Rabaş, “Scrisoarea 66”: Și într-adevăr spunem în Hagada de Pesah: ‘De la început strămoșii noștri au fost închinători la idoli și acum ne apropiem de Atotprezentul pentru a-L sluji” și așa mai departe.

Pentru a înțelege ideea de a ne învăța ce a fost înainte, trebuie să explicăm acest lucru prin etică. Omul trebuie să știe când este implicat în ideea ieşirii unui om din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (preceptele) depind de acest concept, pentru căci, cu toate aceste lucruri spunem: „O amintire a ieșirii din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corectări ale dorinței de a primi în porțiuni mici care pot fi implementate numai după ce omul se ridică deasupra Machsom (barieră). După ce trece prin Machsom, el începe să treacă prin părțile dorinței de a primi deasupra Machsom.

În primul rând, omul însuși trece prin Machsom și își transformă dorința de a primi în “de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos și ridică dorință după dorință. Toată această activitate se numește pocăință, cu alte cuvinte, el transformă dorința de a primi către o intenție de dragul dăruirii. Fiecare act de acest fel se numește Miţva și se face prin Tora, adică prin Or Makif (Lumina înconjurătoare) care transformă corectărie în posibilități. Prima acțiune se numește Exodul din Egipt.

Când sunt sub Machsom, nu am o conexiune cu lumina. Totuși, deasupra lui Machsom, am deja lumina, puterea dăruirii și o pot folosi pentru avansare și corectare. Am conștiința, sentimentul, inteligența și puterea un om capabil și matur. Mă transform într-un expert în corectare cu condiția ca în mine să fie lumină. Lumina este puterea de dăruire care acționează în mine, și cu ajutorul ei, pot conecta tot mai multe dorințe noi, una după alta, și le pot corecta. Mă întorc la un nivel superior și primesc putere suplimentară de la acesta pentru partea inferioară pe care vreau să o corectez, corectând-o și conectând-o la mine.

În acest proces există trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să se corecteze și dorința – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu lumina care este în mine, datorită conexiunii mele cu Creatorul, văd exact ce este gata de corectare în mine și cer această putere de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Machsom. Mai degrabă, sunt împreună cu El, simțindu-L. Prin urmare, încep să clarific cum este posibil să lucrez cu dorința ruptă, cum este posibil să o trezim și să o ridicăm. Aceasta înseamnă că vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Așa că cer asta.

Eu însumi nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca pe dorința mea. Pentru mine, devine mai prețios decât dorința mea – așa cum este scris: “Fă ca voia Lui să fie voia ta” (Pirkei Avot 2:4) – așa cum face o mamă cu copilul ei. Învelesc dorința Lui în dorința mea și așa încep să o înalț, cerându-i Creatorului să o corecteze pentru mine, așa cum aș face-o pentru copilul meu.

Apoi obțin puterea, inteligența și simţirile necesare. La urma urmei, nu știu cum să corectez ceea ce este mai jos pentru că acesta este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecele spiritual.

Asta înseamnă că, în primul rând, am crescut pentru a-l corecta. Accept un nou sistem și mă alătur la ceea ce este mai jos. Deci, după corectare, suntem juxtapuși unul altuia. Astfel, mulți Parţufim sunt îmbrăcați unul în celălalt.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicați în diseminare să fi trecut prin Machsom?

Răspuns: Nu mi se pare că omul care a trecut prin Machsom va reuși mai mult în diseminarea externă. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât persoana medie din grupul nostru.

Așa că Baal HaSulam scrie că este chiar posibil să plătească profesioniștilor compensații bănești. La urma urmei, este necesar să te apropii cât mai mult de oameni. Cu siguranță, e clar că ar trebui să cunoască direcția, scopul, puțin din explicații, dar nu prea profund, doar după nivelul oamenilor către care se adresează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 18/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum putem dobândi forța numită Moise? La urma urmei, spuneţi că ea nu există în natură.

Răspuns: Moise (din cuvântul ebraic “Moşeh” – a trage) este atributul care se trezește în noi și ne ridică de la poalele Muntele Sinai până la vârf, la culmea urii generale. Când omul urcă deasupra lui, el atinge Creatorul care se află în vârf.

Este imposibil să ocoliți acest munte; trebuie să-l urcăm. Aceasta este calea pentru întreaga lume. Astăzi, întreaga umanitate se află la poalele Muntelui Sinai, înconjurată de ura enormă care ne desparte. Dar, în același timp, este dezvăluită metoda numită Tora. Tora este lumina care ne reformează în vârful muntelui.

Nu trebuie să facem eforturi speciale și nu trebuie să ne temem. Când dobândim ura enormă, ne aflăm la poalele muntelui unde primim metoda prin care ne putem urca treptat, completându-ne și ajutându-ne reciproc.

Apoi Muntele Sinai devine muntele templului, în vârful căruia se află templul, locul unde se descoperă Creatorul.

Aceasta este în esență substanța Pesach-ului  (a trece peste). Acesta este motivul pentru care calendarul națiunii, al noii umanități, începe în această sărbătoare.

Înainte de primirea Torei, omenirea s-a dezvoltat ca animale, dar din acel moment a existat o conexiune cu Creatorul, cu forța care ne poate ridica continuu deasupra ego-ului și ne poate ajuta să urcăm muntele urii apropiindu-ne unul de altul.

În același timp, atingem Creatorul într-un grad mai mare, pentru că deja apar două forțe în noi, forța egoistă și forța altruistă. Când ne construim din aceste două forțe, apare între ele o stare numită atingerea Creatorului sau sufletul.

Cele două forțe coboară de sus și depunem eforturi să nu le anulăm reciproc, ci să le conectăm punând rezistența noastră între ele, încercând să recreăm armonia dintre ele conectând și adăugând toate părțile deconectate. Atunci această armonie ne creează sufletul, existența noastră superioară.

Acesta este motivul pentru care considerăm Pesah ca fiind sărbătoarea majoră și cea mai importantă, deoarece simbolizează începutul creației omului, Adam, (din ebraica “Domeh” – a se asemăna cu Creatorul).

Există, desigur, multe subtilități, legi și diferite nuanțe care vorbesc doar despre cum să acoperim corect egoul cu atributul iubirii și asta este tot. Totul se reduce doar la asta!

Putem studia această sărbătoare până în cel mai mic detaliu, despre de ce este permis să mănânci anumite lucruri și de ce este interzis să mănânci alte lucruri, despre de ce Pesah este de șapte zile, de ce bem patru pahare de vin și de ce există alte obiceiuri care sunt descrise în Hagada.

Totuși, acestea sunt doar acțiuni pe care trebuie să le facem la fiecare nivel, pentru a crea conexiunea corectă între plus și minus, care sunt atributele primirii și dăruirii, urii și iubirii. Acoperim ura cu iubire și împreună ne vor da sentimentul de realizare, de adeziune la Creator.

Astfel, nu ieșim pur și simplu dintr-un mic ego pentru a iubi, ci din lumea noastră către o lume eternă perfectă. Acesta este motivul pentru care Paștele este într-adevăr o sărbătoare specială.

Din KabTV “O discuție despre Pesah” 18/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem scurta exilul accelerând munca spirituală?

Răspuns: Desigur că putem. Depinde de dorinţa noastră, de efortul nostru.

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm corect în grupul de zece pentru a ajunge la veneraţie, care include totul?

Răspuns: Munca în grupul de zece, practic ca întreaga Tora, constă în acțiuni simple. Fiecare trebuie să-și dezvăluie propria dorință, apoi să unească toate dorințele împreună și să le ridice la Creator. Orice altceva, El va face.

Întrebare: Ce putem facenoi  în mod clar pentru a deveni mai puri, mai buni și mai iubitori față de prieteni în fiecare zi?

Răspuns: Acționează în consecință, adică examinează-te cât de mult te poți apropia de prieteni.

Întrebare: Cum își dezvoltă un cabalist o astfel de sensibilitate încât lipsa altuia să devină cu adevărat a mea?

Răspuns: Numai prin Creator.

Întrebare: Pot cumva să mă controlez și să fac ceea ce este peste puterile mele?

Răspuns: Nu, toate acestea pot fi făcute numai de grup sau de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/04/25 pe tema Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi-am dat seama că există un concept de “calitatea a rugăciunii” în toate lucrurile. Chiar și în momentele în care înțeleg că sunt în bucurie și Creatorul îmi arată locul meu adevărat, tot trebuie să-I cer să-mi dea o înțelegere mai  profundă a cât de departe sunt de El.

Există aici o diferență între a-I cere Lui să-mi arate locul meu adevărat și între a mă plânge că El nu mi-l arată. Care este diferența în calitatea rugăciunii aici?

Răspuns: Nu putem evalua cu exactitate fiecare rugăciune în funcție de parametrii ei sau cât de mult diferă de alte rugăciuni. Ea vine din adâncul inimii. Nu sunt sigur că omul poate ști cu exactitate ce simte.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 09/04/25, Scrierile lui Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 110

Omul care trece bariera „construiește o casă” din intenții?

Dincolo de barieră, construirea unei case nu mai este o acțiune, ci o intenţie. Cu toate acestea, nu putem construi intenția de a dărui fără să o construim mai întâi pe intenția opusă. În caz contrar, nu facem niciun control. Structura Kduşa (sfințenie, dăruire) este construită în opoziție cu Klipa (coajă, impuritate). Locul distrugerii este locul unde este construit Templul, nu în altă parte și nici înainte ca distrugerea să aibă loc.

Distrugerea precede construcția. Toată distrugerea și zdrobirea, inclusiv păcatul Pomului Cunoașterii, au avut loc înaintea noastră, chiar înainte de a fi creați. Aceasta pentru că începem de la nivelul sufletelor, iar sufletele există sub lumea Aţilut.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi oamenii începem într-o stare în care nu știm nimic, pentru că ne naștem ca niște mici animale și astfel ne dezvoltăm în etape. Animalele nu se dezvoltă de-a lungul vieții. Sunt aproape la fel în ziua în care se nasc ca în ziua în care mor. Cu toate acestea, noi oamenii ne dezvoltăm constant.

Totuși, când ajungem la adevărata dezvoltare? Atunci când începem să ne simțim ființe umane în corporalitate și apoi începem să dezvoltăm niveluri umane de creștere. În aceste niveluri, ajungem la marea dorință de a primi și de a o împlini complet. Apoi, în interiorul nostru, în acea mare dorință de a primi, se dezvoltă un punct din inimă. Dintr-o dată, acesta se trezește și simțim că este mai important decât întreaga dorință de a primi pe care o dobândisem, cu toate posesiunile ei.

De acolo, continuăm să dezvoltăm punctul din inimă și să căutăm cum să-l dezvoltăm până când ajungem la locul în care se aliniază cu împlinirea sa finală prin patru faze și acolo din nou, începem să ne dezvoltăm la nivelul celor patru faze.

Prin urmare, de fiecare dată când intrăm într-o nouă etapă și într-un nou stadiu până când începem să simțim că suntem cu adevărat în exil. Nu putem simți că suntem în exil decât dacă interpretăm cu exactitate ce este răscumpărarea în emoția și intelectul nostru. Aceasta este deja o revelație de sus care ne aduce lumina superioară, lumina reformatoare, adică atunci când simțim că suntem într-o temniță care ne ține și ne apasă din toate părțile și nu suntem în stare să ieșim din ea, să scăpăm din ea, nu putem să facem nici măcar o mișcare mică, deși presiunea este imensă.

Aceasta poate fi considerată mai mult sau mai puțin o imagine, pentru a descrie cum ne simțim noi înșine, în cadrul dorințelor egoiste, sub presiune, în robia lui Faraon.

După aceea, continuăm din lipsă de alegere. Deși acest lucru aduce durere dorinței de a primi, importanța scopului pe care îl dezvoltăm constant suprimă durerea și ne oferă capacitatea de a ne ridica deasupra ei. Totuși, simțim ca și cum ar fi o barieră în fața noastră, ca și cum am dori să trecem printr-o matriță a cărei formă este complet nepotrivită cu natura noastră.

Este asemănător cu pregătirea prăjiturilor sau cu copiii jucându-se cu forme de nisip în diferite forme. Le umplem cu nisip și recuperăm o formă. Prin urmare, simțim că, cu toate trăsăturile noastre, cu cine suntem acum, cu abordarea noastră față de viață, cu gândurile și atitudinile noastre, pur și simplu nu putem intra în acest tipar. Nu ni se potrivește în niciun fel.

Aceasta este durerea nașterii de sine, ceea ce simțim în timpul Ieșirii din Egipt. După câțiva ani și multe exerciții dificile, în care cu adevărat nu înțelegem chiar cum este posibil să trecem prin ele, totuși suntem de acord și trecem. Când o facem, nu o înțelegem, dar primim un pământ nou, ceruri noi, adică o nouă abordare a vieții, o nouă percepție, o nouă importanță, un nou mod de a gândi. Totul în noi se schimbă și primim un nou sistem de operare.

Din acel moment, începem să ne atașăm de noi înșine, să dezvăluim în noi dorințele din trecut care se trezesc și să le corectăm: mai întâi păcatele neintenționate (Şgagot), iar apoi cele intenționate (Zdonot).

Aceasta se numește “Cerurile spun” gloria Lui, adică cerurile “spun” sau îl dezvăluie pe Creator. Pentru că calitatea dăruirii care se trezește treptat în noi se numește “ceruri”, calitatea Bina, care se dezvăluie treptat. Nu numai că dezvăluie calitatea dăruirii în sine, ci și măreția ei. Aceasta este ceea ce se înțelege prin “cerurile spun” gloria Creatorului.

Acesta este ceea ce înseamnă că această noapte este diferită de toate celelalte nopți. Cum este diferită? Diferența este că până acum, dorința de a primi ne-a fost întotdeauna revelată. Dar această noapte determină ca această dorință de a primi trebuie să fie supusă corectării, astfel încât să fie în întregime pentru a dărui. De aceea este în întregime Maţa (pâine nedospită), adică ne abținem de la toate dorințele Malchut și ne lipim de Bina. Ne scufundăm de două ori. Acestea sunt toate semnele că Bina domnește peste Malchut în toate dorințele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2007, Scrierile lui Rabaș – Art.933-“Referitor la ieșirea din Egipt”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→