Noi oamenii începem într-o stare în care nu știm nimic, pentru că ne naștem ca niște mici animale și astfel ne dezvoltăm în etape. Animalele nu se dezvoltă de-a lungul vieții. Sunt aproape la fel în ziua în care se nasc ca în ziua în care mor. Cu toate acestea, noi oamenii ne dezvoltăm constant.

Totuși, când ajungem la adevărata dezvoltare? Atunci când începem să ne simțim ființe umane în corporalitate și apoi începem să dezvoltăm niveluri umane de creștere. În aceste niveluri, ajungem la marea dorință de a primi și de a o împlini complet. Apoi, în interiorul nostru, în acea mare dorință de a primi, se dezvoltă un punct din inimă. Dintr-o dată, acesta se trezește și simțim că este mai important decât întreaga dorință de a primi pe care o dobândisem, cu toate posesiunile ei.

De acolo, continuăm să dezvoltăm punctul din inimă și să căutăm cum să-l dezvoltăm până când ajungem la locul în care se aliniază cu împlinirea sa finală prin patru faze și acolo din nou, începem să ne dezvoltăm la nivelul celor patru faze.

Prin urmare, de fiecare dată când intrăm într-o nouă etapă și într-un nou stadiu până când începem să simțim că suntem cu adevărat în exil. Nu putem simți că suntem în exil decât dacă interpretăm cu exactitate ce este răscumpărarea în emoția și intelectul nostru. Aceasta este deja o revelație de sus care ne aduce lumina superioară, lumina reformatoare, adică atunci când simțim că suntem într-o temniță care ne ține și ne apasă din toate părțile și nu suntem în stare să ieșim din ea, să scăpăm din ea, nu putem să facem nici măcar o mișcare mică, deși presiunea este imensă.

Aceasta poate fi considerată mai mult sau mai puțin o imagine, pentru a descrie cum ne simțim noi înșine, în cadrul dorințelor egoiste, sub presiune, în robia lui Faraon.

După aceea, continuăm din lipsă de alegere. Deși acest lucru aduce durere dorinței de a primi, importanța scopului pe care îl dezvoltăm constant suprimă durerea și ne oferă capacitatea de a ne ridica deasupra ei. Totuși, simțim ca și cum ar fi o barieră în fața noastră, ca și cum am dori să trecem printr-o matriță a cărei formă este complet nepotrivită cu natura noastră.

Este asemănător cu pregătirea prăjiturilor sau cu copiii jucându-se cu forme de nisip în diferite forme. Le umplem cu nisip și recuperăm o formă. Prin urmare, simțim că, cu toate trăsăturile noastre, cu cine suntem acum, cu abordarea noastră față de viață, cu gândurile și atitudinile noastre, pur și simplu nu putem intra în acest tipar. Nu ni se potrivește în niciun fel.

Aceasta este durerea nașterii de sine, ceea ce simțim în timpul Ieșirii din Egipt. După câțiva ani și multe exerciții dificile, în care cu adevărat nu înțelegem chiar cum este posibil să trecem prin ele, totuși suntem de acord și trecem. Când o facem, nu o înțelegem, dar primim un pământ nou, ceruri noi, adică o nouă abordare a vieții, o nouă percepție, o nouă importanță, un nou mod de a gândi. Totul în noi se schimbă și primim un nou sistem de operare.

Din acel moment, începem să ne atașăm de noi înșine, să dezvăluim în noi dorințele din trecut care se trezesc și să le corectăm: mai întâi păcatele neintenționate (Şgagot), iar apoi cele intenționate (Zdonot).

Aceasta se numește “Cerurile spun” gloria Lui, adică cerurile “spun” sau îl dezvăluie pe Creator. Pentru că calitatea dăruirii care se trezește treptat în noi se numește “ceruri”, calitatea Bina, care se dezvăluie treptat. Nu numai că dezvăluie calitatea dăruirii în sine, ci și măreția ei. Aceasta este ceea ce se înțelege prin “cerurile spun” gloria Creatorului.

Acesta este ceea ce înseamnă că această noapte este diferită de toate celelalte nopți. Cum este diferită? Diferența este că până acum, dorința de a primi ne-a fost întotdeauna revelată. Dar această noapte determină ca această dorință de a primi trebuie să fie supusă corectării, astfel încât să fie în întregime pentru a dărui. De aceea este în întregime Maţa (pâine nedospită), adică ne abținem de la toate dorințele Malchut și ne lipim de Bina. Ne scufundăm de două ori. Acestea sunt toate semnele că Bina domnește peste Malchut în toate dorințele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2007, Scrierile lui Rabaș – Art.933-“Referitor la ieșirea din Egipt”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →