Munca spirituala este diferita de munca pe care o facem in aceasta lume. Aceasta lume este o lume a actiunilor. Eu fac o anumita actiune cu scopul de a obtine un anumit rezultat. Exista un gand, exista un tel, un plan si in concordanta eu incep sa muncesc pentru indeplinirea actiunii cu scopul de a-mi atinge telul – astfel eu desfasor intregul proces.

Dar in munca spirituala avem un alt partener cheie care face munca. Noi doar creem munca pentru El. El munceste si face toata actiunea, planul este al Lui si El face totul. Noi suntem doar responsabili pentru faptul ca putem sa-L activam.

Seful aici este Creatorul, El are propriul Lui plan si toate materialele si puterea de a-l indeplini, tot ce este nevoie. Totul are loc conform  unui plan predeterminat, dar numai daca noi il grabim.

Este ca si cum un antreprenor lenes care s-a angajat sa ne construiasca o casa, dar noi trebuie mereu sa venim la el sa vedem daca a facut ceva. Atat timp cat ii ceri, el face, in momentul in care te opresti sa ceri si el se opreste imediat. Noi alimentam aceasta masina si abia dupa aceea ea incepe sa lucreze.

Este foarte greu pentru noi  sa ingeram asta, sa intelegem si sa o simtim pentru ca noi nu-l simtim pe cel care face munca si credem ca trebuie sa facem totul noi! Mai mult, aceasta munca este facuta asupra noastra, asa incat noi nu percem in realitate ce se intampla.

Daca as putea sa-L vad pe Creator si sa inteleg ca totul depinde de El, atunci cu siguranta _I-as cere constant Lui, L-as ruga, L-as indemna. Problema este ca eu nu-L simt! Asta este esenta ascunderii Creatorului, asa incat eu nu simt ca sunt in manile Lui, si prin urmare nu-I cer nimic sa faca.

Eu nu simt ca sunt dependent de El si cred ca totul imi sta in putere. Aceasta ascundere a creat o putere egoista in mine, o carapace, prin crearea sentimentului meu ca eu insumi voi conduce. Faraonul din mine zice: „Cine este Domnul ca sa trebuiasca sa-L ascult? Fa singur totul! ”

Acesta este punctul in care dominatia egoului este revelata; acesta este locul unde „carapacea”si „Sfantenia” se ciocnesc in mine.

„Eu conduc!” inseamna a face totul prin puterile mele si nu Creatorul. Eu prefer sa fac totul singur, eu insumi, in loc sa-I cer Lui sa faca ceva. Dar noi stim ca munca noastra este de a face o cerere. Asta este tot ce avem nevoie. Apoi totul se petrece de la sine.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 25.04.12, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Lumea inconjuratoare este in calm absolut, totul umplut cu Lumina Superioara. Noi trebuie sa ne corectam simturile, organul nostru deperceptie. Nu exista nimic in afara de El. Ce altceva doriti? El este aici – in fata voastra, in jurul vostru, in voi.

Inlaturati „Eu” si veti incepe sa simtiti ce fel de lume este in jurul nostru, sub forma Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif) si ce fel de lume se afla in noi, sub forma Luminii Interioare (Ohr Pnimi). Doar indepartati separarea si totul va fi bine.

Separarea este anulata prin restrictie si prin ecran. La inceput este anulat egoismul si Lumina patrude in voi libera. Aceasta stare este numita  „Ibur” (conceptie), stadiul in care suntem in interiorul pantecului mamei, cand voi sunteti complet inconjurati de lumina si existati in sanul Mamei Natura, Creatorul.

Apoi incepeti sa cresteti ca un embrion in interiorul mamei voastre, va nasteti si apoi va dezvoltati. Cand incepeti sa convertiti egoismul vostru in daruire, in asemanarea cu Creatorul, ceva ce exista independent, in asemanarea cu Lumina, emana din voi. Voi nu mai obstructionati Lumina ce trece prin voi ci o amplificati.

Doar din cadrul initial „Nu exista nimeni in afara de El” noi continuam sa ne acordam pe noi insine la faptul ca lumea este plina de bine absolut. Daca nu simt asta in inima, in dorinte si nu inteleg asta pe deplin cu mintea, eu nu sunt corectat. In consecinta, aflu in ce masura nu sunt corectat.

Aceste stadii sunt tipic intermediare si necesita dezvoltare ulterioara. Asta are loc in grup. Cand fac un efort si in mod explicit stabilesc relatii armonioase cu prietenii, imediat dupa aceea vad cat de tare nu vreau asta!   Egoismul meu se manifesta instant, impingandu-ma departe de prieteni. Asta se petrece in mod natural. Iar eu imi dau seama ca sunt un pacatos si inca unul serios. Atunci am oportunitatea sa intreprind corectia necesara. Asta este un nou punct de start si urmatorul punct de referinta.

Primul punct de referinta este „Nu exista nimeni in afara de El”.

Al doilea punct de referinta este sa vezi focusat prin asta ca printr-un telescop ca toate sunt absolut bune.

Al treilea punct de referinta este grupul, prin care trebuie sa vad fiecare lucru, cu scopul de a intelege clar daca sunt un pacatos sau un om drept.

Nu exista stari intre cele doua. Ar trebui sa le evitam. Asta este impacarea care ne va conduce spre nicaieri. Doar pierdem vremea!.

din „Congresul de la Vilnius”25.03.2012, Lectia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există mulţi oameni care sunt obişnuiţi să studieze virtual. Cum le putem explica, sau cum le putem da gustul senzaţiei congresului, astfel încât să vină acolo?

Răspuns: Mai întâi, oricine poate veni, trebuie neapărat să o facă. Dacă unei persoane i se dă o asemenea oportunitate şi nu o foloseşte, îi dăunează deoarece este ca şi cum ar da la o parte o oportunitate de a se conecta. Şi nu ar trebui să se convingă singur că va fi mai bine pentru el să stea acasă sau cu grupul său. Dacă poate, să vină la congres, chiar dacă este singurul din întregul grup, grup care stă în spate şi participă la congresul oglindă, totuşi, oricine poate ar trebui să vină.

În al doilea rând, este necesar să creăm anumite condiţii, aşa cum am făcut întrecut, în timpul congresului din deşertul Arava şi la congresul European din  Vilnius, adică să ţinem congrese oglindă mari.

Pe lângă asta, vom transmite din Bogota, Santiago şi alte oraşe. Vor fi lecturi pentru 99%. Deci vom fi în legătură oricum, iar voi veţi simţii această conexiune.

Întrebare: Cât de avansat trebuie să fiu ca să vin la congres?

Răspuns: Absolut deloc. Trebuie pur şi simplu să îţi doreşti să fii acolo, iar apoi – eşti invitat.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este o convenţie pentru tine?

Răspuns: Pentru mine este o muncă disperată, serioasă, tensiune şi o mare bucurie – toate împreună. Asta pentru că în fiecare secundă văd cum această uriaşă dorinţă generală fierbe în „cazan”. Iar această dorinţă lucrează, chiar dacă oamenii nu realizează încă şi atinge punctul de fierbere înăuntru. Simt asta şi totul mă umple şi îmi dă putere.

Imaginează-ţi, după un congres, părul meu devine mai negru. Adică, există acolo un aflux de energie, iar asta activează toate sursele vieţii. Deci, vino la reîntinerire.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Vă rog să îmi răspundeţi: Spunerea rugăciunii (Shema şi Shema Yisrael) şi punerea unei Tefillin te face să primeşti lumina mai rapid? Dacă nu, vă rog să explicaţi de ce fac aşa tradiţiile Evreieşti?

Răspuns: Nu. Asta pentru că aceste „tradiţii” sunt comportamente din lumea noastră care sunt identice cu coreţia înaltă pe care trebuie să o facă toată lumea în cele 613 dorinţe, aţintindu-le către „iubeşte-ţi aproapele”.

Întrebare: De secole, Cabalişii şi-au îndeplinit cu vigilenţă toate tradiţiile şi obiceiurile poporului lor. Ei au accentuat importanţa activităţilor lor fizice şi spirituale.  Baal Hasulam şi Rabash nu au făcut excepţie. De ce nu acordăm importanţă spirituală activităţilor fizice?

Dacă acţiunile fizice nu sunt aşa de importante, atunci de ce au fost minţiţi Evreii atâţia ani? De ce nu poate fi explicat totul simplu, astfel încât oamenii să nu îşi piardă timpul şi să spere în van?

Răspuns: A venit timpul să facem asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Religie | Add Comment/Ask Question→

 

Nevoia pentru fiecare prieten este o necesitate foarte neplăcută. Împărţim tot timpul oamenii: Aceştia sunt mai plăcuţi, aceştia mai puţin plăcuţi; îi putem înţelege mai bine pe aceştia, mai puţin pe ceilalţi, etc. Diferenţiem în mod constant societatea care ne înconjoară, iar asta este foarte rău.

Conceptul „Nu există nimeni în afară de El” înseamnă că tratezi pe toată lumea în mod egal. Este foarte greu! Aici trebuie să monitorizăm constant egoismul nostru, care pune întodeauna pe toată lumea la locul ei: Acesta este mai aproape, acela mai departe, trece pe lângă asta, îi zâmbesc celuilalt, îl salut pe acesta, etc. Astfel, ne poziţionăm întotdeauna relativ la alţii pentru că acestea sunt sentimente animalice.

Dar toate punctele din inimă sunt exact la fel. De aceea, principalul lucru este tratamentul egal şi împărţirea în nivele a proprietăţilor noastre pământeşti, naturale, pentru a le îndepărta şi a nu le vedea deloc.

În munca spirituală, nu există plăcut şi neplăcut, aproape sau departe; nu există cineva pe care să îl înţelegi sau nu. Mă refer la munca spirituală, nu la acţiunile de diseminarea sau munca zilnică la nivel fizic. În grup, cineva nu poate fi mai mult sau mai puţin: Toată lumea este egală, altfel ei nu sunt prieteni.

Astfel, îndepărtând semnele pământeşti animale şi plasând toate punctele în inimă pe acelaşi nivel, muncind constant astfel încât să fie egale, echivalente mie, mai mari sau mai mici decât mine dar egale ca importanţă, mă construiesc în aşa fel încât să nu văd corpurile prietenilor. Acest lucru este foarte important şi extrem de dificil, pentru că egoismul creşte constant, concentrându-se pe cineva şi ignorând pe altcineva, etc.

Sunt duzini de oamenii pe care nu îi observ. Şi sunt oameni care ne atrag. Asta trebuie curăţat, şters. Toată lumea este egală. Sufletul este unul şi nu există diferenţe pe tărâmul spiritual, Lumina superioară împarte totul.

De aceea grupul este un loc de antrenament, ca un laborator, aţintit la scopul care este necesar pentru alinierea cuiva conform cu scopul, în toate aspectele. O singură persoană nu poate obţine asta. Îi trebuie reperele, prin care să se uite şi să alinieze axele pentru a atinge ţinta cu acurateţe.

Aceasta este una dintre cele mai importante axe. O persoană îndepărtează tot ce este pământesc şi vede numai punctul care arde în prietenul său şi care este îndreptat spre scop. Îl apreciază numai pentru asta, numai în asta îi este prieten, vrea să fie egal în asta cu el, vrea să se unească numai în asta. Tot restul, ce este pământesc, va muri oricum, se va corecta într-un fel, nu contează, cel mai important este punctul.

De fapt, mama îşi iubeşte copilul neţinând cont de caracterul lui, de proprietăţi, etc.; este aşa de la natură, ce poţi face? Îl iubeşte pentru are punctul ei. Desigur, aceasta este iubire egoistă animală. Iar iniţial, trebuie să fie ca animalul egoist din noi, pentru că toate vin de la un singur suflet.

Iar apoi vom vedea cum toată lumea „dă naştere” la fiecare în lumea spirituală. Dacă suntem egali, atunci fiecare dintre noi este mai mare sau mai mic dectâ altul. AHP-ul nostru se combină cu Glagalta ve Eynaim al prietenilor, iar AHP–urile lor sunt incluse în mine şi îmi dau naştere mie. Lucrând în acest fel, întregul sistem devine integral. Devin inclus în cineva; el devine inclus în mine şi astfel toată lumea în toată lumea: toate miliardele de particule.
De aceea, trebuie să înţelegem că astfel suntem taţi/mame şi copiii lor pentru toată lumea. Incluziunea reciprocă a Galgalta ve Eynaim în AHP într-o sferă crează această picătură integrală.

Sunt multe setări. Există, în general, puţine dintre ele, dar le interpretăm în acest fel pentru că este foarte dificil să ne împotrivim adevărului; trebuie să îl împărţim în componente, suma cărora ne va da exact vederea către ţintă, către unitate. În proprietăţile noastre, această unitate este compusă din tot felul de căi către ea. Împreună, ele ne ajută să acţionăm: prin suferinţă din spate, prin străduinţă din faţă, cu entuziasm pentru scop, văzându-ne mai mari sau mai mici decât alţii, etc.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius 3/25/2012

Filed under: Congrese, Munca in grup, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

 

În timpul Plăgilor din Egipt, Creatorul i-a spus lui Moise, „Du-te la Faraon, pentru că i-am îngreunat inima lui şi servitorilor lui, astfel ca să arat aceste semne ale mele printre ei” (Exod 10:1). Datorită loviturilor pe care le primeşte egoismul nostru, Cretorul creşte între noi. Creşte cu aceste „indicaţii”, aceste semne, atunci când descoperim în dorinţa noastră egoistă cât de dependentă, controlată şi neajutorată este. Totuşi, ea ne conduce, dar de fapt, este proastă. Slăbiciune ei morală şi fizică ne este expusă.

Odată, egoismul ne-a împins înainte ajutându-ne să ne construim o viaţă. Dar în final, a reieşit că folosind-ul, primim rezultate negative, care se observă clar. Şi chiar dacă masele nu vor să ştie nimic, trebuie să ne uităm doar la rădăcinile umanităţii şi să vedem că se distruge cu adevărat şi ea şi natura.

Dacă am observa o asemenea dezvoltare a evenimentelor pe altă planetă, am concluziona că locuitorii ei sunt fiinţe sensibile. Ar părea că ceva greşit le-a luat minţile şi că au început să îşi taie rădăcina pe care stau, să blocheze canalul care îi hrăneşte.

Vor mai trece douăzeci sau treizeci de ani şi umanitate va fi lăsată fără nimic. Am creat o lume teribilă, o piramidă a unui câştig fără sfârşit care generează profit prin adăugarea de noi şi noi oameni. Odată ce această creştere se termină, totul se prăbuşeşte. Totuşi, cât timp buzunarul este încă plin, omul continuă să joace.

Întreaga economie a lumii este construită de americani pe principiul piramidei, pe îmbogăţirea vârfului datorită creşterii producţiei şi consumului. Dar aici apare prăbuşirea: Nu mai avem unde să creştem şi astfel nimic nu se poate întâmpla decât colapsul piramidei. Societatea de consum bazată pe puterea de cumpărare a ajuns la sfârşit. Nu mai este loc pentru externalizarea producţiei, nu mai este nimeni care să fie implicat; Pământul este rotund şi nu aşa de mare. Este interesant cum apar paralele între piramida noastră şi vechiul Egipt, ţara piramidelor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

În zilele noastre, grupul nu se poate închide în el; nu poate evita să aducă metoda către mase. Nu ar mai fi un grup şi nu ar mai fi înţelepciunea Cabala.

Izolarea nu mai poate fi luată în considerare; altfel, pur şi simplu nu am supravieţui. Din contra, în fiecare zi, lumea cere din ce în ce mai mult de la noi.

Începe să înţeleagă de ce depinde un viitor bun, cum să scape de criză sau să o îndulcească un pic. Până acum există studii dar deja devine clar că trebuie luată  o nouă direcţie pentru a avansarea omuluil şi aceasta nu este ştiinţa sau tehnologia.

Principalul lucru este lumea interioară a oamenilor şi conexiunea reciprocă dintre ei. În timp ce umanitatea înţelege asta, descoperă şi neputinţa ei.

La fel şi noi, investim un mare efort pe calea spirituală şi nu vedem rezultatele. Între timp, nu avem altă şansă. Trebuie să ne schimbăm noi înşine.

Experţi externi înţeleg şi ei asta, dar apare o întrebare, „ Cum o putem rezolva?” Chiar dacă acceptăm cu mare greutate gândul că Lumina care Reformează este singurul lucru.

Câteodată, o persoană înţelege numai după zece ani că tocmai Lumina trebuie să o plasăm prima. Reiese că eforturile mele trebuie să fie direcţionate pentru a trezi Lumina iar ea va executa sarcina.

Într-adevăr, lumea de azi este într-o stare similară în care mulţi caută. Caută mijloace prin care este posibil să se schimbe o persoană. În final, vor vedea că numai prin educaţia integrală pe care noi, mişcarea Arvut (Garanţie Reciprocă), o recomandăm.

Lumea va descoperi asta. Nu au altă şansă. Apoi, lumea va avea cu adevărat nevoie de noi. Între timp, trebuie să diseminăm această cunoaştere şi acest sistem către oameni cât de mult posibil, astfel încât să le fie mai uşor şi să accelerăm timpul.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

De ce nu a fost suficient pentru noi să primim o pagină de text de la învăţători, de la Cabalişti, de la marii înţelepţi, care au descoperit întregul sistem superior şi forţa superioară care să ne conecteze la aceştia? În loc de asta, aceştia au scris multe articole care descriu diferite stări, sărbători şi în general toate nivelele obţinerii Creatorului. De fapt, nu există nimic altceva decât realizarea forţei superioare prin studierea schimbărilor care au loc în sistemul superior.

Cabalişţii au descris toate aceste stări pentru ca trebuie să atragem Lumina Reformatoare prin orice mijloc posibil, în fiecare direcţie, în toate nivelele, cu toate că încă nu suntem acolo.

Astăzi, vorbim despre aceste stări în timpul în care ele se potrivesc ramurilor corporale, timpului special care este conectat cu Paştele: Citim despre exodul din exilul din Egipt şi despre sacrificiul de Paşte, care înseamnă cum să te apropii (aceaşi rădăcină ebraică korban şi karov) şi cum să treci Machsom-ul (bariera). Iar asta o facem împreună în grup, lucru care simbolizează întreaga esenţă a exodului din Egitp, al tranziţiei de la separare la conexiune.

Simţim separea ca fiind sclava dorinţei noastre de a primi, ca separarea şi spargere. Conexiunea pare ca libertate, mântuirea, miracolul dorit! Dacă citim articolele cu această intenţie şi vrem să atragem Lumina care Reformează, aceasta va veni.

Din partea a doua a Lecţiei zilnlice de Cabala 4/22/12, Zohar pentru toţi

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Lumea este imaginea, holograma pe care Creatorul ne-o arată azi, în care ne aflăm şi noi. Suntem implicaţi în această iluzie şi ea este reflexia calităţilor noastre interioare.

Uitându-mă la lume, văd reflexia mea şi pot spune din ce calităţi interioare sunt făcut. Îmi place de această persoană, iar de celaltă mai puţin; asta este aşa, cealaltă aşa, etc. Deci, toate aceste calităţi sunt în mine. Fiecare dintre calităţile mele mici, îmi desenează o anumită imagine: fiecare dintre noi, tot ce există în lume, în natura minerală, vegetală şi animală.

De aceea, dacă văd ceva negativ în jurul meu, văd o deficienţă în mine; altfel, aş vedea numai Lumina superioară absolută.

Desigur, suntem foarte departe de acest nivel. Dar ne putem apropia de această stare şi o putem revela numai dacă suntem serioşi angajaţi în apreciarea proprie a ceea ce vedem.

De aceea, este spus că lumea a fost creată numai pentru drepţi absoluţi sau păcătoşi absoluţi. Atunci când o persoană admite că este păcătoasă, înţelege că este opusă Creatoului. Atunci când vede şi justifică totul – numai dacă nu se minte şi chiar vede lumea plină de bine, perfecţiune – atunci este direcţionat către Creator şi se numeşte „drept absolut”. Dacă are aprecieri mixte, o viziune mixtă asupra lumii, atunci starea sa nu este pe deplin conştientă. Îi lipseşte realizarea răului şi ar trebui să continuie să lucreze asupra lui însuşi.

Reiese din asta că totul depinde de claritatea percepţiei noastre: dacă mă simt bine în lume, sau mă simt rău.

Apropo, am auzit de la mulţi dintre prietenii noştrii, că au aşteptat ceva măreţ de lacongres. Au crezt că acum le vor „creşte aripi”.

Adică, oameni care studiază de câţiva ani nu înţeleg încă esenţa corecţiei noastre. Şi este natural ca ei să nu o înţeleagă! În niciun caz nu râd de ei sau îi învinovăţesc. Ştiu prin ce am trecut şi eu şi cât de greu a fost, foarte dificil! Oamenii nu realizează că trebuie să îşi corecteze, oricât de paradoxal ar suna, atitudinea lor către lume.

Din Congresul de la Vilinius 3/25/2012, lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→