Marii cabalişti ai trecutului au pregătit un sistem spiritual pentru noi, la fel cum noi am pregătit această lume pentru următoarea generaţie care să o poată folosi. Imaginați-vă mii de detalii care înconjoară un nou-născut și apoi îl însoțesc an de an pe parcursul dezvoltării lui.

Cât de mult am făcut pentru ca un om să crească și să intre corect în această viață! În fiecare etapă încercăm să creăm ceva care îi va dezvolta, îi va sprijini și îi va împinge înainte. Omenirea a dus o pregătire extraordinară pentru nașterea lor. La fel este și în domeniul spiritual. Noi nici măcar nu ne putem imagina ce ne-au pregătit cabaliştii.

Astăzi le iei materialele și începi să explici altora ceea ce a fost deja scris clar și explicit, iar ei nici măcar nu înțeleg despre ce vorbești, deși totul este explicat atât de simplu și logic. Voi vedeți sfârșitul în această lume, începutul în lumea superioară și încercați să le explicați acest lucru.

Ei nici măcar nu percep ceea ce privește lumea noastră: liberul arbitru, sistemul de guvernare, comportamentul uman, dezvoltarea umanității sub influența egoismului, motivele crizelor sau interconexiunea noastră. Doar câțiva oameni în lume vorbesc despre asta, și chiar și atunci nu o simt sau nu o percep. Deci, cum ne putem descurca fără surse? Dacă am putea învăța din propriile greșeli!

Comentariu: Totuși, când explici multe lucruri, cred că pentru generațiile viitoare textele dvs. vor deveni exact așa cum sunt articolele lui Rabaş pentru noi.

Răspunsul meu: Poate că da. Sunt, într-un anumit sens, o legătură intermediară între această generație sau următoarea și Rabaş.

Desigur, mă văd ca pe cineva care poate fi o za de legătură, un adaptor, între textele cabaliste și oameni, pentru că explic ceea ce au scris Baal HaSulam și Rabaş. Sarcina mea este să creez un punct de contact între om și surse.

Din KabTV ”Am primit un apel. Importanța surselor” 15/07/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am observat că atunci când studiez materialul la lecție, chiar dacă este foarte logic și clar, mi se încurcă în minte. Nu pot auzi întreaga secvență de propoziții la fel ca atunci când citesc sau ascult singur.

De exemplu, când ascult aceeași lecție în timpul zilei, am senzația că totul este clar și are sens. De ce primesc acest haos în timpul lecției și ce ar trebui să fac cu el?

Răspuns: În timpul lecției au loc multe procese interioare, tot felul de căutări, chiar interferențe, pentru că ești inclus în lecție împreună cu alți oameni. Rețeaua ta interioară devine prea supraîncărcată. Este destul de posibil.

Desigur, atunci când stai separat și dacă este după-amiaza mai degrabă decât dimineața, după ce te-ai stabilizat cumva, atunci poți absorbi mai bine lecția. În general, există timpi diferiţi. Depinde de om.

Întrebare: De obicei, când oamenii studiază împreună, fie citesc, fie ascultă. Dar cum este posibil să citești și să auzi în același timp? Este posibil doar atunci când explicaţi?

Răspuns: Nu știu. Aceasta este o chestiune de obicei. Când am venit la Rabaş și eu eram foarte surprins: oamenii stăteau împreună, citeam cu voce tare ca niște școlari, toată lumea urmărea textul din cartea lui, iar unii își mișcau buzele.

Este o metodă acceptabilă în mod obișnuit în care ei iau orice sursă, o citesc împreună și apoi încep să-și folosească mintea. Acesta este modul în care oamenii au studiat Tora în orice moment de când a fost scrisă.

Totuși, noi studiem într-un mod ușor diferit: studiem într-o abordare semiuniversitară, de tip prelegere, unde citim și explic. În plus, aceste explicații ar putea fi lungi, cu întrebări și răspunsuri, și cu discuții.

În trecut, oamenii studiau Tora predominant în perechi. Nu a implicat atât de mulți oameni cum suntem noi acum, unde 300 de oameni stau în fața mea.

Din KabTV “Am primit un apel. Interferenţă  în studii” 13/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 102

Cum ieșim în cele din urmă, dintr-o stare de coborâre?

Ieșim dintr-o stare de coborâre zăbovind în ea, recunoscându-ne starea în profunzime și acceptând-o ca una dintre stările care ne vor aduce literele muncii.

Ce sunt literele? Ele sunt chiar vasele prin care mai târziu percepem sfârșitul corectării (Gmar Tikun), care este o stare în care suntem deja, dar ne lipsesc vasele pentru a o simți. Vasele lipsă, prin care simțim lumea Ein Sof (infinitul) și sfârșitul corectăriii, includ două extreme, dintre care una se numește “coborâre”.

O coborâre nu înseamnă o pierdere completă a conexiunii cu realitatea. Mai degrabă, este o conștientizare a stării și o acceptare a faptului că în acest moment există slăbiciune și lipsă de discernământ. Dacă intrăm în această stare cu înțelegere, extragem din ea maximul discernământ posibil. Ne tratăm ca pe cineva care a fost în întuneric de mult timp și încercăm să vedem prin el, să ne orientăm, să distingem umbrele și nuanțele.

Cu toate acestea, nu putem lucra în coborâre, așa cum facem în stare de urcare. Aceasta nu se referă la stările cele mai joase, în care pur și simplu trebuie să așteptăm și în care trebuie să ne hotărâm singuri: “Acum, mă voi culca”. “În culcare” se referă la starea interioară numită starea “rădăcină” sau “liniște”. Chiar și în această stare există mai multe discernăminte. Cu alte cuvinte, fiecare stare dată, până la o stare de moarte completă, conține mai multe discernăminte, care sunt denumite “moarte”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul nostru este să atingem infinitul, adică o adeziune nesfârșită, nelimitată unul cu celălalt și cu Forța superioară care ne conectează și ne împlineşte.

Nu văd nimic în această idee care să nu poată fi imaginat de om. Ai putea chiar să animezi acest subiect folosind punctele care încearcă să se unească, să se conecteze, dar nu pot pentru că la distanțe microscopice, există forțe de respingere reciprocă.

La suprafață, pare că se conectează, totul pare în regulă, dar ei nu se pot apropia. Când încearcă să intre în contact real, strâns, apar forțe speciale (bine cunoscute de fizicieni), iar în acel moment este nevoie de Creator.

Atunci ei încep să simtă că au nevoie de o Forță superioară specială care să-i ajute să depășească bariera dintre ei. Abia atunci ei simt cu adevărat nevoia acestei Forțe, a Creatorului, simt prezența Lui în natură și Îl cheamă.

Devine clar pentru ei că așa trebuie să fie și apare o cerere către Creator. Apoi această Forță este dezvăluită în interiorul lor și Îi conectează din interior.

O astfel de animație ar putea ilustra foarte clar acest proces.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→