizuiască și să schimbe acțiunea de creație în mijlocul procesului și nu va face compromisuri. Noi ne aflăm în interiorul sistemului și trebuie să determinăm, prin propriile noastre eforturi, care forțe în acesta ar trebui să fie mai mari și care ar trebui să fie mai mici, și cum să folosim aceste forțe pentru a ne aduce la conexiunea corectă.

Nu anulăm nicio forță. Totul rămâne: atât forțele răului, cât și marele egoism. Nimic nu este distrus, așa cum ne-am dori. Una există împotriva celeilalte și este necesar doar să creștem puterea de dăruire în raport cu puterea de primire, puterea binelui în raport cu puterea răului. Numai în această formă vom obține un echilibru între aceste două sisteme.

Și când vor ajunge treptat la echilibru, atunci între aceste două, în combinația lor corectă, vom descoperi forța Creatorului.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toții privim lumea cu aceiași ochi și vedem același lucru. Dar, pe lângă ochi, avem și o minte care ne descrie ceea ce vedem. Mintea este diferită pentru fiecare, deoarece servește voinței de a primi.

În măsura în care putem adăuga la aceasta, voința de a dărui, vom vedea lumea prin contrastul dintre aceste două calități – primirea și dăruirea – și atunci vom începe să dezvăluim adevărata imagine a lumii.

Aceasta este diferența dintre oamenii din lume, pentru că fiecare este foarte diferit în mintea sa. Deși avem cu toții aceiași ochi și ni se pare că ar trebui să vedem același lucru, niciunul dintre noi nu vede aceeași imagine.

La urma urmei, totul depinde de mecanismul din spatele ochilor și din spatele tuturor celorlalte senzații: mirosul, auzul, vorbirea, textele pe care le citim, adică toate informațiile despre lume percepute de o persoană. Toate informațiile sunt procesate în creier și fiecare are propria minte. De aceea, nimeni nu-l poate înțelege pe celălalt.

Cu cât ne simțim mai mult umilința, cu atât mai mult putem vedea. La urma urmei, acest lucru reduce egoismul nostru și atunci îl putem vedea mai bine pe Creator și dăruirea Sa către lume. Pare conflictual și contrazice percepția obișnuită și educația obișnuită.

Totuși, cu cât o persoană se pune mai jos în ceea ce privește percepția sa corectă și cu cât înțelege mai clar că nu înțelege, cu atât este mai pregătit să vadă adevărul.

Din lecția zilnică de Cabala 19.10.21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #26 „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când evreii se întorc împotriva evreilor, la fel face și Netflix”

Săptămâna trecută, Netflix a lansat o nouă colecție de filme palestiniene care pretind că prezintă „adevărul” despre conflictul israeliano-palestinian. Dar, având în vedere că 89% dintre filme sunt regizate de susținătorii BDS, există puține speranțe că va exista vreo încercare de a prezenta o imagine veridică, cu atât mai puțin echilibrată a realității. Filmele, care apasă pe cele mai vulnerabile declanșatoare emoționale ale oamenilor, sunt obligate să creeze sentimente anti-Israel și mai puternice decât simt deja oamenii.

Împărtășesc frustrarea celor care încearcă să lupte împotriva demonizării Israelului. Cu toate acestea, cred că ne împușcăm în picior încercând să ne explicăm, în loc să abordăm scindarea care este cauza principală a urii față de noi.

Din istoria poporului nostru și din cuvintele înțelepților noștri din fiecare generație, știm că poporul Israel își determină propriul destin. Cartea Zohar (Pinhas 64) scrie că Israelul nu este supus sorții sau norocului; Talmudul (Shabbat 156a) afirmă că Israelul nu are soartă, adică nu sunt legați de ea; alte surse afirmă la fel.

Când priveşti la felul în care lumea îi tratează pe evrei, este ușor de înțeles că suntem întotdeauna identificați de obicei pentru a fi condamnaţi. Evreii au fost condamnați înainte de a li se permite să se amestece cu națiunile din diaspora; evreii au fost izolați înainte de a exista un stat evreiesc; evreii sunt izolați, acum că există un stat; iar dacă statul evreu încetează să existe și se înființează un stat palestinian în locul său, ei vor fi în continuare arătați cu degetul pentru condamnare. Evreii au fost persecutați și executați din motive diferite în momente diferite, deoarece rădăcina urii față de evrei nu are nimic de-a face cu circumstanțele actuale ale evreilor, ci cu datoria lor eternă. Până nu o vor duce la îndeplinire, lumea îi va urî și îi va disprețui. Când o vor îndeplini, lumea îi va iubi și aprecia.

Lumea nu greșește în atitudinea ei față de evrei; noi nu suntem ca ceilalți oameni. Națiunile ne judecă după un alt standard nu pentru că sunt antisemite, ci pentru că am devenit o națiune pentru a stabili un alt standard pentru lume. Lumea ne judecă după standardul pe care trebuie să-l atingem și nu după standardele pe care le judecă restul națiunilor.

Standardul pe care îl folosește lumea pentru a ne judeca este standardul unității. Când suntem uniți, suntem lăudați; când suntem dezbinați, suntem condamnați. Am devenit o națiune, numai când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și am fost imediat însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”. Numai când arătăm unitate, suntem o lumină pentru națiuni; când suntem divizați, răspândim întunericul și lumea ne urăște pentru asta.

Potrivit cărții Sifrey Devarim, în antichitate când evreii își sărbătoreau unitatea în timpul sărbătorilor de pelerinaj, oamenii din întreaga lume „se urcau la Ierusalim și vedeau Israelul… și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”. Dimpotrivă, Talmudul (Yoma 9b) explică că Nabucodonosor a cucerit Israelul și a distrus Primul Templu pentru că poporul Israel a vorbit unul cu altul „cu pumnale în limbă”. În mod similar, al Doilea Templu a fost distrus de Sina’at Hinam (ura nefondată, ura fără motiv), spun toți înțelepții noștri. Cataclismele de-a lungul istoriei noastre, toate au urmat unor perioade prelungite de diviziune și ură de sine.

Am vorbit cu academicieni israelieni proeminenți care sunt activi în mișcarea BDS; am văzut cât de fermi sunt în obiecția lor față de Statul Israel. În opinia mea, în subconștient ei încearcă să se protejeze arătând ură față de propriul lor popor. Cu toate acestea, condamnarea propriei lor națiuni și a propriului popor nu îi va ajuta să scape de mânia lumii. Doar unitatea noastră, tocmai deasupra acestor prăpăstii adânci care separă societatea israeliană ne va câștiga favoarea lumii.

Trebuie să ne concentrăm pe a ne educa asupra importanței unității interne. Acesta este singurul lucru pe care îl putem sau ar trebui să-l facem. Dacă mai mulți israelieni înțeleg rolul unic al poporului nostru, nivelul de coeziune și solidaritate pe care națiunea noastră trebuie să-l atingă, vom merita respectul lumii și în cele din urmă, afecțiunea. Dar dacă evităm vocația noastră și alegem diviziunea, atunci filmele antisemite ale Netflix vor fi cea mai mică dintre problemele noastre.

Pentru a detalia subiectul și pentru a obține o perspectivă mai istorică asupra semnificației unității în special pentru poporul evreu, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism..

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În contradicție cu categoria adevărului

Baal HaSulam „Pacea în lume”: O persoană din societate muncește într-o oră de muncă, din cauza slăbiciunii sale, mult mai mult decât altul care lucrează două ore sau mai mult.

Și aici este și o chestiune psihologică, deoarece cel care este foarte leneș din fire se epuizează într-o oră mai mult decât prietenul său în două ore sau mai mult. Conform perspectivei adevărului evident, nu ar trebui să obligăm o parte a societății să muncească mai mult decât cealaltă parte pentru satisfacerea nevoilor vieții lor. Dar, într-adevăr, cei puternici și agili în mod natural beneficiază de munca altora și îi exploatează cu răutate împotriva atributului adevărului, deoarece lucrează foarte puțin în comparație cu cei slabi și leneși din societate.

Problema este că un individ puternic și deștept exploatează societatea atunci când lucrează mai puține ore. Dacă este harnic și sârguincios, nu depune eforturi interne și morale profunde pentru a face aceeași muncă ca și individul slab și leneș.

De exemplu, un copil vine la școală pentru a învăța și stă liniștit timp de cinci ore la rând pentru că îi pare interesant ceea ce spune profesorul. Alături de el, este un copil neliniștit care nu poate sta nemișcat nici măcar zece minute. Practic explodează și nu știe ce să facă.

Cum ne putem aștepta la aceleași eforturi de la amândoi? Sunt diferiți prin natură. Cine va măsura acest lucru? Așa este pe tot parcursul vieții noastre.

Un alt exemplu este o persoană care nu uită să-i cumpere soției un buchet de flori în fiecare săptămână, în timp ce singura dorință a altui individ este să meargă la pescuit, dar soțiile lor așteaptă același lucru. Soția pescarului nu ține cont că va fi un efort mare pentru el chiar dacă îi cumpără flori o dată pe lună, în timp ce pentru celălalt nu e mare lucru și o face automat.

Cum putem cere același lucru de la amândoi dacă sunt diferiți prin natură?

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV din 28.07.19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Această înțelepciune este în general împărțită în două ordine paralele, egale și identice, ca două picături într-un iaz. Singura diferență dintre ele este că primul ordin se extinde de sus în jos, spre această lume, iar al doilea ordin începe în această lume și traversează de jos în sus tocmai pe aceleași trasee și structuri imprimate la rădăcină când au apărut de sus în jos. (Baal HaSulam, „Esența înțelepciunii Cabalei”)

Studiem că există trei axe, trei linii, trei vectori:

Prima, o coborâre de sus în jos din lumea lui Ein Sof în lumea noastră.

Al doilea, evoluția în lumea noastră.

Și al treilea, o ascensiune de jos în sus către lumea lui Ein Sof, care înseamnă corecție.

Întrebare: Înseamnă asta că evoluția noastră s-a încheiat?

Răspuns: Nu numai că evoluția noastră s-a încheiat, ci și renaște. Dacă nu urcăm în sus, îi vedem bolile, ca un fruct care putrezește dacă nu este cules la timp.

Vedem că omenirea a devenit de fapt putredă. Dacă ne uităm la linia timpului, am atins starea bună în secolul al XVI-lea. Astăzi, însă, ne aflăm într-o stare în care ar fi trebuit să ne începem demult ascensiunea, dar din păcate doar ne pregătim pentru ea.

Urmează un drum lung și solicitant de jos în sus și totul a fost deja pregătit pentru el: înțelepciunea Cabalei, cărți și diferite instrumente care explică cum ar trebui să ne dezvoltăm, cum să stabilim un grup, cum să ne unim și să dezvăluim treptat Creatorul.

Întrebare: Ceea ce provine din lumea lui Ein Sof duce la zdrobire etc., în timp ce ceea ce provine din lumea noastră umilă ar trebui să conducă la totalitate. Care este rațiunea Creatorului aici?

Răspuns: Întregul proces este predeterminat încă de la început în gândul creației. Forța superioară intră în noi și ne spulberă.

Prin urmare, apare egoismul. Apoi, peste aproape 15 miliarde de ani, evoluează. Și abia atunci începe corectarea lui, tot cu ajutorul forței superioare.

Însă corectarea are loc datorită faptului că atragi forța superioară care te influențează într-un mod înțelept și sensibil prin ridicarea MAN. Când îți ridici dorința pentru corectare, de unitate, lumina correctării coboară la tine.

De la KabTV „ Fundamentele Cabalei” 18/08/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiez Cabala de trei ani și în tot acest timp sunt într-un sentiment constant de fericire și beatitudine de la studiu și nu am nicio descendență. E rău?

Răspuns: Asta-i grozav! Continuați doar în acest fel.

Sunt oameni care avansează prin suferință, prin tot felul de remuşcări. Și sunt cei care înaintează din bucurie, din înțelegerea că ei sunt norocoșii.

Ești din al doilea tip. Te invidiez. Noroc!

Dintr-o discuție la videoconferința MAK

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→