Întrebare: Aţi spus că unii cabalişti se pot ascunde unii de alţii. Se poate ca un cabalist să nu simtă pe altul?

Răspuns: Dacă cineva se închide singur, atunci da.

Întrebare: Ce înseamnă să te închizi? Cum se poate face asta dacă există un sistem comun și simțiri comune?

Răspuns: Nu contează. El se închide personal. Se întâmplă exact ca în lumea noastră. Să presupunem că tu și cu mine suntem amândoi oameni de știință și vorbim despre subiecte comune, schimb de opinii și așa mai departe, dar există anumite lucruri pe care nu le dezvălui. De exemplu, am niște dezvoltări deosebite care pe tine te interesează foarte mult, dar evit cu delicatețe subiectul, nu mă destăinui. Ce poți face?

Întrebare: Așadar, analogia este mai mult sau mai puțin aceeași ca în percepția obișnuită în această lume? Adică, un cabalist nu este omniprezent, nu este capabil să simtă totul până la capăt?

Răspuns: Nu, simte doar ceea ce i se permite. Așa va fi până la corectarea finală. Când toți suntem pe deplin corectați și întregul sistem ne va fi revelat, atunci nu vor fi limitări: “Și toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, absolut toată lumea.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabalişti ascunşi” 08/08/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum menținem un echilibru între bine și rău?

Răspuns: Nu putem menține un astfel de echilibru. Nu avem deloc nevoie de acest lucru, deoarece aceste calcule sunt în mod inerent egoiste. Trebuie să încercăm să ne predăm complet Creatorului.

Trăiți într-o stare în care vă simțiți complet deschişi către Creator. Treptat, aceste sentimente se vor instala în voi și îşi vor găsi locul.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 112

Capitolul 12 – Pe patul meu noaptea

Ce înseamnă “Și prin Tora, omul a fost creat”? Om (Adam) provine din expresia Adameh leElyon (“Voi fi ca cel de sus”) și este scris: “Tu ești numit Adam, dar popoarele lumii nu se numesc Adam”. Aceasta înseamnă că dacă dorința de a primi suferă o corectare numită “de dragul dăruirii”, partea corectată se numește “umană”. Cum se face asta? Se face prin Tora. Cum se face prin Tora? Ni se oferă diverse oportunități de a realiza diferite acțiuni în această lume, și prin succesele și eșecurile noastre, se dezvoltă dorința noastră de a primi.

După dezvoltarea dorințelor animalice pentru hrană, sex și familie și dezvoltarea dorințelor sociale de bogăție, onoare și cunoaștere, ajungem la dezvoltarea dorinței spirituale. Dezvoltarea dorinței spirituale nu este o extindere suplimentară a dorinței. Mai degrabă este direcția dorinței către Creator, și în consecință, creșterea ei. Dacă înainte de dezvoltarea punctului din inimă, care este această nouă dorință de spiritualitate, lucrăm la dezvoltarea dorinței noastre, de obicei inconștient, fără să știm de ce sau cum, ies la suprafață în noi impulsuri și pofte, pur și simplu alergăm după ele și le împlinim. O astfel de muncă nici măcar nu este considerată o singură linie, și cu siguranță, nici două sau trei linii. Dar dorința spirituală poate fi dezvoltată, extinsă și corectată doar sub formă de linii.

“Linii” înseamnă că dorința mică nu este pur și simplu umflată într-una din ce în ce mai mare fără direcție, ceea ce i-ar da forma unui cerc, ci este îndreptată astfel încât să vizeze un scop anume și să fie destinată unei anumite utilizări. Dorința este îndreptată nu asupra persoanei în sine, care este punctul central în interiorul cercurilor, ci către Creator, în exterior, de la punctul central la sursa de lumină.

Prin urmare, în dezvoltarea dorinței spirituale, există mai multe forțe, condiții și stări care o influențează astfel încât procesul de corectare a dorinței să nu urmeze legile altor dorințe. Ea operează într-un mod foarte complex și precis, astfel încât dorința crește doar în funcție de gradul de corectare a ei spre folosirea corectă, către Creator. Să presupunem de exemplu, că cineva este inspirat de dorința de a construi o casă, o dorință care este deja legată de spiritualitate. Ei trebuie să raporteze fiecare detaliu al procesului de construcție, planificarea, comanda materialelor, clădirea efectivă, selecția muncitorilor și chiar pe ei înșiși, cu scopul creației. Ei trebuie să-și amintească constant că această casă este destinată unei utilizări legate de scopul creației.

Acea persoană devine atât de cufundată în muncă încât uită direcția, sensul din spatele fiecărei acțiuni. Apoi munca se oprește aparent și încep să apară diverse tulburări. Aceste tulburări nu sunt adevărate obstacole, ci semnale, semne, că au uitat ceva foarte important: intenția, motivul fiecărei acțiuni. Deoarece progresul spiritual are loc pas cu pas, uneori rămânem blocați într-un anumit stadiu încercând cu încăpățânare să găsim singuri o soluție, insistând să continuăm construcția cu orice preț. Dar vedem că nu putem merge înainte până nu ne amintim că problema este că am uitat intenția.

Aceasta înseamnă că, în loc să trecem de la linia stângă la linia dreaptă, ne-am gândit că am putea finaliza munca numai prin forțele noastre. Apoi ne amintim de linia dreaptă, Creatorul, alinierea cu El. Adică, ne amintim că trebuie să fim conectați la El cu toată inima și sufletul nostru în timpul efectuării acțiunii. Abia atunci putem progresa din nou până uităm încă o dată, iar ciclul se repetă.

În toată munca noastră în această lume, uităm constant scopul. Uităm că scopul nu este să lucrăm conform modului în care gândim în această lume, ci munca în sine este un efort de a rămâne conectat cu cel care ne-a dat munca și de a o folosi ca mijloc de a păstra gândul, și cel mai important, ca mijloc de a crește intenția. Munca în sine este doar un instrument, numai în măsura în care este menită să construiască și să dezvolte intenția. Noi credem că construim o casă, de parcă casa în sine ar fi cea care contează. Dar în realitate, ar trebui să construim mai degrabă o structură de intenție decât o structură de cărămizi.

Întrucât suntem făcuți atât din material, cât și din spirit, intenție, ni se dau sarcini materiale, astfel încât să putem construi o structură spirituală alături de cea fizică. Este adevărat că nu putem construi o structură pur spirituală, chiar dacă, în cele din urmă, aceasta este singura structură de care avem cu adevărat nevoie. Aceasta înseamnă că trebuie să stabilim doar intenția, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer), în timp ce dorința de a primi, “cărămizile”, vor fi întotdeauna disponibile pentru a fi utilizate în mod corespunzător, conform intenției de dăruire.

Așa construim o casă și așa ne construim pe noi înșine într-un om (Adam). Cum? Prin cele 248 de organe și 365 de tendoane, care sunt 613 componente sau dorințe din interiorul nostru, pe care trebuie să le construim. Dorim să folosim aceste dorințe atât cât ne permite forma spirituală corespunzătoare. Trebuie să ne aranjam dorințele în funcție de intențiile de dăruire, astfel încât aceste două aspecte — folosirea tuturor dorințelor pe de o parte, și alinierea acelor dorințe cu intenția de a dărui, pe de altă parte — să fie în armonie și să lucreze împreună.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La început, calea spirituală pare plăcută, atractivă și îmbietoare; promite realizări extraordinare, revelații și înălțare spirituală. Dar atunci începem să înțelegem prețul pe care trebuie să-l plătim pentru toate acestea și ce se cere de la noi pentru a ne alinia la nivelul spiritual. Astfel, drumul devine din ce în ce mai dificil, nu mai este atât de atrăgător, ci mai degrabă respingător, confuz și chiar umilitor.

Aceasta este perioada simbolizată de Maror (ierburi amare). Și într-adevăr, nu este ușor să treci prin ea, pentru că este ca și cum ai căuta un scop în întuneric complet, ai lupta prin poteci periculoase și poduri înguste și ai urca pe un munte spre palatul Regelui. Atingerea ei pare la fel de improbabilă ca și ţintirea unei monede minuscule de la mare distanță.

De aceea trebuie să ne ascuțim percepția și să ne obișnuim cu o nouă stare, ridicându-ne prin credință deasupra rațiunii la un nou simț. Singurul lucru care poate ajuta aici este întărirea măreției scopului și măreției Creatorului.

Altfel, scopul spiritual își pierde semnificația pentru dorința noastră egoistă. Vedem cât de mulţi părăsesc această cale, fiind incapabili să cultive și să dezvolte simțul importanței scopului spiritual mai presus de tot întunericul și toate greutățile.

“Doar eroii”, așa cum scrie Baal HaSulam, ating scopul fără să văd altă opțiune în fața lor, și datorită Arvut (garanției reciproce). Acesta este timpul amarelor Maror. Doar cei care se stabilesc corect vor dezvolta în interiorul lor un nou sistem numit “credință” și vor începe să lucreze în dăruire, detașați de egoismul lor. Ei vor scăpa din exil și vor păși pe pământul unde curge lapte și miere.

Din Lecția zilnică de Cabala din 22.03.18, Scrieri ale lui Rabaș – Art.23-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’?

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înainte de Exodul din Egipt, omul trece prin “49 de porți ale impurității”. Adică nu mai crede în nimic; el nu se așteaptă la nimic; vede că aproape că nu mai are nicio conexiune cu Forța superioară și că este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde se găsește această Forță superioară, care este “Nu este nimeni altcineva în afară de El”? Totul este sub controlul lui Faraon și este imposibil să faci ceva împotriva egului care controlează omul.

Omul nu înțelege și nu crede în “binele care face bine”. Rămâne doar un fir subțire care îl leagă de spiritualitate; este atât de fragil încât nu mai crede că va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl ține este răbdarea care depășește intelectul și logica.

Această situație se acumulează treptat, iar dacă omul ajunge cu adevărat la cele 49 de porți ale impurității, atunci puterea superioară acționează împotriva lor, dobândind răscumpărarea pentru el.

Aici trebuie menționat că “fiecare acțiune lasă o impresie”, din când în când, ceva mai departe și mai departe, așa că numărăm cei 400 de ani în perioada în care omul acumulează clarificări, eforturi, chiar slăbiciuni și depășiri, pe care reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a părăsi Egiptul se află sub controlul Creatorului, nu este nimeni altul în afară de El și El este binele care face binele. Și Klipa (forța egoistă) neagă providența superioară a Nu există altul în afară de El în toate modurile posibile.

Servitutea, exilul (în ebraică, Galut) diferă de răscumpărare (Geula) practic datorită literei “Alef”, care este Domnul Lumii. Trebuie să se concentreze asupra acestui punct în mod constant și asupra a nimic altceva. Concret, este necesar să ne ascuțim în mod constant clarificarea, să luptăm împotriva firii noastre, împotriva lui Faraon, pentru că nu mai este nimeni altul în afară de El, binele care face bine.

Nu cerem omului să schimbe ceva; nu facem apel la soartă. În schimb, ne întoarcem la Creator doar cu cererile noastre. Aceasta înseamnă că nu există altul în afară de El, pentru că tot ceea ce se întâmplă ne conectează doar la El. Numai El, efectuând fiecare acțiune, pregătindu-le astfel încât din interiorul luptei împotriva tuturor tulburărilor în care S-a învăluit, să-L descoperim și să ne întoarcem către El.

Exilul înseamnă că încă nu suntem pregătiți, dar tânjim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, așa cum se spune: “Eu și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi să fim pregătiți pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct ca o navă sau un avion pe care trebuie să-l conducem constant pentru a rămâne pe drumul cel bun în ciuda vântului și a diverselor tulburări. Acest lucru este posibil doar cu un echipaj bun.

Totul este construit astfel încât omul să nu fie pregătit să-și mențină singur poziția. Problemele cad asupra lui, apoi mila îl înconjoară și i se oferă o altă oportunitate. Dar această șansă este în mod specific, să-și construiască echipa potrivită, astfel încât împreună cu ei să-și mențină direcția.

Trebuie să ne amintim întotdeauna că toate tulburările vin de la Creator și nu de la Faraon sau armata lui și că nu există accidente și nici mesageri. În schimb, totul vine direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în loc de toate sursele de putere și alte acțiuni. Prin aceasta, slujirea noastră, loviturile și toate evenimentele din povestea exodului din Egipt sunt dezvăluite. Toate acestea sunt o luptă pentru a localiza Creatorul prin toate tulburările care se găsesc între Creator și noi.

La început nu există nicio conexiune între Creator și noi pentru că suntem opuși. Iar tulburările vin tocmai astfel încât să le folosim pentru a construi o legătură cu Creatorul. Vedem deci că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator; înclinația rea ​​este un ajutor împotriva noastră (Geneza 2:18) și transformăm asta într-o conexiune cu Creatorul.

Dacă lucrăm în mod constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci treptat, ne ridicăm la o conexiune din ce în ce mai puternică, ca treptele unei scări, și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă mai mare de conexiune. Și din nou, încercăm să construim oraşele Pithom și Ramses și din nou cădem, pierzând conexiunea, îndepărtându-ne și devenind confuzi, negând orice control al Creatorului.

Ca rezultat al eforturilor noastre trecem prin 49 de porți ale impurității. Dacă ajungem la poarta a 49-a, înseamnă că am făcut o multitudine de corectări asupra conexiunii noastre cu Creatorul. Dar asta ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și cădem imediat. În acest fel, trebuie să descoperim toate tulburările care sunt contrare faptului că nu există altul în afară de El.

Iar descoperirea se face conform principiului “eu și nu un mesager” dacă suntem gata să descriem Forța superioară în ciuda tuturor tulburărilor. Exilul ne este dat astfel încât să-L simțim pe Creator, să-L găsim în “din nimic”. Așa ajungem la răscumpărare.

Așa că, este imposibil să uităm că toată munca spre mântuire este de a determina faptul că nu este nimeni altcineva în afară de El, atunci când omul se confruntă cu toate tulburările care desigur vin de la Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 01/04/14, Şamati #190

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există o stare mai importantă decât starea noastră actuală, deoarece de aici începe evoluția noastră spirituală. În situația noastră, în condiția noastră, este posibilă ieșirea la primul nivel spiritual. Nu poate fi altfel. Toată lumea începe așa. Ni se oferă o oportunitate deosebită și trebuie să folosim toate mijloacele care ni se oferă pentru a ajunge la simţirea exilului, la a simți că suntem în lanțuri și în cea mai proastă stare posibilă sub dominația lui Faraon.

Faraonul controlează chiar și cel mai mic gând al nostru, cea mai mică dorință, oriunde ne întoarcem și orice am face. Fiecare impuls și fiecare mișcare pe care o facem provin de la el; fiecare gând și fiecare flux de conștiință, fiecare dorință și toate dorințele care decurg din el, sunt toate determinate de ego. Indiferent în ce direcție mergem și cât de departe încercăm să ne îndepărtăm de rău, rămânem în ego.

Omul stabilește că nu poate părăsi exilul, deși își dorește cu adevărat să iasă din el și face multe încercări, multe eforturi mari și se străduiește, dar asta nu duce la nimic. Când strigă disperat, cu ultimele puteri care i-au rămas doar pentru acest ultim strigăt, are loc o minune și el iese dinf Egipt.

Acum începe să înțeleagă și să simtă ce înseamnă să fii sub influența luminii. El iese de sub aservirea dorinței sale și devine voluntar sclav luminii, alegând să fie sub dominația atributului dăruirii, deasupra rațiunii.

El știe că devine sclav, că se înrobește pe sine și că nu mai este liber, dar este liber de dorința de a primi și de sinele lui iubit, despre care își face griji constant. El se află sub un alt tip de dominație și chiar vrea să fie sub această dominație.

Nu există nicio stare neutră pe calea dintre Egiptul egoist și dăruirea completă. Omul trece imediat de la un fel de dominație la alta, dar o dorește și tânjește după ea chiar și atunci când se află încă în Egipt. Pe lângă repulsia, ura și respingerea pe care o simte față de starea din Egipt, el tânjește și la dominarea totală a luminii, astfel încât aceasta să-l conducă în totalitate, să-l călăuzească și să-l conducă.

Așa ar trebui să ne pregătim interior. Să sperăm că suntem cumva pregătiți pentru asta și ca și pentru toate celelalte — Domnul va termina munca pentru noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Midraș, “BeŞalach”: Deși marea nu s-a despicat încă, fiii lui Israel au continuat să se îndrepte mai adânc spre valurile puternice. Apa le-a ajuns deja până la gât.

Moise și-a întins mâna spre valurile care se rostogoleau și a poruncit mării: “În numele Creatorului, fă drum!” Dar marea nu s-a supus.

Marea nu a vrut să-și schimbe granițele, care au fost stabilite în cele șase zile ale Creației. Creatorul i-a poruncit lui Moise să-și ridice toiagul și să amenințe marea, în același mod în care oștenii își ridică toiagul spre slujitorul răzvrătit. Cu toate acestea, valurile nu s-au retras și au continuat să se înalţe.

Apoi Şchina (fenomenul Creatorului) a apărut în fața mării și ea s-a despicat. “De ce acum, mare, ai plecat?” a întrebat Moise marea. Răspunsul a venit: “Mă retrag doar pentru Regele Lumii Însuși!”

Chiar și în țările îndepărtate se auzea vuietul mării care se rupsese. În acest moment, nu doar Yam Suf (Marea Finală) s-a despărțit, ci și apa lacurilor și fântânilor din toate țările s-au despărțit, chiar și apa din ulcioare s-a despărțit!

Astfel, a apărut o minune în toată lumea! Apa din întreaga lume a revenit la starea sa naturală numai după ce apa Yam Suf (apa Mării Finale) și-a reluat poziția obișnuită.

Mișcarea oamenilor are loc în calitatea generală de Bina și toate părțile Bina, indiferent unde s-ar afla, au încorporate calitățile Bina în calitățile Malchut. Și dacă oamenii ajung la dăruire, atunci Bina începe să lucreze la toate nivelurile, la fel ca într-o reacție în lanț. Prin urmare, se spune, “apele lacurilor și fântânilor s-au despărțit în toate țările și chiar și apa din ulcior s-a despicat”.

Întrebare: De ce marea nu a ascultat de porunca lui Moise?

Răspuns: Pentru a ieși din egoism, aceasta poate fi realizată numai cu ajutorul luminii superioare sub influența lui GAR de Bina și a uriașei Lumini Hochma, adică proprietăți care sunt numite “Creatorul”.

Trebuie depuse toate eforturile pentru a face acest lucru, dar s-a dovedit că nimeni, în afară de Nahşon, nu avea o astfel de oportunitate: nici Moise, nici Aaron nu știau, nici măcar preoții nu știau nimic despre calitatea “Nahşon”.

De obicei, omul nu are calități care să apară vreodată înainte, cum este un grup de sportivi care aleargă până la sosire, unde un lider ţâşneşte înainte. Dar acest grup trebuie să ajungă împreună la linia de sosire, iar dacă nu aleargă împreună, atunci nici prima, nici ultima persoană nu ajunge la linia de sosire.

Principalul lucru este ca întregul grup să se adune la scopul sacru. Conducătorul grupului trebuie să dea tonul, deoarece unul aleargă în față, dar de fiecare dată liderul se schimbă. Cu aceasta, niciuna dintre calitățile caracteristice oricărei persoane nu se pierde, ci mai degrabă trebuie să apară cel puțin pentru o clipă în timp ce persoana este condusă și în timp ce conduce întreaga umanitate.

Să spunem că întreaga umanitate este un cerc. Sunt în acest cerc cu calitatea mea inerentă. Cât timp sunt în această calitate, ar trebui să fiu o dată în fața tuturor și o dată în spatele tuturor. Fiecare om face la fel. Calitatea reală a fiecărui om se manifestă în mod necesar de două ori: conducând întreaga umanitate și ca fiind condus de întreaga omenire.

Întrebare: Un concept de “conducere a omenirii” este clar, dar de ce ar trebui să fie ghidat de întreaga omenire?

Răspuns: Nu pot exista unul fără celălalt, pentru că numai în acest fel se manifestă adevărata calitate a unui om. Toate celelalte calități sunt amestecate. Iar calitatea personală ar trebui să se manifeste doar ca Keter și Malchut.

Din KabTV ”Secretele cărții eterne”, 30.04.14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A existat vreodată un miracol că Marea Roșie s-a despicat și poporul israelian a trecut prin ea când a fugit de Faraon?

Răspuns: Tora nu vorbește despre evenimentele din lumea noastră materială. Vorbește doar despre ceea ce se întâmplă între sufletele noastre. În acest sens, trecem printr-o stare spirituală interioară numită “Trecerea Mării Roșii”.

Exodul din Egipt și eliberarea din robia Egiptului reprezintă eliberarea de sub controlul egoului nostru, de sub influenţa “Îngerului Morții”. În principiu, pe drumul către această libertate, înaintăm printr-un fel de pasaj numit traversarea Mării Roșii. Aceasta simbolizează sfârșitul Egiptului, sfârșitul egoului nostru, după care putem deveni un popor liber.

O forță unică a unităţii este ascunsă în natură, și se numește Creator. Când investim în efortul de a ne uni, de a ne apropia unii de ceilalţi împotriva dorinței noastre, atunci prin aceste eforturi puterea superioară creează o stare în care va fi descoperită “despicarea Mării Roșii”. Aceasta ne mută de la natura egoistă la o natură de dăruire și iubire.

Din programul radio israelian 103FM, 15.03.15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuţii despre Treptele Scării, partea 111

Cum are loc trecerea de la mânia față de Creator la recunoașterea importanței lui?

Dacă suntem supărați, atunci suntem într-o mare dorinţă de a primi, adânc cufundați în noi înșine și în nevoile noastre. De ce suntem supărați? Este pentru că ceva contrazice dorința noastră. Vrem să facem lucrurile într-un fel, dar Creatorul dorește ca acestea să fie făcute altfel și nu ne lasă să ne îndeplinim dorința.

Cum ajungem să recunoaștem importanța Creatorului din interiorul acestei mânii? Dorința de a primi, atunci când nu este asociată cu dorința de a dărui, are în vedere doar propriul beneficiu. În momentul în care întâlnește pe cineva mai puternic care se opune voinței sale, se supune imediat acestora pentru că vede că acest lucru este în avantajul ei. Începe chiar să-i iubească pe ceilalţi pentru că sunt mai puternici, deși sunt împotriva ei. Începe să depindă de ei.

În lumea noastră, fie că ne place sau nu, cel puternic are întotdeauna dreptate. Ce înseamnă “în lumea noastră”? Înseamnă în dorința de a primi. Din interiorul dorinței de a primi, pentru a trece de la a ne prețui pe sine în a prețui Creatorul, trebuie pur și simplu să recunoaștem că Creatorul este mai puternic decât noi, iar acest lucru nu poate fi schimbat. Din însăși natura dorinței de a primi se naște conștientizarea că “Creatorul este mare”, “Creatorul este bun” și așa mai departe. De acolo, începem să ajungem la stări care ne învață cum să dăruim.

Ce înseamnă “a dărui”? Înseamnă să ne acordăm independența de a spune: “Vreau să dăruiesc, și nu pentru că Creatorul este mai puternic decât mine”, ca și cum ar fi să-I rezistăm.

În această etapă, avem libertatea de a alege. Numai atunci când avem capacitatea de a face tot ce ne dorim, începem cu adevărat să examinăm dacă dorim să acționăm conform înclinațiilor noastre naturale sau dacă vrem să ne asemănăm cu Creatorul. Dorința de a primi este satisfăcută de îndată ce vede că Creatorul este totul, că El este drept și mare. Atunci nu are nicio problemă în a accepta că Creatorul este tot ce există și că El are dreptate. Deoarece suntem în întregime dorință de a primi, ne predăm imediat.

Chiar dacă această realizare ar putea provoca rebeliune, este natura noastră și nu are rost să-i rezistăm. Acesta este motivul pentru care suntem învățați prin suferință. Dorința de a primi respectă puterea, o urmează și își găsește întotdeauna justificarea pentru sine. Baal HaSulam numește asta “puterea pumnului”. Așa funcționează dorința de a primi.

Dacă dorința de a primi caută împlinire, iar împlinirea este tot ceea ce contează pentru ea, atunci nu are alte considerente. Ea numește “bun” orice îi oferă împlinire, indiferent de mijloacele prin care îl atinge, fie că sunt sau nu adecvate. Conceptele de potrivit sau nepotrivit nu aparțin dorinței de a primi sau de a se împlini. În schimb, ele aparțin sistemului Kduşa, care a introdus să primească diferite discernăminte de dăruire în dorință.

În practică, dorinței de a primi nu îi pasă altceva decât să fie împlinită. Nu-i pasă cine o umple, dacă este Creatorul sau Faraonul, atât timp cât primește și este mulțumită. Prin urmare, atât timp cât suntem în Klipa, Klipa ne hrănește, ceea ce se numește “a ne proteja”. Ne hrănește oferindu-ne continuu din ce în ce mai multă împlinire.

Atunci cum ajungem la adevărata primire? Prin a deveni dezamăgit de numeroasele stații de alimentare false. Încercăm să ne umplem cu bani, onoare, sex și mâncare, iar când vedem că nu pot fi împlinite cu adevărat, ne întoarcem la Creator, sperând că poate spiritualitatea ne va împlini. Asta caută dorința de a primi, să fie împlinită cu orice preț.

De aceea, nu contează dacă oamenii “vor” sau “nu vor” spiritualitate. Cheia este să le arăți că înţelepciunea Cabala conține împlinire și atunci ei o vor dori. Acest lucru poate fi văzut în mod clar în comportamentul celulelor biologice sau în comportamentul de împerechere al animalelor.

Cum își alege o turmă liderul? Bazat exclusiv pe putere. Devine evident că totul în natură este aranjat în așa fel încât să ne conducă la adevăr. Toate aceste condiții sunt încorporate în însăși natura noastră, în dorința de a primi, în inversarea ei de formă. Se dezvoltă direct în eșec, suferință, și în cele din urmă, supunere.

Dintr-o discuție despre articolul lui Rabaș – Art.22, 1985-Întreaga Tora este un Nume Sfânt 6/6/2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, “Scrisoarea 66”: Și într-adevăr spunem în Hagada de Pesah: ‘De la început strămoșii noștri au fost închinători la idoli și acum ne apropiem de Atotprezentul pentru a-L sluji” și așa mai departe.

Pentru a înțelege ideea de a ne învăța ce a fost înainte, trebuie să explicăm acest lucru prin etică. Omul trebuie să știe când este implicat în ideea ieşirii unui om din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (preceptele) depind de acest concept, pentru căci, cu toate aceste lucruri spunem: „O amintire a ieșirii din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corectări ale dorinței de a primi în porțiuni mici care pot fi implementate numai după ce omul se ridică deasupra Machsom (barieră). După ce trece prin Machsom, el începe să treacă prin părțile dorinței de a primi deasupra Machsom.

În primul rând, omul însuși trece prin Machsom și își transformă dorința de a primi în “de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos și ridică dorință după dorință. Toată această activitate se numește pocăință, cu alte cuvinte, el transformă dorința de a primi către o intenție de dragul dăruirii. Fiecare act de acest fel se numește Miţva și se face prin Tora, adică prin Or Makif (Lumina înconjurătoare) care transformă corectărie în posibilități. Prima acțiune se numește Exodul din Egipt.

Când sunt sub Machsom, nu am o conexiune cu lumina. Totuși, deasupra lui Machsom, am deja lumina, puterea dăruirii și o pot folosi pentru avansare și corectare. Am conștiința, sentimentul, inteligența și puterea un om capabil și matur. Mă transform într-un expert în corectare cu condiția ca în mine să fie lumină. Lumina este puterea de dăruire care acționează în mine, și cu ajutorul ei, pot conecta tot mai multe dorințe noi, una după alta, și le pot corecta. Mă întorc la un nivel superior și primesc putere suplimentară de la acesta pentru partea inferioară pe care vreau să o corectez, corectând-o și conectând-o la mine.

În acest proces există trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să se corecteze și dorința – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu lumina care este în mine, datorită conexiunii mele cu Creatorul, văd exact ce este gata de corectare în mine și cer această putere de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Machsom. Mai degrabă, sunt împreună cu El, simțindu-L. Prin urmare, încep să clarific cum este posibil să lucrez cu dorința ruptă, cum este posibil să o trezim și să o ridicăm. Aceasta înseamnă că vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Așa că cer asta.

Eu însumi nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca pe dorința mea. Pentru mine, devine mai prețios decât dorința mea – așa cum este scris: “Fă ca voia Lui să fie voia ta” (Pirkei Avot 2:4) – așa cum face o mamă cu copilul ei. Învelesc dorința Lui în dorința mea și așa încep să o înalț, cerându-i Creatorului să o corecteze pentru mine, așa cum aș face-o pentru copilul meu.

Apoi obțin puterea, inteligența și simţirile necesare. La urma urmei, nu știu cum să corectez ceea ce este mai jos pentru că acesta este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecele spiritual.

Asta înseamnă că, în primul rând, am crescut pentru a-l corecta. Accept un nou sistem și mă alătur la ceea ce este mai jos. Deci, după corectare, suntem juxtapuși unul altuia. Astfel, mulți Parţufim sunt îmbrăcați unul în celălalt.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicați în diseminare să fi trecut prin Machsom?

Răspuns: Nu mi se pare că omul care a trecut prin Machsom va reuși mai mult în diseminarea externă. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât persoana medie din grupul nostru.

Așa că Baal HaSulam scrie că este chiar posibil să plătească profesioniștilor compensații bănești. La urma urmei, este necesar să te apropii cât mai mult de oameni. Cu siguranță, e clar că ar trebui să cunoască direcția, scopul, puțin din explicații, dar nu prea profund, doar după nivelul oamenilor către care se adresează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 18/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→