Întrebare: Cât de multă ură trebuie să se reveleze între prieteni, astfel încât să se ajungă la o rugă reală pentru corectare?

Răspuns: Prima Reshimo (genă informațională) a spargerii care mă separă de ceilalți trebuie să răsară complet în mine. Apare într-o asemenea măsură încât nu doar că îi disprețuies și îi ignor dar, de fapt, vreau ca ei să sufere, mă separ de toți și mă gândesc că este mai bine să fiu pe cont propriu, să studiez acasa și să nu am nicio conexiune cu ceilalți.

Oamenii chiar îndrăznesc să îmi ceară lecții private. O persoană nu înțelege că întreaca actualizare a metodei spirituale se petrece în grup. Și, după această bătălie interioară și respingere, deziluzie și disperare, în timp, o persoană începe deodată să vadă conexiuna sa interioară cu prietenii. Este ca și cum ar înceta să mai observe corpurile lor corporale și fețle lor. Începe să intre în ei intern și să simtă dorințele lor interioare pentru spiritualitate, chiar cele pe care ei nu le simt. Dar ea este practic capabilă să le atingă sufletele.

Și așa poate spune cineva că a ajuns aproape de unificarea cu prietenii. Dar, în acest punct, descoperă cât de incapabilă este să se unească cu ei și că are nevoie de ajutorul forței superioare. Dorește să găsească această forță înăuntrul acestei uniuni, astfel încât să se conecteze și astfel obține realizarea. Este o muncă pas cu pas a realizării sinelui, a stărilor din ce în ce mai adânci.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am început să lucrăm unul cu celălalt şi toată lumea vrea să îi simtă pe ceilalţi aproape, conectaţi. Începi să te analizezi şi să te examinezi: Cât de mult poţi continua în acest fel? Poţi să continui să te gândeşti la ceilalţi pentru un timp? Un minunt? Două minute? Sau chiar cinci sau zece minute? Este deja chiar mult. De obicei, se sfârşeşte într-o secundă.

Şi este bine. Se numeşte garanţie. Toată lumea uită aproape instantaneu că trebuie să se unească cu ceilalţi şi să îi vadă ca măreţi, iar asta este o oportunitae de a ne aduce imediat aminte să o facem din nou.

Dacă, în gândurile noastre, suntem îngrijoraţi de toată lumea, dorind ca nimeni să nu uite, ne vom aminti într-adevăr. O persoană va simţii cum ceilalţi o presează cu gândurile. Dorinţele din inimile altora va afecta pe fiecare.

Baal HaSulam a scris un articol foarte special, profund, despre garanţia reciprocă. De fapt, este condiţia pentru primirea Torei, Luminii. Sprijinim pe toată lumea astfel încât nimeni să nu uite de unitate, care nu este dans şi îmbrăţişare ci, mai degrabă, unitatea interioară a inimilor. Dacă avem grijă unul de altul, în mod cert nu vom uita de asta, aducând-o constant în gândurile noastre. De aceea, vom realiza un muncă mare.

În fiecare secundă, toată lumea continuă să uite şi să îşi amintească din nou şi din nou. Împreună vom completa multe acţiuni, intrând în această conexiune şi ieşind afară din ea, din nou, pentru a intra iarăşi în ea. Şi de fiecare dată, făcând asta, ne actualizăm Reshimot (înregistrări spirituale) care au rămas în noi după spargerea sufletelor.

La final, după câteva asemenea acţiuni ajungem la Lumină. Este scris: Tora va merge mai departe de Zion. În alte cuvinte, o primim mulţumită acestor îndepărtări (Yetziot) de sine, de fiecare dată rezistându-le şi grăbindu-le înapoi.

Deci, haideţi să ne gândim la unitate, la faptul ca nimeni să nu îşi abandoneze gândurile, la faptul că fiecare de aici este un individ unic, magnific. A fost ales de către Creator; deci, îi onorez partea lui superioară, partea Creatorului din el. De aceea, în timp ce ne asistăm unul pe celălalt din interior, ne aranjăm gradual într-un Kli comun (vas), un singur suflet.

Când acest Kli, compus in părţi multiple, se uneşte într-o măsură minim necesară, vom simţii imediat în el prezenţa Creatorului, Lumina Superioară. Să sperăm că vom obţine această stare azi sau mâine sau, cel târziu, poimâine.

De fapt, ea apare atunci când te aştepţi cel mai puţin şi chiar înainte cu o secundă de a se întâmpla, o persoană nu o vede venind. Se poate întâmpla, într-adevăr, după eforturile pe care tocmai le-am descris.

Din lecţia 1 de la Conventia de la Arava Desert 12/30/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toti gandesc ca intreprindere se refera la munca pe care o facem in timpul zilei, in timp ce munca in grup contine studiul nostru comun. Totusi, asta este incorect. Intreprinderea (fabrica) este tot ceea ce apartine distribuirii materialelor noastre, media, pregatirii pentru diferitele evenimente si alte lucrari materiale si fizice. Daca pregatim mancarea pentru masa de Sambata acum, aceasta apartine intreprinderii. Exista unbucatar sef, omul responsabil si muncitorii care executa totul si nu conteaza daca sunt voluntari sau muncitori platiti.

Pe de alta parte, grupul este o unificare ideilor, in care fiecare persoana isi anuleaza egoismul si este dispus sa se uneasca cu ceilalti pentru a obtine o stare spirituala. Este diferit fata de modul in care ne unim pentru a publica un ziar, un website, un Program TV, si asa mai departe. Toate aceste actiuni sunt actiuni ale grupului, dar pentru a produce rezultatul dorit toti trebuie sa fie dispusi sa se uneasca intr-o piramida unde exista un sef si un subordonat, ca intr-o intreprindere. Trebuie sa facem asta pentru a distribui un produs.

Nu conteaza daca oamenii primesc un salariu sau nu, la ce ora muncesc si daca ei pregatesc o masa la centru sau fac un program TV. Chiar daca initial am luat o decizie voluntara de unire pe baze egale, daca esti sef imi dai mie ordine si eu ca subordonat sunt obligat sa le execut.

Cu alte cuvinte, cand ne apropiem de o sarcina, facem un angajament voluntar conform cu abilitatile noastre si facem, de asemenea, un angajament de a urma ordine, da a fi disciplinat si supus ierarhiei. Astfel, in interior suntem toti egali; suntem un grup in forma unui cer. Dar in exterior avem relatii de manager si angajat, in forma unei piramide. Oricum, toti se unesc ca unul.

Unificarea in intreprindere este atunci cand ne unim pentru a realiza conexiunea prietenilor in cadrul intreprinderii. Mentinem ierarhia pentru ca dorim sa mentinem unificarea noastra. Dorinta de a fi in grup ma obliga sa urmez ierarhia si imi aplec capul si ascult persoana care este numita ca manager al meu.

Sa presupunem ca astazi am fost trimis la munca in bucatarie si ma ingrijesc de ce mi-a spus liderul echipei. Cu toate ca poate sunt mai destept sau mai destoinic ca el, prietenii au decis ca trebuie sa muncim conform unui program de responsabilitate. Vin la munca si acolo nu sunt prieteni. Trebuie sa ma inspir sa lucrez prin primirea de combustibil de la grup, dar trebuie sa lucrez intr-un fel care este conform pentru o intreprindere.

Chiar daca o persoana poate sa vina la centrul nostru doar pentru cateva ore pe zi dupa slujba sa zilnica, pe durata acestor ore el devine un muncitor in intreprindere, la fel ca si cum ar fi platit pentru munca. Asta pentru ca el vine acolo pentru a primi fie avansare spirituala, fie – materiala. El primeste implinire si nu conteaza sub ce forma! Totusi, pentru anumite motive, oamenii separa un lucru de altul si sunt surprinsi cand cineva cere ceva de la ei. Oamenii se gandesc, Nu suntem prieteni in grup? Nu! Suntem lucratori ai frontului spiritual! Lucram pentru Creator.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Atunci cand ne unim dorintele pentru a dezvalui Zohar-ul, fiecare persoana contribuie cu propriile sale deficiente, cu propria lucrare a mintii si a inimii sale si cu incercarile sale de a se agata de cuvinte, pentru a atinge obiectivul prin ele. Fiecare persoana are ideile sale despre ce inseamna spiritualitatea si cum sunt conectate in interiorul sau toate calitatile despre care citim, cum ar fi Aaron, taurul, multimea amestecata, Moise si altele.

Fiecare persoana isi imagineaza aceste notiuni din radacina sufletului sau, vazandu-le in diverse forme distorsionate. Dar e in regula ca sunt distorsionate, pentru ca „Avantajul Luminii este dezvaluit din intuneric”. Fiecare persoana contribuie cu propria lui conceptie gresita la marea dorinta comuna, confuza.

Astfel, obtinem o mare minge amestecata, ca un ghem format din ceva neclar si necunoscut. E compus din toate dezamagirile, deficientele si dorintele, dar acestea se unesc toate, in acest ghem, pentru ca, prin cautarea noastra, noi dorim sa atingem unitatea si sa dezvaluim pe Creator inauntrul nostru. Ca urmare, inaltam o rugaciune (MAN), care este suma tuturor indoielilor, confuziei si impresiilor pe care le simtim atunci cand studiem Zohar-ul, in timp ce Zohar-ul este unul pentru noi toti.

Noi dorim sa ne unim laolalta toate aspiratiile, ceea ce inseamna ca ne aflam inaintea Muntelui Sinai (Muntele Urii). Insa nu intelegem ce se intampla. Ca urmare, in timp ce Moise se urca pe munte, noi construim un Vitel de Aur si comitem toate celelalte incalcari.

Dar atunci, Lumina Inconjuratoare vine la noi si ne ilumineaza dorinta comuna (Kli), care consta din confuziile si din indoielile noastre. Ea ilumineaza intunericul, starea de a nu fi capabili sa vedem unde este aceasta imagine inauntrul nostru si unde se afla conexiunea noastra cu altii. Lumina Inconjuratoare vine la noi prin marele nor al indoielilor, pe care il cream impreuna; prin acel nor, Lumina influenteaza fiecare persoana. Trecand prin acest filtru, Lumina ne aduce fiecaruia dintre noi dorintele, deficientele si calitatile altora, precum si propriile ei calitati. Si asta aduce revelatia.

Lumina in sine nu are nicio forma. Atunci cand doresti sa te unesti cu altii si cu Zohar-ul, cand nu intelegi nimic si cand esti tulburat, dar te straduiesti sa faci parte din dorinta mare, comuna, atunci Lumina iti aduce o amprenta a acestor forme. Ea dezvaluie conexiunea corecta dintre noi si iti da structura corecta, in care esti conectat cu toata lumea. Atunci, incepi sa intelegi calitatile pe care le descrie Zohar-ul.

Aceste calitati nu exista inauntrul niciunuia dintre noi. Eu nu il am pe Aaron si Vitelul de Aur in interiorul meu; aceste calitati devin exprimate doar in conexiunea mea cu altii – fie ca sunt „pentru” ei sau „impotriva” lor. Ele nu pot sa existe intr-o persoana separata. Forta impura si sfintenia care sunt descrise inseamna „impotriva unitatii” sau „pentru ea”. Ca urmare, Lumina Inconjuratoare care vine ca raspuns la eforturile noastre ne aduce fie unitate, fie opozitie la unitate. Dar se intampla intr-o maniera clara si constienta. Totul este discernut numai in raport cu unitatea, pentru ca singurul lucru pe care il avem de corectat este vasul spart al sufletului comun.

Ca urmare, un singur individ nu isi poate imagina nimic din ceea ce descrie Zohar-ul. Rugaciunea se inalta drept, iar Lumina coboara in jos numai prin norul nostru comun de confuzie si de indoieli.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toti suntem intr-o singura barca, dar pur si simplu, inca nu simtim in ce masura, fiecare dintre noi influenteaza soarta noastra comuna. Aceasta este intreaga problema. In lumea noastra globala nu conteaza daca un criminal este departe, sau aproape de mine! In sistemul integral, toti sunt egali si persoana cea mai indepartata de mine este echivalenta cu persoana cea mai apropiata. Suntem toti in aceeasi barca.

Noi nu vedem inca aceasta retea integrala, dar ne apropiem de revelatia sa. In curand vom simti ca nu exista nici un concept de apropiere sau departare intre oameni, sau ca exista oameni de care am depinde mai mult sau mai putin, pentru ca absolut toti oamenii ne influenteaza in egala masura.

Acţiunea precede recunoasterea acestui fapt, pentru ca traim intr-o lume de actiuni. Acesta este motivul, pentru care, atunci cand ceva se intampla spun “Oh”, numai dupa ce s-a intamplat ceva. Apoi am uitat si repet aceeasi greseala si din nou tip “Oh!” Dupa o serie intreaga de exclamatii: “Oh-oh-oh!”, in final incep sa gandesc: “Care ar putea fi motivul pentru care aceste lucruri se intampla? Probabil acesta nu a fost un accident!”

Cat de mult timp va trece pana ce umanitatea, in cele din urma va cumpani bine motivele a tot ce se intampla? Cat timp va dura pana ce toata umanitatea va dori sa inteleaga ca pacea in societate, pacea in toata omenirea si pacea fiecarui individ sunt complet dependente de unul fata de celalalt?

La fel cum depind de copiii mei, sotul /sotia, parintii mei, sau acele persoane care sunt cele mai apropiate pentru mine – azi, depind de fiecare persoana din lume, in acelasi fel. Adevarul este ca, de aceste alte persoane depind intr-o masura si mai importanta!

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Astazi oamenii nu mai trebuie sa conduca sau sa mearga la orele de Kabbalah prin ploaie. Pot doar sa dea drumul la televizor. Dar oare fiecarei persoane care se uita la lectiile transmise i se garanteaza libertatea de a alege?

Raspunsul meu: Libertatea de alegere nu depinde de cum te conectezi cu lectiile, ci de punctul din inima. Daca punctul din inima e copt, atunci ai libertatea de alegere: alegerea de a stabili o conexiune cu mediul care te va ajuta sa atragi Lumina Inconjuratoare – Lumina care Reformeaza. Cand omul simte nevoia unei astfel de legaturi cu mediul, asta se numeste libera alegere.

Asta se poate intampla la cativa ani dupa ce o persoana incepe sa mearga la lectiile noastre. Treptat, isi da seama ca nu va atinge spiritualitatea cu mintea sa. Cunoasterea terminologiei, a actiunilor si a structurii lumilor nu o sa ii dezvaluie Lumea Superioara. Dar e nevoie de timp ca persoana sa-si dea seama de asta.

Am vazut multi oameni care au petrecut ani de zile studiind stiinta Kabbalei cu mintea, incercand sa invete mai mult. Le placea foarte mult sa faca asta si pana in ziua de azi, ei inca nu simt nevoia unei adevarate realizari la nivelul simturilor.

Si am vazut altii, care au simtit o astfel de nevoie, dar care inca nu si-au dat seama ca realizarea spiritualitatii inseamna sa ajungi la calitatea daruirii, ca realizarea si daruirea sunt acelasi lucru. Unii oameni au nevoie de ani de zile ca sa inteleaga ca tocmai aceasta conexiune cu dorintele interioare ale prietenilor din grup (unde i-a adus Creatorul) constituie mijlocul prin care este dezvaluit atributul daruirii.

Cu toate acestea, in perioada pe care o parcurg, timpul lor nu este risipit. Persoana trece prin schimbari constante, sub influenta Luminii si, in cele din urma, ajunge sa inteleaga ca trebuie sa obtina doar calitatea daruirii.

Libertatea de alegere incepe din clipa in care o persoana incepe sa inteleaga ca o conexiune cu tot restul sufletelor, sau cu punctele lor din inima, este necesara pentru a ajunge la calitatea daruirii. La urma urmei, asta inseamna spiritualitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→