Recompensa din a te vedea pe tine însuţi ca păcătos
Întrebare: Există un semn că am făcut o treabă bună şi că am atras Lumina care reformează?
Răspuns: Dacă facem o treabă bună, atunci ne găsim pe noi înşine într-o „groapă”. Asta este atât rezultatul unei munci bune şi recompensa. Pentru a veni mai aproape de Creator, noi trebuie să avem o dorinţă necorectată mare. Ni se dă o dorință numai în măsura în care putem să-i facem faţă.
În schimbul unei medalii, recompensa este că ni se dau dorinţe egoiste adiţionale în care cădem, unde totul devine întuneric, iritant şi lipsit de speranţă.
Simţindu-ne lipsiţi de putere, noi vrem să ieşim din această groapă. Nu pentru noi înşine, ci de dragul iubirii şi dăruirii. Când încercăm să ieşim din ea, de dragul celorlalţi, atunci noi transformăm această groapă într-un munte.
Întrebare: Deci recompensa este că cineva se simte păcătos?
Răspuns: Da. Acesta este un sistem diferit, o Tora diferită. Aici, analiza interioară este cea mai importantă.
Întrebare: Cel mai jos punct al gropii este un sentiment că nu se poate mişca din loc?
Răspuns: Da, este similar cu temniţa în care a fost aruncat Iosif în Egipt.
Întrebare: Cum a putut să se elibereze dacă nu a putut să iasă singur?
Răspuns: L-a convins pe brutarul care era acolo cu el, că ar putea să fie de folos lui Faraon. Brutarul, în schimb, i-a spus lui Faraon despre o persoană care ştie viitorul. Aşa a ieşit Iosif din groapă. Aici vorbim despre un sistem foarte complex.
Nu te poţi lupta cu egoul în mod direct, deoarece acesta este chiar natura noastră. Trebuie să convingem constant egoul că asta este numai în beneficiul lui.
Faraon trebuie să simtă nevoia lui Iosif şi numai apoi, din inabilitatea noastră de a folosi egoismul, vom scăpa de el.
De pe KabTV „Ultima Generaţie” 4/18/18
Întrebare:
Rabaș: „Iubirea pentru prieteni – 2”: Prin urmare, baza principală pe care poate fi ridicată clădirea sfințeniei este legea „Iubește-ți aproapele”. Prin aceasta se poate dobândi nevoia de a dărui satisfacție Creatorului. După aceea, poate fi frica, adică teama că poate nu este în stare să dea mulțumire Creatorului. Când trece de fapt acea poartă a fricii, el poate ajunge la credință, fiindcă credința este vasul pentru insuflarea Divinității, după cum a fost explicat în numeroase locuri.
Întrebare:
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription