Comentariu: Am primit o mulțime de întrebări după ce am difuzat videoclipul “Secretul unuei căsătorii puternice”. În ea, aţi spus că dacă o soție dintr-o familie seamănă cumva cu mama soțului ei sau are grijă de soțul ei așa cum a făcut-o mama lui, atunci această căsătorie va fi puternică.

Unul dintre cititorii noștri scrie: „O femeie ar trebui să fie o mamă pentru copiii ei și nu pentru soțul ei, ștergându-i nasul care curge. Lasă-l să trăiască cu mama lui până la bătrânețe”.

Un alt cititor întreabă: „De la cine ar trebui să învăț, dacă soacra mea este o bețivă? Ea nu și-a crescut copilul cum trebuie, iar socrul este leneș și nu i-a dat nimic fiului său. Cu tot respectul pentru autor, cred că raționamentul lui este inacceptabil pentru mulți.”

Răspunsul meu: Atunci de ce te-ai căsătorit cu un fiu de bețiv? Cum ai ales un astfel de soț?

Comentariu: Poate că nu știa că mama lui era așa.

Răspunsul meu: Cum a putut ea să nu știe? Nu i-ai cunoscut familia? Ar trebui să-ți judeci viitorul soț după familia lui. De cine îți legi viața?

Întrebare: Deci trebuie să te uiți din ce fel de familie provine soțul?

Răspuns: Unde a crescut el, dacă nu în familia lui?

Întrebare: Am selectat afirmațiile mai punctuale. O femeie sub pseudonimul “Huligan politicos” scrie foarte răspicat: „Nu te culci cu mama ta. Nu îți dorești mama ca femeie. Deci, ce rămâne pentru femeile, soțiile și mamele nefericite?”

Răspuns: Dacă vrei atenție și dragoste, nu are nimic de-a face cu contactul sexual. Are de-a face cu inima. Dacă vrei o astfel de relație de la soțul tău, atunci ar trebui să semene cu mama lui. Nu există nicio cale de ocolire, aceasta este legea naturii! Poți filozofa cum vrei, dar așa este. Doar așa îl poți “cumpăra”.

Observați ce comportamente speciale are mama lui, orice întorsătură specifică de frază, maniere, poate chiar modele de vorbire. Încercați să o imitați subtil într-un fel și veți vedea, el se transformă într-un copil. Este un lucru rău?

Comentariu: Deci el este deja “îmblânzit”, este al tău.

Răspunsul meu: Da, iar acum ai un soț care vrea să fie cu tine.

Întrebare: Dar dacă un bărbat are resentimente față de mama lui, de ce ar avea nevoie de alta în apropiere?

Răspuns: Atunci vei înțelege cum să te comporți pentru a-i arăta o figură maternă “corectată”.

Întrebare: Și te întorci tot în acest punct?

Răspuns: Da, absolut! Totul se învârte în jurul acestui lucru. Pentru că el a venit de la ea, şi ea l-a crescut.

Întrebare: Și aceasta trăiește în el și rămâne în el pentru totdeauna?

Răspuns: Desigur! L-a purtat, apoi l-a alăptat. De mic copil, el s-a întins la pieptul ei, lipindu-se de caldura ei. Toate acestea rămân cu el. Este o stare de care practic fiecare om este atras de-a lungul vieții.

Potrivit Cabala, acest lucru este și adevărat. Chiar și atunci când ne separăm fizic de mamele noastre, rămânem conectați. Această legătură nu dispare doar pentru că suntem despărțiți fizic.

Întrebare: Aţi spus că dacă un tată părăsește familia, copiii simt asta ca pe o trădare.

Dar acest lucru se aplică probabil și femeilor. Mulți au fost de acord cu aceasta, ceea ce a condus la următoarea întrebare: “Atunci este corect să spunem că atunci când o mamă aduce un alt bărbat, un tată vitreg în casă, aceasta este tot o trădare?”

Răspuns: Acest lucru este practic imposibil de depășit vreodată. Pentru copiii care s-au despărțit de tatăl lor, sosirea unui alt bărbat în casă este o problemă enormă! Nu îl poți înlocui. Este sânge! Sângele nu se face apă. Pentru un copil, este teribil!

Comentariu: Mulți tați pe care îi cunosc sunt de fapt tați vitregi, care au devenit adevărați părinți pentru copiii din noile lor familii. Iar pentru copii, și pentru ei acest nou tată a devenit real.

Răspunsul meu: Da, pentru că un tată vitreg trebuie să investească mai mult în copil decât ar face în propriul său fiu biologic. Un fiu biologic este deja al lui de sânge. Dar un copil vitreg nu este așa, că pentru a deveni cu adevărat tată, trebuie să investească mai mult. Iar copilul simte că tatăl vitreg investește în el. El dezvoltă simțul responsabilității față de tatăl vitreg.

Dar totuși, un copil va avea întotdeauna o conexiune cu tatăl său biologic, fie foarte negativă, fie foarte pozitivă. Și cu tatăl vitreg la fel, fie negativ, fie pozitiv. Copilul trebuie să formeze o atitudine clară. Și această dualitate internă îi modelează în mare măsură viziunea asupra vieții.

Întrebare: Dar tatăl care a plecat, rămâne sau nu în interiorul copilului?

Răspuns: El rămâne, dar eventual într-o formă negativă. Copilul poate să-l respingă pe tată, să nu-l dorească, să încerce să-l ștergă din viață, din biografia lui, din memorie. Și, în schimb, îl înlocuiește cu forța cu tatăl vitreg. Această dualitate este desigur, foarte dificilă pentru un copil, pentru un psihic tânăr.

Întrebare: Dar amprenta tatălui există întotdeauna în copil?

Răspuns: Da, există întotdeauna chiar dacă copilul încearcă să-l șteargă. Poate fi reînviat foarte repede, reaparând brusc ca o fantomă din trecut, stând în fața unui copil într-un strigăt disperat: „Ce zici de el? Ce zici de asta?” Pe scurt, există destine diferite.

Întrebare: Și încă mai credeţi că un tată care își părăsește familia este un trădător al copilului său?

Răspuns: A schimbat copilul cu altceva! Nu doar a plecat. Nu este un erou care a murit în război sau care explorează Arctica. Nu este cineva care s-a sacrificat, dorind interior să rămână cu ei. Este un om care a plecat de bunăvoie, care a ales această cale. Iar un băiat nu poate accepta asta.

Întrebare: Următoarea întrebare. Cineva întreabă: “Cum poate fi o căsnicie puternică fără iubire?” Iar un alt cititor scrie: “Dragă dr. Laitman, ce vreţi să spuneţi “fără dragoste”? Dar ce spuneţi despre cuvintele lui Solomon despre iubire: “Un soț ar trebui să-și vadă soția ca pe frumoasa lui doamnă, unica, iubita lui”.

Răspuns: „Obișnuința ne este dată de sus! Ea înlocuiește fericirea.” Dacă te obișnuiești cu ceva, adică primești continuu ceva din asta, atunci sursa acelei împliniri devine dragă, apropiată, iubită și confortabilă.

Omul este un mic egoist. Ce iubire? Iubirea înseamnă ceea ce primești de la cineva. Și dacă nu primești nimic, nu există iubire. Sau există un alt obicei, sau o legătură prin copii, etc. Dar fundamental, trebuie să înțelegem natura umană!

Este nerealist să încerci să te detașezi de natură și să treci la o filozofie abstractă sau emoții.

Întrebare: Dar totuși, când putem spune că există iubire între soț și soție? In ce caz?

Răspuns: Putem numi iubirea un obicei pe termen lung, o includere reciprocă în viața celuilalt. Când cineva începe cu daruri externe, atunci în fiecare zi încearcă să-și împlinească partenerul cu ceva. Până la punctul în care partenerul nu se mai poate lipsi de el. Și cel mai important, cel care dăruiește însuși nu mai poate fără să dea.

Și formează un al doilea tip de conexiune, aproape cabalistă – suferă când nu poate da.

Întrebare: Deci, când dăruiește, vede câtă bucurie îi aduce celuilalt?

Răspuns: Da, și asta îl leagă. Ca o mamă pentru un copil. La ce se așteaptă ea? Ea vrea să simtă și să vadă bucuria lui.

Comentariu: Așadar, ea îi dă o lingură de terci și deodată el zâmbește! Și pentru ea, aceasta este fericirea.

Răspunsul meu: Da. Priveşte la soția ta când pune în fața ta un castron cu borș: „Iată! Mănâncă!” Sau pune calm masa, o șterge, așează vasul, așează lingura și se uită la tine ca o mamă.

Întrebare: Al doilea caz îmi place mai mult. Și ar trebui un soț să-l trateze pe celălalt în acest fel?

Răspuns: Din partea femeii, acesta este fundamentul unei familii puternice. Pentru că un bărbat este un copil! El nu dă naștere, nu creează generația următoare. El se susține și se realizează doar printr-o femeie. Deci, dacă ea procedează astfel, nu pot fi probleme în familie! Nici una! Pentru că în esență, stă cu mama lui.

Comentariu: Oamenii vă scriu: “Dvs. aţi spus: “Trăiți pentru copii. Nu divorțați de dragul copiilor”.

Răspunsul meu: Cred că divorțul este o măsură extremă. Nu știu, dar care este un motiv valid pentru divorț?

Comentariu: De exemplu, un cititor scrie: „Astăzi, oamenii nu trăiesc pentru copiii lor. Nu merită să-ți sacrifici viața pentru ei. Nimeni nu va aprecia asta în viitor!”

Răspunsul meu: Asta nu înseamnă dacă ar trebui să trăiești sau nu. Tu i-ai creat pe acești copii, așa că trebuie să ai grijă de ei. Și ei la rândul lor, trebuie să aibă grijă de copiii lor. Acest ciclu continuă atât timp cât existăm în această lume.

Comentariu: Dar ea spune că copiii nu vor aprecia.

Răspunsul meu: Nu contează! Ce diferență face asta? Oh, deci ai avut copii doar ca să te aprecieze mai târziu? Ei bine, asta este o altă poveste!

Comentariu: Ea spune: “Timpul, anii pierduți nu pot fi recâștigați niciodată.”

Răspunsul meu: Ce ani? În ce fel se pierd? Pentru că nu te-ai legat de alt bărbat?

Comentariu: O altă femeie scrie: “Dacă nu există sentimente, de ce să ții pe cineva în preajmă? Ea spune: “Ar trebui să trăiești pentru copii, şi nu să înduri viața cu cineva de care nu ai nevoie.’”

Răspunsul meu: Aceasta este o filozofie atât de consumeristă încât nici măcar nu știu cum să argumentez împotriva ei. „Am nevoie de el, nu am nevoie de el. Dacă am nevoie de el, îl voi păstra, iar dacă nu am, îl voi arunca afară ca pe o piesă de mobilier veche.” Nu cred că putem păstra familiile, sau chiar societatea, cu acest tip de mentalitate.

Comentariu: Iată o altă scrisoare: „Sunt de acord cu multe, dar suferința de dragul copiilor, să trăieşti cu cineva care te respinge fizic nu merită. Nu este nimic bun în faptul că copiii sunt martorii unei dinamici familiale nefericite. Ei vor duce asta în propriile lor familii viitoare.”

Răspunsul meu: Asta depinde de femeie. Înțeleg că un soț se poate comporta într-un fel greu de îndurat pentru o femeie. Dar totuși, există familie, există copii, există ceea ce numim o casă. Și soția este casa.

Comentariu: Sunt multe comentarii, mii. Am ales doar o mică parte. Iată un comentariu de susținere: „Nu vreau să apăr bărbații, dar un lucru știu sigur: în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Și în spatele fiecărei familii fericite se află o femeie înțeleaptă. Acest videoclip este oportun atât pentru femei, cât și pentru bărbați.”

Răspunsul meu: Da, iar înțelepciunea constă în înțelegerea naturii umane; că omul nu poate scăpa de ea! Chiar dacă ar vrea. Când studiem Cabala, vedem în noi înșine cum luăm o decizie într-un moment, iar în clipa următoare suntem deja diferiți.

Acest lucru trebuie înțeles. Trebuie să iertăm! Profesorul meu a spus întotdeauna că o familie se construiește pe concesii reciproce. Când înțelegem cine suntem, doi egoiști, și că nu suntem stăpâni de la un moment la altul. Nu suntem! Nu știm.

Ne-am dori să fim consecvenți în ceva, mai ales în viața de familie când sunt copii și tot restul, dar nu putem! Suntem constant presați de sus, schimbându-ne în fiecare secundă și de aceea omul este diferit în fiecare moment.

Trebuie să înțelegem asta. Și nu ar trebui doar să iertăm o altă persoană. Nu există nimic de iertat – trebuie să înțelegem că aceasta este pur și simplu natura noastră! Să ne ridicăm împreună deasupra ei, iar când vom reuși asta, vom vedea că putem fi diferiți. Dar deocamdată, transformarea este încă pe drum.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/9/20

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Până când un om nu are un “punct în inimă”, el nu îi aude pe cabalişti. Există vreo modalitate de a-l trezi?

Răspuns: Doar prin diseminare externă și muncă internă printre cei care au deja acest punct.

Dacă ne unim în interior (există deja milioane de oameni în întreaga lume cu un punct de trezire în inimă) și începem să ne conectăm unul cu celălalt și să înțelegem că doar așa ne putem înălța pe noi înșine, atunci îi vom inspira pe alții. Ei își vor simți “corpul” prinzând viață.

Imaginați-vă că un corp care era inconștient începe încet săşi revină, organele sale se trezesc unul câte unul, îi trage pe alții și îi ajută să se trezească. Asta trebuie să facem.

Trebuie să ne împingem înainte, mai sus, din această stare inconștientă, inconștientă în raport cu Creatorul. Treptat, alții vor începe să simtă că există o altă stare, ca a noastră, și că această realitate nu este cea supremă. Ne putem ridica de la ea la nivelul următor și începem să percepem ceva complet diferit chiar și în această viață și ne vom experimenta pe noi înşine ca ființe eterne și perfecte.

Nu trebuie să renunți la viața ta corporală, ea nu dispare. Pur și simplu o sporești cu percepția lumilor superioare, unde simți Forța care te ghidează în această lume, forța care pictează această realitate pentru tine.

Întrebare: Dacă numai Creatorul trezește punctul din inimă, cum putem face asta în locul Lui?

Răspuns: Nu o putem face în locul Lui! Când activăm acest câmp de forță, Creatorul, străduindu-ne să ne conectăm unul cu celălalt, astfel încât să ne umple, trezim și toate celelalte puncte care nu s-au manifestat încă la proprietarii lor. Trezim întregul câmp!

Întrebare: Asta înseamnă că toată lumea are un punct în inimă?

Răspuns: Desigur! Altfel, oamenii nu ar exista.

Întrebare: Sunt toate punctele din inimă la fel, indiferent de statutul financiar sau de altă natură?

Răspuns: Absolut! Ele există independent de lumea noastră corporală. Ele diferă în manifestarea lor, pentru că aparțin unor părți diferite ale sufletului colectiv. Cu toate acestea, metoda de progres și corectare este aceeași pentru toată lumea; singura diferență este că fiecare om o experimentează în mod individual.

Întrebare: Sunt punctele lui Baal HaSulam și Rabaş aceleași, doar la un nivel diferit de manifestare?

Răspuns: Singura diferență este că ei și-au dat seama de punctele lor înaintea voastră, iar voi le realizaţi pe ale voastre mai târziu. Şi ce dacă? Până la urmă, toată lumea ajunge la același nivel.

Conectându-se cu ceilalți, fiecare om îi include pe toți ceilalți în sine. În cele din urmă, nu există excepții sau privilegii pentru nimeni.

Din KabTV “Am primit un apel. Un punct din inimă” 16/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→