Rabaş, “Ce înseamnă: ‘Dacă înghit ierburile amare, nu funcționează’ în muncă?”: Și aceasta este ca ceea ce spunem (în Hagada de Pesah), Aceste ierburi amare (Maror) pe care le mâncăm, pentru ce este asta? pentru că egiptenii ne-au amărât, (Exodul 1:14), “Și ei le-au amărât viețile cu muncă grea.”

Munca grea a fost că poporul Israel a vrut să părăsească dominația egiptenilor, adică iubirea de sine. Dar când au învins-o pentru a face ceva de dragul dăruirii, îndată le-au venit gândurile egiptenilor; au pus întrebarea fiului cel rău: (Exodul 12:26) Ce este acest serviciu pentru tine? să lucreze în folosul Creatorului, și de fiecare dată când au învins acest lucru, imediat au venit întrebările egiptenilor și aceasta este ceea ce se numește muncă grea.

Toate acestea pentru a transforma omul către conexiune. Problema noastră esențială este că fiecare dintre noi încearcă să-și rezolve singur problema și astfel, nu reușim. Iar soluția simplă și ușoară este să rezolvăm problemele împreună.

Trebuie să înțelegem că toată munca este în conexiune și toate dificultățile sunt date împotriva ei. Dacă vedem lucrurile prin grup, nu rămâne nicio dificultate, totul merge bine.

Soluția constă tocmai prin a nu vedea dificultatea în mod direct, ci a înțelege că ea ne îndreaptă către conexiune. Dacă tânjim după conexiune, atunci problema este eliminată și dispare imediat. De fiecare dată când apar dificultăți, este pentru că conexiunea dintre noi este incorectă.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Exodul din Egipt este ultima frontieră materială a lumii egoiste. Dincolo de ea există o linie condiționată, în care, după trecere, omul începe să simtă iubire și dăruire către Creator.

Ce este această transformare prin care trecem?

Răspuns: Aceasta este ultima corectare, care se numește corectarea finală (Gmar Tikun).

S-a întâmplat când un grup de cabaliști conduși de Moise a părăsit Egiptul, uniți cu Creatorul, au primit Tora pe Muntele Sinai, și astfel, au obținut corectarea lor finală.

Cu alte cuvinte, toate acestea s-au întâmplat deja. Astăzi, noi, sub nicio formă, nu trebuie să mergem la Muntele Sinai și să-l urcăm. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să fim pregătiți interior și spiritual pentru unitate în mișcarea de la inimă la inimă.

Atunci, vom simți că statul este numit o singură națiune într-o singură inimă. Acolo ne conduce istoria. Tot ceea ce se întâmplă în lume este necesar doar pentru ca noi să-l ducem la bun sfârșit. Trăim în cea mai fericită perioadă.

Din Lecția zilnică de Cabala 21/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.382-“Și s-a întâmplat când Faraonul a trimis poporul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În războiul împotriva egoismului, există situații în care îmi este luată puterea. Dau mai multă putere, dar mi se ia și mai mult. Unde pot găsi putere?

Răspuns: Într-adevăr, stai întins acolo și nu poți face nimic. Doar prietenii îţi pot veni în ajutor, te pot ridica și te pot reanima.

Ei te pot simți pentru că interacționezi cu ei într-o anumită formă. Aceasta înseamnă că sunt conectați cu tine prin faptul că primesc anumite semnale de la Creator prin intermediul tău.

Din Lecţia zilnică de cabala 24/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea 105

Putem scăpa de efort și luptă?

Pentru cei care merg pe calea corectării, nu există loc unde să fugă. Ei au intrat deja pe calea celor drepţi. Este scris că drepţii nu au odihnă, nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare, până nu ajung la sfârşitul corectării.

Dintr-o discuție despre articolul “Întreaga Tora este un singur nume sfânt”. 05/06/2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la starea de “Pesah” trebuie să ajungem la un asemenea nivel de dezvoltare în care să fim incapabili să lucrăm în egoism; trebuie să ne ridicăm deasupra lui.

Izbucnirea egoismului a avut loc pentru prima dată în Babilon. Împotriva acestei erupții care a avut loc când populația nu era mare, Avraam, un preot al Babilonului antic, a descoperit sistemul de ridicare deasupra egoismului.

Câteva mii de oameni au acceptat această metodă și au mers împreună cu el în țara Canaanului, Israelul de astăzi. Avraam și-a învățat adepții ce înseamnă a fi în iubire unul cu celălalt, ridicându-se deasupra ego-ului și trecând constant peste ego-ul omului – Pesah (din cuvântul Pasah, a trece).

Ego-ul nostru crește în mod constant și noi creștem deasupra lui, acoperindu-l prin legea “…iubirea acoperă toate nelegiuirile”. Nelegiuirile rămân, dar cu cât sunt mai mari – până la o ură imensă – cu atât mai mare apare iubirea între noi.

Nu ne ascundem ura, nu ne este rușine de ea, pentru că înțelegem că ea vine din natura umană, iar sarcina noastră este să identificăm în natură următoarea forță pozitivă care ne va oferi posibilitatea de a acoperi ura cu iubire.

Apoi, vom fi într-o stare constantă de înălțare spirituală. Cu toate acestea, ura va determina culmea iubirii cu care o acoperim.

Se dovedește că putem continua să creștem constant. Adică fiecare trecere de la etapă la etapă va deveni Pesah, sărbătoarea care este mereu cu tine.

Din KabTV “Conversații despre Pesah”, 18/03/15

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce oprește cel mai mult omul să iasă din Egipt?

Răspuns: Omul uită că dobândim spiritualitate prin conexiune. Deci aceasta devine munca în Egipt. Dacă lucrezi singur, ești numit sclavul lui Faraon.

Ar trebui să ne verificăm întotdeauna în ceea ce privește grupul, deoarece nu există o altă scară pe care să o putem folosi. Ni s-au dat vase, deficiențe spulberate care sunt împrăștiate printre noi toți, deoarece toată lumea este încorporată în toți ceilalți. Prin urmare, nu înțelegem ce se întâmplă. Trebuie să începem să ne aranjam în grup și să-l aducem la forma unui Parţuf spiritual.

Ar trebui să fie o formă în care Forța superioară, Creatorul, este revelată. Aceasta este toată munca noastră: construirea de zece Sfirot, nu nouă, nici unsprezece, nici mai mult, nici mai puțin. Toată creația este formată din zece Sfirot.

Trebuie să ne găsim locul în Parţuf, locul celor care vor să se conecteze în dăruire. Aceasta se potrivește cu GE, faza Israelului, iar restul sunt AHP care ni se alătură și ne ajută. Cum putem crește? Creștem prin AHP, cu ajutorul lui. Cu cât AHP este mai mare, cu atât mai mare poate fi partea noastră din GE de deasupra acestuia. Astfel construim Aviut (grosime) și în GE, iar apoi începe lucrul cu AHP-ul real.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Pesah simbolizează începutul corectării. Totul începe cu exodul din Egipt după care are loc dăruirea Torei.

Corectările sunt posibile numai la un om care a trecut deja prin exilul egiptean. Creația începe cu păcatul Pomului Cunoașterii și zdrobirea sufletului, iar apoi începe procesul de corectare a acestuia.

Prin urmare, este clar că în primul rând, trebuie să recunoaștem răul, să lămurim starea în care ne-am aflat după zdrobirea de la Pomul Cunoașterii unde sufletul a fost împărțit în multe părți pe care acum trebuie să le adunăm împreună. Și asta în ciuda dorinței egoiste de a primi, care până acum domnește între noi.

Astfel, adăugăm sufletului, pe care îl restaurăm, toată înclinația rea revelată, adică forța luminii care a umplut cândva sufletul și a provocat separarea fiecărei părți de restul. Când le conectăm din nou împreună, lucrând împotriva forței luminii care umplea sufletul, acum devenind ostil, dobândim calitățile Creatorului și calitățile creației corectate.

Totuși, toate acestea încep cu recunoașterea răutății stării în care ne aflăm acum, cu dezvăluirea egoismului care domnește între noi: respingere, ură, neînțelegere, și clarificarea măsurii în care fiecare este cufundat doar în sine și nu este capabil să iasă de acolo. Toate acestea sunt chiar prima etapă necesară pe calea studierii Creatorului.

Toate articolele despre Pesah ar trebui să le percepem doar în legătură cu separarea și conexiunea noastră. Când ne îndepărtăm unul de celălalt, forțele rele se ridică și dezvăluie sentimentul de exil în noi.

Atunci imediat putem vorbi despre conexiune și corectare, iar răscumpărarea începe. Adică trebuie să vedem totul în lumina exilului și a mântuirii, distanțarea și apropierea unul de celălalt, revelarea zdrobirii și corectarea ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 08/03/18

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 104

Cum este posibilă odihna într-o astfel de stare?

Când acționăm liber, fără nicio limită, aceasta se numește odihnă. Dacă îi spui unui copil “Stai pe loc și nu te mișca”, el va exploda de frustrare. Ei vor simți ca și cum le este luată viața, ca și cum ar fi omorâți. Din aceasta, vedem că odihna înseamnă să facem ceea ce ne dorim cu adevărat, fără nicio restricție.

Când se întâmplă asta? Este atunci când toate vasele noastre sunt corectate. Când putem dirija orice cu vasele noastre, ajungem într-o stare de odihnă. În prealabil, dacă chiar și un singur aspect rămâne necorectat, acesta dă naștere deja la efort, efort și luptă. Asta nu mai este odihnă.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu trecem prin stadiul strămoșilor, prin ceea ce s-a întâmplat la început: Adam HaRişon, Babilonul, țara Canaanului, Iacov și cei doisprezece fii ai săi și coborârea în Egipt. Începem deja să ne descoperim în Egipt. Perioada anterioară se referă la “strămoși” și este inclusă în noi ca gene spirituale (Reşimot), calități interioare.

Munca noastră reală începe în Egipt, unde în cele din urmă realizăm că suntem într-o dorință egoistă și trebuie să scăpăm de ea, deoarece ne dă din ce în ce mai puține forță de viață. Este nevoie de ani pentru a recunoaște acest lucru și pentru a fugi.

Dacă suntem împreună într-un grup în timpul acestui proces, ne ajutăm unul pe altul. Este scris: “Și copiii lui Israel au gemut din cauza muncii”, adică “toți împreună”. Întregul exod din Egipt are loc împreună.

Exodul este ieşirea din separare către conexiune. Nu este o plecare fizică dintr-un loc geografic. În Egipt, descoperim că suntem separați, de egoismul nostru. Toată munca din timpul sclaviei egiptene constă în faptul că încercăm să ne conectăm unul la altul și eșuăm. Ajungem să vedem că Faraonul stă între noi și ne împiedică conexiunea.

Continuăm să lucrăm la conexiunea noastră și de fiecare dată dezvăluim că este imposibil. Apoi apare Moise, îl ucide pe egiptean și fuge în deșert timp de 40 de ani. Toate acestea reprezintă o muncă constantă în desfășurare a conexiunii, până când Moise se întoarce, merge la Faraon și cere: “Lasă poporul Meu să plece”; adică “permite-ne să ne conectăm”.

Vreau să mă conectez cu cei care acum îmi par străini. Faraonul mi-i arată ca pe niște străini și îi face să pară ca și cum nu fac parte din mine. Dar cer capacitatea de a mă uni cu ei. Să rămână Faraon; vreau să mă unesc deasupra lui. Prin urmare, am nevoie de o forță mai mare, mai puternică decât toată dorința lui vastă și egoismul care mă răsucește în orice fel vrea.

Se dovedește că trebuie să cer ca egoismul meu să se micșoreze, să nu mă mai guverneze. Iată ce-i cer lui Faraon. Iar Faraonul răspunde: “Să cobor de pe înălțimea mea, de pe tronul meu?!” El doar își împietriește inima, și așa că am nevoie ca Creatorul să fie și mai puternic decât Faraon.

Acesta este rolul lui Faraon: să-L ridic pe Creator în ochii mei, astfel încât să fiu forțat să prețuiesc din ce în ce mai mult Forța generală de dăruire care guvernează natura. Numai ea ne poate oferi capacitatea de a ne conecta unii cu alții.

Trebuie să înțelegem corect ce este Egiptul. Creatorul trebuie să crească constant în ochii mei, altfel nu voi putea niciodată să mă unesc cu prietenii mei, ceea ce înseamnă Exodul, și voi rămâne în sclavie pentru totdeauna.

Egiptul este separare. Dar unde fug? Vreau să mă unesc deasupra acelei separări, deasupra urii, care mi se dezvăluie,

Din Lecția zilnică de Cabala din 05/02/12, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.159 – “Și în decursul acelor multe zile, s-a întâmplat”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt “vasele egiptenilor?”

Răspuns: Sunt dorinţele egoiste în forma lor cea mai pură. Vasele de aur simbolizează gradul Bhina Dalet, cele de argint simbolizează Bhina Gimel.

Întrebare: Învățăm că ar trebui să ne ridicăm peste dorințele noastre egoiste cât mai mult posibil, să nu le folosim și să ne unim cu prietenii noştri. Ce înseamnă că împrumutăm aceste dorințe de la egipteni?

Răspuns: Cereți egiptenilor dorințe și intenții de dăruit și folosiți puțina lumină pe care o au.

Le folosești în dorințele tale egoiste care trec prin stadiul de recunoaștere a răului, opoziția ta față de Creator. Astfel, începi să te ridici deasupra egoismului, respingându-l treptat. Acesta este momentul în care începe ieșirea ta din Egipt.

Întrebare: Vasele pe care copiii lui Israel le împrumută de la egipteni, le aduc ei în deșert sau le aduc mai târziu în țara lui Israel?

Răspuns: Acestea sunt Kelim (vase) foarte bune; le păstraţi. Mai târziu, la fiecare etapă, putem aprofunda ce se întâmplă cu ele.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1985-86-“Ce este Nevoia de a împrumuta Kelim de la egipteni?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→