Monthly Archives: aprilie 2025

Dorința, avansarea și importanța scopului

528.04Întrebare: Adevărata Cabala începe în etapa în care omul merge împotriva dorinţei sale?

Răspuns: Nu, omul nu poate merge împotriva propriei dorințe. Este imposibil să mergi împotriva unei dorințe, deoarece în cele din urmă, omul are puterea de a merge mai departe. Iar puterea apare atunci când mergi împotriva dorinței tale inițiale.

În orice caz, dacă faci o mișcare, înseamnă că primești energie de undeva; înseamnă că ai dobândit dorința de a face acea mișcare.

De unde vine ea? Din importanța scopului.

De unde iei importanța scopului dacă scopul nu este vizibil? O dobândești de la grup.

Dacă poți absorbi importanța scopului prin intermediul grupului și te poți îndrepta spre el, atunci poți chiar să-I ceri Creatorului să ți Se reveleze pe Sine. Și atunci, vei folosi revelarea Lui exclusiv pentru avansare spirituală și nu pentru satisfacție personală.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există dorință”, 12.08.2010

O întâlnire la a 49-a poartă

204Dacă omul nu depășește un mic obstacol pe cale, asupra lui nu va veni o perturbare mai mare. Acea mică tulburare îl va deruta și îl va învârti în jurul ei până când omul va reuși să se ridice deasupra ei.

A fi sub cele 49 de porți ale impurității nu înseamnă să fiu îngropat sub ele; mai degrabă înseamnă să trec prin 48 de porți ale Sfințeniei! Depășesc fiecare dintre porțile impure, și făcând acest lucru ajung la următoarea poartă, chiar mai înaltă, sau mai exact, la cele inferioare, pentru că acestea sunt porți ale impurității. Dar trebuie să le cuceresc mai întâi pe cele anterioare. Dacă nu știu cum să fac exerciții de clasa întâi, nu voi fi admis în clasa a doua.

Munca în Egipt este foarte grea: lucrul cu materialul, cu cărămizile, sub rezistența și opoziția lui Faraon. Nu este inacțiunea trândăviei, așteptând ca timpul să facă treaba. Timpul nu va face nimic. “Să nu pui o piatră de poticnire în faţa unui orb.” De aceea trebuie să muncim și să nu disperăm atunci când primim o împovărare a inimii. În mod ideal, ar trebui să scurtăm astfel de perioade cât mai mult posibil.

Exilul egiptean trebuia să dureze 400 de ani, dar copiii lui Israel l-au scurtat la 210. Deși acea muncă incompletă s-a întors la ei mai târziu, ea a revenit într-o altă formă. Totuși, noi nu ne mai aflăm în acea fază de pregătire pentru corectare. Așadar, pentru noi, perioadele numite exil egiptean, primirea Torei și cei 40 de ani de rătăcire în deșert pot fi toate foarte scurte. Putem trece prin ele rapid, într-un timp accelerat.

Când omul ajunge la ultima, a 49-a poartă a impurității, nimeni nu îl poate salva de acolo în afară de Creatorul Însuși: “El singur, și nu îngerul sau mesagerul Său”. Pas cu pas, omul se apropie, depășește toate forțele impurității, până când în cele din urmă, ia contact cu Forța superioară.

În esență, Klipa ne pregătește întreaga cale, trasând calea prin care putem urca către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala din 30.10.2013, Scrierile lui Rabaș – Art.29, 1986“Lișma și LoLișma

Adaptați Cabala

912Întrebare: Sunteţi un profesor. Cine v-ar putea înlocui în predare?

Răspuns: Nu cred că este nici măcar necesar. Există în jur de 20.000 de lecţii înregistrate. Există un volum enorm de cunoștințe, sfaturi și exerciții practice în Cabala, mai mult decât suficient pentru un studiu aprofundat și o aplicare reală.

Atât timp cât voi putea, voi continua să merg mai departe. Odată ce mă opresc, nu mai este nevoie de nimic. Oamenii pot lua aceste lecții arhivate și le pot studia sistematic. Există materialul necesar pentru cel puțin zece ani; este suficient pentru a realiza tot ce este necesar. Este mai mult decât suficient.

Totuși, în fiecare zi încerc să ofer ceva nou. Continui să găsesc exemple mai clare, un limbaj mai simplu și modalități mai accesibile de a exprima materialul.

În Cabala, simplitatea este esențială. Spre deosebire de filozofie sau alte științe unde complexitatea este adesea apreciată, Cabala cere opusul: să transmită concepte nobile, abstracte și intangibile în moduri apropiate și ușor de înțeles, în special pentru omul obișnuit. Astăzi, Cabala este destinată diseminării pe scară largă.

Lucrez pentru a o face accesibilă tuturor. Marele cabalist din secolul al XII-lea, Rambam, a scris că trebuie să dezvoltăm această metodă și să o simplificăm astfel încât să fie disponibilă pentru femei, copii și cei fără educație formală, pe scurt, pentru toți oamenii, nu doar pentru intelectuali sau o mică elită, ci pentru fiecare individ din lume.

În cele din urmă, fiecare om trebuie să-și corecteze natura și să atingă nivelul Creatorului. Aceasta este esența misiunii generației noastre sau poate a următoarei generaţii, dar în deceniile următoare trebuie să o atingem.

Din KabTV “Am primit un apel. 20000 de lecții…”, 03.08.2010

Discuții despre Treptele Scării, partea a 119-a


 Discuții despre Treptele Scării, partea 119

Este acest proces predeterminat?

Procesul în sine este inevitabil. Fiecare obstacol de pe parcursul drumului a fost deja scris înainte ca noi să existăm vreodată. Dacă am putea vedea întreaga cale dinainte, am vedea ce lovituri ne așteaptă și ce ne vor învăța. În realitate, fără să experimentăm și să confruntăm aceste lovituri, creșterea este imposibilă. După cum este scris: “El îl lovește și spune: ‘Crește!’”

Reîncărcare pe parcurs

165 Întrebare: Spuneţi că nu există o cale ușoară. Când omul avansează spiritual, ce trebuie să depășească și de unde își ia hrana?

Răspuns: Omul își ia hrana doar din mediu; nu poate lua nimic din el însuși. Este ca o mașină care trebuie umplută cu energie – instalează o baterie, umple rezervorul cu benzină și așa mai departe.

Această energie externă trebuie să fie în noi constant. Trebuie să ne gândim mereu cum să ne-o asigurăm. De regulă, acest lucru se face prin două surse, care în cele din urmă se contopesc într-una singură: grupul, mediul înconjurător și Creatorul, care este și mediul tău înconjurător, până când le găsești pe amândouă în tine, nu în exterior. Prin urmare, poți merge mai departe doar dacă ești conectat la ele.

Comentariu: Dar aţi spus că învăţați de la studenții dvs.

Răspunsul meu: Învăț de la ei, adică, percepând dorințele și întrebările lor și începând să le răspund, înțeleg și mai mult, sunt impresionat, îmi răspund singur la tot ce am eu și îmi fac o imagine și mai amplă.

La urma urmei, întrebările lor nu sunt ale mele. Fiecare suflet le are pe ale lui. Și când mă conectez la alte suflete și le includ în mine, câștig mai mult spațiu pentru explorare. Nu mai lucrez doar cu propria mea dorință, care este materia asupra căreia desfășor toate cercetările, ci cu dorințele celorlalţi, pe care le integrez în mine. De aceea mă bucur foarte mult să am studenți.

Din KabTV “Am primit un apel. Reîncărcare pe parcurs”, 13.08.2010

Vom ajunge la o stare de fericire

427.02Forța care ne schimbă astăzi și care răstoarnă întreaga umanitate- ce este ea? Ce este acest mic program?

Forța interioară din acest program este Forța superioară a naturii. Ea se manifestă în mod specific în ființa umană, iar omul este cea mai înaltă etapă în dezvoltarea naturii. Aceasta îl transformă; este îndreptată în mod special către el.

Cu cât ajungem mai repede la o interacțiune integrală a tuturor părților naturii, cu atât mai repede ajungem să înțelegem că aceasta reprezintă un sistem integral de interacțiune, sprijin reciproc și așa mai departe și cu atât mai repede vom ajunge la o stare de fericire, împlinire și eternitate, şi nu la moarte, așa cum este astăzi, ci la eternitate și perfecțiune.

Toate acestea se vor manifesta vizibil între noi. Le vom vedea chiar sub ochii noștri.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.04.2025

Sclavia egipteană, astăzi?

944Întrebare: În prima seară a sărbătorii de Pesah, se obișnuiește să se țină o masă specială la care se citește Hagada de Pesah, care este relatarea evadării evreilor din sclavia egipteană. Este această poveste o simplă narațiune istorică sau are un sens mai profund, care se aplică și astăzi?

Răspuns: Exilul egiptean datează din epoca strămoșilor, urmat de epoca fiilor. Patriarhul Avraam a început să adune discipoli din tot Babilonul Antic. El a învățat oamenii că este imposibil să avansezi și să te apropii cât timp toată lumea se află într-o asemenea luptă internă și egoism, așa cum se întâmpla atunci în Babilon.

Construcția Turnului Babel a simbolizat forma supremă de egoism, care ajunsese până la ceruri. Întregul Babilon a fost sfâșiat de ură reciprocă și neînțelegeri, ceea ce se numește “confuzia limbilor”.

Avraam le-a spus discipolilor săi că există o singură metodă pentru întreaga omenire, dar este imposibil să o impui oamenilor, deoarece necesită maturitate din partea unui om. Esența acestei metode este “iubirea acoperă toate crimele”.

Fiecare dintre noi se află în propriul egoism, dar trebuie să construim o conexiune între noi deasupra egoismului. Egoismul este ura nefondată față de semenii noştri. Dacă văd că gazonul vecinului meu este mai verde sau că a cumpărat o mașină mai bună decât a mea, atunci încep să-l urăsc.

Aceasta este ură fără motiv. Dacă fiul meu și-ar cumpăra o mașină frumoasă, aș fi doar fericit. Cu cât copiii mei au mai mult succes, cu atât sunt mai fericit, dar fiecare succes al vecinului meu îmi strică starea de spirit.

Acest lucru se întâmpla la scară mică, în cartier, în curte și în casă. Dar astăzi, întreaga lume s-a transformat într-un Babilon: bogați și săraci se ceartă, își apără opiniile și nu sunt de acord unii cu alții.

Nu știm ce înseamnă o viață bună și liniștită, atunci când nu simți nicio presiune. Este ca și cum ai trăi în paradis. Nu există timp și spațiu și totul merge ușor și fără probleme. Toată lumea se ajută unul pe altul, îi lasă pe ceilalţi să meargă mai departe. Dacă ai nevoie de ceva, toată lumea se grăbește să te ajute. Poți fi sigur că vei fi întotdeauna susținut la momentul potrivit.

Nu suntem obișnuiți cu o astfel de viață și nu ne-o putem imagina. Avraam le-a explicat babilonienilor că este imposibil să continue să trăiască în egoismul lor crescând și certându-se unii cu alții. 99% din toate forțele noastre sunt cheltuite pentru supraviețuire în condițiile acestei lupte interne.

Dar dacă egoismul este atât de mare? Atunci ne domină; îi obligă pe toți să lupte pentru opinia lor și îi obligă pe toți să se considere cei mai inteligenți. Este imposibil să lupți cu natura ta și nu este necesar – trebuie doar să te ridici deasupra ei.

Fiecare are propria opinie, așa cum se întâmplă între rude, dar suntem cu toții uniți într-o familie de care trebuie să avem grijă împreună. Trebuie să luăm acest exemplu din viață. Să presupunem că copiii mei nu împărtășesc opiniile mele politice: unul are opinii mai conservatoare, de dreapta, celălalt are opinii de stânga, al treilea a devenit religios ortodox etc., fiecare votează pentru propriul partid.

Dar dacă suntem o singură familie, atunci, în ciuda acestui fapt, îi iubim pe toți și îi ajutăm pe toți. Este important pentru noi ca aceasta să fie o persoană apropiată nouă, un membru al familiei noastre. Așa trebuie să avem grijă de toți oamenii – ca și cum am fi o singură familie.

Atunci nu vom acorda atenție diferențelor de opinii. Dacă cineva vrea să trăiască diferit, să trăiască. Fiecare poate rămâne cu egoul său dacă se consideră obligat să-i iubească pe ceilalți mai presus de el însuşi. Alții gândesc diferit față de mine, dar eu nu pun presiune asupra lor și nici nu încerc să-i conving cu forța. Fiecare este liber să rămână așa cum este, ceea ce înseamnă că toate crimele vor fi acoperite de iubire, la fel ca într-o bună familie.

Mă anulez în fața celorlalți și nu le dictez părerea mea, ci dimpotrivă, sunt gata să mă alătur dorințelor lor și să-i ajut. Și așa procedează fiecare față de ceilalți, datorită căruia creăm un câmp comun special, cald, care se numește simţirea unei familii sau al unui singur popor.

Suntem învăluiți într-un nor de iubire, participare reciprocă, unificare, căldură, reciprocitate. Este ceva complet nou. Acest lucru nu exista înainte; acum este construit tocmai pe acest principiu al “iubirii care acoperă toate păcatele”.

Fiecare rămâne cu egoismul său, dar știm cum să-l gestionăm. La urma urmei, egoismul ne este dat de la natură și astăzi ne este clar că nu putem face nimic în privința lui. Dar am primit de la Avraam o tehnică ce ne permite să depășim acest egoism și să ne unim.

Cei care știu să se conecteze deasupra egoismului sunt numiți evrei (Yehudim), de la cuvântul “Yehud” (unitate), sau poporul lui Israel, Yaşar-El, adică direct către Creator. Națiunea Israel a fost creată pe această bază.

După ce a părăsit Babilonul, din conflictele mărunte, Israel se află într-o perioadă numită exilul egiptean, care este sclavia sub dominaţia egoismului său. Egoismul ne domină și nu ne permite să ne conectăm. Oricât de mult ne-am strădui, oricât de mult am munci, nimic nu funcționează.

Se numește sclavie, care este o muncă extenuantă asupra propriului nostru material. Încercăm să construim ceva din el între noi, dar nimic nu iese până când nu realizăm că trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru. Acest lucru se întâmplă după multe lovituri și muncă grea.

Drept urmare, decidem că este imposibil să continuăm să existăm așa. Aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Altfel, ne vom distruge unii pe alții într-un război intern.

Trebuie să ne dăm seama cu adevărat că viața noastră este sclavie. Puterea răului care trăiește în noi ne mănâncă și ne distruge. Atunci vom fi de acord să ne ridicăm deasupra egoismului, așa cum am făcut-o odată. Nu știm cum să facem asta, dar cel puțin fugim de ura reciprocă, vrem să ieșim de sub puterea lui Faraon.

Asta înseamnă că părăsim Egiptul, fugim în întuneric, nimeni nu știe unde. Înțelegem doar că nu mai putem exista în el. Și apoi ajungem la Muntele Sinai, văzând ce fel de ură (păcat) există între noi.

Suntem de acord să ne ridicăm deasupra acestei uri și să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, pentru a obține garanție reciprocă, pentru a accepta Tora, adică metoda unificării. Regula principală a Torei este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Atunci ne naștem ca poporul lui Israel, așa cum este scris: “Astăzi ați devenit poporul Meu”

Din KabTV “Viaţă nouă 537” 25/03/15

Pentru generația următoare

214Întrebare: Dacă aș deschide Cartea Zohar  și nimeni nu mi-ar spune că este importantă, probabil că nu aș găsi nimic în ea, doar un basm. Imaginați-vă că un om care nu are nicio legătură cu noi deschide această carte. Ce găsește acolo? Ce citește?

Răspuns: Nimic, dar va afla despre această carte de la mine. În același timp, va avea niște înregistrări ale lecțiilor noastre. Va deschide cartea, și pe lângă vizionarea sau ascultarea lecțiilor noastre înregistrate, o va studia și acest lucru îi va oferi o intrare în lumea superioară.

Înainte de asta, ar trebui să citească și alte lucrări literare, cum ar fi articolele lui Rabaş despre grup, despre conexiunea dintre oameni, precum și articolele lui Baal HaSulam, care îi va modela abordarea față de Cartea Zohar. Așa va ajunge la Cartea Zohar însăși.

Sunt sigur că, în cele din urmă, oamenii se vor angaja în mod specific în acest sens.

Cred că următoarea generație va ajunge în sfârșit la concluzia că omul nu mai trebuie să muncească atât de mult ca acum. Ar trebui să muncească doar pentru a nr epuiza planeta și a produce lucruri complet inutile?! El va produce doar ceea ce este necesar pentru existența sa și își va petrece tot restul timpului studiind, diseminând și schimbând informații spirituale.

Oamenii vor începe treptat să simtă că există în ambele lumi. Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla, dacă nu în următoarea generație, atunci în cea de după. Dar cu siguranță se va întâmpla.

Comentariu: Dar chiar dvs. trăiţi în starea actuală.

Răspunsul meu: Fac ceea ce trebuie în timpul meu. Mă simt o verigă în lanțul Cabaliștilor. Am o misiune clară. Cred că acest lucru este clar vizibil în viața mea – căror lucruri mă dedic și ceea ce îndeplinesc. Nu am îndoieli sau probleme în acest sens.

Din KabTV “Am primit un apel. Cartea Zohar este cartea nr. 1”, 08/07/10

Discuţii despre Treptele Scării, partea 118


Este rugăciunea o cerere pentru puterea de a lucra?

Rugăciunea înseamnă că cerem doar atunci când nu avem altă opțiune. Ne îndreptăm către Creator doar atunci când nu avem alternativă. Treptat, începem să ne amintim de existența Creatorului și chiar și această amintire este ceva ce face Creatorul. El face să pară că ni-L amintim singuri. În realitate, nu ne-am gândi niciodată la Creator singuri.

Dorința de a primi este structurată astfel încât este complet închisă în sine. Este un sistem închis. Creatorul introduce o rază de lumină mică, imperceptibilă, și dintr-o dată ne gândim: “O, Creatorul există!” Simțim ca și cum ne-am aminti de El singuri, fără niciun ajutor.

Dar în realitate, Creatorul a fost cel care ne-a amintit de existența Sa și ne-a permis să ne îndreptăm către El. Acest proces se întâmplă în mod repetat, iar întregul său scop este de a întări conexiunea cu El. Prin acest proces, ne construim sistemul spiritual interior. Așa dobândim calitățile Creatorului și devenim similari cu El.

Totuși, înainte ca acest lucru să se întâmple, înainte ca noi să putem recunoaște ce este opus Creatorului, înainte ca noi să ne putem înțelege “sinele”, Creatorul trebuie să ne pună în situații neplăcute care sunt exact opusul stării pe care suntem pe cale să o atingem.

Dăruire de dragul dăruirii: o stare de purificare

Dr. Michael LaitmanÎntrebare: Dacă materia creației este dorința de a primi, ce înseamnă a dărui pentru a dărui? Unde este lucrul cu dorința?

Răspuns: Adevărul este că însăși dorința de a primi lucrează de dragul dăruirii. Ea susține un semen uman, îl ajută și efectuează diverse acțiuni în relație cu el.

În general, pentru a înțelege dăruirea de dragul dăruirii, este necesar să înțelegem ce este primirea de dragul dăruirii. Înseamnă că lucrez cu dorințele mele de a primi pentru a le folosi pentru a crește un semen uman și a efectua acțiuni de dăruire asupra lui, similar modului în care Bina funcționează în AHP-ul său.

Includ dorințele de a primi ale celuilalt în ale mele și îl împlinesc cu tot ce are nevoie. Și ceea ce el are nevoie este infinitul. Apoi, cu ajutorul meu, dorințele sale ating o magnitudine infinită, în timp ce Luminile care vin la el prin mine cresc până la dimensiunea infinită a NRNHY. Așa lucrez în primire pentru a dărui: mă asigur că îi ofer celuilalt tot ce este necesar, utilizând toate abilitățile mele în acest scop și ignorând total propriul meu beneficiu.

Totuși, pentru aceasta am nevoie de Forța superioară care nu este în natura mea. Natura mea înnăscută îmi permite să îndeplinesc doar acțiuni care îmi promit beneficii personale, în timp ce acțiunile de dăruire sunt total altruiste, iar din ele, dorințele mele de primire nu beneficiază în niciun fel. Acesta este motivul pentru care nu le pot împlini decât dacă primesc puterea din dimensiunea superioară, cea a dăruirii.

Prin urmare, încorporez nevoile celuilalt în dorințele mele și apoi, prin dorințele mele, îl împlinesc. În general, vorbim despre dorințele care se referă la interconexiunea noastră, deoarece munca spirituală se desfășoară la nivelul unității sufletelor, unde ne umplem pe noi înşine cu luminile superioare.

Există o altă opțiune: să nu mă angajez în dorințele mele de primire, ci doar să transfer tot binele de la mine la celălalt, să particip la împlinirea lui, dar nu cu propriile mele dorințe. Aceasta este dăruire pură. De regulă, aceste acțiuni preced dăruirea reciprocă. Ele corectează unitatea noastră. Datorită lor, ne anulăm egoismul pentru a ne ridica deasupra lui către unitate. Și unitatea însăși este activată prin utilizarea directă a dorințelor noastre de primire.

În acest fel, dăruirea de dragul dăruirii este o stare intermediară, mică, slabă, “săracă”. Dar nu avem de ales: trebuie să o parcurgem, deoarece astfel ne curățăm dorințele și ne ridicăm deasupra calităților noastre egoiste. Fără ea, este imposibil să începem să lucrăm cu dorinţele. În primul rând, trebuie să le “purificăm”, adică să le umplem cu Lumina Hasadim (Mila).

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/2011, Despre Principiile Educației Globale