Întrebare: De ce este aşa important să sărbătorim Paştele şi să îi respectăm condiţiile?

Răspuns: Această sărbătoare evreiască nu are loc pentru comemorarea unei anumite zile din istorie. Ar trebui să simţi în fiecare zi că ieşi din nou din Egipt.

Ieşirea din exil nu este un eveniment antic care nu se va mai repeta. În fiecare zi trebuie să te ridici deasupra egoismului şi să te uneşti cu ceilalţi prin legături de bunătate.

Ce sărbătorim de Paşte este faptul că avem această oportunitate. Nicio naţiune în afară de Israel nu are oportunitate de a se ridica deasupra egoismului, să se unească şi să înceapă să simtă cu adevărat cum este să te ridici deasupra naturii noastre.

Întrebare: Deci sărbătorile sunt amintirea unor lucruri?

Răspuns: Sărbătorile sunt un program prin care noi trebuie să lucrăm zi de zi. Totul depinde de nivelul pe care se află persoana respectivă. Înaintăm întotdeauna prin stări interioare speciale, numite Paşte, Sukot, Şavuot, Tu BiŞvat, 9 Av, etc.

Întrebare: De ce există o tradiţie, din generaţie în generaţie, să ţinem masa festivă de Paşte, atunci când taţii le spun copiilor despre sclavia din Egipt?

Răspuns: Pentru că trebuie să învăţăm şi să îi învăţăm pe alţii despre ordinea ieşirii din Egipt, sau ordinea în care ne ridicăm deasupra egoismului nostru şi să ne unim cu alţii, eventual obţinerea garanţiei reciproce şi unitatea deasupra Muntelui Sinai (muntele urii reciproce). Tatăl trebuie să îşi înveţe copilul calea corectă de unire cu alţii.

Atât tatăl şi fiul (starea mea de ieri şi starea mea de azi) sunt înăuntrul meu în fiecare zi. Totul are loc înăuntrul unei persoane şi înăuntrul naţiunii.

Întrebare: Ce i-aţi spune unei persoane moderne, care nu vede nimic altceva în această lume decât pe el însuşi si telefonul său mobil? Cum i-aţi povesti despre conexiunea dintre oameni, despre diferitele tipuri de relaţii? Ce tip de viaţă nouă i-aţi promite?
Răspuns: Între oameni este o armonie universală, o conexiune, care este similară cu o echipă de fotbal coordonată perfect, sau chiar cu mafia, care este legată prin legături foarte unite. Această conexiune îi permite întotdeauna unei persoane să se simtă sigură, încrezătoare, fericită, îi dă un sentiment bun al unităţii şi incluziunii reciproce în dorinţele celorlalţi. Poate atinge unitatea într-o aşa de mare măsură încât din ea, va ştii tot ceea ce ştiu alţii.

Pentru că suntem în interiorul unui singur sistem, înţelegerea şi senzaţiile întregii lumi pot curge între noi, fără limite. Oamenii de ştiinţă au arătat că creierul nostru este un modec care ne conectează la un depozit comun de informaţii, care este în aer.

Întrebare: De ce copiii noştri nu sunt fericiţi astăzi?

Răspuns: Pentru că au ajung la un nivel de egoism care nu mai poate fi împlinit. În trecut, dacă o familie avea o familie în care să trăiască, acest lucru era suficient pentru ei să fie fericiţi. Dar astăzi, fiecare om are nevoie de un apartament separat şi o maşină cu care să se deplaseze el singur. Ne izolăm tot timpul şi fiecare om este închis în el însuşi.

Nimeni nu se simte fericit, iar motivul este izolarea noastră. Fericirea poate fi simţită atunci când simţi câtă energie, putere şi căldură curege înăuntrul conexiunii cu altcineva.

Solitudinea este sclavia din Egipt şi merită să ieşi afară din ea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi prin care ieșim din Egipt?

Răspuns: Din Egipt pleacă numai dorințele care vor să se conecteze, adică Israel. Toate celelalte părți ale dorinței de primire care nu simt atracție pentru conexiune mor în Egipt, ele sunt armata Faraonului.

Noi lucrăm la conexiunea dintre noi în grup, dar descoperim că nu suntem gata să o obținem, așa că: „și copiii lui Israel au gemut din cauza sclaviei” (Exodul 2:23). Asta înseamnă că noi strigăm la Creator și îi cerem să ne conecteze.

Întrebare: Deci, care este munca noastră? Trebuie să muncim în rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea nu trebuie să fie artificială, pentru rugăciune este munca inimii. La sfârșitul eforturilor mele, după ce am devenit convins că nimic nu depinde de mine, izbucnesc în rugăciune.

Este imposibil să te rogi după ceas, asta nu se cheamă rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie ajustată simțirii inimii. Deci, la acest moment, poți fi în starea de „Iom Kipur” (Ziua Ispășirii) și în câteva ore poți fi în starea de „Pesah”. Nu este vorba de timp, ci de stare.

Deci, de ce este de mare importanță sărbătoarea de Pesah marcată în calendar? Este, fiindcă Lumina Superioară coboară la noi din „sfârșitul corectării”, prin toate treptele scării, atinge lumea noastră și chiar crează în ea o mică iluminare. Și noi vrem să conectăm această iluminare cu toate Luminile Superioare ale dăruirii și iubirii pentru ceilalți pe care dorim să le obținem, să le conectăm împreună la Lumea Infinitului. Deci, și în lumea noastră, în ramurile fizice, noi sărbătorim această stare și vrem să fim ca ea chiar și la nivelul fizic. Acest lucru este deosebit de relevant pentru sărbătoarea de Pesah.

Toate celelalte sărbători sunt foarte înalte: Roș HaȘana (Anul Nou – cuprinzând dreapta) și Sukot (cuprinzând stânga) sunt Lumini Înconjurătoare mari. Dar totul începe cu Pesah (Ieșirea din Egipt). De aceea este numit „capul” tuturor lunilor. Exodul din Egipt este nașterea spiritualității, deci această sursă spirituală este cea mai apropiată nouă, se află chiar deasupra capetelor noastre. Toate celelalte sărbători sunt mult mai înalte.

Noi vrem să abordăm această sursă, adică să începem să ne conectăm activ cât mai mult posibil. Acest simbol al exodului din Egipt este prima conexiune dintre noi și, după asta, adăugăm din ce în ce mai multă „carne”, mai multe dorințe, punctului de conexiune.

Dar primul contact este exodul din Egipt, pentru asta este numit „nașterea” omului – fiindcă am reușit să adunăm părțile sparte prin ridicarea deasupra egoului nostru și prin conexiunea dintre noi. Acesta este numit un adevărat „miracol”. Primim această oportunitate datorită influenței Luminii, altfel, este imposibil.

Noi trebuie să ne pregătim serios pentru această stare, fiindcă petrecem mult timp împreună la mese și la lecții cu toate grupurile din lume și încercăm în mod activ să obținem conexiunea. Să sperăm că vom avea succes în punerea în aplicare a acestui lucru, avem încă timp. Nu există timp în Spiritualitate și noi putem îndeplini acest lucru foarte repede și să ajungem, cel puțin temporar, la această stare și, apoi, să coborâm din nou. Și va fi iar „Pesah” după o săptămână. Cine nu reușește să obțină asta în prima zi de Pesah, va avea o a doua oportunitate.

Întrebare: Ce înseamnă conectarea activă?

Răspuns: Toate inimile noastre trebuie să se conecteze una cu alta într-un singur punct, ajungând la un punct de contact. Nu este de ajuns să vrem asta, ci trebuie să facem activ acest lucru. Rugăciunea este trezită într-un om numai dacă vine la momentul necesar, ca rezultat a unei acțiuni în lumea fizică. Dacă fac ceva și sufăr o ratare absolută, din acel punct izbucnește rugăciunea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/2014 – Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce părăsim Egiptul în grabă, este posibil să ieșim fără a finaliza toate clarificările?

Răspuns: Graba este atunci când nu știu de la început că mă apropii de răscumpărare. Deși în fiecare moment mă îndrept spre ieșire, în ciuda acestui lucru, mi se întâmplă brusc. Aceasta deoarece se întâmplă conform unui calcul de sus, conform relațiilor dintre Kelim (vase) și lumini. Prin urmare, nu pot prezice asta de la început. Nu este în mâinile mele. Nu îmi spun toate condițiile care trebuie să fie realizate în mine pentru a crea starea corectă pentru următorul nivel numit răcumpărare.

Nu știu nimic la început. Caut și caut, dar încă sunt în întuneric. Nu știu încă ce este de dăruit la acest nivel superior. Prin urmare, este ceea ce numim a pleca în grabă.

Este plăcut să sărbătorim această mântuire subită, tocmai pentru că sperăm că aceasta se va întâmpla în orice moment.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 27.03.??, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariul lui Baal HaSulam despre Passover Haggadah (din articolul „Asta este pentru Yehuda”): De aceea ne place sa ne amintim cum mancau Matza in Egipt (primul grup de Cabalisti) chiar si astazi (in timpul mesei de Passover) deoarece chiar si astazi, la fel ca si atunci cand eram in sclavie in afara tarii (tara lui Israel este „Eretz Israel” in ivrit, ceea ce inseamna dorinta indreptata direct la Creator”). De asemenea, cu aceasta Mitzva, dorim sa extindem eliberarea (de la Faraon, egoism) care se va intampla repede in zilele noastre, Amen, la fel cum si parintii nostrii (spirituali) au mancat in Egipt.

Acest pasaj vorbeste despre un grup de Cabalisti care au existat sub indrumarea lui Abraham si au  iesit din Babilon acum aproximativ 3700 ani pentru a se conecta intre ei prin dragoste, care este descrisa ca „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Si au invatat din experienta proprie cat de grele le erau inimile si cat de grea puterea Faraonului (ego) a devenit.

Chiar si asa, au inceput sa depaseasca aceasta greutate, cu toate ca egoismul continua sa creasca. Au ajuns la o stare interioara a iesirii din egoism care este numita exodul din Egipt. In locul legaturilor egoiste pe care le-au avut, au inceput sa se conecteze intre ei prin legaturile daruirii si dragoestei, ceea ce inseamna sa parasesti granitele Egiptului.

De aceea, toate actiunile pe care le indeplinim in timpul mesei festive au o singura intentie: sa obtina eliberarea de ego. Repetam fiecare actiune si ritual stabilit de acel grup de Cabalisti, urmand indrumarile lui Baal HaSulam care explica in detaliu fiecare stadiu al ritualului festiv pentru ca reflecta cat de mult persoana doreste cu adevarat sa iasa din Egiptul personal.
Din prima  Lectia zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Comentariul la Passover Haggadah” (Din articolul „Aceasta este pentru Yehuda”): “Acea piine pe care strabunii nostri au mincat-o pe pamintul Egiptului” (Passover Haggadah): …Rezulta ca Mitzva a mincatului unei Matza, le-a fost data in timp ce erau sub sclavie, si scopul acelei Mitzva a fost pentru vremea eliberarii, din moment ce ei s-au indepartat in graba.

Aceasta are loc intotdeauna atunci cind trecem de la un stadiu la altul, parasind nivelul in care ne aflam in prezent: sclavia din Egipt, condusa de egoul nostru, Faraonul, de incapatinata noastra „inclinatie rea” , care ne tine ostateci si nu ne lasa sa ne ridicam deasupra geloziei, a urii, a poftelor trupesti si ambitiilor.

Incercam pe masura ce sintem capabili, dar inca nu ne putem ridica deasupra acestor proprietati egoiste si sa ne conectam unii cu ceilalti, cu legaturi care sa corespunda nivelului ce urmeaza exilului din Egipt. Inca sintem incapabili sa devenim „un singur om cu o singura inima”, sa atingem garantia mutuala astfel incit forta integrala a iubirii si daruirii vazuta ca fiind Creatorul, sa fie revelata.

De aceea, in timp ce inca sintem sub stapinirea Faraonului, trebuie sa vizualizam urmatorul stadiu, sa ne jucam „ca credem” in el, ca si copiii care se joaca de-a adultii atunci cind cresc. Si noi trebuie sa ne jucam, traind o viata adulta, una spirituala.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabablah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In noaptea de Paste, citim Passover Haggadah in loc sa citim pasaje din Tanakh cum facem de obicei, in timpul celorlalte sarbatori. De ce?

Raspuns: Pentru fiecare sarbatoare, vechii Cabalisti  au stabilit o anumita ordine. Daca o persoana vrea sa obtina un anumit stadiu spiritual sau o anumita treapta spirituala, chiar daca este doar o impresie a spiritualitatii, atunci aceste instructiuni ale Cabalistilor ii vor spune ce sa faca in fiecare stadiu.

Radacina spirituala a atins ramura corporala din interiorul grupului de Cabalisti care au iesit din vechiul Babylon, si prin conectarea dintre ei au putut obtine toate traditiile din corporalitate in actiunile spirituale, acceptul pentru mantuirea finala, care a fost obtinut in viata fizica prin actiunile spirituale.

O persoana poate omori un animal si in acelasi timp “omoara” dorinta de a primi placere. Ar praji animalul la altar si in acelasi timp simultan sa isi corecteze dorinta egoista. Apoi ar trebui sa manance animalul si sa obtina placere de dragul de a darui la al treilea nivel al Aviut (consistenta dorintei). Au adus toate obiceiurile in lumea fizica si simultan au avut grija de actiunile (porunci) impreuna cu Lumina Inconjuratoare si Interioara, si dorinta spirituala.

Sarbatoarea iesirii din Egipt este o actiune de parasire a dorintei de a primi pentru dorinta de a darui. Aici realizam actiuni externe specifice ca semn al iesirii din egoism catre iubire, de la ura si separare la conectare si unitate intre noi.

De aceea cand citim Haggadah trecem prin toate aceste actiuni care reflecta actiunile spirituale care ne ajuta sa iesim din Egipt: “Kiddush” (binecuvantare), “Urchatz” (spalarea mainilor), “Karpas” (a inmuia verdeturile in apa sarata), “Yachats” (ruperea Matza in jumatate), “Maggid” (povestea exodului) si asa mai departe. Daca facem asta in aceasta ordine in noaptea de Pesach (din cuvantul “Pasach” a deceda, a trece dincolo), trecem dincolo de stadiul curent si intram intr-un nou nivel, care este primul nivel spiritual.

Dar aceasta ordine nu corespunde ordinii standard al stadiilor de dezvoltare (“conceptia”, “hranirea” si “maturizarea”), pe care le studiem in Part.12 a Studiului celor Zece Sefirot: trei zile pentru fixarea spermei, 40 zile de formare a fetusului, noua luni de dezvoltare fetala, fetusul intoarce capul in jos, contractile si nasterea, sangele care se ridica de la uter la sani si formeaza laptele, doi ani de hranire a copilului si stadiile urmatoare pana la stadiul de adult (Gadlut): 3 ani, 6, 9, 12, 13, 20 si 70.

Iesirea din Egypt nu este standard in ordinea dezvoltarii sale. Lumina stadiului de adult (Gadlut) vine la inceput inaintea Luminii stadiului mic (Katnut). La inceput intri intr-o lume noua cu ajutorul marii Lumini, iar apoi incepi sa te dezvolti in ea.

Noi nu intelegem esenta “nasterii” chiar si in lumea noastra fizica. Pur si simplu obisnuim sa o percepem ca un proces natural: Fetusul se dezvolta in organismul animalului, si apoi continua sa creasca in afara lui. Nici macar nu ne intrebam de ce aceste trei kilograme de carne care au fost in trupul mamei acum iese afara? De ce fetusul iese afara ca un intreg? Pentru ca, la stadiul urmator al dezvoltarii ar trebui sa porneasca ca dintr-o picatura si apoi sa inceapa sa creasca din ea. Stadiul precedent de dezvoltare ia sfarsit la trei kilograme, si acum, la stadiul urmator aceste trei kilograme ar trebui sa se transforme intr-o picatura….

Unde ai mai vazut ca tot ce a fost obtinut la nivelul precedent, dorinta (Kli) cu intreaga sa implinire au avansat la nivelul urmator, ca aici? Cum este posibil?

Daca am terminat dezvoltarea la nivelul NRNHY de Nefesh, ajung la nivelul lui Nefesh de Ruach. Dar aici nu obtin nivelul lui Nefesh de Ruach, si in schimb ies cu cele trei kilograme ale mele de carne afara din trupul mamei si continui sa cresc. Teoretic, ar trebui sa imi incep dezvoltarea in exterior ca o singura celula, dintr-o picatura de samanta, la fel cum am inceput in interiorul mamei dar doar la stadiul urmator.

Toate aceste subliniaza unicitatea ordinii Pastelui, iesirea din Egipt, care devine posibila doar pentru ca Lumina marii stari vine in fata Luminii la stadiul mic, si mai departe facem un salt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce intenţie, ce rugăminte trebuie să avem când intrăm în sărbătoare de Paşte?

Răspuns: Nu este nici o altă intenţie sau gând în afara gândului către unitate. În unitatea noastră vrem să-L descoperim pe Creator, în timp ce Creatorul este proprietatea de dăruire şi iubire, forţa fundamentală a Universului, pe care vrem să o revelăm între noi.

Aceasta nu este iubirea pe care o calculez; această forţă funcţionează deasupra egoismului nostru. Este spus: iubirea va acoperi toate păcatele. Este deasupra urii, şi împreună cu aceasta, crează pentru mine senzaţia Creatorulu.

În acelaşi timp, numai o singură forţă din acestea două poate conduce în interiorul meu, dar nu ambele simultan. Cu cât mai mare diferenţa dintre iubire şi ură, cu atât va fi mai mare Creatorul în ochii mei.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala din 4/18/2011, “Asta este pentru Iuda”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Bo(Vino la Faraon), “Articolul 169: Şi nu este nicio întrebare despre cum de Paşte, Mochin de Gadlut ( Lumina Hochma) străluceşte deja, deşi Israel (aceia care aspiră să reveleze Creatorul) nu au făcut încă Priah (corecţia dorinţelor egoiste), deoarece aceasta este făcută printr-o trezire de jos (de la om), în timp ce în noaptea de Paşte a fost iluminarea Mochin (lumina Hochma) numai din trezirea de sus (de la Creator).

Până la exodul din Egipt trebuie să depui cât mai multe eforturi. Totuşi nu ai şanse să ajungi şi să realizezi exilul însuşi, deoarece acesta este un nivel mai înalt. Aici Lumina Hochma, înţelepciunea, trebuie să vină şi să execute trecerea pentru tine, să realizeze saltul (în Ebraică, cuvântul “Pesach” vine de la cuvântul “pasach,” a trece peste). De aceea apare numai  prin intermediul trezirii de Sus.

Prepararea iti este încredinţată, realizarea, Creatorului. La fel se întâmplă şi cu starea spirituală denumită Sâmbătă, deoarece nu este după un calendar. Pe de o parte, este evocată de trezirea de sus, iar pe de altă parte, este spus: “cel care nu a muncit până în seara de Sabat, (sâmbătă), ce va mânca de Shabat? Aceasta este, dacă nu înfăptuieşti corecţiile în timpul celor şase zile săptpmânale, nu poţi atinge a şaptea zi, Shababat (Sâmbătă).

Aceasta se întâmplă  în toate timpurile. Trebuie să înfăptuiești tot ceea ce depinde de tine şi este aşezat în faţa ta, la acelaşi nivel ca şi tine, iar Lumina vine de sus şi îţi completeazo urcarea către următorul grad.
Din partea a  doua a lecţiei zilnice de Cabala din  4/18/2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→