Iubirea este un dar de la Creator

Întrebare: Ar trebui să ne temem să nu pierdem sentimentul iubirii sau obiectul iubirii noastre?

Răspuns: În realitate nu există niciun obiect al iubirii noastre. Este o stare incertă. Dragostea nu înseamnă că o persoană iubește părul cuiva, trăsăturile fizice sau calitățile speciale pe care le are o altă persoană, ci de fapt este in afara materiei. Ea provine din atributul atracției generale care există în natură și face parte din Creator. Iubirea altuia este un dar de la Creator.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 15/12/19

Când se trezește scânteia sufletului?

Întrebare: Putem spune că atunci când începem să discernem și să acceptăm separarea noastra, punctul din inimă se trezește?

Răspuns: Nu. Punctul din inimă se trezește dacă o persoană are o cerere hotărâtă de a descoperi sensul vieții. În ceea ce privește spargerea, nu o înțelegem cu adevărat. Se dezvăluie când o persoană începe să înțeleagă că este făcută dintr-o forță egoistă, iar forța altruistă luminează uneori în ea și se afla între cele doua. Nu este cazul în acest moment.

Întrebare: Dar în funcție de ceea ce spui, punctul din inimă este scânteia sufletului singular. Este corect să o acceptăm în acest fel?

Răspuns: Desigur.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Într-un câmp spiritual comun

Întrebare: Dacă o persoană care studiază înțelepciunea Cabalei se integrează cu oamenii obișnuiți, acest lucru ajută ca punctele din inimile lor să se trezească?

Răspuns: Da, îi trezește, dar ei nu știu. Mai mult, el nu are nevoie să se integreze cu ei.

El nu se poate integra decât cu prietenii care își împărtășesc părerile în jurul cărora este creat un câmp spiritual special de care oamenii obișnuiți sunt atrași, fără să știe de ce. Brusc găsesc ceva. Punctul lor din inimă se trezește brusc.

Acest câmp se răspândește în valuri de la oameni care studiază înțelepciunea Cabalei și alții deja se apropie mai mult de ei.

Din  emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Ridicați-vă deasupra voastră ȋnşivă

Întrebare:  Cum îți poți convinge mintea de ceea ce vrei să crezi în inima ta?

Răspuns:  Trebuie să vă abandonați atât inima, cât și mintea.

Nu puteți trăi nici prin inimă, nici prin minte, deoarece acestea sunt pur egoiste. Ne răsucesc pe degete, ne derutează tot timpul, fac tot ce vor cu noi. Singurul lucru pe care îl puteți face este să vă predați Forței superioare, astfel încât să funcționeze asupra noastră și să ne modeleze.

Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un grup mic de zece oameni în care suntem conectați între noi și încercăm să ne conectăm peste egoismul nostru. Apoi se dovedește că mă predau atributelor acestui grup. Şi aşa face fiecare dintre noi.

Astfel, în acest mini-grup, creăm o forță pozitivă care este deja în jurul nostru în întregul univers. Și se dovedește că asamblăm, ca într-un laborator, un model care atrage forța pozitivă generală a naturii. Prin simțirea acțiunii sale, ne unim între noi. Începem să fim hrăniți de ea și acțiunile noastre devin mai bune.

Întrebare:  Putem spune că totul este dat de Sus și că trebuie să ne predăm acestui proces? Astăzi, un număr imens de oameni se îmbolnăvesc. Cum se pot raporta corect la ceea ce se întâmplă?

Răspuns:  Pentru a percepe corect atitudinea naturii față de noi și a fi obiectivi, independent de proprietățile noastre animale, trebuie să ne ridicăm deasupra noastră ȋnşine. Aceasta înseamnă a face ceea ce se numește o restricție a egoismului nostru. Cabala ne învață asta.

Când sunteți cel puțin la nivelul zero, adică atunci când nu ați stăpânit încă nivelul următor, altruist, dar vă ridicați deja deasupra egoismului, atunci puteți percepe corect acțiunile naturii cu privire la voi înșivă. În acest fel, îl puteți transmite copiilor, familiei și prietenilor.

Din KabTV „Întâlniri cu Cabala, Victoria Bonya ”, 3/29/20

“Antisemitism şi Pandemii” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Antisemitism şi pandemii

Fie că este vorba de o epidemie sau un război, de o inundație sau un cutremur, de o revoluție sau o cădere financiară, la final, există întotdeauna un singur vinovat: evreii. Şi în America, deja mulți dau vina pentru COVID-19 pe evrei, așa cum se întâmplă şi cu revoltele care acoperă țara tulburată.

În anii ’50 -’60, evreii au stat umăr la umăr cu negrii, în lupta lor pentru drepturi egale.

Nimeni nu-și amintește și nimeni nu le acordă ȋncredere. Acum, de asemenea, stau umăr la umăr cu protestatarii. Nimeni nu își va aminti și nimeni nu le va acorda credit.

Evreii donează diferitelor organizații de caritate și ONG-urilor mai mulți bani decât orice grup etnic sau rasial. Dar oamenii ce spun? „Mai întâi au furat, acum ne dau firimiturile pentru a ne cumpăra recunoștința.” Desigur, nu toată lumea o spune, dar o mulțime de oameni o spun, iar mulți, și mai mulți sunt de acord ȋn mod tacit cu ei. Așa a fost întotdeauna, și așa va fi mereu, până când vom afla ce defecte fundamentale avem noi evreii, în abordarea noastră.

Evreii sunt singura națiune care a avut vreodată sarcina de a aduce pace și iubire în întreaga lume. Am dat lumii cel mai altruist motto conceput vreodată, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, totuși afișăm opusul complet al acestuia: dușmănie internă și ură. Este posibil să simpatizăm cu durerile străinilor, dar ne plângem de coreligionarii noștri. Și chiar dacă nu este exprimat, în profunzime asta este ceea ce este urât la ei: că evreii se urăsc reciproc.

Când am devenit o națiune, ni s-a dat o sarcină: să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni”. De secole, încercăm totul pentru a ne evita menirea. Vorbim despre morală, etică, dreptate, dar refuzăm să vorbim despre iubire.

Morala este un surogat nefericit pentru iubire. Așa cum o mamă nu are nevoie de morală pentru a avea grijă de copilul ei, deoarece o ghidează iubirea ei, dacă cultivăm iubire ȋntre noi, nu vom avea nevoie de morală și ne vom cinsti reciproc ȋn mod frumos. Atunci, și numai atunci, non-evreii vor spune: „Acum, îi respectăm.”.

Două trenduri în viața diasporei evreiești, Partea 1

Întrebare: În urmă cu câteva sute de ani, odată cu sosirea arabilor în Spania, a început perioada spaniolă a epocii de aur. Evreii s-au bucurat de libertatea religioasă, au condus economia țării și au avut autonomie judiciară.

În secolul al XII-lea, chiar și cuvântul „convivencia” a apărut, însemnând coexistența fericită a evreilor, creștinilor și musulmanilor. De obicei, astfel de perioade din istorie s-au încheiat foarte repede. Imediat ce evreii vor începe să se integreze în orice țară, legea antisemitismului va porni imediat și vor fi persecutați. De ce? Spui întotdeauna că scopul împrăștierii evreilor este de a transfera metoda spirituală către alte națiuni.

Răspuns: Numai dacă scopul lor este de a transfera într-adevăr metodologia.

Împrăștierea duce de obicei la absorbția lor de către un popor și nimic nu rămâne din ei. Cine ar mai împlini atunci planul naturii? Prin urmare, legea antisemitismului intră în vigoare, legea păstrării poporului evreu, astfel încât acesta să-și îndeplinească misiunea spirituală. Asimilarea este absorbția, dizolvarea lor.

Remarcă: Dar evreii țin tăate Poruncile, toată tradiția. Dintotdeauna!

Răspuns: Nu, nu a fost întotdeauna cazul. Au încercat în orice mod posibil să adopte tradițiile culturale și lumești ale altor națiuni. Mulți s-au convertit la o credință diferită. S-au răspândit căsătoriile mixte. Evreii și-au respins dependența de Tora. Nu a fost ușor.

Remarcă: Într-adevăr, astfel de oameni din Spania au fost numiți „conversos” sau „maranas”. Au adoptat creștinismul pentru a avansa printre rânduri și a ocupa posturi. În acel moment au început pogromurile. După cum a scris istoricul sovietic S. YA Lurie: „Așadar, ajungem la concluzia că intensificarea tendințelor asimilative din evreime a provocat întotdeauna o creștere a antisemitismului și în special (ceea ce sună paradoxal în special), la o creștere a acuzațiilor de particularism ”, adică de separare.

Răspuns: „Nu vei scăpa”; aceasta este legea naturii. Te poți dezvolta, dar numai în direcția care îți permite conexiunea cu ceilalți, pentru a-ți transmite către ei calea spirituală. Și dacă nu este cazul, atunci această conexiune aduce un impact puternic negativ asupra celor cu care vă conectați.

Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele „Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt astăzi apelul de ultimă oră”, și „Alegerea evreilor: unitate sau antisemitism”, „Fapte istorice despre antisemitism  ca reflectare a discordiei sociale a evreilor”

Din KabTv „„Analiza sistemului de dezvoltare a poporului Israel”, 29/07/19

 

New Life 1227 – Independența politică într-o era globală

New Life 1227 – Independența politică într-o era globală

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Un Israel independent este o națiune al cărei obiectiv este să servească ca exemplu pentru un nou tip de comunicare bazat pe regula generală: „Îți vei iubi prietenul ca pe tine însuți.” Dacă Israelul va fi conectat, vom avea independență și nimeni nu ne va face rău; o putere mai mare ne va proteja. Coronavirusul ne împinge să devenim o singură umanitate. Viruşii suplimentari nu ne vor lăsa să ne odihnim până nu construim sisteme prietenoase de conectare între noi, moment în care totul se va calma. Imaginează-ți o lume fără granițe și națiuni, cât de bine ar fi. Sper ca națiunea lui Israel să înțeleagă ce trebuie să facă și atunci întreaga lume va fi binecuvântată.

Din „New Life 1227 – Independența politică într-o era globală”, a lui KabTV, 23/04/20

O viață nouă nr. 1228 – Distanța fizică pentru apropierea inimii

O viață nouă nr. 1228 – Distanța fizică pentru apropierea inimii

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Ego-ul este astăzi atât de mare încât interiorul și exteriorul nu sunt aceleași. Pot să dau mâna cuiva și să-l urăsc în inima mea. Iubirea trebuie dezvoltată aici, astfel încât apropierea fizică să fie rezultatul unei comenzi din inimă. Coronavirusul a interzis orice contact fizic, astfel încât vom înțelege că trăim într-o cultură a minciunii. Virusul ne permite să ne gândim la ceea ce trebuie corectat în relațiile dintre noi: mai întâi, nu faceți rău și apoi deveniţi mai apropiaţi, ca un singur suflet. Înțelepciunea Cabalei îi învață pe oameni să lucreze în grup până când inima se deschide. Depinde de mine să-mi direcționez inima către altcineva atât de puternic încât el sau ea vor simți asta fără să mă vadă măcar.

Din „New Life 1228 – Distanța fizică pentru KabTV”, de la KabTV, „28/04/20

Dorința ne este dată de sus

Întrebare: Dacă i-a fost dezvăluit unui Cabalist că lumea noastră nu există, el uită de suferințele care s-au întâmplat omului și umanității?

Răspuns: Nu este faptul că el uită. Simte că toate acestea nu i s-au întâmplat.

Întrebare: Prin urmare, el nu se asociază cu entitatea care a simțit toate acestea. Cine a simțit-o atunci?

Răspuns: Dorința de a se bucura pentru sine. Aceasta nu este dorința lui pentru că ne-a fost dată de sus, de la Creator.

Observație: Dar un om a simțit realitatea înauntrul sau.

Comentariul meu: Da, din moment ce i-a fost data, a experimentat-o înăuntrul sau. Când această dorință a fost îndepărtată de el, a început să simtă că nu este a lui.

Întrebare: Este ca o omidă care atunci când devine fluture nu-și mai aduce aminte că era o omidă?

Răspuns: Nu că nu-și amintește. Până la urmă, nu există altceva decât dorințe. Dacă există vreo dorință în mine, atunci o trăiesc. Dacă dispare de la mine, atunci nu este a mea. Prin urmare, dacă ne conectăm dorințele și intențiile noastre, întregul trecut dispare și devenim una absolută.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Cabalei”, 10/06/19

“Rădăcina rasismului” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “Rădăcina rasismului

Când încercăm să facem față rasismului, trebuie să căutăm rădăcina lui. Nu are rost să încercăm să dezrădăcinăm rasismul împotriva oricărei grupări etnice sau a culorii pielii, dacă nu îi eliminăm sămânța. Din păcate, nu o putem scoate din moment ce sămânța rasismului, a violenței și a oricărui tip de discriminare este natura umană. Natura umană – despre care s-a spus că este rea din tinerețea noastră – este egoismul complet, nepotolit, primirea pentru sine în forma sa cea mai rea.

Soluția pentru rasism este să prețuim, să păzim și să îmbrățișăm unicitatea fiecăruia ca fiind a noastră.

Nu sunt doi oameni la fel. Negri, albi, galbeni și roșii, bărbați și femei, înalți și scunzi, grei și ușori, veseli și sumbri, agitați și naivi, optimiști și pesimiști, acestea sunt toate trăsături care compun cine suntem ca oameni, trăsături care, în mare parte, nu le putem schimba. Există atât de multe combinații a atâtor trăsături, încât două persoane nu sunt la fel.

Cu toate acestea, problema nu este că suntem diferiți. Problema este că urâm ceea ce este diferit de noi la alți oameni, și iubim ceea ce este similar cu noi în ei. Și din moment ce devenim din ce în ce mai egocentrişti, vedem oamenii ca fiind din ce în ce mai diferiți de noi înșine. Acesta este motivul pentru care ura dintre oameni nu va scădea; va continua să crească până când nu vom putea suporta nici măcar o singură persoană, deoarece acea persoană este într-o manieră mică, nedetectabilă, diferită de noi.

Dar de unde provin diferențele dintre noi?

Înțelepciunea Cabala explică faptul că realitatea constă din două dorințe de bază: dorința de a dărui și dorința de a primi. Aceste două dorințe interacționează, deoarece dorința de a dărui are nevoie de un receptor și dorința de a primi are nevoie de un dăruitor. Prin urmare, ei comunică în patru tipuri de comunicare de bază, sau amestecuri de primire și dăruire. Aceste patru tipuri sau faze de dăruire și primire, există în fiecare element din realitate. La oameni, ele se exprimă (printre alte expresii) prin cele patru tipuri de bază ale culorii pielii.

Pentru a sintetiza, nu este o problemă că suntem diferiți; este natura, iar natura este frumoasă. În toată natura, ne place cum se completează lucrurile reciproc. Ne place să vedem curtoazie între bărbați și femei, întinerirea constantă a naturii în ciclul viață și moarte și modul în care fiecare element își joacă rolul complementar în ecosistem, pentru a crea un întreg armonios. Dar când vine vorba de oameni, ne luptăm să facem ȋntreaga lume la fel și să denunțăm pe oricine îndrăznește să celebreze diversitatea umană, ca fiind bigot. Făcând acest lucru, ne condamnăm singuri la nefericire.

La fel ca ȋntreaga natură, umanitatea este una, un ȋntreg complet.

Suntem meniți să lucrăm armonios, ca toată realitatea ȋn care toate piesele contribuie una la alta, se susțin reciproc, se îmbrățișează și sărbătoresc diferențele dintre ele. Dar numai dacă punem întregul deasupra sinelui, „noi” deasupra „eu”, oamenii deasupra individului, numai atunci fiecare va putea cu adevărat să-și celebreze și să-și exprime pe deplin propriile sale calități unice. Pentru că, ȋn ce fel putem ști cine suntem, dacă încercăm mereu să îi imităm pe alții? Cum putem ști ce putem da societății dacă tot ceea ce ne gândim este “ce spune societatea că vrea să fim”? Astfel, societatea sfârșește prin a ne sufoca, ajungem să o urâm și, în loc de contribuție, ne gândim la răsplată. Aceasta este mentalitatea predominantă în societatea noastră actuală.

Diferențele dintre oameni nu sunt numai de neșters, ci sunt vitale pentru sănătatea noastră, ca societate.

Nu am fi o umanitate completă, dacă nu ar fi pentru noi toți, cu toate diferențele noastre. Dacă am privi doar dincolo de egoul nostru centrat pe sine și am vedea frumusețea umanității, am înțelege ce mozaic magnific formăm, la fel de colorat ca natura în sine. Am celebra diversitatea dintre noi și am îmbrățișa-o, și cu cât mai multe diferențe am vedea ȋn oameni, cu atât ei ne-ar iubi, căci, atât mai multe culori și forme ale mozaicului ni s-ar dezvălui.

Deci, rezumând, rădăcina rasismului nu se află în diferențele dintre noi, ci este ambiția noastră greșită de a face pe toți la fel. Prin urmare, soluția pentru rasism este să prețuim și să celebrăm și să îmbrățișăm unicitatea fiecăruia ca fiind a noastră. Trebuie să iubim fiecare persoană pentru că ceea ce o altă ființă umană unică poate oferi umanității, eu nu voi putea niciodată să dau. Și dacă acea persoană nu i-ar da societății, umanitatea ar fi întotdeauna incompletă.