Noi nu trecem prin stadiul strămoșilor, prin ceea ce s-a întâmplat la început: Adam HaRişon, Babilonul, țara Canaanului, Iacov și cei doisprezece fii ai săi și coborârea în Egipt. Începem deja să ne descoperim în Egipt. Perioada anterioară se referă la “strămoși” și este inclusă în noi ca gene spirituale (Reşimot), calități interioare.

Munca noastră reală începe în Egipt, unde în cele din urmă realizăm că suntem într-o dorință egoistă și trebuie să scăpăm de ea, deoarece ne dă din ce în ce mai puține forță de viață. Este nevoie de ani pentru a recunoaște acest lucru și pentru a fugi.

Dacă suntem împreună într-un grup în timpul acestui proces, ne ajutăm unul pe altul. Este scris: “Și copiii lui Israel au gemut din cauza muncii”, adică “toți împreună”. Întregul exod din Egipt are loc împreună.

Exodul este ieşirea din separare către conexiune. Nu este o plecare fizică dintr-un loc geografic. În Egipt, descoperim că suntem separați, de egoismul nostru. Toată munca din timpul sclaviei egiptene constă în faptul că încercăm să ne conectăm unul la altul și eșuăm. Ajungem să vedem că Faraonul stă între noi și ne împiedică conexiunea.

Continuăm să lucrăm la conexiunea noastră și de fiecare dată dezvăluim că este imposibil. Apoi apare Moise, îl ucide pe egiptean și fuge în deșert timp de 40 de ani. Toate acestea reprezintă o muncă constantă în desfășurare a conexiunii, până când Moise se întoarce, merge la Faraon și cere: “Lasă poporul Meu să plece”; adică “permite-ne să ne conectăm”.

Vreau să mă conectez cu cei care acum îmi par străini. Faraonul mi-i arată ca pe niște străini și îi face să pară ca și cum nu fac parte din mine. Dar cer capacitatea de a mă uni cu ei. Să rămână Faraon; vreau să mă unesc deasupra lui. Prin urmare, am nevoie de o forță mai mare, mai puternică decât toată dorința lui vastă și egoismul care mă răsucește în orice fel vrea.

Se dovedește că trebuie să cer ca egoismul meu să se micșoreze, să nu mă mai guverneze. Iată ce-i cer lui Faraon. Iar Faraonul răspunde: “Să cobor de pe înălțimea mea, de pe tronul meu?!” El doar își împietriește inima, și așa că am nevoie ca Creatorul să fie și mai puternic decât Faraon.

Acesta este rolul lui Faraon: să-L ridic pe Creator în ochii mei, astfel încât să fiu forțat să prețuiesc din ce în ce mai mult Forța generală de dăruire care guvernează natura. Numai ea ne poate oferi capacitatea de a ne conecta unii cu alții.

Trebuie să înțelegem corect ce este Egiptul. Creatorul trebuie să crească constant în ochii mei, altfel nu voi putea niciodată să mă unesc cu prietenii mei, ceea ce înseamnă Exodul, și voi rămâne în sclavie pentru totdeauna.

Egiptul este separare. Dar unde fug? Vreau să mă unesc deasupra acelei separări, deasupra urii, care mi se dezvăluie,

Din Lecția zilnică de Cabala din 05/02/12, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.159 – “Și în decursul acelor multe zile, s-a întâmplat”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt “vasele egiptenilor?”

Răspuns: Sunt dorinţele egoiste în forma lor cea mai pură. Vasele de aur simbolizează gradul Bhina Dalet, cele de argint simbolizează Bhina Gimel.

Întrebare: Învățăm că ar trebui să ne ridicăm peste dorințele noastre egoiste cât mai mult posibil, să nu le folosim și să ne unim cu prietenii noştri. Ce înseamnă că împrumutăm aceste dorințe de la egipteni?

Răspuns: Cereți egiptenilor dorințe și intenții de dăruit și folosiți puțina lumină pe care o au.

Le folosești în dorințele tale egoiste care trec prin stadiul de recunoaștere a răului, opoziția ta față de Creator. Astfel, începi să te ridici deasupra egoismului, respingându-l treptat. Acesta este momentul în care începe ieșirea ta din Egipt.

Întrebare: Vasele pe care copiii lui Israel le împrumută de la egipteni, le aduc ei în deșert sau le aduc mai târziu în țara lui Israel?

Răspuns: Acestea sunt Kelim (vase) foarte bune; le păstraţi. Mai târziu, la fiecare etapă, putem aprofunda ce se întâmplă cu ele.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1985-86-“Ce este Nevoia de a împrumuta Kelim de la egipteni?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum corectăm în practică Kelim (vasele) ale egiptenilor?

Fiecare dintre noi trăiește în propriul său “Egipt”, și în același timp ne străduim să ne conectăm cu prietenii noștri în timpul lecţiilor. Și este ca și cum ar fi două lumi diferite. Cum putem corecta aceste Kelim?

Răspuns: Încearcă să te conectezi cu ceilalți prieteni prin Kelim ale tale și astfel să simți Kli-ul comun în unitatea voastră. Și acesta te va ridica deja.

Întrebare: Se spune că cel mai bun mod de a crește dorința este să cazi în egoism. Unde este garanția că atunci când voi cădea, vor veni Moise și Aaron și mă vor scoate de acolo cu dorințele mele mari?

Răspuns: Depinde de modul în care lucrezi. Trebuie să coborâți în egoism cu intenția şi speranța de a scoate de acolo noi Kelim cu care să puteți merge mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/01/24, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1985-86-“Ce este Nevoia de a împrumuta Kelim de la egipteni?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea103

Ce este starea de odihnă?

Spiritualitatea există dincolo de viteza luminii. Este în mișcare continuă, nu doar în mișcare, ci într-o stare de accelerare continuă. În spiritualitate, o viteză constantă este considerată viteză zero, o oprire completă în repaus. Sunt percepute doar schimbările de viteză, fie că sunt pozitive sau negative, de accelerare sau decelerare.

Putem observa acest concept și în aspecte ale acestei lumi. Dacă un vas este în mod constant plin de plăcere, nu simte că a primit ceva. Trebuie să existe un vas nou, o dorinţă suplimentară, și în consecință, o plăcere suplimentară. Mai multă dorință duce la mai multă plăcere; mai puțină dorință are ca rezultat mai puțină plăcere.

Dar trebuie să existe o distincție între ceea ce a fost înainte și ceea ce urmează. Dacă ceea ce a fost înainte a durat zece ore, toate acele ore sunt percepute ca un singur moment. Ceea ce nu se schimbă este ca o singură clipă. Fie că este un milion de ani sau o singură secundă, este la fel.

Prin urmare, în spiritualitate, o stare de odihnă absolută este de fapt o schimbare a vitezei. Această viteză în sine nu determină nimic pentru noi. O anticipăm pe parcursul fiecărei corectări și rămânem constant pregătiți pentru schimbare. Acesta este sfârșitul corectării. Sfârșitul corectării se numește “odihnă veșnică”. Unii gândesc în mod eronat la asta ca la moarte. În general, în lumea noastră omul crede în mod obișnuit că lumea următoare este locul de existenţă al morților.

Ar trebui astfel să înțelegem că numai o stare în care ne putem accepta pe noi înșine fără nicio limitare – toate restricțiile, împlinirile, ascunderile și revelațiile – se numește stare de odihnă. Odihna adevărată este fără margini. Într-o astfel de stare, nu mai suntem împovărați de efort. Nimic nu ne împiedică să acționăm așa cum ne dorim.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→