Întrebare: Ce înseamnă când spunem că grupul iese din Egipt? Se referă la un grup local sau la întregul Kli mondial?

Răspuns: Întregul Kli mondial! Nimeni nu va avea voie să iasă singur, nici un singur grup, sau o singură persoană. Garanţie reciprocă (Arvut)! Ce poti sa faci?! Toți cei conectați în sistem cu noi vor primi revelația spirituală.

În acest moment, formăm treptat condițiile garanției reciproce. Ce este garanția reciprocă? Începe când te desprinzi de egoism și îi treci granița.

Pe măsură ce treci de granița egoismului, vezi o forță masivă a răului care te separă de prietenii tăi, o forță integrată construită pe întreaga ta cale de muncă spirituală, de la primele tale lecții până în punctul în care te eliberezi de egoism. Atunci apare condiția garanției reciproce.

Și pe ce altceva ar putea fi construită garanția reciprocă dacă nu pe deasupra egoismului total?

Garanția reciprocă înseamnă că în ciuda dezvoltării și manifestărilor egoismului din mine, mă angajez să relaționez cu toți membrii grupului cu iubire și devotament, indiferent de ceea ce aș percepe de la ei.

Pentru că ceea ce cred că îmi fac ei este pur și simplu aşa cum mi se pare mie. Amintiți-vă de conceptul de percepție a realității, un om pictează lumea în sine însuşi.

Întrebare: Acum acumulez egoism pentru a ajunge la Muntele Sinai și apoi, ca o rachetă, să-l ard?

Răspuns: Tu nu arzi egoismul; începi să te ridici deasupra lui. El nu dispare niciodată. De fapt, te ajută continuu să te “consumi” din ce în ce mai mult. Te vei ridica deasupra lui, îi vei folosi calitățile și le vei transforma în calități de dăruire.

Acesta este începutul căii spirituale. Înainte de asta, totul este doar pregătire. Întreaga perioadă de recunoaștere a egoismului, adică Egiptul, nu este încă o ascensiune spirituală.

Dintr-o Lecție virtuală de Cabala pe 01/04/12, “Grupul iese din Egipt”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă uit la lume și suntem deja opt miliarde. Și vă asigur că foarte puțini oameni pot spune că ei sunt cei care trebuie educați. Nu, trebuie să-i educ pe alții, aceasta este formula de bază. Ei sunt cei răi, egoiştii, nu eu. Din cauza lor suferim.

Cum va înțelege omul că el este cel care trebuie educat?

Răspuns: Numai prin lovituri. Cum altfel? Dacă ei cred că sunt atât de buni, de ce este lumea atât de rea?

Comentariu: Alții sunt răi, de aceea lumea este atât de rea.

Răspunsul meu: Dacă toată lumea gândește așa despre ceilalți, înseamnă că lumea este rea sau bună?

Comentariu: Lumea este rea.

Răspunsul meu: Cu excepția mea?

Comentariu: Cu excepția mea; da, asta cred oamenii.

Răspunsul meu: Și vom continua să credem asta până când ne va cădea ceva în cap și nu mai rămâne nimic de gândit.

Întrebare: Putem spune că, făcând asta, aducem probleme asupra noastră?

Răspuns: Desigur. În loc să ne corectăm sau să încercăm să facem ceva, ne liniștim.

Întrebare: Noi spunem: “Alții sunt răi, dar eu sunt bun”. Îmi fac probleme?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu mă examinez? Este rău?

Răspuns: Foarte rau! Acest lucru duce lumea la dezastru.

Întrebare: Este educația autentică atunci când învăț să mă examinez?

Răspuns: Da, când mă uit la mine, la cum sunt. Când mă uit la ceea ce datorez altora, că sunt singurul necorectat. Adică tot ce este în mine: un mincinos, un hoț, un înșelător, un om care urăşte — nu știu cu ce alte epitete să vin aici — sunt tot eu.

Dar toți ceilalți nu sunt. Toţi ceilalţi nu există deloc. Toţi ceilalţi sunt diversele mele reflecții pe care le văd în jurul meu. Adică mă uit la o mulțime de oameni din jurul meu și fiecare dintre ei mă înfățișează negativ în această formă și aceea și aceea.

Există opt miliarde de oameni în lume și fiecare dintre ei reprezintă un fel de calitate negativă a mea. Opt miliarde! Așa sunt înfățișat în lume. Și așa văd eu.

Întrebare: Deci, ce fac când văd răul, un om rău?

Răspuns: Dacă mă corectez, încep să văd lumea mai unită, că luptă pentru dăruire, iubire și conexiune. În cele din urmă, îmi dau seama că acesta este un singur sistem, un singur om numit “Adam” și acest Adam sunt eu. Pentru că așa le-am pus împreună cu acțiunile, comportamentul, gândurile și tot felul de corectări.

Întrebare: Absorb lumea în mine și devin acest suflet unic, așa cum spunem noi, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat.

Întrebare: Și ceea ce vedem este o minciună?

Răspuns: Nu, vedem și adevărul, dar este un adevăr parțial, sfâșiat de egoismul nostru interior.

Întrebare: Altfel nu îl trecem prin ego-ul nostru? Nu privim prin egoism?

Răspuns: Corect. Dacă îi adun pe toţi într-o singură imagine, atunci sunt eu.

Întrebare: Cum mă pot concentra pe asta în acest fel?

Răspuns: Aceasta este sarcina noastră – să adunăm întreaga lume și să spunem: “Acesta sunt eu și lumea aceasta depinde de mine”.

Comentariu: Sunt eu responsabil pentru toată lumea și pentru toate?

Răspunsul meu: Absolut totul este aici.

Întrebare: Fiecare persoană?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cea mai simplă și obișnuită persoană este responsabilă pentru lume, pentru tot ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: În măsura în care se regăsește în această lume.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 03/04/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Avem opțiunea fie să primim accelerare de la Creator, fie să lăsăm ca totul să se întâmple la timpul său. Ce a cauzat exodul accelerat al poporului lui Israel din Egipt? Ce putem învăţa din acest exemplu pentru a grăbi timpul?

Răspuns: Motivul pentru ieșirea prematură a poporului lui Israel din Egipt a fost un val imens de “forță întunecată” care a coborât asupra israeliților în Egipt și le-a făcut viața acolo insuportabilă, mai rea decât moartea. De aceea au fugit de acolo, iar acest lucru i-a condus rapid la realizarea identităţii lor spirituale.

Întrebare: Cum se poate aplica acest lucru în grupul de zece când există dezacorduri majore?

Răspuns: Dacă grupul de zece nu este ca un singur om, atunci el încă nu există cu adevărat și acest lucru nu se poate aplica. Un grup de zece este atunci când toți cei zece sunt ca unul.

Întrebare: Ce este individualitatea spirituală?

Răspuns: Este calitatea unică a fiecărui suflet din grupul de zece în relaţie cu ceilalţi.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/04/25, Scrierile lui Rabaş – Art.16, 1985-“Dar cu cât îi asupreau mai tare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că, Cartea Zohar trebuie înțeleasă, dar este foarte greu! Chiar și israelienii, care în principiu…

Răspunsul meu: Doar israelieni? Ce diferență are dacă ești sau nu israelian? Asta nu contează! Ceea ce contează aici este atingerea. Trebuie să intri în această carte. Pentru asta, trebuie să simți lumea pe care o descrie, nimic mai mult.

Întrebare: Deci începe să funcționeze eficient doar pentru un om care este în spiritualitate?

Răspuns: Da, aceasta este o condiție naturală și necesară.

Întrebare: Să presupunem că acum distribuiți această carte în întreaga lume. Cum vor putea oamenii să o perceapă dacă nu sunt în acea stare?

Răspuns: Cu ajutorul ei, ei vor începe să se apropie de lumea superioară și să intre treptat în ea atragând lumina superioară asupra lor.

În punctul 155 din Introducerea la Studiul celor Zece Sfirot, este scris că un om care, chiar și fără să înțeleagă nimic, citește despre lumea superioară, structura, conexiunile, funcționarea ei, el atrage influența asupra sa, deoarece se află deja în acea structură, deși într-o stare nenăscută. Totuși, făcând acest lucru, el încearcă să se trezească, să obțină influența sistemului asupra lui. Așa funcționează.

Comentariu: Practic, vorbiţi despre un om care încearcă intenționat să facă asta. Dar acum oferiți o mulțime de materiale din Cartea Zohar oamenilor care nu sunt în spiritualitate, de exemplu, în timp ce țineți convenții și diferite evenimente.

Răspunsul meu: Exact așa ar trebui să fie! La urma urmei, și ei trebuie să fie influențați de ea. Altfel, cum o vor aborda? Cum se vor dezvolta?

Comentariu: Dar este greu pentru oameni. Dvs. înşivă vedeţi asta.

Răspunsul meu: Ce diferență există dacă este “greu”?

Dacă am un copil mic, îi prezint constant sarcini, încerc să-l provoc cu detalii noi, necunoscute ale acestei lumi, pentru ca el să o cunoască, să o descopere. Încerc să-i trezesc interesul, astfel încât să apară întrebări în el: „Ce este asta? Pentru ce este? De ce?” Numai așa se dezvoltă un om.

Prin urmare, desigur, trebuie să arăt necunoscutul și să arăt că este necunoscutul. Privește-l, explorează-l; mai întâi găsiți întrebarea și abia apoi căutați răspunsul.

Din KabTV “Am primit un apel. Zohar-ul este cartea №1” 08/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea 106

Capitolul 11 ​​Un om își construiește o casă

Ce înseamnă “Și prin Tora, omul a fost creat”? Om (Adam) provine din expresia Adameh leElyon (“Voi fi ca cel de sus”) și este scris: “Tu ești numit Adam, dar popoarele lumii nu se numesc Adam”. Aceasta înseamnă că dacă dorința de a primi suferă o corectare numită “de dragul dăruirii”, partea corectată se numește “umană”. Cum se face asta? Se face prin Tora. Cum se face prin Tora? Ni se oferă diverse oportunități de a realiza diferite acțiuni în această lume, și prin succesele și eșecurile noastre, dorința noastră de a primi se dezvoltă.

După dezvoltarea dorințelor animalice pentru hrană, sex și familie și dezvoltarea dorințelor sociale de bogăție, onoare și cunoaștere, ajungem la dezvoltarea dorinței spirituale. Dezvoltarea dorinței spirituale nu este o extindere suplimentară a dorinței. Mai degrabă este direcția dorinței către Creator, și în consecință, creșterea ei. Dacă înainte de dezvoltarea punctului din inimă, care este această nouă dorință de spiritualitate, lucrăm la dezvoltarea dorinței noastre, de obicei inconștient, fără să știm de ce sau cum, ies la suprafață în noi impulsuri și pofte, pur și simplu alergăm după ele și le împlinim. O astfel de muncă nici măcar nu este considerată o singură linie, și cu siguranță nici două sau trei linii. Dar dorința spirituală poate fi dezvoltată, extinsă și corectată doar sub formă de linii.

“Linii” înseamnă că dorința mică nu este pur și simplu umflată într-una din ce în ce mai mare fără direcție, ceea ce i-ar face forma unui cerc, ci este îndreptată astfel încât să vizeze un scop anume și să fie destinată unei anumite utilizări. Dorința este îndreptată nu asupra omului în sine, care este punctul central în interiorul cercurilor, ci către Creator, în exterior, de la punctul central la sursa de lumină.

Prin urmare, în dezvoltarea dorinței spirituale, există mai multe forțe, condiții și stări care o influențează astfel încât procesul de corectare a dorinței să nu urmeze legile altor dorințe. Ea operează într-un mod foarte complex și precis, astfel încât dorința crește doar în funcție de gradul de corectare a ei spre folosirea corectă, către Creator. Să presupunem de exemplu, că un om este inspirat de dorința de a construi o casă, o dorință care este deja legată de spiritualitate. Ei trebuie să relaționeze fiecare detaliu al procesului de construcție, planificarea, comanda materialelor, clădirea efectivă, selecția muncitorilor și chiar ei înșiși, cu scopul creației. Ei trebuie să-și amintească constant că această casă este destinată unei utilizări legate de scopul creației.

Acea persoană devine atât de cufundată în muncă încât uită direcția, sensul din spatele fiecărei acțiuni. Apoi munca se oprește aparent și încep să apară diverse tulburări. Aceste tulburări nu sunt adevărate obstacole, ci semnale, semne, că au uitat ceva foarte important: intenția, motivul fiecărei acțiuni. Deoarece progresul spiritual are loc pas cu pas, uneori rămânem blocați într-un anumit stadiu încercând cu încăpățânare să găsim singuri o soluție, insistând să continuăm construcția cu orice preț. Dar vedem că nu putem merge înainte până nu ne amintim că problema este că am uitat intenția.

Aceasta înseamnă că, în loc să trecem de la linia stângă la linia dreaptă, ne-am gândit că am putea finaliza lucrarea numai prin forțele noastre. Apoi ne amintim de linia dreaptă, Creatorul, alinierea cu El. Adică, ne amintim că trebuie să fim conectați la El cu toată inima și sufletul nostru în timpul efectuării acțiunii. Abia atunci putem progresa din nou până uităm încă o dată, iar ciclul se repetă.

În toată munca noastră în această lume, uităm constant scopul. Uităm că scopul nu este să lucrăm conform modului în care gândim în această lume, ci munca în sine este un efort de a rămâne conectat cu Cel care ne-a dat munca și de a o folosi ca mijloc de a păstra gândul, și cel mai important, ca mijloc de a crește intenția. Munca în sine este doar un instrument numai în măsura în care este menită să construiască și să dezvolte intenția. Credem că noi construim o casă, de parcă casa în sine ar fi cea care contează. Dar în realitate, ar trebui să construim mai degrabă o structură de intenție decât o structură de cărămizi.

Întrucât suntem făcuți atât din material, cât și din spirit, intenție, ni se dau sarcini materiale, astfel încât să putem construi o structură spirituală alături de cea fizică. Este adevărat că nu putem construi o structură pur spirituală, chiar dacă în cele din urmă, aceasta este singura structură de care avem cu adevărat nevoie. Aceasta înseamnă că trebuie să stabilim doar intenția, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer), în timp ce dorința de a primi, “cărămizile”, vor fi întotdeauna disponibile pentru a fi utilizate în mod corespunzător, conform intenției de dăruire.

Așa construim o casă și așa ne construim pe noi înșine într-un om (Adam). Cum? Prin cele 248 de organe și 365 de tendoane, care sunt 613 componente sau dorințe din interiorul nostru, pe care trebuie să le construim. Dorim să folosim aceste dorințe atât cât ne permite forma spirituală corespunzătoare. Trebuie să ne stabilim dorințele în funcție de intențiile de dăruire, astfel încât aceste două aspecte — folosirea tuturor dorințelor pe de o parte, și alinierea acelor dorințe cu intenția de a dărui pe de altă parte — să fie în armonie și să lucreze împreună.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→