Întrebare: Acum este perioada în care luminile de Pesah influențează pe toată lumea. Dar dacă nu există Kli, s-ar putea să ratezi această oportunitate. Este frica că o să-mi fie dor de ea, un Kli pentru lumina credinței?

Răspuns: Aceasta este una dintre componentele dorinței de a obține lumina de Pesah, lumina Creatorului.

Întrebare: Cum poți deveni acea componentă maximă, astfel încât pe de o parte să nu interferezi cu influența luminii, și pe de altă parte să reușești în această scurtă perioadă să devii necesar Creatorului?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să studiezi împreună cu noi, nu neapărat fizic, pentru a înțelege ce scrie în articolele care ne îndreaptă corect către Creator.

Și atunci se va dovedi că toți suntem în fața Lui cu inimile deschise.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.04.25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabaş „Datoria de a spune povestea ieșirii din Egipt”: Cartea Zohar explică de ce nu ar trebui să mănânci Maţa în timpul anului, ci doar în timpul Pesah. Este asemănător cu regele care a numit pe unul dintre supușii săi să fie slujitor și în ziua numirii sale l-a îmbrăcat în haine luxoase.

Mai târziu, subiectul și-a dat jos aceste haine frumoase. Le-a purtat doar o zi, când a luat funcția de ministru pentru a sărbători evenimentul. După aceea, în fiecare an își comemorează numirea și se îmbracă în hainele sale festive și solemne. Acest exemplu explică de ce mâncăm Maţa doar în timpul Pesahului, pentru a onora exodul din Egipt.

Fiecare rădăcină spirituală are o ramură corporală. Întregul univers reprezintă o singură dorință de a primi, “ceva din nimic”. În afară de asta, nimic nu a fost creat vreodată. Lumina influenţează materia și își lasă amprenta asupra ei.

Numai datorită amprentei sale și datorită celor patru etape ale HaVaYaH putem explora Lumina. Dacă reușim să ne schimbăm dorința, vom atinge Lumina care a creat materia și și-a lăsat amprenta asupra ei.

Ieșirea din forțele egoiste (Klipot) este doar una dintre etapele care ne conduc la atingerea Luminii. Dacă reușim să atingem această etapă, ne vom desprinde de natura noastră care a fost făcută din nimic și ne vom conecta cu amprenta Luminii care este prezentă în interiorul dorinței. Vom afla ce este Lumina, ce face Ea, cum a creat totul și ce s-a întâmplat cu toate fragmentele Creației cu mult înainte ca această lume și omul să apară.

Cu alte cuvinte, ne ridicăm la rădăcina noastră și aflăm că a existat un punct special numit “exodul din Egipt” în programul de creare a dorinței și în impactul Luminii asupra acesteia. Dorința încetează să se simtă doar pe ea însăși și nu se mai limitează la natura ei; se stinge și începe să simtă Lumina, originea ei, Rădăcina.

Din acest moment, dorința a stabilit deja o conexiune reciprocă cu Lumina și ele încep să acționeze ca parteneri. Rădăcina superioară care ne permite să ne apropiem de ea și să lucrăm împreună cu ea este foarte importantă, deoarece este punctul în care apare un Om (Adam) — (Domeh) cel care este asemănător Creatorului. Este ca o naștere! De aceea, exodul din Egipt este numit o naștere spirituală a fiecărui suflet în parte. Aceasta explică de ce onorăm această stare.

Există o corelație a rădăcinii spirituale a ramurii materiale care este imprimată în categoriile numite lume, an și suflet. Această lume a fost făcută ca o proiecție a lumii spirituale, de aceea pentru fiecare acțiune sau eveniment spiritual, există o ramură materială corespunzătoare în această lume. De aceea celebrăm întregul proces spiritual prin care trecem în ramuri; acesta se numește ciclu anual.

Toate tradițiile noastre sunt o reflectare materială a acțiunilor spirituale pe care sperăm să le atingem și să le implementăm. Ieșirea din dorința de a primi și obținerea primului semn al asemănării cu Lumina, adică nașterea spirituală, este numită ieșirea din Egipt. Este primul pas pentru noi toți. Această lună este numită prima dintre toate celelalte luni. Ea denotă începutul creșterii spirituale a unei ființe umane.

Cu toate acestea, avansăm mulți ani înainte de a ajunge la o simțire numită Egipt și de a realiza că este imposibil pentru noi să rămânem la acest nivel. Deși această stare este foarte greu de atins, deoarece pentru asta trebuie să experimentăm mai multă presiune, să suferim simțiri neplăcute, trebuie să recunoaștem că nu suntem capabili să ne exercităm autocontrolul și să facem cunoscută dependența sclavă naturii noastre egoiste.

Faptul că trăim în această lume materială ne este de mare ajutor. Este o stare spirituală în care depindem complet de dorința de a primi, și prin urmare, nu avem nicio legătură cu Lumina. Acest pas ne permite să experimentăm simțiri materiale. Ni se pare că trăim în materialitate, la ultimul nivel de simțiri care se manifestă în interiorul dorinței de a primi.

Datorită materialității, ne putem organiza viața într-un mod în care să avem șansa să ieșim din ea și să începem să simțim spiritualitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În acest moment, ne apropiem de o stare în care umanitatea se confruntă cu nevoia de a-și schimba atitudinea față de viață, față de sine, față de obiectivele sale de dezvoltare. Oamenii trebuie să realizeze că există un scop în viață și că natura ne conduce să-l atingem.

Vom avansa către înțelegerea reciprocă, atingerea binevoitoare și existența confortabilă în măsura în care avem corespondență cu programul care ne ghidează.

Scopul pe care trebuie să-l atingem este deasupra acestei lumi, dincolo de viață și de moarte. În cele din urmă, vom trece la nivelul nemuririi. Această lume se va dizolva treptat și vom intra într-o dimensiune total nouă. Apropo, în zilele noastre toate științele lumești confirmă acest fapt. Trecem prin acest proces în timp ce vorbim.

Totul începe cu Pesah, adică atunci când ne dăm seama că suntem capabili să ne ridicăm deasupra egoismului nostru și trecem la unitate și reciprocitate respectând regula “să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”, sau cel puțin urmând regula “să nu facem altora ceea ce nu ne dorim pentru noi înșine”. Cu alte cuvinte, atunci când ne simțim ca frații și menținem garanţia reciprocă. Această sărbătoare este despre a realiza că ieșirea din ego este posibilă.

Când omul “părăsește Egiptul” și ajunge la nivelul următor, consideră starea anterioară ca fiind o răutate absolută și vede clar cum poate fi folosită corect. Aceasta explică de ce se spune că atingerea are loc la poalele Muntelui Sinai (derivat din “Sina”, ură) atunci când toate calitățile umane “stau în jurul muntelui”, în timp ce aspirațiile noastre, punctul lui Moise, se ridică la apogeu.

Muntele Sinai reprezintă un egoism uriaș și este absolut esențial să ajungem să ne ridicăm deasupra calităților noastre, care stau pentru întreaga națiune adunată în jurul Muntelui.

Scopul final al progresului uman este atingerea vârfului Muntelui unde se află Moise și Creatorul.

Din KabTV “O discuție despre Pesah” 18/03/15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noaptea Mesei de Pesah este o noapte specială pentru poporul Israel.. Se crede că acest popor s-a născut în această noapte și și-a început noua cale. Deci într-adevăr, în ce fel este această noapte a exodului din Egipt atât de unică?

Răspuns: Omul începe să simtă că se află în exilul egiptean, în sclavia egoului său, care se numește Faraon, și că este necesar să se îndepărteze de sub dominația sa, să fugă; totuși nu poate face asta. Începe să țipe în interior, nu mai este pregătit să îndure o viață ca asta. El investește  efort în raport cu grupul, mediul, profesorul și cărţile. El chiar simte că este în închisoare, în întuneric.

Treptat, el se scufundă într-o stare numită “întunericul Egiptului”, noaptea ieșirii din Egipt. Această noapte este întuneric absolut; nu-i mai rămâne nicio speranță, nicio șansă în viață. El nu simte că este pregătit să continue să trăiască în interiorul ego-ului său, deoarece urăște pe toată lumea și nu este capabil să relaționeze bine cu nimeni.

Se străduiește să iubească prietenii, să-l iubească pe celălalt ca pe sine, dar vede contrariul, devine din ce în ce mai rău. Faraonul din el, ego-ul său, devine mai puternic și mai brutal. Deci, în cele din urmă omul este zdrobit, căci vede că nu are nicio șansă să părăsească această servitute.

El trece prin stări interioare foarte dificile, care în cele din urmă sunt adunate împreună: toate încercările lui de a fugi de ego-ul său, de a se ridica deasupra lui, toate victoriile ego-ului care arată unui om cât de puternic îl ține acest Faraon din interior. El se găsește într-adevăr în mijlocul luptei a două forțe: pe de o parte omul se străduieşte pentru că tânjește să iasă liber, iar pe de altă parte ego-ul i se agață de picioare, fără a-l lăsa să fugă.

În cele din urmă, aceste două forțe ating apogeul luptei dintre ele, iar omul se găsește între ele, simte întuneric absolut. Această stare se numește noaptea exodului, întunericul Egiptului. Și așa, deodată aude o chemare din interiorul acestui întuneric: „Trebuie să pleci! Ești gata să faci asta! Te poți ridica și fugi de ego-ul tău, aici și acum, la miezul nopții, adică din cea mai întunecată stare. Nu lua nimic cu tine în noua stare, cu excepția celor de care ai nevoie cu adevărat pentru dăruire, atingerea unității, conexiunii, iubirii”.

În acest caz, omul este gata să plece și să fugă de ego-ul său; vrea să se ridice deasupra lui. Aceasta se numește nașterea lui spirituală.

Din KabTV “Cabaliştii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”, 04/03/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, “Levitic”, 23:4 – 23:8: Acestea sunt rânduite de Domnul [zile sfinte], ocazii sfinte, pe care le vei desemna la timpul lor: În prima lună, în ziua de paisprezece a lunii, după-amiaza, [să jertfești] Pesah Domnului. Și în a cincisprezecea zi a acelei luni este sărbătoarea azimelor în cinstea Domnului; să mănânci turte nedospite timp de șapte zile. În prima zi, va fi o ocazie sfântă pentru tine; să nu faci nicio lucrare de muncă. Și să aduci Domnului o jertfă de foc timp de șapte zile. În ziua a șaptea, va fi o ocazie sfântă; să nu faci nicio lucrare de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să se lucreze în primele și ultimele zile de Pesah?

Răspuns: Pentru că distingem două stări în munca spirituală: trezirea de jos și trezirea de sus.

În timpul trezirii de jos trezim cooperarea dintre lumină și vas prin dorința noastră. Lumina corectează vasul și îi dă intenţia corectă. În timpul trezirii de sus, această lucrare este îndeplinită de sus, dar numai pentru că am creat în prealabil toate condițiile potrivite pentru aceasta.

Facem eforturi și astfel creăm condițiile potrivite pentru primele și ultimele zile ale sărbătorii, deoarece săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei prin stări în care nu facem nimic, deoarece lumina de sus face toată munca. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului care o pecetluiește.

Este important să spunem că națiunile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. În timp ce calendarul evreiesc ia în considerare mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, deoarece pământul este obiectul central între soare și lună.

Pe de o parte luăm în calcul anul, care înseamnă revoluția pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte luăm în calcul luna, revoluția lunii în jurul pământului și le comparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și astfel, de exemplu putem calcula dinainte care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah peste alți 35 de ani.

În plus, pe baza comparației dintre mișcarea soarelui, a pământului și a lunii, putem spune că Pesah nu poate avea loc în anumite zile ale lunii. Aceasta înseamnă că totul este legat cu exactitate de sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora face referire de mai multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Sfintele adunări în timpul Pesah sunt cel mai important lucru pentru națiunea israeliană, deoarece, de fapt datorită dorinței lor de a se uni, trebuie să iasă din Egipt.

Unirea unei persoane cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga lume sunt de fapt diferite niveluri ale exodului din Egipt (din ego). Când atingem forța unității, o anumită tensiune, are loc acest exod, detașarea de ego.

Este mereu printre noi, despărțindu-ne și făcându-ne să ne simțim în respingere unul cu celălalt. Dacă începem să îl comprimăm și să îl condensăm, să încercăm să ne unim și să ne conectăm unul cu altul, atunci ieșirea din ego începe în momentul în care dobândim prima unitate.

În prima zi de Pesah (exodul din Egipt) începem să strângem această legătură. Apoi lucrăm la ea în timpul săptămânii și ne unim total în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment suntem o națiune unită.

Dar, între timp oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, deși există o direcție care stimulează dorința de a scăpa de ego, este doar un instinct animalic fără conștientizarea corespunzătoare. Oamenii vor dobândi recunoașterea atunci când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”, 28.05.14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcinile spirituale au de asemenea, o influență asupra ramurilor lor materiale. Totul este determinat de ordinea de diseminare a forțelor luminii, care ne influenţează materialul, dorința de a primi plăcere. Există o periodicitate și o cauzalitate speciale în afectul acestor lumini.

Au un mecanism, care pune în viteză și controlează totul, de la capul Lumii Aţilut. De acolo, de la Arich Anpin, Aba ve Ima, YEŞSUT și ZON, care există în relații speciale unul cu celălalt, primim schimbări, care se numesc: an, lună, săptămână, zile, minute, nopți, precum și multe stări interioare diferite. Vorbim despre calități și îmbinarea calităților, care au o mare influență asupra acestei lumi.

Dacă un om dorește să se conecteze la rădăcina spirituală și să se plaseze sub o influență mai mare a luminii superioare, pentru a se apropia de ea, atunci trebuie să folosească aceste perioade de o influență specială de sus asupra noastră. Dacă cineva dorește să se înalțe spiritual, atunci în astfel de perioade din lumea noastră, care se numesc sărbători, trebuie să se unească cu intențiile care se referă la astfel de influențe.

În cartea lui ARI, Porțile intențiilor, el explică cum ar trebui să acționeze un om în perioadele speciale de influență asupra lumii noastre, cum sunt Roş HaŞana, Sukot, Pesach, Şavuot și așa mai departe. Dacă vorbim despre Pesah, atunci cea mai semnificativă caracteristică a sa este lumina de Hasadim. Când omul primește lumina de Hasadim pentru prima dată în viața sa, el dobândește calitatea de dăruire și se ridică deasupra ego-ului său.

Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la lumina superioară, care în acest moment, are o putere mai mare de a ne ridica deasupra egoismului nostru și de a ne menține deasupra lui, în calitatea dăruirii. Ulterior, vom putea deja să avansăm mai departe și să simțim lumea spirituală cu toate detaliile ei.

Astfel, ar trebui să petrecem toate zilele de Pesah gândindu-ne la unitatea dintre noi și la lumina superioară, care ne ridică pe fiecare dintre noi deasupra egoismului nostru personal. Aceasta trebuie să fie intenția noastră principală pe parcursul întregii sărbători.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dintr-o lecție despre articolul lui Rabaş “Legătura dintre Pesach, Maţa (pâine nedospită), şi Maror (ierburi amare) “

Sărbătoarea Pesah stă în fruntea tuturor sărbătorilor și a tuturor timpurilor din procesul spiritual, deoarece simbolizează trecerea de la dorința de a primi pentru sine la dorința de a dărui, sau mai exact, de la dorința de a primi de dragul propriu la dorința de a primi de dragul dăruirii. Acesta este motivul pentru care Pesah este atât de important. Ea marchează intrarea în lumea spirituală, în simțirea și înțelegerea spiritualității.

Înainte de aceasta, omul trece prin multe etape pornind de la starea sa firească de a fi cufundat în dorința de a se bucura, de multe ori fără să-și dea seama. Apoi, începe să se întrebe: “Pentru ce trăiesc?” Adică, simpla existență animalică nu-l mai mulțumește și vrea să înțeleagă sensul vieții, sursa, cauza și scopul ei. Un animal nu pune astfel de întrebări; acesta este începutul nașterii unei ființe umane.

Intrarea în spiritualitate începe atunci când omul simte brusc că nu se mai poate gândi doar la sine și vrea să acționeze în afara egoismului său. Pesah simbolizează intrarea într-o lume nouă, începutul unei noi etape – Lișma – începutul dăruirii, al credinței și al dobândirii calității Bina, conform căreia începem să lucrăm.

Numai atunci când omul simte și înțelege că este incapabil să acționeze de dragul dăruirii poate fi considerat ca fiind în exil. Acesta este exilul din calitatea dăruirii, pe care el vrea să o obțină, dar nu poate. Numai aceasta determină măsura și severitatea exilului.

Omenirea este împărțită în trei părți. Prima parte este formată din cei în care punctul din inimă s-a trezit deja, ceea ce conduce omul la Cabala sau îl obligă să o caute. A doua parte încă nu înțelege rostul niciuneia dintre acestea.

Iar a treia parte luptă numai pentru acțiuni materiale, fără a atinge intenția; adică se străduiesc să păstreze intenția de dragul lor. Pe baza acestui fapt, umanitatea poate fi împărțită în mai multe grupuri, națiuni și diferite mișcări.

Egipteanul din mine mă convinge că principalul lucru este să îndeplinesc acțiunile pe care Tora le cere fără a fi atent la intenție, adică să mă concentrez doar pe poruncile materiale.

Dacă nu pun la îndoială rezultatele muncii mele, înseamnă că sunt egiptean; adică acționez conform egiptenului din mine. Dar dacă începe să-mi pese de intenție, atunci descopăr că sunt în Egipt ca sclav, în exil din lumea spirituală.

Există o realitate spirituală în care totul este făcut de dragul de a dărui, în timp ce eu rămân în egoismul meu. Măsura în care acest lucru mă deranjează, îmi determină mai mult sau mai puțin locul în procesul spiritual. Până ajung într-o stare în care o astfel de viață o simt mai rău decât moartea și simt că trebuie să scap de intenția egoistă. Asta înseamnă că sunt deja în pragul eliberării, pe calea ieșirii din exilul egiptean.

Egiptenii mei interiori mă rețin și mă conving să merg ca înainte, spunând că totul este bine: acțiunea este cea care contează, iar intenția este irelevantă. Dacă sunt de acord cu asta, devin egiptean.

Dar dacă în mine începe o luptă interioară asupra intenției, îmi dau seama că sunt sub controlul egiptenilor și vreau să mă eliberez de această sclavie. Înțeleg că ceea ce contează nu este acțiunea, ci intenția și că trebuie să mă eliberez de intenție de dragul meu. Aceasta înseamnă că am nevoie de lumina care mă aduce înapoi la sursă (lumina reformatoare) și de o evadare din Egipt.

Sunt pregătit pentru orice, atât timp cât nu rămân în intenția egoistă. Nu am nevoie de nimic decât de capacitatea de a efectua acest act. M-am desprins deja de intenția pentru mine, deși nu am ajuns încă la intenția de a dărui. Încă nu știu ce este adevărata dăruire sau cui să dăruiesc, dar sunt deja pe cale de ieșire.

Trecerea de la a fi egiptean la a deveni Israel înseamnă că nu mai am puterea de a acționa. Nu vreau să acționez de dragul egoismului, dar încă nu știu cum să acționez de dragul dăruirii, așa că am rămas fără să știu ce să fac.

Așa se întâmplă exodul din Egipt. Suntem în întuneric total, când suntem pierduți și nesiguri de următorul nostru pas, și atunci vine mântuirea.

Se spune că munca egiptenilor se face cu cărămizi albe, fără murdărie, fără nicio pată sau fărâmă de murdărie. Dacă în fiecare zi adaug egoist încă o cărămidă muncii mele, construiesc o structură frumoasă, albă ca zăpada, fără nicio impuritate sau urmă de îndoială, și mă simt complet drept.

Egiptenii din Egipt nu pot avea nicio conștientizare a răului, pentru că pur și simplu urmează exemplul dat de restul lumii. De ce mai poate avea nevoie omul?

Aceștia sunt cei șapte ani de belșug, când omul este pe deplin angajat în munca Egiptului, încrezător în propria neprihănire și propriul succes. Nici măcar nu realizează că acţionează din egoism. Acea realizare vine doar ca urmare a influenței luminii reformatoare, care luminează subtil puțin câte puțin, avansând treptat omul.

“Bănuţ cu bănuţ, se acumulează o mare avere.”

Când omului nu-i mai rămâne putere să muncească, rămâne un singur lucru – rugăciunea. Apelarea la Creator rezolvă toate problemele. La urma urmei, scopul a tot ceea ce ni se întâmplă este să ne oblige să ne conectăm cu Creatorul.

În Egipt, dobândim tot felul de mijloace și metode de conexiune cu Creatorul. Pentru fiecare dificultate pe care Egiptul o pune în fața noastră, trebuie să găsim răspunsul printr-o nouă formă de conexiune cu Creatorul.

Greutatea muncii depinde numai de intenție. Dacă intenția este pentru Creator, de dragul dăruirii, atunci te înalți ca având aripi și nu simți nicio povară în muncă. Este ca și cum părăseşti atracția gravitațională a Pământului și pluteşti în spațiu.

Dar dacă munca pare grea, înseamnă că porți valiză greșită și nu ești îndreptat către Creator.

Primim influența Creatorului prin întregul suflet zdrobit al lui Adam HaRishon. Creatorul percepe întregul suflet ca fiind unul singur. Deocamdată, s-ar putea să am o conexiune personală, foarte limitată, cu Creatorul, dar chiar și asta îmi vine prin sufletul colectiv.

“Lumina superioară este în repaus absolut”, ceea ce înseamnă că umple Kli-ul colectiv. Dar primesc conexiune cu Creatorul în măsura în care sunt conectat cu sufletul colectiv.

Să presupunem că mă conectez cu unul din douăzeci de miliarde de suflete, apoi în această măsură primesc contact, care curge întotdeauna prin conexiunea comună.

Creatorul se află în toate creațiile într-o stare perfectă, deoarece toate au ajuns deja la sfârșitul corectării, iar eu mă conectez la acea stare.

Care este diferența dintre Maţa și pâine? Maţa este și pâine, dar este numită “pâinea sărăciei” și se face numai din făină și apă. Și chiar și apa este adăugată în cantități minime. Nu poți face pâine fără apă, așa că se folosește suficient pentru a frământa aluatul fără a-l lăsa să fermenteze.

Acesta este un semn că nu suntem capabili încă să lucrăm cu dorințele noastre de dragul dăruirii, dar nici nu mai dorim să lucrăm de dragul de a primi. Este o stare intermediară nici aici, nici acolo.

Maţa simbolizează umplerea pentru a fugi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 21/04/19, Scrierile lui Rabaș – Art.14, 1987-“Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori spuneți că oamenii sunt gata să ne audă, dar noi nu suntem încă pregătiți să transmitem corect informațiile cabaliste. Sunt oamenii cu adevărat gata să ne audă?

Răspuns: Nu, nu sunt încă pregătiţi. Dacă ar fi, ar auzi. Cu toate acestea, este o problemă dublă: atât de partea mea, cât și de partea lor. Nu sunt încă în stare să transmit totul în modul cel mai accesibil și mai aproape de ei, iar ei nu sunt încă capabili să-l înțeleagă cu calitățile lor interioare. Așa că, de amândouă părţile mai trebuie să ne îndreptăm unul spre celălalt.

De aceea spun că poate mai am câțiva ani în viață pentru a face metoda Cabala mai apropiată, mai clară și mai ușor de înțeles pentru toată lumea. Pe de altă parte, umanitatea se apropie treptat de mine pentru că este împinsă din spate de crize.

Bineînțeles că nu doresc nimănui nicio nenorocire, dar sper că loviturile vor afecta oamenii și vor ajunge mai repede la scop. Văd aceste crize ca pe o manifestare a bolii care ne sufocă și ne asuprește, dar care este încă ascunsă în interior.

Ce au făcut cu valul anterior de criză? L-au suprimat, l-au împins în interior cu “antibiotice”, așa cum tratează de obicei o boală. Pare că a dispărut, dar mocnește înăuntru, totul putrezește deja, dar încă nu simți. Și apoi, dintr-o dată, omul primește o radiografie, este deschisă și îi spune: Gata, te coasem! Şi noi plecăm la cimitir.

Dar nu vreau ca lucrurile să ajungă în acest punct. De aceea, ar fi mai bine ca omenirea să câștige conștientizarea răutății stării sale, în același timp în care noi oferim metoda. Oamenii își vor da seama că nu au unde să se îndrepte, că trebuie să-și corecteze starea și chiar acolo, lângă ei, va exista o metodă care să le arate cum să o corecteze și să obțină încredere, pace și o viață normală.

Cel puțin le vorbim despre asta, nici măcar despre lumea viitoare. Cel puțin în această lume, ei pot obține o viață bună, pentru ei și pentru copiii lor în orice.

Sarcina noastră este să aducem umanitatea la asta. Aceasta va fi prima etapă a corectării, prima etapă a acceptării Cabala ca metodă de corectare. Acesta este visul meu.

Din KabTV “Am primit un apel. Berg şi Laitman” 09/08/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să lucrăm constant cu mare precizie pentru a nu pierde niciun minut. Aceasta este formula succesului. Nu pentru că fiecare minut este atât de important în sine, ci pentru că tu nu renunţi.

Te împingi singur în această cursă până la epuizare și nu permiţi niciunei ocazii, nici măcar o clipă, să te îndepărtezi de munca spirituală.

Abia atunci începi să simți imposibilitatea de a atinge scopul prin propriile tale eforturi, și în tine apare cererea corectă pentru ajutorul Creatorului, iar El răspunde fără întârziere.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabalistul a ieșit din asta” 30/07/10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea 108

În acest process, unde are loc recunoașterea răului?

Recunoașterea răului are loc atunci când ne dăm seama că suntem cufundați în propriul sine împreună cu cărămizile, că am depus efort pentru a le aranja și ne-am gândit la cum să procedăm prin propriile forțe, deconectați de faptul că întregul proces a fost aranjat pentru noi de sus doar ca un mijloc. Întreaga lume este doar un mijloc. Tot ceea ce există, cu excepția sfârșitului corectării, este pur și simplu un mijloc pentru acea corectare, inclusiv toate stările spirituale, și cu siguranță, starea noastră actuală.

Recunoașterea răului se întâmplă atunci când vedem că am uitat toate acestea și am “întors vasul cu susul în jos”, adică am confundat mijloacele cu esența.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→