Întrebare: Dacă materia creației este dorința de a primi, ce înseamnă a dărui pentru a dărui? Unde este lucrul cu dorința?

Răspuns: Adevărul este că însăși dorința de a primi lucrează de dragul dăruirii. Ea susține un semen uman, îl ajută și efectuează diverse acțiuni în relație cu el.

În general, pentru a înțelege dăruirea de dragul dăruirii, este necesar să înțelegem ce este primirea de dragul dăruirii. Înseamnă că lucrez cu dorințele mele de a primi pentru a le folosi pentru a crește un semen uman și a efectua acțiuni de dăruire asupra lui, similar modului în care Bina funcționează în AHP-ul său.

Includ dorințele de a primi ale celuilalt în ale mele și îl împlinesc cu tot ce are nevoie. Și ceea ce el are nevoie este infinitul. Apoi, cu ajutorul meu, dorințele sale ating o magnitudine infinită, în timp ce Luminile care vin la el prin mine cresc până la dimensiunea infinită a NRNHY. Așa lucrez în primire pentru a dărui: mă asigur că îi ofer celuilalt tot ce este necesar, utilizând toate abilitățile mele în acest scop și ignorând total propriul meu beneficiu.

Totuși, pentru aceasta am nevoie de Forța superioară care nu este în natura mea. Natura mea înnăscută îmi permite să îndeplinesc doar acțiuni care îmi promit beneficii personale, în timp ce acțiunile de dăruire sunt total altruiste, iar din ele, dorințele mele de primire nu beneficiază în niciun fel. Acesta este motivul pentru care nu le pot împlini decât dacă primesc puterea din dimensiunea superioară, cea a dăruirii.

Prin urmare, încorporez nevoile celuilalt în dorințele mele și apoi, prin dorințele mele, îl împlinesc. În general, vorbim despre dorințele care se referă la interconexiunea noastră, deoarece munca spirituală se desfășoară la nivelul unității sufletelor, unde ne umplem pe noi înşine cu luminile superioare.

Există o altă opțiune: să nu mă angajez în dorințele mele de primire, ci doar să transfer tot binele de la mine la celălalt, să particip la împlinirea lui, dar nu cu propriile mele dorințe. Aceasta este dăruire pură. De regulă, aceste acțiuni preced dăruirea reciprocă. Ele corectează unitatea noastră. Datorită lor, ne anulăm egoismul pentru a ne ridica deasupra lui către unitate. Și unitatea însăși este activată prin utilizarea directă a dorințelor noastre de primire.

În acest fel, dăruirea de dragul dăruirii este o stare intermediară, mică, slabă, “săracă”. Dar nu avem de ales: trebuie să o parcurgem, deoarece astfel ne curățăm dorințele și ne ridicăm deasupra calităților noastre egoiste. Fără ea, este imposibil să începem să lucrăm cu dorinţele. În primul rând, trebuie să le “purificăm”, adică să le umplem cu Lumina Hasadim (Mila).

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/2011, Despre Principiile Educației Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii tind să fie impresionați de exemple. Să presupunem că un om nu crede că depinde de societate și crede că poate rezolva totul singur.

Să ne imaginăm această situație: un bebeluș se naște, este pus într-o cameră rotundă unde lumina este aprinsă constant, există mâncare, dar bebelușul nu are nicio altă interacțiune cu oameni sau animale. Ce se va întâmpla cu el?

Răspuns: Nu va deveni om. Va consuma doar mâncare în mod natural, ca un animal, și va crește la fel.

Întrebare: Dar va avea propriile gânduri și fantezii?

Răspuns: Nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic. Toate acestea apar doar sub influența mediului. Indiferent de mediul în care îl pui, asta va ieși la iveală.

Comentariu: Dar atunci, de fapt nu este un om și nici măcar un animal.

Răspunsul meu: Corect. Prin urmare, nimic nu va funcționa în afara mediului. Adică, veți obține un organism animal care va crește în această formă. Dacă îi veți arăta mai târziu propria mamă, se va teme de ea pentru că nu va înțelege ce anume a apărut brusc viu și chiar în mișcare. La urma urmei, el nu știe ce înseamnă să fii viu și ce înseamnă să te miști.

Nu are simțul timpului, nici simțul spațiului înconjurător. Îl hrănești printr-un tub și nu-i dai nimic altceva. Și apoi ce?

Comentariu: Deci va crește, să zicem, până la vârsta de douăzeci de ani.

Răspunsul meu: Ce diferență face până la ce vârstă? Va rămâne la același nivel – doar absorbind mâncare, eliberând deșeuri și nimic altceva.

Întrebare: Va avea conștiință de sine? Va simți că trăiește?

Răspuns: Doar la nivelul la care există.

Comentariu: Un om este construit pe dorințe; dorința este lipsă, dorința este deficiență.

Răspunsul meu: Nu va avea dorințe, nici impulsuri interioare, pentru că nu există o societate înconjurătoare cu care el să se poată realize pe sine.

Întrebare: Deci s-a născut zero și va muri zero?

Răspuns: Da. Absolut.

Comentariu: Dar natura nu tratează oamenii așa.

Răspunsul meu: Natura desigur, nu face asta; dar uneori, dacă se întâmplă asta, există un scop și un motiv special pentru asta.

Fără un mediu, nu va apărea niciun Reşimot în om, nicio informație interioară pentru implementare, deoarece el nu va putea să o pună în aplicare. Una o determină pe cealaltă.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că un om modern ajunge fără computer și fără toate lucrurile cu care este obișnuit; el s-ar speria, dar în același timp și-ar da seama cât de puternic dependent este de toate acestea.

Răspunsul meu: Nu, aceasta nu este încă cea mai terifiantă existență. Am vorbit odată despre cum mi-am dorit să merg în Munții Altai. Deci, ce contează un computer? Poate iau un computer, dacă voi sta acolo și voi scrie o carte. Chiar de ce altceva ai mai avea nevoie? O barcă mică, o undiță, cizme de cauciuc și o găleată ca să să culegi ciuperci. Pentru o lună? Minunat!

Nici nu vă puteți imagina! Singur cu tine însuți, fără nimeni altcineva. Nimic. Este pură fericire! Ești singur cu gândurile tale, nu este nimeni în jur, nimic nu te afectează și poți să te dedici celor mai prețuite, mai frumoase și mai pure gânduri, deconectat de întreaga lume înconjurătoare. Este minunat!

L-am văzut pe profesorul meu așa, când se deconecta. El mergea special la Tiberias, ca să fie singur. Și când mă duceam acolo să-l vizitez, vedeam un om care se uita la mine și nu înțelegea cine venise, de ce venise sau ce voia de la el.

Cu alte cuvinte, nu putea simți în ce lume se întorsese. Se uita la tine ca și cum ar fi fost deconectat și, încet, foarte încet, începea să își revină.

Întrebare: Dar totuși, un cabalist nu poate exista complet singur?

Răspuns: Uneori este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre treptele scării, partea 117

Cum putem dobândi putere pentru muncă dintr-o stare de neputință?

Cum putem noi, cei care ne dăm seama că ne lipsește adevărata cunoaștere, care ne simțim neputincioși și incapabili să dobândim ceva din ceea ce citim, care vedem că ușa către spiritualitate este închisă în fața noastră, cum putem găsi puterea de a merge mai departe dacă această muncă este pusă doar asupra noastră și nu asupra altcuiva? De unde putem lua puterea pentru muncă?

Există două stări complet diferite pe care tindem să le conectăm ca una singură. Prima este o stare în care suntem complet nesemnificativi și animalici, fără nicio putere spirituală. Nu înțelegem nimic despre lumea spirituală și nici măcar despre această lume. Nu avem nicio idee ce se va întâmpla cu noi sau cu lumea în momentul următor. Nu avem nicio idee despre cum este structurat și funcționează totul. Cu cât deschidem mai mult ochii, cu atât ne simțim mai mult ca un copil mic care se joacă cu pietricele pe malul unui vast ocean, așa cum și-a descris Newton opera științifică.

Și acesta este un sentiment corect. Într-o oarecare măsură, asta înseamnă să simți imensele forțe ale naturii. Aceasta este realitatea noastră. Nu putem înțelege acest concept prin propriile noastre forțe.

Această stare descrisă mai sus este de fapt o rampă de lansare către o stare activă. Activă în ce fel? În sensul că putem cere putere și putem cere corectări în interiorul nostru. Starea anterioară este menită să ne arate că la nivelul nostru actual, aceasta este cu adevărat realitatea noastră.

Cum putem urca din această stare? Uităm că într-adevăr ne lipsesc aceste forțe. De ce a făcut Creatorul astfel încât la fiecare pas să ne blocăm și să ne dăm seama că noi suntem nimic? Este astfel încât din această neputință, să ne amintim că Creatorul există. Apoi ne întoarcem către Creator, iar El aranjează totul pentru noi într-un mod care ne permite să mergem mai departe, să înțelegem, să acționăm și așa mai departe.

De ce a făcut Creatorul așa? Pentru că întregul proces este un mijloc pentru noi să ne conectăm la Creator. Este menit să ne predăm, să simțim o nevoie de Creator, și prin această nevoie, să dobândim atributele Creatorului.

În cele din urmă, Creatorul vrea să devenim eterni și perfecți ca El.

De fiecare dată, Creatorul ne arată slăbiciune, neputință, disperare, ignoranță și o lipsă de înțelegere a realității – exact opusul stării Sale – astfel încât vom dori să ne întoarcem către El și să primim opusul a ceea ce simțim. “Opusul a ceea ce simțim” înseamnă a primi ceva de la Creator, calitățile și nivelul Său.

Astfel, prin contrast ajungem de fiecare dată la o stare mai completă. Cu cât ne afundăm mai adânc în simțirea a ceea ce este rău, cu atât mai mare este binele pe care îl putem atinge prin contrast.

Așa sunt construite toate nivelurile spirituale.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→