Un alt punct de adeziune
Realitatea este nemișcată: Creatorul este bun și binevoitor, iar lumea Ein Sof (Infinitului) este inamovibilă. Eu, HaVaYaH, nu m-am schimbat; Lumina Superioară se găsește în absolută nemișcare și totul depinde doar de vase, de dorințele noastre. Prin urmare, nu ar trebui să așteptăm vreo schimbare în viața noastră.
O asemenea abordare este relevantă doar pentru populație în general, aceea care se află sub dominația timpului. Dar acei oameni diferiți, care simt nevoia să reveleze singuri forța bună și binevoitoare, faptul că El este bun și binevoitor atât față de cel bun cât și față de cel rău și că El este nemișcat și etern, primesc șansa de a descoperi toate acestea nu ”la timpul său”, nu în cursul natural de evoluție a umanității, ci independent de acesta, prin ”grăbirea timpului”.
Se spune că ”Israelul este peste stele și zodiac, prin sanctificarea (grăbirea) timpului”. Israel se referă la o persoană care tânjește după Yashar – El (direct la Creator), după revelația Sa și este invitat de pe acum, să descopere sfârșitul fix și etern al corecției, care există deja.
Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să se ridice mai presus de întreruperile care îl leagă de timp, peste toate stările care sunt revelate în înlănțuirea Reshimot (genelor spirituale), pentru a le ridica, a le ”sfinți” și a le transfera, pe toate, către întreg. Omul ar trebui să vadă, fiecare stare coruptă care îi este revelată, ca pe o oportunitate de a munci pentru a o transforma într-una perfectă, în care nu există nimeni altcineva în afară de El, cel bun și binevoitor, unde fiecare persoană există într-un grup compact, în conexiune, în garanție reciprocă și în unitate.
A ne imagina această realitate și a trăi în concordanță cu această viziune se cheamă lucrul în ”credință mai presus de rațiune”. În aceasta constă întreaga noastră muncă spirituală. Din acest motiv ni s-au dat studiul, grupul și cărțile, pentru a ne corecta percepția cu ajutorul lor și a vedea adevărata lume, din locul lumii fictive, care, în mod intenționat, ni se pare reală, tocmai pentru a avea șansa să facem efortul de a construi adevărul din mijlocul acestei minciuni.
Dacă acceptăm această misiune și construim întreaga realitate din fiecare stare, înseamnă că urmăm linia dreaptă către scop, nimit ”adeziune”. Fiecare nouă problemă ne determină să tânjim după adeziunea cu Creatorul, într-un punct, apoi într-altul. Iar toate aceste puncte, se conectează într-o linie dreaptă, care conduce la corectarea noastră finală.
Așadar, nu ar trebui să ne bazăm pe timp și să așteptăm schimbările. Fiecare moment este o oportunitate pentru ca noi să adăugăm la imaginea generală și astfel, să avansăm.
Din pregatire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/14/13
Criza globală lasă fără loc de muncă tot mai mulți oameni. Aceasta se petrece nu doar din considerente economice. Consecințele supra-consumului devin evidente: Câte produse noi mai pot oare apărea pe piață? Cât de multe produse avem nevoie să mai cumpărăm? Totul are un sfârșit, inclusiv consumerismul. Dorințele se schimbă și oamenii nu mai vor să facă acest lucru.
În măsura în care avansează, o persoană începe să simtă că tot ceea ce este spiritual este în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară în natură, la nivel mineral, vegetal şi animal, la om. Asta reprezintă lumea, zona pe care trebuie să învăţăm a o trata cu grijă şi dragoste ca o mare comoară, astfel încât lumea, care este în afara corpului nostru, să devină foarte importantă pentru noi. Sentimentul de existenţă în corpul fiziologic se produce doar în imaginaţia noastră, printr-o combinaţie de forţe care acţionează asupra noastră. De aceea, noi simţim ca şi cum trăim în corpul material şi, dacă o persoană are aspiraţia de a trăi în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară, aceasta este deja nevoia de a simţi sufletul.
Succesul unei persoane depinde de mediul în care este în măsura să se organizeze pentru sine. În acest sens, ea începe, puţin câte puţin, să schimbe conceptul său: ziua şi noaptea sunt lumină şi întuneric. Ea începe acum să vadă că, ceea ce considera a fi lumină – succesul său în raport cu ceilalti, umplerea dorinţelor egoiste pentru stima de sine – azi îi par ca un întuneric total, o stare teribilă din care trebuie să scape, pentru a se gândi să dăruiască celorlalţi, pentru a se gândi la succesul prietenului său, la dăruirea asupra Creatorului.
Domnul a vorbit lui Moise, spunând: „Am auzit plângerile copiilor lui Israel. Vorbește cu ei, spunându-le „În după-amiază veți mânca carne, iar dimineața veți fi saturați cu pâine, și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ‘” (Tora, Exodul, „BeShalach”, 16:11-16:12)
Noi trecem in mod constant prin stări opuse, deoarece practic există o dorință de a primi, cu toată atitudinea egoistă, înțelegerea și senzația. Dorința Creatorului, cu toate acestea, este o dorință de a dărui si este opusă dorinței noastre.
Întrebare
Întrebare
Întrebare
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription