„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, și arăt milă până la a mia generație față de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

(Tora, Exodul 20:3–20:5)

 Poruncile sunt considerate baza întregului cod uman al existenței umane. Sunt recunoscute de toate religiile, de toate societățile și servesc drept bază pentru întreaga viață socială. Cu toate acestea, în Cabala, ele au un înțeles total diferit.

Cu alte cuvinte, “Eu sunt Unicul! Nu sunt corporal! Nu pot fi înfățișat, imaginat sau înțeles! Nu vă dau niciun indiciu despre Cine sunt Eu! Nu pot fi pus în buzunar, așezat în colț sau atârnat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă din Mine și nici nu pot fi modelat ca un fel de semn! Nimic de genul acesta nu este posibil!”

Oamenii sunt cu totul diferiți. Un copil ia o jucărie și nu o aruncă timp de o lună sau două. Îl calmează.

Omul merge la un templu, se roagă, se spovedește și se calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea, este un medicament, un remediu, pentru a-și aplana grijile, o prevenire a diferitelor probleme sociale, familiale și de altă natură.

Nu avem nimic tangibil aici. Dacă este imposibil să ni-L imaginăm, adică nu există nimeni la care să apelăm, aceasta este o problemă mare. Se traduce oare prin faptul că nu există Dumnezeu pentru un om obișnuit care trăiește în această lume? Noi nu suntem capabili să-L vizualizăm sau să-L simțim. El este o calitate abstractă a dăruirii, ceva fără formă care umple totul, și în același timp, nimic. Ce senzori ne vor permite să-L dezvăluim? Trebuie să începem să-L simțim într-un fel sau altul. Cu toate acestea, nu există nimic în jurul nostru.

Pur și simplu nu ni-L putem imagina pe Domnul, Forța superioară, așa cum este descrisă în Tora, și nici nu putem stabili contact cu această Forță. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să ne agățăm de ceva, să apelăm la cineva și să-L portretizăm cumva.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de noi? Este ca și cum am pluti în aer. De ce este așa?

Răspuns: Pentru că trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm la gradul Său. Atunci vom simți ceva ce nu am simțit înainte și vom defini lucruri pe care anterior nu le puteam înțelege. Va deveni posibil deoarece vom dobândi un nou set de senzori numiți cele cinci Sfirot.

Înainte de a realiza acest lucru, pentru noi nu există așa ceva ca “Dumnezeu”. Nu există absolut nimic! Desigur, există natura care ne răsucește, ne trage înainte, se joacă cu noi și ne obligă să continuăm să trăim și să dăm naștere; ne controlează comportamentul în mediul nostru și în societate, apoi ne îngroapă în pământ. Asta este.

Exagerez totul arătând că oamenii nu au nicio legătură cu Creatorul sau cu Tora. De aceea se spune că Tora este imaculată, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, nici măcar o dată.

Tora este o învățătură; este un mecanism spiritual total deconectat de oameni. Faptul că am ales-o ca sursă a frumoaselor noastre reguli și legi juridice este foarte liniștitor. Fără ea, am fi doar niște barbari.

Cu toate acestea, vreau să subliniez că aceste reguli și legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înțelegem că puterea Torei, veridicitatea ei și însăși esența ei nu se referă la reguli sau legi. Nu contează ce facem în această lume. Mai degrabă, ceea ce contează este dacă s-a întâmplat să ne ridicăm la nivelul următor, unde Creatorul ni se revelează. Pentru aceasta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să apară ca o imagine sau un fenomen. Conștientizarea noastră se ridică la un asemenea nivel încât nu mai avem nevoie de nicio imagine, deoarece reușim să ieșim din noi înșine.

Aceasta explică de ce porunca “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima, de ce este considerată o poruncă majoră și de ce le precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea lor nu este aleatorie; sunt organizate într-un anumit fel) definește executarea acestei porunci principale.

Dacă omul nu poate respecta această poruncă, împlinirea tuturor celorlalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne conduc la scop. Ar trebui să ținem cont în mod constant de această poruncă principală. Pentru ea ar trebui să împlinim toate celelalte porunci.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o oarecare asemănare între Moise și starea actuală a poporului Israel de astăzi. Moise nu se simte încrezător în poporul lui Israel sau în Pharaon, deși este în contact cu Creatorul. Starea actuală a națiunii israeliene este de asemenea, destul de nesigură.

Răspuns: Nu contează. Dacă există o direcție specifică, dacă înțelegem că nu avem de ales, atunci, în ciuda condițiilor care ne obligă să scăpăm din Egipt și să sărim în Marea Roșie, facem ceea ce trebuie să facem.

Întrebare: Dar spuneţi că națiunea israeliană modernă nu simte că se află în Egipt. Poate că ar trebui să apară o anumită forță sau cineva care să poată explica și să înceapă acest proces?

Răspuns: Exact asta încercăm să facem noi. Grupul nostru, organizația noastră, vrea să arate întregii națiuni Israel că există o cale de a fi salvată. Să ne schimbăm viața! La urma urmei, lucrurile se înrăutățesc constant; lumea devine din ce în ce mai ostilă, iar societatea israeliană este dezintegrată și divizată. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce mai mare.

Loviturile pe care le simțim nu vin asupra “națiunii Israel”, ci asupra “Egiptului”, asupra egoului nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorința de a dărui, care vrea să iasă din exil și să se înalțe, nu simte loviturile. Când suntem în ego, acesta simte durerea, dar în momentul în care îl părăsim, devenim deconectați de “plagi”.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu mai cădea în ego?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întregul popor Israel și este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbim despre sărbătoarea de Pesah, de ce spunem: “Vă amintiți de exodul din Egipt?” La urma urmei, au existat și alte exiluri, din Babilon, Grecia și Roma, dar ni se amintește doar de exodul din Egipt. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Exilul egiptean este rădăcina tuturor exilurilor. Toate celelalte exiluri sunt ca și cum ar fi suprapuse peste el. Acest exil este cel mai dificil și fundamental. Omul se ridică deasupra egoismului său, și pentru prima dată își dă seama ce este lumea spirituală și ce înseamnă să simți calitatea dăruirii în loc de calitatea primirii în care ne naștem și existăm.

Percepem lumea prin simțurile care vor în mod constant să se bucure și să beneficieze de orice. Revoluția din organele senzoriale – când încep să “ies din mine însumi”, să mă identific cu lumea, să dăruiesc altora, să mă simt în afara corpului meu, astfel încât inima mea să rămână acolo – se numește exodul din Egipt. Toate celelalte exiluri se întâmplă deja în afara mea.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De regulă, poporul lui Israel era urât și expulzat din diferite țări. Cu toate acestea, în Egipt, poporul lui Israel părea să fie atras acolo.

Răspuns: Am fost expulzați dintr-o țară în alta până când am simțit dorința de a ieși din egoism. La urma urmei, suntem eliberați doar atunci când vrem să ieșim din egoism pentru a ne uni. De aceea, pe întreaga perioadă de exil, nu am făcut decât să adunăm, să adăugăm și să acumulăm suferință și nenorociri.

Astăzi am ajuns într-o stare pe care pur și simplu suntem obligați să ne realizăm pe noi înșine, adică să ne unim. Aceasta este acțiunea necesară pentru a ne ridica deasupra egoismului. Atunci vom ieși către libertate, în țara lui Israel. Acum încă nu ne putem imagina această stare, în care nu depindem de nimeni, nu ne temem de nimeni, nu suntem asupriţi de nimeni și să simțim libertatea în sensul deplin al cuvântului.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,0 4.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre treptele scării, partea 116

Cum este posibil conceptul de “Vas al dăruirii”, atât un Vas, cât și un Dăruitor?

Într-adevăr, există ceva ciudat în legătură cu conceptul de vas al dăruirii, o dorință de a primi de dragul dăruirii. Întrucât cabaliştii nu aveau instrumente lingvistice pentru a exprima stările spirituale, au folosit diverse formulări simplificate și condensate. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, ar fi trebuit să scrie cărți întregi doar pentru a descrie stări precum Ibur (starea embrionară), Katnut (micime), Roş (cap), Toch (partea interioară) și așa mai departe, și nici măcar atât nu ar fi fost suficient. Prin urmare, au dezvoltat un limbaj care le-a permis să exprime stări spirituale.

Cum funcționează acest limbaj? Printr-un fel de “parolă” pre-acordată, se transmit informații. Această parolă conține detalii ample despre subiect și intenția autorului. Dacă cititorul se află la același nivel spiritual ca autorul, acesta împărtășește un cadru conceptual comun, iar semnificația parolei îi este clară imediat.

De exemplu, cineva care nu cunoaște sensul cuvântului “Roş” (cap) în ebraică nu va avea nicio idee ce să facă după ce îl aude. Trebuie să fim familiarizați cu cuvântul pentru a-i înțelege sensul.

Totuși, simpla familiarizare cu cuvântul nu este suficientă pentru a-i înțelege contextul complet. Trebuie să înțelegem și intenția din spatele termenului.

Limbajul Cabala este ca un limbaj codificat, în care doar cei care îi recunosc codurile pot înțelege sensul ascuns în spatele cuvintelor. Adică, pentru a citi texte cabaliste, trebuie să știm ce înţeleg cabaliștii prin termenii lor. Ei își scriu unii altora, la fel ca niște spioni care comunică prin mesaje codificate, fără ca nimeni în afară de ei înșiși să poată înțelege ce scriu.

De ce este necesar să citim cărți cabaliste? Baal HaSulam scrie în “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot” (punctul 155) că atunci când tânjim să înțelegem conținutul interior al cuvintelor, fără a ne amăgi prin formarea unor reprezentări imaginare, fizice ale acestora (așa cum fac adesea oamenii când citesc Tora ca și cum ar fi o narațiune istorică) și fără a interpreta textul într-un mod corporal, materialist, ci în schimb tânjim profund să înțelegem adevăratul sens interior al cuvintelor, atragem asupra noastră lumina înconjurătoare (Or Makif) din starea descrisă de text.

Totuși, dacă în loc să pătrundem în straturile mai profunde ale celor scrise de cabaliști, ne imaginăm imagini din această lume, atunci atât narațiunea, cât și imaginile rămân în cadrul acestei lumi. Într-un astfel de caz, nu atragem nicio iluminare de sus și rămânem stagnanți, incapabili să progresăm.

Aceasta este diferența esențială dintre metoda Cabala și orice altă abordare a studierii Torei. În Cabala, căutăm să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare. Ne străduim să înțelegem sensul interior. Acesta se numește studiul aspectului interior al Torei, adică învățarea exactă a ceea ce transmite în limbajul său codificat.

Apoi, pe măsură ce atragem în mod repetat lumina înconjurătoare în timpul studiului nostru, avansăm treptat până când intrăm în lumea spirituală.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→