Întrebare: Cum corectăm în practică Kelim (vasele) ale egiptenilor?

Fiecare dintre noi trăiește în propriul său “Egipt”, și în același timp ne străduim să ne conectăm cu prietenii noștri în timpul lecţiilor. Și este ca și cum ar fi două lumi diferite. Cum putem corecta aceste Kelim?

Răspuns: Încearcă să te conectezi cu ceilalți prieteni prin Kelim ale tale și astfel să simți Kli-ul comun în unitatea voastră. Și acesta te va ridica deja.

Întrebare: Se spune că cel mai bun mod de a crește dorința este să cazi în egoism. Unde este garanția că atunci când voi cădea, vor veni Moise și Aaron și mă vor scoate de acolo cu dorințele mele mari?

Răspuns: Depinde de modul în care lucrezi. Trebuie să coborâți în egoism cu intenția şi speranța de a scoate de acolo noi Kelim cu care să puteți merge mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/01/24, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1985-86-“Ce este Nevoia de a împrumuta Kelim de la egipteni?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea103

Ce este starea de odihnă?

Spiritualitatea există dincolo de viteza luminii. Este în mișcare continuă, nu doar în mișcare, ci într-o stare de accelerare continuă. În spiritualitate, o viteză constantă este considerată viteză zero, o oprire completă în repaus. Sunt percepute doar schimbările de viteză, fie că sunt pozitive sau negative, de accelerare sau decelerare.

Putem observa acest concept și în aspecte ale acestei lumi. Dacă un vas este în mod constant plin de plăcere, nu simte că a primit ceva. Trebuie să existe un vas nou, o dorinţă suplimentară, și în consecință, o plăcere suplimentară. Mai multă dorință duce la mai multă plăcere; mai puțină dorință are ca rezultat mai puțină plăcere.

Dar trebuie să existe o distincție între ceea ce a fost înainte și ceea ce urmează. Dacă ceea ce a fost înainte a durat zece ore, toate acele ore sunt percepute ca un singur moment. Ceea ce nu se schimbă este ca o singură clipă. Fie că este un milion de ani sau o singură secundă, este la fel.

Prin urmare, în spiritualitate, o stare de odihnă absolută este de fapt o schimbare a vitezei. Această viteză în sine nu determină nimic pentru noi. O anticipăm pe parcursul fiecărei corectări și rămânem constant pregătiți pentru schimbare. Acesta este sfârșitul corectării. Sfârșitul corectării se numește “odihnă veșnică”. Unii gândesc în mod eronat la asta ca la moarte. În general, în lumea noastră omul crede în mod obișnuit că lumea următoare este locul de existenţă al morților.

Ar trebui astfel să înțelegem că numai o stare în care ne putem accepta pe noi înșine fără nicio limitare – toate restricțiile, împlinirile, ascunderile și revelațiile – se numește stare de odihnă. Odihna adevărată este fără margini. Într-o astfel de stare, nu mai suntem împovărați de efort. Nimic nu ne împiedică să acționăm așa cum ne dorim.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Marii cabalişti ai trecutului au pregătit un sistem spiritual pentru noi, la fel cum noi am pregătit această lume pentru următoarea generaţie care să o poată folosi. Imaginați-vă mii de detalii care înconjoară un nou-născut și apoi îl însoțesc an de an pe parcursul dezvoltării lui.

Cât de mult am făcut pentru ca un om să crească și să intre corect în această viață! În fiecare etapă încercăm să creăm ceva care îi va dezvolta, îi va sprijini și îi va împinge înainte. Omenirea a dus o pregătire extraordinară pentru nașterea lor. La fel este și în domeniul spiritual. Noi nici măcar nu ne putem imagina ce ne-au pregătit cabaliştii.

Astăzi le iei materialele și începi să explici altora ceea ce a fost deja scris clar și explicit, iar ei nici măcar nu înțeleg despre ce vorbești, deși totul este explicat atât de simplu și logic. Voi vedeți sfârșitul în această lume, începutul în lumea superioară și încercați să le explicați acest lucru.

Ei nici măcar nu percep ceea ce privește lumea noastră: liberul arbitru, sistemul de guvernare, comportamentul uman, dezvoltarea umanității sub influența egoismului, motivele crizelor sau interconexiunea noastră. Doar câțiva oameni în lume vorbesc despre asta, și chiar și atunci nu o simt sau nu o percep. Deci, cum ne putem descurca fără surse? Dacă am putea învăța din propriile greșeli!

Comentariu: Totuși, când explici multe lucruri, cred că pentru generațiile viitoare textele dvs. vor deveni exact așa cum sunt articolele lui Rabaş pentru noi.

Răspunsul meu: Poate că da. Sunt, într-un anumit sens, o legătură intermediară între această generație sau următoarea și Rabaş.

Desigur, mă văd ca pe cineva care poate fi o za de legătură, un adaptor, între textele cabaliste și oameni, pentru că explic ceea ce au scris Baal HaSulam și Rabaş. Sarcina mea este să creez un punct de contact între om și surse.

Din KabTV ”Am primit un apel. Importanța surselor” 15/07/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am observat că atunci când studiez materialul la lecție, chiar dacă este foarte logic și clar, mi se încurcă în minte. Nu pot auzi întreaga secvență de propoziții la fel ca atunci când citesc sau ascult singur.

De exemplu, când ascult aceeași lecție în timpul zilei, am senzația că totul este clar și are sens. De ce primesc acest haos în timpul lecției și ce ar trebui să fac cu el?

Răspuns: În timpul lecției au loc multe procese interioare, tot felul de căutări, chiar interferențe, pentru că ești inclus în lecție împreună cu alți oameni. Rețeaua ta interioară devine prea supraîncărcată. Este destul de posibil.

Desigur, atunci când stai separat și dacă este după-amiaza mai degrabă decât dimineața, după ce te-ai stabilizat cumva, atunci poți absorbi mai bine lecția. În general, există timpi diferiţi. Depinde de om.

Întrebare: De obicei, când oamenii studiază împreună, fie citesc, fie ascultă. Dar cum este posibil să citești și să auzi în același timp? Este posibil doar atunci când explicaţi?

Răspuns: Nu știu. Aceasta este o chestiune de obicei. Când am venit la Rabaş și eu eram foarte surprins: oamenii stăteau împreună, citeam cu voce tare ca niște școlari, toată lumea urmărea textul din cartea lui, iar unii își mișcau buzele.

Este o metodă acceptabilă în mod obișnuit în care ei iau orice sursă, o citesc împreună și apoi încep să-și folosească mintea. Acesta este modul în care oamenii au studiat Tora în orice moment de când a fost scrisă.

Totuși, noi studiem într-un mod ușor diferit: studiem într-o abordare semiuniversitară, de tip prelegere, unde citim și explic. În plus, aceste explicații ar putea fi lungi, cu întrebări și răspunsuri, și cu discuții.

În trecut, oamenii studiau Tora predominant în perechi. Nu a implicat atât de mulți oameni cum suntem noi acum, unde 300 de oameni stau în fața mea.

Din KabTV “Am primit un apel. Interferenţă  în studii” 13/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 102

Cum ieșim în cele din urmă, dintr-o stare de coborâre?

Ieșim dintr-o stare de coborâre zăbovind în ea, recunoscându-ne starea în profunzime și acceptând-o ca una dintre stările care ne vor aduce literele muncii.

Ce sunt literele? Ele sunt chiar vasele prin care mai târziu percepem sfârșitul corectării (Gmar Tikun), care este o stare în care suntem deja, dar ne lipsesc vasele pentru a o simți. Vasele lipsă, prin care simțim lumea Ein Sof (infinitul) și sfârșitul corectăriii, includ două extreme, dintre care una se numește “coborâre”.

O coborâre nu înseamnă o pierdere completă a conexiunii cu realitatea. Mai degrabă, este o conștientizare a stării și o acceptare a faptului că în acest moment există slăbiciune și lipsă de discernământ. Dacă intrăm în această stare cu înțelegere, extragem din ea maximul discernământ posibil. Ne tratăm ca pe cineva care a fost în întuneric de mult timp și încercăm să vedem prin el, să ne orientăm, să distingem umbrele și nuanțele.

Cu toate acestea, nu putem lucra în coborâre, așa cum facem în stare de urcare. Aceasta nu se referă la stările cele mai joase, în care pur și simplu trebuie să așteptăm și în care trebuie să ne hotărâm singuri: “Acum, mă voi culca”. “În culcare” se referă la starea interioară numită starea “rădăcină” sau “liniște”. Chiar și în această stare există mai multe discernăminte. Cu alte cuvinte, fiecare stare dată, până la o stare de moarte completă, conține mai multe discernăminte, care sunt denumite “moarte”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul nostru este să atingem infinitul, adică o adeziune nesfârșită, nelimitată unul cu celălalt și cu Forța superioară care ne conectează și ne împlineşte.

Nu văd nimic în această idee care să nu poată fi imaginat de om. Ai putea chiar să animezi acest subiect folosind punctele care încearcă să se unească, să se conecteze, dar nu pot pentru că la distanțe microscopice, există forțe de respingere reciprocă.

La suprafață, pare că se conectează, totul pare în regulă, dar ei nu se pot apropia. Când încearcă să intre în contact real, strâns, apar forțe speciale (bine cunoscute de fizicieni), iar în acel moment este nevoie de Creator.

Atunci ei încep să simtă că au nevoie de o Forță superioară specială care să-i ajute să depășească bariera dintre ei. Abia atunci ei simt cu adevărat nevoia acestei Forțe, a Creatorului, simt prezența Lui în natură și Îl cheamă.

Devine clar pentru ei că așa trebuie să fie și apare o cerere către Creator. Apoi această Forță este dezvăluită în interiorul lor și Îi conectează din interior.

O astfel de animație ar putea ilustra foarte clar acest proces.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 101

Capitolul 10 – Mișcare și odihnă

Efortul are loc atunci când simțim o ascensiune și o folosim la maxim pentru a intensifica simțirea, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a aprofunda înțelegerea spiritualității. Acesta este modul în care ne întărim înțelegerea asupra spiritualității prin utilizarea tuturor mijloacelor disponibile. Când ni se oferă chiar și cea mai mică oportunitate de sus, trebuie să depunem tot efortul.

În timpul unei coborâri, este dificil să faci efort, iar în timpul unei urcări, nu depunem efort prin forțele proprii. În schimb, ni se dă o urcare, și astfel primim o trezire. Dacă nu ni se dă o urcare, atunci nu primim o trezire. Deci, cu ce contribuim noi înșine? Nu este vorba despre cantitatea de efort, ci despre oportunitățile pe care le avem la dispoziție. Când suntem într-o stare de ascensiune, avem ocazia să ne agățăm strâns și să ne ținem de discernămintele spirituale cu toată puterea noastră, să le pătrundem și să le recunoaștem mai profund. Trebuie să ne adâncim pe cât posibil în aceste discernăminte, astfel încât, chiar dacă are loc o coborâre, deși ne străduim să nu avem niciodată una, să hrănim în noi Reşimot (înregistrări spirituale, impresii) și o înțelegere care este deja la un alt nivel decât înainte.

Cu alte cuvinte, ni se deschide o fereastră, iar măsura în care pătrundem prin ea depinde de noi. Prin urmare, toată munca are loc în timpul ascensiunii. În timpul unei coborâri, uneori trebuie pur și simplu să ne scufundăm, “să ne aşezăm pe fundul oceanului” și să așteptăm, așa cum un submarin așteaptă pur și simplu când se întâmplă ceva neclar.

Confuzia apare de obicei atunci când trecem de la un grad la altul. În timpul acestei tranziții, pierdem înțelegerea pe care o aveam la nivelul anterior, dar încă nu am dobândit o nouă înțelegere de la nivelul următor. De aceea ne simțim confuzi și nu avem nicio idee despre ce ni se întâmplă.

În astfel de situații, nu este nimic de făcut decât să ne înfrânăm. Când are loc o coborâre reală, trebuie să ne protejăm cât mai mult posibil, rămânând în interiorul cadrului, la nivel de nemişcare. Dar în timpul unei ascensiuni, trebuie să creștem efortul și să apăsăm cu adevărat pedala acceleraţiei.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş și Baal HaSulam au fost mari cabaliști care au atins niveluri înalte de realizare. Dacă omul avansează de-a lungul gradelor spirituale, ajunge și el la nivelul lor sau sunt suflete complet diferite?

Răspuns: Eu încă nu am ajuns la nivelul lor.

Întrebare: Dar poate orice om să facă asta?

Răspuns: Desigur, omul se poate ridica și mai sus pentru a completa corectarea. Nu știu cine este la ce grad, dar toată lumea trebuie să ajungă la corectarea finală (Gmar Tikun).

Rabaș și Baal HaSulam au fost cu siguranță măreţi. Pur și simplu încă nu le-am atins înălțimea, și prin urmare, nu pot spune cât de măreţi sunt. În lumea noastră, o persoană mică, uitându-se la o persoană înaltă poate spune: are un metru optzeci de centimetri sau doi metri înălțime.

Dar în lumea spirituală, percepi doar gradul care este direct deasupra ta și nu mai mult. Nu poți simți dincolo de asta. Nu poți măsura și spune: “El a atins acest nivel sau acel nivel în lumile spirituale”. Cum ai cunoaște acele lumi? Nu știi nimic.

Nici în lumea noastră nu ne dăm seama cât de limitati suntem. Credem că înțelegem multe. Dar fiecare persoană înțelege doar ceea ce este capabil să înțeleagă, și astfel își formează o imagine a acestei mici lumi bazată pe simțiri, pe înțelegere și poate doar puțin dincolo de ei înșiși: “Dacă aș fi puțin mai dezvoltat, ce aș simți atunci?” În adevăr, simțim doar în măsura în care suntem capabili să simțim.

Întrebare: Dar Rabaş, a finalizat corectarea sufletului său?

Răspuns: Cel mai probabil. Nu știu. Nu am ajuns la acest nivel, așa că nu pot spune nimic.

Întrebare: Dar încă mai speraţi să ajungeţi la el?

Răspuns: Sper că da. Dar vorbesc doar despre ceea ce văd și simt cu adevărat.

Din KabTV “Am primit un apel. Niveluri de atingere” 06/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele noastre trăim într-o perioadă în care omul încetează să-i mai simtă pe ceilalți oameni. Sociologii și savanții scriu despre asta. Nu-l văd pe celălalt, nu vreau să-l văd, nu vreau să-l simt. Ce fel de vremuri sunt acestea?

Răspuns: Dacă nu îl simt pe celălalt, cu adevărat pe celălalt, în afara mea, nu mă simt pe mine în interiorul lui, atunci nu simt lumea deloc.

Întrebare: Deci, trebuie întotdeauna să mă văd pe mine prin intermediul altcuiva?

Răspuns: Prin altcineva, da.

Întrebare: Și faptul că acum ne vedem pe noi înșine atât de urâți, de ce se întâmplă asta?

Răspuns: Pentru că ne-am închis în noi înșine, ne-am izolat, ne-am limitat și nu vrem să vedem pe nimeni altcineva în afară de noi . Aceasta este lumea mea.

Întrebare: Deci dacă nu las pe nimeni să intre, nici eu nu intru în lumea altcuiva, sunt urât? Acesta este lumea mea – una egoistă: iată-mă, singur?

Răspuns: Mă văd pe mine însumi.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 07/02/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce omenirea tot inventează, din ce în ce mai mult?

Răspuns: Vrea să obțină o viață senină, bună. Dar, până la urmă, se întâmplă invers.

Comentariu: Este interesant că energia nucleară este folosită în scopuri pașnice, și în același timp, poate distruge totul.

Răspunsul meu: Da. Omul nu poate inventa nimic cu adevărat bun sau prietenos.

Întrebare: Ce invenție ați numi veșnică și utilă omenirii, care ar putea să o ducă în cele din urmă la fericire?

Răspuns: Îndreptarea naturii rele a omului — doar atât. Nu este nimic altceva.

Comentariu: Dar omul trebuie să realizeze mai întâi că trăiește cu o natură rea.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce îl face să-și dea seama în cele din urmă. Lumea este într-o asemenea stare încât nu știe ce să facă cu ea însăși.

În trecut, credeam că socialismul, comunismul, capitalismul sau altceva ne vor salva. Un fel de libertate, liberalism și așa mai departe. Acum vedem că totul duce rapid la realizarea răului..

Comentariu: Ați spus odată că dezvoltarea umanității a avut loc ca o dezvoltare liniară a egoismului. Că lucrurile s-ar îmbunătăți, iar apoi va urma comunismul. Acum susțineți că egoismul s-a închis cumva, că am devenit interconectați ca un sat, totuși aceeași cercetare continuă, iar umanitatea nu ajunge la realizarea răului naturii sale.

Răspunsul meu: Vrei să se închidă totul?

Cred că vom ajunge într-o stare în care omenirea va spune: “Ar fi fost mai bine dacă nu am inventat asta”. Astăzi, deja se poate spune asta despre atom? Și se va spune același lucru despre orice altceva.

Este scris: “Cine mărește cunoștințele sporește întristarea”. (Eclesiastul 1:18), sau “Cine mărește bogăția, sporește suferința”.

Întrebare: Credeţi că acest proverb este valabil și astăzi?

Răspuns: Cu atât mai mult!

Întrebare: Putem opri creșterea cunoștințelor?

Răspuns: Nu putem. Nu putem înceta să creștem nici bogăția, nici cunoștințele. Egoismul ne va împinge constant spre ele.

Scopul este să ne conducă la realizarea răului. Răul este în natura noastră, atunci când credem că lumea în care trăim este cea pe care trebuie să o îmbunătățim. Dar nu poate fi îmbunătățită – trebuie să ne ridicăm peste ea.

Întrebare: Adică să ne schimbăm?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vom ajunge la această realizare în timpul vieții noastre?

Răspuns: Deja stabileşti limitări.

Comentariu: Da, aș vrea totuși să văd dreptatea cuvintelor dvs..

Răspunsul meu: Nu cred.

Întrebare: Nu credeţi?

Răspuns: Nu, nu cred că se va întâmpla atât de repede.

Dar personal, nu mă deranjează. Ce diferență face când se întâmplă? În orice stare ne vom afla, ni se va întâmpla în cele din urmă tuturor.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 02/04/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→