De unde va veni ajutorul?

O cântare a gradelor (treptelor). Ridic ochii spre munți, pentru a vedea de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul.

El nu va permite ca piriciorul tău să se clatine, Cel care te păzește nu va dormi.

Desigur, nu va ațipi nici nu va dormi Cel care este păzitorul lui Israel.

Este Domnul care te păzește, Domnul care este la dreapta ta ca umbra ta protectoare.

Ziua soarele nu te va atinge, nici luna în timpul nopții.

Domnul te apără de tot răul, El protejează viața ta!

Domnul protejează ieșirea ta și intrarea ta, de acum și în eternitate.

 

Trebuie să ridicăm lipsurile noastre pentru corectarea Malchut, vasul spart, sufletul spart, până ce vom atinge capul lumii Atzilut de unde îmi va veni ajutorul, ridic ochii mei spre munți, adică a se ridica mai presus de orice munte de îndoială. Această ascensiune este conform echivalenței de formă pe care vreau să o ating. Desigur, nu pot să o fac pentru moment, dar vreau să urc.

De acolo va veni ajutorul meu, vine de la Domnul, Creatorul cerului și pământului, adică Cel care a creat Malchut prin atributele de Bina și Zeir Anpin, HaVaYaH le conectează.

O persoană poate să exprime cererea sa în acest mod a fiecărei stări în care este, zi și noapte, pentru a descoperi că gardianul lui Israel nu ațipește, nici nu doarme. Toate aceste zile se vor acumula și Creatorul ne va ajuta și va locui în unitatea dintre noi conform dorinței noastre de a ne uni.

Nu trebuie să uităm că avem de pregătit o platformă, un loc pentru Divinitate. Întreaga noastră muncă este conexiunea într-un mod practic și cu picioarele pe pământ, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Nu există coincidențe în viață, totul este aranjat și organizat în cele mai mici detalii de sus, pentru ca noi să ne conectăm în aceste condiții.

Cu cât urcăm mai mult, cu atât coborâm mai mult primind obstacole. Astfel, vasul spart, sufletul spart, se dezvăluie până ce vom clarifica toate părțile sale pe care le avem pentru a ne conecta, în scopul de a atinge primul nivel spiritual.

Lucrul principal este de a urca la primul nivel al scării spirituale. Toate celelalte se succed într-un lanț de cauză și efect. Toate au aceeași natură și lucrul cel mai dificil este de a face tranziția de la natura în scopul de a primi la cea de a dărui.

Apoi, este aceeași manieră de ascensiune, în conformitate cu aceeași regulă. Tot mai multe detalii sunt dezvăluite și impresia se schimbă cu siguranță, dar nu mai este prima tranziție a naturii noastre. Deci, lucrul principal este de a depăși primul nivel.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 11.04.2014

A aduce mulțumire celorlalți, aduce mulțumire Creatorului

Întrebare: Atunci când cer pentru dorințele altora ca pentru ale mele, trebuie să am intenția de a aduce mulțumire Creatorului și nu doar de a face bine oamenilor?

Răspuns: Cereți posibilitatea de a le aduce lor mulțumire, în ciuda faptului că aceste dorințe sunt ca ale voastre, deoarece astfel, aduceți mulțumire Creatorului. Nu puteți da satisfacție Creatorului în mod direct, deoarece El nu are nici o lipsă. Deci, aduceți mulțumire tuturor, și Creatorul primește plăcere din această situație.

Este vorba despre un teritoriu care este lumea întreagă, cu excepția punctului vostru. Este un mare cerc care este sufletul întreg și voi sunteți în exteriorul cercului cu punctul vostru și cereți pentru ei. Aducând Creatorul în acest cerc, El este fericit să poată să dăruiască tuturor. Rezultă că aduceți Creatorul la dăruire și cu asta, Îi aduceți Lui mulțumire.

Vă rugați pentru ca lucrurile să meargă bine pentru oameni și cu asta, aveți intenția de a da satisfacție Creatorului. Pentru că, Creatorul este perfect și nu are nici o lipsă în afară de dăruire, și voi faceți posibil ca El să facă acest lucru. Dar Kli-ul nu se află în El; este, mai degrabă, în creatura Sa, în întreaga omenire.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 06.04.2014, Scrierile lui Rabash

Indicațiile din exterior


Întrebare: În toate religiile credem că este necesar să acționăm în conformitate cu indicațiile Creatorului.

Răspuns: Cabala nu prevede nici o indicație, dimpotrivă, ia în considerare mijloacele unei persoane în funcție de nivelul său de dezvoltare. La urma urmei, întreaga dorință, intenția și planul creației sunt destinate doar dezvoltării omului, pentru ca el să poată descoperi și crea în interiorul lui o imagine numită Creator. De fiecare dată, el formează această imagine tot mai sus și Creatorul pe care-L creează devine tot mai sublim.

Dar, este un lucru complicat și nu vă sfătuiesc să discutăm despre asta cu oameni obișnuiți, deoarece acest concept nu devine ușor de înțeles decât atunci când noi baze, definiții și senzații spirituale se manifestă la o persoană.

Întrebare: Deci, asta vrea să spună că, în locul indicațiilor, există aspirații și eforturi care se dezvoltă într-o persoană și care îl fac să avanseze?

Răspuns: Noi resimțim indicațiile în interiorul nostru. Ce este ”o indicație”? Ce indică?! Cine execută aceste indicații dacă ele sunt scrise undeva? Nu este nimic astfel! Nimeni nu le realizează! Dacă pentru cineva, după natura sa egoistă, ceva pare a fi benefic, atunci el o va face, dacă nu – atunci, nu el nu va putea să se constrângă să o facă.

”Eu nu pot” – asta vrea să spună ”eu nu sunt capabil”. ”Nu o vreau” – înseamnă că eu nu sunt proiectat așa. De fapt, nu există diferență între ”eu vreau” și ”eu realizez”.

Dacă oamenii nu muncesc asupra naturii lor, dacă ei nu cred că trebuie să schimbe baza acestei naturi, să modifice formatul său, atunci ei consideră: ”Creatorul a poruncit și noi o facem”. De fapt, noi nu putem să ne schimbăm. Încercați să o faceți! Vedem că nimic nu se schimbă, ci continuă să se degradeze.

Din acest motiv, nu pot exista indicații de nici un fel. Dacă o persoană simte în interiorul ei un anumit impuls care crește și începe să ardă în ea, în această măsură ea va munci la utilizarea acestui impuls. Brusc, persoana descoperă în interiorul ei un nou scop și, pentru a-l atinge, este necesar să facă anumite acțiuni.

Totuși, persoana nu studiază indicațiile prescrise în cărți, încercând să le realizeze – asta nu o va ajuta! Dacă dorințele sale sunt diferite, ea nu are nevoie de cărți. Noi vedem ce se întâmplă cu toate aceste religii.

Deci, toate acțiunile sunt efectuate numai în interiorul unei persoane și doar după parametrii care sunt acumulați și conectați în ea și care o conduc. Este o nebunie să credem că putem să le refacem conform indicațiilor cuiva. Dacă asta era posibil, ar însemna că sunt programat și sunt doar un zombi. Citesc ca o mașină orice instrucțiune și mă reorganizez. Adică, mă debranșează, pur și simplu, de la aparatul meu de analiză funcțională și mă programează.

Nu mai sunt o persoană, ci doar un animal în mâinile lor, deoarece o persoană – este aceea are ajutorul liberului arbitru, ajutorul capacității sale de analiză, studiază progresiv tot ce i se întâmplă și ajunge la concluzii care sunt în afara naturii sale.

Această persoană începe să înțeleagă că există o anumită punte de tranziție spre o natură diferită, spre un alt univers, o altă lume. Aici începe Cabala.

Această punte îngustă – este, de fapt, un sacrificiu: transferul intențiilor egoiste în intenții altruiste.

Din emisiunea ”Secretele Cărții Eterne”, 13.11.2013

Dorința Creatorului: a face bine creaturilor Sale


Întrebare: Cum eforturile noastre, pentru a duce la conexiunea oamenilor, la unitate și a crea, de la ei toți, o armată de formatori și educatori, merg împreună cu întregul proces de corectare?

Răspuns: Suntem în această lume și, în primul rând, trebuie să fim conectați la Creator. Prin urmare, ne conectăm și formăm un grup între noi. Acum, este imposibil să urcăm spre spiritualitate, dacă nu o facem pentru eliberarea tuturor sufletelor care sunt în ego.

  

Am atins o stare numită răscumpărarea finală. Deja am realizat această revoluție în trecut, părăsind Babilonul 1500 de ani Î.Hr., până în anul 2014.

Întrebare: Unde este Avraam care a părăsit Babilonul cu studenții săi în această lume, astăzi?

Răspuns: Avraam suntem noi, grupul nostru care vrea să progreseze spre dăruire și spre revelarea Creatorului și care trage lumea întreagă în spatele lui. Misiunea acestui grup este numită Avraam.

Credeți că Avraam despre care ne vorbește Tora este numele unei persoane sau unei idei, al unei misiuni, școli sau mișcare? Îl imaginați pe Avraam ca un bătrânel cu un baston, un revoluționar care a vrut să schimbe lumea? Avraam este  numele unei înclinații, numele unei mișcări, o idee, o filozofie, o perspectivă, de aceea este numit părintele națiunii. Grație acestei cunoașteri, acestei abordări, acestei filozofii, oamenii pot organiza viața lor în mod diferit, nu conform dorințelor corpului fizic, ci în funcție de mintea lor care aspiră să iasă spre un spațiu mai larg. Noi suntem în el, dar trebuie să-l descoperim și să trăim în el.

Întrebare: De ce ar trebui să ne întoarcem spre oameni și să-i învățăm această ideologie?

Răspuns: Este imposibil să completăm corecția în alt mod. Avem nevoie să traversăm starea în care suntem noi toți acum în lumea noastră, de anti-iubire și anti-dăruire, spre iubire și dăruire. Dobândim vase, lipsuri, dorințe cu care putem descoperi mai târziu, o realitate diferită.

Întrebare: Cine a cerut această corecție? A fost constrângerea lui Avraam?

Răspuns: A fost pasiunea (dorința) Creatorului, El vrea corectarea noastră! Dorința Lui este de a face bine creaturilor Sale.

Din Lecția zilnică de Cabala, 11.04.2014, Discuție despre diseminare: Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

 

Cel născut azi nu este responsabil pentru ieri


Întrebare: O persoană trebuie să efectueze o muncă specifică, cu decepțiile sale, angoasele sale, sau pur și simplu să sufere?

Răspuns: În general, nu vă sfătuiesc să pătrundeți în aceste stări, trebuie să le trăiți cât mai ușor posibil, ca și cum nu ați simți nimic și nu v-ați aminti ce s-a întâmplat. În fiecare zi trebuie să fiți o nouă persoană.

Este spus că ”prostul stă cu mâinile încrucișate și își face griji”. Ce am făcut, de ce am făcut, oh-la-la! M-am înșelat, am făcut prostii! În primul rând, este stupid, deoarece asta reflectă lipsa de credință în cuvintele înțelepților, care au spus că totul este controlat de sus și Creatorul a stabilit în avans rezultatele acțiunilor voastre.

Așadar, urmăm un mod de comportament diferit și nu privim niciodată înapoi. Desigur, nu ajungem mereu să o facem deoarece, brusc, vin gândurile și începem să ne culpabilizăm pentru ce am făcut, pentru prejudiciul pe care am putut să-l aducem.

Aceste stări ne sunt date în mod special și ni se cere să ne ridicăm deasupra.

Tot ce trăim alunecă în trecut și totul este făcut de conducerea superioară. Nu sunteți autorizați să interveniți în acest domeniu, nici să credeți că puteați să schimbați ceva în trecut și să aveți rezultate diferite. Totul s-a întâmplat sută la sută cum trebuia să se întâmple, și vom descoperi la finalul corecției cât a fost de corect.

Aveți încredere în experiența mea, niciodată nu trebuie să credem că în trecut a existat ceva ce a depins de voi. Nimic nu a depins de voi! De aceea, în fiecare nou moment trebuie să deveniți o nouă persoană, ca și cum v-ați naște. Ce așteptați de la mine? Nu aveți nimic să mă întrebați, ca și cum ați fi un nou-născut.

Ești nou-născut – deci, începi să muncești din nou, judecând ”cine sunt și ce sunt – care este forța superioară căreia trebuie să-i semăn. Ah, bine – am un grup, este formidabil! Ce trebuie să fac cu ajutorul acestui grup? Să mă conectez la ei? Bine, de acord, o să fac asta. Și, de ce să fac asta, cum reușesc?”

Astfel, începi să discerni în fiecare secundă fără să știi nimic. Nu lăsa nimic să frâneze din trecut în spatele tău. De fapt, în fiecare moment un nou Reshimo se descoperă în tine deci, cum este posibil de a continua ceva? A fost deja făcut și este ca o hrană digerată – nu putem să începem din nou să o mâncăm. Trebuie să vrei să fii în întregime nou, ca un nou-născut.

Din Lecția asupra unui articol de Rabash, 14.04.2014

O tensiune critică în scopul deconectării

Atunci când dorințele pentru spiritualitate, pentru scopul creației, pentru Creator, apar în noi, înseamnă că un punct negru care face parte din Malchut, este trezit în noi. Dar, acest punct negru este înconjurat de dorința de primire, de ego, din toate părțile.

 

Dacă vom reuși să ridicăm punctul nostru în afara egoului, adică să fie deasupra egoului și egoul rămâne în totalitate jos, adică noi suntem atrași de Creator chiar dacă egoul ne trage în direcția opusă, atunci acest punct va fi deconectat de ego. Nu iau în considerare egoul meu în înclinația mea spre Creator. Aceasă deconectare este numită Tzimtzum (restricție).

Dacă conectăm toate punctele noastre, un mare punct negru se formează. El este negru pentru că resimte întunericul. El vrea să aspire la Creator, dar nu știe cum să o facă. Toate punctele noastre sunt deasupra, conectate unele cu altele, și marele nostru ego general rămâne jos, trăgându-ne în jos.

Dacă vom atinge o masă critică din aspirația noastră pentru Creator, în opoziție cu egoul, adică vom atinge o tensiune suficient de puternică atunci, sub influența Luminii Înconjurătoare, ne deconectăm de ego și îndeplinim Tzimtzum Aleph (prima restricție). Este ceea ce numim Exodul din Egipt, deconectarea de dorința noastră de primire.

Din Lecția zilnică de Cabala, 11.04.2014, Discuție despre diseminare: Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Ce este conectarea cu un prieten?

Întrebare: Ce este conectarea cu un prieten?

Răspuns: Este atunci când prietenul meu și cu mine suntem în afara dorințelor noastre, într-o conexiune comună care este numită vasul garanției mutuală. Dorința mea de a susține un prieten și dorința sa de a mă susține există și noi suntem deci, la mijloc între noi.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 08.04.2014, Scrierile lui Rabash

Lumea următoare pentru Faraon

Întrebare: Care este înţelesul interior al propoziţiei „şi ei au construit oraşe depozit?”

Răspuns: Dorinţa de a primi construieşte aceste oraşe şi astfel avansează spre un scop care este atractiv pentru ego. Am această lume, dar în ea şi în această viata vreau, de asemenea, să obţin şi lumea următoare. Mă aştept să mă ridic deasupra acestei vieţi şi să văd cele două lumi, să scap de toate problemele mele şi despre întrebarea legată de viată şi moarte.

Moartea este cea mai mare problemă pentru om. Omul are astăzi totul şi există în lume abundenţă. Dacă i-am da cuiva care a trăit acum 100 de ani ceea ce are un om mediu în ziua de azi, acesta nu ar putea să descrie imensa bucurie pe care ar experimenta-o.

Imaginează-ţi că trebuie să speli rufe în râu, să mănânci numai pâine şi ceapă, să bei apă murdară şi să trăieşti fără facilităţi cum ar fi apa şi electricitatea şi, de asemenea, să trăieşti doar jumătate sau chiar o treime din cât este media de viata în zilele noastre. Astăzi avem totul şi vedem disperarea şi pierderea interesului pentru viaţă, pe care o simt toţi oameni astăzi. Cum se poate asta?
Astăzi, omul nu mai îşi pune întrebări legate de viaţă însăşi şi cum să o gestioneze. În trecut, grija majoră a omului era pentru furnizarea hranei pentru el şi familia sa şi nu se gândea la faptul că s-ar putea să moară cândva.

Dar astăzi se gândeşte la asta şi se întreabă: „De ce trăiesc dacă în cele din urmă o să mor?” În acest caz, viaţă însăşi nu mai este aşa de importantă şi astfel apare o cerere în creştere pentru antidepresive şi droguri. Aceasta este o întrebare crucială pentru om, pentru că altfel, dacă am fi trăit etern, nu am fi avut nicio grijă.

Astfel, oamenii care vor să descopere secretul vieţii sunt atraşi către misticism. Secretul vieţii nu este parte a vieţii însăşi – nu este niciun secret în viaţă. Secretul este în moarte, când dispărem, când spiritul vieţii ne părăseşte. De aici apare întrebarea „Care este sensul vieţii mele?”. Întrebăm „Pentru ce trăiesc dacă până la urmă trebuie să ajung la un sfârşit?”

Omul vrea să găsească răspuns la această întrebare şi, dacă nu poate face asta, este gata să distrugă întreaga lume. Aşa că, atunci când oamenii ajung să studieze Cabala, sunt foarte fericiţi, gândindu-se că acum vor înţelege ce înseamnă viaţa şi moartea şi că vor vedea lumea următoarea cât timp încă trăiesc. Se grăbesc să obţină noi realizări.

Asta înseamnă că ego-ul, Faraonul, înghite tânjirea pentru Creator, numită Yasahr-El şi o foloseşte pentru el însuşi. Îi permite omului să avanseze în studiul înţelepciunii Cabala: să studieze mai mult şi să fie activ. Şi, cel mai important, este că omul îşi atinge scopul, descoperă lumea următoarea şi o aduce Faraonului. Asta spune Faraonul, egoul. Şi nu sunt toate studiile noastre pentru aceste scop?

Câteodată, tânjim mai mult pentru spiritualitate şi atunci Faraonul trage totul spre el. Atunci cădem şi ne ridicăm din nou. Contracţiile şi expansiunile alternează, aşa cum fac plămânii sau inima, ca o pompă sau ca fazele curentului alternativ. Orice proces dinamic şi orice mişcare trebuie să aibă două stări polare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/08/14, Shamati nr.86

Lucrul principal este viața după operație

Întrebare: Cum putem să ne obișnuim cu urcările și coborârile care iau forme diferite de fiecare dată, pentru ca noi să putem rezista la ”orice, dar nu părăsi calea”?

Răspuns: Dacă o persoană vine la lecții în fiecare zi, ia parte la diseminare și este conectată cu prietenii, atunci singurul lucru de care are nevoie este persistența.

Există stări în care o persoană este total detașată, ea pare să fie la lecție fizic, dar cu adevărat, ea nu este acolo. Chiar la muncă, ea merge într-un mod absent. Un obicei este foarte important: trebuie să investiți în diferite moduri pentru a reuși. Pentru o persoană care vrea cu adevărat să progreseze, este nevoie să se căsătorească cu cineva care împarte același interes cu privire la scop, care întărește legăturile sale cu grupul. Toate acestea îl întăresc, îl obligă și nu lasă animalul său să scape.

Lucrul principal este de a continua. Lumina Superioară ne organizează diferite stări și trebuie să fim răbdători și să așteptăm până ce toate aceste stări trec, accelerându-le cât de mult putem. Accelerarea acestor stări schimbă atitudinea noastră cu privire la ele, ceea ce înseamnă că eu văd deja stările pe care le traversez într-o lumină diferită, și mă apropii de ele ca fiind stări de dorit.

Îmi amintesc cum o dată, am alergat în sala de operație și m-am întins pe masa de operație pentru ca să fiu operat cât mai curând posibil, deoarece mă simțeam foarte rău după un accident de mașină în care am fost implicat. De obicei, pacientul este adus pe o targă și transportat pe masa de operație, dar eu m-am grăbit. Eram atât de nerăbdător să am această operație, deoarece aveam dificultăți de respirație, pentru că plămânii mei erau plini de sânge.

Noi trebuie să simțim dorința de a fugi spre siritualitate, atunci nu vom mai acorda atenție la ceea ce se întâmplă, pentru că viața după asta este mult mai importantă. Apoi, devenim spectatori privind criza prin care trecem dintr-o parte. Înțelegem coborârea în care suntem, o măsurăm, o studiem, o examinăm. Puțin câte puțin, vom începe să ne raportăm la dorința noastră de primire ca un loc de muncă, deoarece vom decide ce să facem cu el.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 09.04.2014, Shamati 54

La limita deconectării

Întrebare: Când simte o persoană că Faraon trage rezultatul muncii sale?

Răspuns: După multe urcări și coborâri alternative, o persoană formează o anumită atitudine față de ele. Ea este în constantă evoluție și ameliorare și în final, începe să aprecieze urcările și coborârile, nu în ceea ce privește ascensiunile și coborârile stării de spirit, dar în raport cu puritatea dorinței sale arzătoare pentru scop.

Astfel, chiar dacă ea se găsește într-o coborâre, nu o examinează în funcție de starea sa de spirit, ci în funcție de cât timp poate rămâne conectată la Creator în timpul coborârii și nu este separată de El. Există astfel de stări în timpul unei coborâri, când persoana vede că nu poate păstra obiectivul. Totuși, ea încearcă să se alăture obiectivului, dar nu ajunge să o facă; cu alte cuvinte, nu este vorba de o deconectare totală.

De fapt, este vorba despre locul în care ea descoperă Faraonul și simte forța interioară care aparține a ceva din nimic, care o trage de picioare în jos, în mlaștină. Faraon se revelează în îmbinarea dintre o stare și o altă stare, dar nu este tocmai o coborâre.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 08.04.2014, Shamati 86