Tag Archives: Paste

Saltul posibil

Întrebare: Cum va arăta viaţa noastră atunci când va începe noul proces global de educaţie, care va avea loc conştient? Va începe poporul Israel să trăiască ca o singură familie?

Răspuns: Totă lumea se va raporta la ceilalţi ca la propriul copil. Asta însemană că „tot Israel vor fi prieteni”. Astfel vom ajunge la o lume a binelui absolut.

Toată lume simte iubire către ceilalţi şi aceasta va acoperi în întregime ura. Asta înseamnă să ajungem la libertate.

Întrebare: Crezi cu adevărat că este posibil acest lucru?
Răspuns: Nu doar cred dar ştiu că este posibil dacă revelăm a doua putere, care este puterea binelui. În natura noastră se va trezi încă o forţă care va sta împotriva Faraonului, forţa rea. Dacă trezim această forţă bună în noi, ea va neutraliza complet Faraonul, acoperind toate păcatele cu o îmbrăcăminte a iubirii.

Haideţi să facem acest salt (Pasah), care simbolizează Paştele, şi să ajungem la această lume minunată.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 22.03.2015

Spune fiului tău și tuturor

Întrebare: Se spune că, în timpul cinei festive în cinstea începerii Paștelui trebuie să le spunem copiilor noștri despre exodul evreilor din Egipt. Ce anume ar trebui să le spunem? Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l știe?

Răspuns: În primul rând, nu cred că există o diferență între adulți și copii. Se spune: „spune-i fiului tău”, adică fiecare care nu știe aceste lucruri și vrea să învețe este ca un fiu pentru noi. Toată lumea ar trebui să-şi dea seama ce înseamnă „Exodul” și modul în care acesta este diferit de eliberare.

Noi ar trebui să știm dacă suntem încă în stare de exil și continuăm să cautăm răscumpărarea. Exilul este o stare care este opus răscumpărării. Ele sunt două senzații interne opuse; până acum, suntem în imposibilitatea de a defini oricare dintre aceste statusuri din noi.

Vorbind despre Egipt … A fost așa de rău pentru evrei? La început, s-au bucurat din plin de alimente și au dus o „viață de regi”. „Faraonul i-a tratat foarte bine; a fost un adevarat paradis. De ce dintr-o dată șapte ani de sațietate au fost înlocuiţi cu șapte ani de foamete și evreii au recunoscut că sunt în exil?

Oamenii au pierdut scopul vieții. Nu înţeleg de ce o trăiesc. Astăzi, foarte mulți oameni pot face aceeaşi mărturisire: „Nu știu de ce am trăit. Aceasta otrăvește viața mea, în măsura în care nu vreau să rămân în viață. ” Oamenii aleg să devină teroriști din disperare, în căutare de Lumină în viața lor. Ei caută un ideal pentru care merită să trăiești. Lupta cu lucruri care nu se potrivesc cu idealurile lor îi face să simtă că sunt eroi în cucerirea dușmanilor. Acest lucru face să aibă senzația că viața lor are un scop; în caz contrar se simt morţi. În zilele noastre, mulți oameni sunt preocupați de găsirea scopului în viață.

Fără ţel vital, existența noastră își pierde gustul și chiar moartea arată mai bine pentru noi decât acest tip de viață. Abundența de carne egipteană și usturoi nu ne mai satisface. În Egipt am întâlnit tot felul de dorințe umane: mâncare, sex, familie, bani, putere, și cunoștințe.

A fost un paradis pentru toată lumea, iar evreii au fost cei mai respectabili și bogaţi din toată populaţia egipteană. Deci, ce le lipsește? Numai scopul vieții. Când acest tip de întrebare se trezește într-o persoană o otrăvește pierzând senzația de viață. Suntem de părere că trăim într-o cușcă de aur și suntem în imposibilitatea de a ieși din ea.

Aceasta este ceea ce se numește „sclavie.” Viața noastră prosperă ne sufocă și ne omoară. În cazul în care în existența noastră nu am fost la fel de „sătui” ar justifica dorința noastră de a fugi de ea. Cu toate acestea, egoismul nostru nu ne permite să respingem o existență confortabilă. Ego-ul nostru primeşte placere de la viaţa egipteană. În același timp, suntem conduşi de o întrebare: „De ce trăim? Suntem oameni sau doar animale? „Aceasta este ceea ce se întâmplă în lume în zilele noastre.

Vă putem oferi tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi o viață bună, dar tot ceea ce avem este îmbibat cu amărăciune. Întrebarea despre esența vieții este mult mai importantă decât beneficiile materiale obișnuite. Ea ne aruncă din partea de sus a muntelui în abis, făcând astfel să ne recunoaștem obscuritatea noastră totală. E foarte frecvent în lumea modernă și în special în rândul generațiilor mai tinere.

Începem să simțim că suntem în exil, în egoismul nostru care ne ține sub conducerea sa și nu ne lasă să plecăm. Aceasta stare se numeste „robia egipteană.” Noi trebuie să ne eliberăm de ea.

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/31/15

Când „frugala Pâine” se transformă în „Pâine a iubirii”

Întrebare: Paștele este o sărbătoare specială. Toată lumea o respectă, atât persoanele laice cât şi cele religioase. Toată lumea se pregătește pentru Passover Seder (masa festivă de Paşte), curăţenie în casă, cumpărarea de haine noi, invitând oaspeți și intenționând să sărbătorească Passover Seder cât mai bine . Vreau să înțeleg esența și semnificația simbolică a acestei sărbători. Cel mai important simbol pentru Paşte este Matzach. Ce înseamnă?

Răspuns: Matzach simbolizează starea în care folosim doar vasele noastre de dăruire, fără interferențe din eul nostru, voința noastră de a primi. Este interzisă utilizarea dorințelor egoiste, deoarece acestea sunt proprietatea lui Faraon. Noi trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Detaşarea de dorinţele noastre egoiste semnifică „pâinea frugală” sau Matzach. Trebuie să ne raportăm la fiecare numai cu dragoste și dăruire în măsura în care aceasta este posibil pentru noi. Noi nu suntem pregătiți pentru asta încă, nici nu înțelegem pe deplin ce înseamnă.

Paștele este o „stare mică” (Katnut), care este asociată cu lipsa de energie. Sărbătoarea semnifică exodul nostru din puterea construcţiei egoismului și trecerea la jurisdicția de unitate și dragoste între noi. Numele sărbătorii, Pe-Sach, înseamnă tranziție, sărind de la egoism la iubire și dăruire. Această trecere este un simbol al sărbătorii.

Paștele este o sărbătoare a libertăţii; este o fugă de la ego-ul devastator care ne îngroapă în viață. Ca urmare a răscumpărării, ajungem să fim o națiune liberă într-o țară liberă, adică independenţi de dorințele noastre (țară sau Eretz derivă din Ratzon sau dorință). Ne oprim din a ne „înghiţi” unii pe alții ca mai înainte. Mai degrabă, ne străduim să devenim poporul lui Israel, să ne unim și să devenim un întreg.

Acesta este de fapt exodul din Egipt. Nu este o noțiune geografică sau fizică; este o senzație internă de a ajunge la libertatea interioară, scăpând de îngerul morții. Viața noastră de zi cu zi este o dovadă că natura noastră rea funcţionează ca un înger al morții care ne îngroapă.

Nu ne permite să primim plăcere şi mereu ne obligă să ne luptăm și să ne certăm, și chiar ne conduce la războaie internaționale. Egoismul nu înseamnă dorința noastră de a primi plăceri standard, de familie, copii, mâncare bună, vacanţe, sau de a călători. Ego reprezintă o atitudine inadecvată a unei ființe umane spre un alt om.

Este o dorinţă de a primi placere în detrimentul altora. Aceasta explică de ce exodul din ego înseamnă o evadare din ura faţă de vecinii noștri, de la gelozia constantă, incapacitatea noastră de a-i tolera pe alții, detașarea și divizarea în numeroase partide, și sectoare.

Întrebare: Trebuie să renunțăm la ceva?

Răspuns: Trebuie să respingeţi ego-ul, care este măsurat doar prin gradul vostru de negativism față de ceilalți.

Întrebare: Pe termen lung, voi câștiga sau voi pierde în senzația mea internă de fericire și mulțumire?

Răspuns: Sunt absolut pozitiv că putem câștiga doar și nu avem nimic de pierdut. Noi suferim daune pentru că ne tratăm unii pe alții rău.

Întrebare: Dacă ne întoarcem la simbolurile Paștelui, ce înseamnă Matzach astăzi, în Israelul din 2015? 

Răspuns: Trebuie să începem să ne tratăm bine reciproc. Aceasta va declanșa o atmosferă aparte, care va aduce binele printre noi. La început, relațiile noastre viitoare vor părea prea „simple”, deoarece îi vor lipsi mai multe nuanţe şi gusturi care rezultă din argumentele noastre fără sfârșit și din neînțelegeri. Vom fi ca niște copii buni ale caror mame îi imploră să nu se lupte unii cu alții, dar ei nu simt viața în comportament pașnic.

Abia după ce se implică în conflicte cu prietenii lor primesc impresii diversificate. Acesta este motivul pentru care, la prima vedere se numește „pâine frugală” sau Matzach. Mai târziu, vom începe dezvoltarea relațiilor noastre care permit nu numai să ne detașăm de răutate prin diminuarea în a mai trata prost pe vecinii noștri , promovând tot ceea ce ne permite să ajungem la relații bune, binevoitoare printre noi.

E ca şi cum am parcurge un tunel îngust și am putea ajunge treptat la un drum puternic, larg, de relații binevoitoare dintre noi toți. Apoi, „pâinea frugală” se transformă în cel mai bun tort, așa-numita „pâine a iubirii.”

Din KabTV lui „O viață nouă” 3/24/15

Cei patru fii

Întrebare: Ce sunt cei patru fii la care se referă Hagada (Povestea) de Pesah: unul deștept, unul rău, unul prost și unul care nu știe să pună întrebarea?

Răspuns: Toți cei patru fii examinează aceeași întrebare: „Cum ne putem ridica peste egoism?”. Fiul cel inteligent filosofează și spune că aceste legi pot fi interpretate într-un fel sau altul, dar nu există nicio soluție care să ne permită să ieșim din Egipt adică, să ne ridicăm peste egoul nostru.

Fiul cel rău spune: „Dar de ce trebuie să te ridici peste el?” El nu vrea deloc să facă asta și întreabă: „Care este folosul acestei munci împotriva egoismului? Lasă-mă-n pace, mi-e bine așa!” Astfel, în ochii noștri el este rău, fiindcă nu-și dorește să se ridice peste starea lui curentă, cu toate că e rea. El ia totul așa cum e și nu vrea să iasă din Egipt.

Fiul cel prost spune că aceste legi nu sunt de înțeles și nu e clar de ce am ieșit din Egipt. El nu este conștient că este în robie și, nu-și dă seama cum să se ridice din ea.

Stăm în jurul mesei festive, unul simte ca fiul cel înțelept, celălalt ca fiul cel prost și al treilea ca fiul cel rău, iar al patrulea fiu este cel care nu știe cum să întrebe. Acest al patrulea fiu, care nu știe să întrebe trebuie să spună în acea zi: „Aceasta este în onoarea a ceea ce a făcut Creatorul pentru noi, scoțându-ne din Egipt”.

Acest fiu nu știe cum să întreabe nu fiindcă e prost sau rău sau filosof (greu de înțeles). El înțelege că este ceva, un mod de a ieși afară din natura noastră, ceva ce nu putem percepe și recunoaște.

Toți musafirii de la masă se întreabă și ei: „De ce e nevoie să ieșim și unde? Unde ați văzut voi că puteți scăpa de egoul vostru? Așa ceva nu există în natură.” Toți se întreabă aceste întrebări și înțeleptul și răul și prostul.

Dar acela care nu știe cum să întrebe, nu pune întrebarea, știind că acolo este ascuns un secret despre care nimic nu poate fi întrebat fiindcă, este complet inaccesibil nouă. Este ceva dincolo de viețile noastre, dincolo de egoismul nostru în ale cărui mâini suntem.

Este un motiv pentru care am fost creați și făcuți să existăm în acest fel mizerabil. Dar nu este clar ce se poate face cu asta, nu putem vedea ieșirea. De aceea este spus că este nevoie ca acest lucru să fie explicat. Într-adevăr, dacă omul se dezvoltă la o astfel de stare în care nu are nimic de spus pentru a-și justifica egoismul atunci, el găsește o soluție.

Oricine poate deveni fiul care nu știe cum să pună întrebarea. Acestea sunt cele patru faze de dezvoltare ale omului. Fiecare din noi are stagiile lui de dezvoltare și, astfel, se poate recunoaște în unul din cei patru fii, în funcție de întrebarea pe care o pune.

Din KabTv „O viață nouă” 31/03/2015

A scăpa de îngerul morţii

Sărbătoarea de Paşte ne spune că omul are oportunitatea să îşi plănuiască viaţa şi să devină stăpânul ei. Ne explică scopul pe care trebuie să îl obţinem, mijloacele pentru îndeplinirea acestuia şi ce trebuie să schimbăm în noi înşine. Ne dă toate detaliile.

Sărbătoarea de Paşte, în primul rând, îi dă omului mijlocul de a înţelege care este viaţa sa actuală şi cât de limitată şi moartă este.

Îi arată cum poate să scape din această viaţă moartă şi să se ridice la o starea deasupra stării curente, pentru a obţine nivelul perfect de libertate.

Asta se numeşte eliberarea de îngerul morţii, pentru că ne ridicăm deasupra morţii.

Întrebare: Ce înseamnă să ne ridicăm deasupra morţii?

Răspuns: Înseamnă să trăieşti o viaţă eternă.

Întrebare: Asta înseamnă că nu voi muri niciodată? Nu am văzut niciun singur om care să trăiască veşnic.

Răspuns: Numai corpul moare. Dar descoperim o altă entitate în noi, care este fiinţa umană interioară, „eu-l” meu. Acest „eu” interior este îndepărtat din corp şi nu simte moartea.

Oricine care vrea cu adevărat să obţină libertatea şi viaţa eternă, poate învăţa cum să realizeze asta folosind înţelepciunea Cabala. Este foarte posibil, aşa cum este scris: „Vei vedea lumea în timpul vieţii tale”, adică sunt capabili să descoperim în ea forţa superioară, Creatorul. Toată lumea este capabilă să obţină asta, deoarece uşile sunt deschise tuturor – este nevoie doar de o dorinţă.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 31.03.2015

Paştele este un exemplu pentru toți

Avem un mijloc care poate ajuta întreaga lume. Când vom ieșit din Egipt, din dezgust și ură reciprocă, vom vedea că adevărata legătura reciprocă umană rezolvă toate problemele.

Prin urmare astăzi, este nevoie peste tot de metoda lui Avraam. Este o nevoie prezentă și dacă noi, națiunea israeliană, nu o îndeplinim ca să o prezentăm umanităţii, presiunea care se va pune pe noi va crește. Aceasta se datorează faptului că lumea simte în subconştient că ascundem cheia fericirii faţă de ea.

Dar dacă facem ceea ce trebuie să facem și stabilim sa dăm un exemplu bun, lumea ne va primi cu recunoștință și respect. Pe ansamblu, aceasta este exact ceea ce lumea așteaptă de la noi.

Doresc o vacanță de unitate și conexiune la toți prietenii mei!

Vasele pentru Pesah

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, Pesah este separarea mea interioară de răul din mine, de motivele mele egoiste în relațiile cu alții. Multe case au o cămară specială în care țin separat un set de vase pentru Pesah. Ce înseamnă acest obicei de a schimba toată vesela de Pesah?

Răspuns: De fapt, un set special de vase de Pesah este un obicei modern. Anterior, înainte de Pesah oamenii își făceau pur și simplu vase noi din lut, lemn sau piele de animal.

Vesela nouă simbolizează vase noi, adică, dorințele noastre pe care le-am folosit anterior în beneficiu propriu. Acum nu le putem folosi în acest fel, ci numai pentru dăruire. Trebuie să schimb setul meu de dorințe raportate la ceilalți.

Întrebare: Ce înseamnă „un set de vase de zi cu zi” pe care să-l folosim de-a lungul anului și „un set de vase pentru Pesah”?

Răspuns: „Un set de vase de zi cu zi” este o dorință egoistă de a te bucura pe seama altora și, atunci o reprimi și o folosești.

„Un set de vase pentru Pesah” reprezintă, din contră, folosirea altruistă a dorințelor, de a face bine altora.

Tu trebuie să schimbi un set cu altul – să-ți folosești dorințele în iubire pentru ceilalți, în dăruire. Asta se numește „veselă nouă”. Și după ce folosești pentru o săptămână aceste vase noi, poți să începi să te întorci la vasele tale vechi, fiindcă tu deja știi cum să le corectezi, adică, să le folosești în mod corect.

Din KabTv „O viață nouă” 24/03/2014

Un sclav nu poate înțelege pe cineva care este liber

Întrebare: De ce este Paștele, exodul din robia egipteană, aminteşte de renaştere? Povestea începe cu nașterea lui Moise și se termină cu plăgile din Egipt, care sunt similare cu contracţiile din timpul naşterii. După aceasta, ei traversează Marea Finală, ca și în cazul în care s-ar fi născut într-o lume nouă.

Răspuns: Viața nouă este concepută și pregătită în interiorul vasului gigant numit Egipt. Ea e formată din discernamintele și încercările noastre de a înțelege cum să facă față naturii noastre egoiste.În cele din urmă, ne dăm seama că suntem incapabili să rezistăm egoismului nostru și nu avem nici o alegere, ci pentru a fugi de ea, trebuie să ne ridicăm deasupra ei.

Acest lucru necesită schimbări calitative: înlocuirea a toate obiceiurilor noastre, noi forme de relații, precum și educația precedentă, pe care am primit-o în Babilon.Când vom începe să ne unim folosind metoda lui Avraam, vom dobândi noi obiceiuri, o nouă atitudine reciprocă, și o nouă perspectivă asupra vieții, perceperea totală prin ochelarii de unitate.

Aceasta înseamnă o nouă naștere pentru că am transforma-o într-o nouă persoană, una care a învățat să se uite la ea, la familia sa, la națiunea sa, lumea sa, și la toată viața numai prin unitatea noastră.Dacă atunci mă întâlnesc cu sinele meu precedent, modul în care am fost înainte de a fi adus prin educație în conformitate cu metoda lui Avraam și unit cu alții, atunci ar fi două persoane diferite care nu se înțeleg reciproc.

Una dintre ele este un sclav, iar celălaltă este un om liber, independent de natura sa egoistă. Asta pentru că el a dobândit o nouă natură, natura iubirii în loc de natura urii.

De la KabTV „Un nou program

Un pahar de vin pentru urcarea spirituală

Întrebare: De ce se bea vin în timpul sărbătorilor, în special tradiția de a bea patru pahare de vin la masa de Paşte?

Răspuns: Vinul simbolozează Lumina împlinirii, Lumina Hohma, care coboară la noi în timpul sărbătorilor, permițând astfel să fim supuși unei anumite urcări spirituale.

Vinul nu este numai un simbol al bucuriei, ci dovedește că sporim constant conexiunea noastră și ne apropiem de revelarea Lumii Superioare Spirituale.

Deîndată ce ajungem la starea numită „trecerea Mării Roșii” și urcăm de la distanțarea reciprocă, la conexiunea reciprocă, ni se întâmplă revelarea unor noi relații de bunăvoință între noi, numite Lumea Superioară.

Sunt patru pași prin care trebuie să trecem pentru a construi o bună conexiune între noi. Ei sunt simbolizați prin cele patru pahare cu vin tradiționale, pe care le bem în timpul mesei de Paşte (Seder Pesah).

Din programul de radio 103FM Israel 15/03/2015

Paştele este o reamintire a viitorului

Paştele ne reamintește nu numai trecutul, dar și viitorul.

Din cele mai vechi timpuri, seara de Pesah a unit familiile de evrei în jurul mesei de sărbătoare. Sărbătoarea este descrisă în fiecare detaliu și totuși străină de formalism, iar ceremonia sa reînvie fără grabă ieșirea din sclavia Egiptului.

Dar, dacă am ieșit din Egipt, de ce tot repetăm iar: „Anul ăsta suntem sclavi, la anul vom fi liberi!”?

Sursele noastre precizează că în spatele evenimentelor cunoscute, urcărilor și coborârilor, există încă un strat de informație care nu este foarte mult despre istorie, ci despre relațiile interumane sau, mai degrabă, este despre unitatea și înțelegerea reciprocă la care a ajuns poporul evreu și care este atât de importantă în zilele noastre nu numai pentru poporul evreu, ci pentru întreaga omenire.