Discuții despre treptele scării, partea 116

Cum este posibil conceptul de “Vas al dăruirii”, atât un Vas, cât și un Dăruitor?

Într-adevăr, există ceva ciudat în legătură cu conceptul de vas al dăruirii, o dorință de a primi de dragul dăruirii. Întrucât cabaliştii nu aveau instrumente lingvistice pentru a exprima stările spirituale, au folosit diverse formulări simplificate și condensate. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, ar fi trebuit să scrie cărți întregi doar pentru a descrie stări precum Ibur (starea embrionară), Katnut (micime), Roş (cap), Toch (partea interioară) și așa mai departe, și nici măcar atât nu ar fi fost suficient. Prin urmare, au dezvoltat un limbaj care le-a permis să exprime stări spirituale.

Cum funcționează acest limbaj? Printr-un fel de “parolă” pre-acordată, se transmit informații. Această parolă conține detalii ample despre subiect și intenția autorului. Dacă cititorul se află la același nivel spiritual ca autorul, acesta împărtășește un cadru conceptual comun, iar semnificația parolei îi este clară imediat.

De exemplu, cineva care nu cunoaște sensul cuvântului “Roş” (cap) în ebraică nu va avea nicio idee ce să facă după ce îl aude. Trebuie să fim familiarizați cu cuvântul pentru a-i înțelege sensul.

Totuși, simpla familiarizare cu cuvântul nu este suficientă pentru a-i înțelege contextul complet. Trebuie să înțelegem și intenția din spatele termenului.

Limbajul Cabala este ca un limbaj codificat, în care doar cei care îi recunosc codurile pot înțelege sensul ascuns în spatele cuvintelor. Adică, pentru a citi texte cabaliste, trebuie să știm ce înţeleg cabaliștii prin termenii lor. Ei își scriu unii altora, la fel ca niște spioni care comunică prin mesaje codificate, fără ca nimeni în afară de ei înșiși să poată înțelege ce scriu.

De ce este necesar să citim cărți cabaliste? Baal HaSulam scrie în “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot” (punctul 155) că atunci când tânjim să înțelegem conținutul interior al cuvintelor, fără a ne amăgi prin formarea unor reprezentări imaginare, fizice ale acestora (așa cum fac adesea oamenii când citesc Tora ca și cum ar fi o narațiune istorică) și fără a interpreta textul într-un mod corporal, materialist, ci în schimb tânjim profund să înțelegem adevăratul sens interior al cuvintelor, atragem asupra noastră lumina înconjurătoare (Or Makif) din starea descrisă de text.

Totuși, dacă în loc să pătrundem în straturile mai profunde ale celor scrise de cabaliști, ne imaginăm imagini din această lume, atunci atât narațiunea, cât și imaginile rămân în cadrul acestei lumi. Într-un astfel de caz, nu atragem nicio iluminare de sus și rămânem stagnanți, incapabili să progresăm.

Aceasta este diferența esențială dintre metoda Cabala și orice altă abordare a studierii Torei. În Cabala, căutăm să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare. Ne străduim să înțelegem sensul interior. Acesta se numește studiul aspectului interior al Torei, adică învățarea exactă a ceea ce transmite în limbajul său codificat.

Apoi, pe măsură ce atragem în mod repetat lumina înconjurătoare în timpul studiului nostru, avansăm treptat până când intrăm în lumea spirituală.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →