Întrebare: Dacă am înțeles corect, în articolul “Trei rugăciuni – 2”, Rabaş descrie două stări. Prima este atunci când omul crede că are fapte bune, Tora, și se bucură de asta.

A doua stare este atunci când se îndreaptă spre Lişma (de dragul Ei). Și aici, se trezește Faraonul, care este împotriva acestui lucru, și Moise care merge împotriva Faraonului. În acele stări, când un om crede că este în Lişma, acumulează el eforturi care duc la nașterea calității de Moise în om?

Răspuns: Da, acest lucru este necesar. Nu există nici o singură stare prin care trecem, fie în urcări, fie în coborâri, care să nu ne fie de folos.

Întrebare: Atunci, dacă am înțeles bine, Faraon este dorința de a primi. Şi el se roagă Creatorului, dar la nivel animalic. Iar noul punct, care se referă la Creator, este de un nivel superior, dar încă slab?

Răspuns: Corect.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/04/25, “Pesah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne sfătuiți să ne angajăm într-un dialog interior cu Creatorul și să ne anulăm în fața prietenilor noștri. La ce ar trebui să acordăm o atenție deosebită? La urma urmei, nu ne putem concentra asupra tuturor deodată.

Răspuns: Nu trebuie să vă concentrați asupra tuturor; nu este nevoie să te împrăștii. Dimpotrivă, este important să vă adunați și să înțelegeți clar spre ce țintiți. Scopul ar trebui să fie foarte simplu: să vă îndreptați spre Creator cu inima complet deschisă și să vă contopiți cu El.

Aceasta este munca ta interioară personală, gândurile și intențiile tale. Imaginează-ți că ești constant în contact cu Creatorul și vezi ce vine din asta.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/04/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că fiecare cuvânt pe care îl spune prietenul meu mă desparte de adeziunea cu Creatorul. Putem spune că defectele mele pe care le simt sunt Hisaronot (deficiențele) pe care le accept asupra mea?

Răspuns: Nu vrei să le simți, așa că nu se poate spune că le accepți cu adevărat.

Întrebare: În acest caz, care este punctul de cotitură când încep să vreau să le asum?

Răspuns: Cere. Doar cere!

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 17/04/25, “Pesah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că unii cabalişti se pot ascunde unii de alţii. Se poate ca un cabalist să nu simtă pe altul?

Răspuns: Dacă cineva se închide singur, atunci da.

Întrebare: Ce înseamnă să te închizi? Cum se poate face asta dacă există un sistem comun și simțiri comune?

Răspuns: Nu contează. El se închide personal. Se întâmplă exact ca în lumea noastră. Să presupunem că tu și cu mine suntem amândoi oameni de știință și vorbim despre subiecte comune, schimb de opinii și așa mai departe, dar există anumite lucruri pe care nu le dezvălui. De exemplu, am niște dezvoltări deosebite care pe tine te interesează foarte mult, dar evit cu delicatețe subiectul, nu mă destăinui. Ce poți face?

Întrebare: Așadar, analogia este mai mult sau mai puțin aceeași ca în percepția obișnuită în această lume? Adică, un cabalist nu este omniprezent, nu este capabil să simtă totul până la capăt?

Răspuns: Nu, simte doar ceea ce i se permite. Așa va fi până la corectarea finală. Când toți suntem pe deplin corectați și întregul sistem ne va fi revelat, atunci nu vor fi limitări: “Și toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, absolut toată lumea.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabalişti ascunşi” 08/08/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum menținem un echilibru între bine și rău?

Răspuns: Nu putem menține un astfel de echilibru. Nu avem deloc nevoie de acest lucru, deoarece aceste calcule sunt în mod inerent egoiste. Trebuie să încercăm să ne predăm complet Creatorului.

Trăiți într-o stare în care vă simțiți complet deschişi către Creator. Treptat, aceste sentimente se vor instala în voi și îşi vor găsi locul.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 112

Capitolul 12 – Pe patul meu noaptea

Ce înseamnă “Și prin Tora, omul a fost creat”? Om (Adam) provine din expresia Adameh leElyon (“Voi fi ca cel de sus”) și este scris: “Tu ești numit Adam, dar popoarele lumii nu se numesc Adam”. Aceasta înseamnă că dacă dorința de a primi suferă o corectare numită “de dragul dăruirii”, partea corectată se numește “umană”. Cum se face asta? Se face prin Tora. Cum se face prin Tora? Ni se oferă diverse oportunități de a realiza diferite acțiuni în această lume, și prin succesele și eșecurile noastre, se dezvoltă dorința noastră de a primi.

După dezvoltarea dorințelor animalice pentru hrană, sex și familie și dezvoltarea dorințelor sociale de bogăție, onoare și cunoaștere, ajungem la dezvoltarea dorinței spirituale. Dezvoltarea dorinței spirituale nu este o extindere suplimentară a dorinței. Mai degrabă este direcția dorinței către Creator, și în consecință, creșterea ei. Dacă înainte de dezvoltarea punctului din inimă, care este această nouă dorință de spiritualitate, lucrăm la dezvoltarea dorinței noastre, de obicei inconștient, fără să știm de ce sau cum, ies la suprafață în noi impulsuri și pofte, pur și simplu alergăm după ele și le împlinim. O astfel de muncă nici măcar nu este considerată o singură linie, și cu siguranță, nici două sau trei linii. Dar dorința spirituală poate fi dezvoltată, extinsă și corectată doar sub formă de linii.

“Linii” înseamnă că dorința mică nu este pur și simplu umflată într-una din ce în ce mai mare fără direcție, ceea ce i-ar da forma unui cerc, ci este îndreptată astfel încât să vizeze un scop anume și să fie destinată unei anumite utilizări. Dorința este îndreptată nu asupra persoanei în sine, care este punctul central în interiorul cercurilor, ci către Creator, în exterior, de la punctul central la sursa de lumină.

Prin urmare, în dezvoltarea dorinței spirituale, există mai multe forțe, condiții și stări care o influențează astfel încât procesul de corectare a dorinței să nu urmeze legile altor dorințe. Ea operează într-un mod foarte complex și precis, astfel încât dorința crește doar în funcție de gradul de corectare a ei spre folosirea corectă, către Creator. Să presupunem de exemplu, că cineva este inspirat de dorința de a construi o casă, o dorință care este deja legată de spiritualitate. Ei trebuie să raporteze fiecare detaliu al procesului de construcție, planificarea, comanda materialelor, clădirea efectivă, selecția muncitorilor și chiar pe ei înșiși, cu scopul creației. Ei trebuie să-și amintească constant că această casă este destinată unei utilizări legate de scopul creației.

Acea persoană devine atât de cufundată în muncă încât uită direcția, sensul din spatele fiecărei acțiuni. Apoi munca se oprește aparent și încep să apară diverse tulburări. Aceste tulburări nu sunt adevărate obstacole, ci semnale, semne, că au uitat ceva foarte important: intenția, motivul fiecărei acțiuni. Deoarece progresul spiritual are loc pas cu pas, uneori rămânem blocați într-un anumit stadiu încercând cu încăpățânare să găsim singuri o soluție, insistând să continuăm construcția cu orice preț. Dar vedem că nu putem merge înainte până nu ne amintim că problema este că am uitat intenția.

Aceasta înseamnă că, în loc să trecem de la linia stângă la linia dreaptă, ne-am gândit că am putea finaliza munca numai prin forțele noastre. Apoi ne amintim de linia dreaptă, Creatorul, alinierea cu El. Adică, ne amintim că trebuie să fim conectați la El cu toată inima și sufletul nostru în timpul efectuării acțiunii. Abia atunci putem progresa din nou până uităm încă o dată, iar ciclul se repetă.

În toată munca noastră în această lume, uităm constant scopul. Uităm că scopul nu este să lucrăm conform modului în care gândim în această lume, ci munca în sine este un efort de a rămâne conectat cu cel care ne-a dat munca și de a o folosi ca mijloc de a păstra gândul, și cel mai important, ca mijloc de a crește intenția. Munca în sine este doar un instrument, numai în măsura în care este menită să construiască și să dezvolte intenția. Noi credem că construim o casă, de parcă casa în sine ar fi cea care contează. Dar în realitate, ar trebui să construim mai degrabă o structură de intenție decât o structură de cărămizi.

Întrucât suntem făcuți atât din material, cât și din spirit, intenție, ni se dau sarcini materiale, astfel încât să putem construi o structură spirituală alături de cea fizică. Este adevărat că nu putem construi o structură pur spirituală, chiar dacă, în cele din urmă, aceasta este singura structură de care avem cu adevărat nevoie. Aceasta înseamnă că trebuie să stabilim doar intenția, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer), în timp ce dorința de a primi, “cărămizile”, vor fi întotdeauna disponibile pentru a fi utilizate în mod corespunzător, conform intenției de dăruire.

Așa construim o casă și așa ne construim pe noi înșine într-un om (Adam). Cum? Prin cele 248 de organe și 365 de tendoane, care sunt 613 componente sau dorințe din interiorul nostru, pe care trebuie să le construim. Dorim să folosim aceste dorințe atât cât ne permite forma spirituală corespunzătoare. Trebuie să ne aranjam dorințele în funcție de intențiile de dăruire, astfel încât aceste două aspecte — folosirea tuturor dorințelor pe de o parte, și alinierea acelor dorințe cu intenția de a dărui, pe de altă parte — să fie în armonie și să lucreze împreună.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→