Discuţii despre Treptele Scării, partea 111

Cum are loc trecerea de la mânia față de Creator la recunoașterea importanței lui?

Dacă suntem supărați, atunci suntem într-o mare dorinţă de a primi, adânc cufundați în noi înșine și în nevoile noastre. De ce suntem supărați? Este pentru că ceva contrazice dorința noastră. Vrem să facem lucrurile într-un fel, dar Creatorul dorește ca acestea să fie făcute altfel și nu ne lasă să ne îndeplinim dorința.

Cum ajungem să recunoaștem importanța Creatorului din interiorul acestei mânii? Dorința de a primi, atunci când nu este asociată cu dorința de a dărui, are în vedere doar propriul beneficiu. În momentul în care întâlnește pe cineva mai puternic care se opune voinței sale, se supune imediat acestora pentru că vede că acest lucru este în avantajul ei. Începe chiar să-i iubească pe ceilalţi pentru că sunt mai puternici, deși sunt împotriva ei. Începe să depindă de ei.

În lumea noastră, fie că ne place sau nu, cel puternic are întotdeauna dreptate. Ce înseamnă “în lumea noastră”? Înseamnă în dorința de a primi. Din interiorul dorinței de a primi, pentru a trece de la a ne prețui pe sine în a prețui Creatorul, trebuie pur și simplu să recunoaștem că Creatorul este mai puternic decât noi, iar acest lucru nu poate fi schimbat. Din însăși natura dorinței de a primi se naște conștientizarea că “Creatorul este mare”, “Creatorul este bun” și așa mai departe. De acolo, începem să ajungem la stări care ne învață cum să dăruim.

Ce înseamnă “a dărui”? Înseamnă să ne acordăm independența de a spune: “Vreau să dăruiesc, și nu pentru că Creatorul este mai puternic decât mine”, ca și cum ar fi să-I rezistăm.

În această etapă, avem libertatea de a alege. Numai atunci când avem capacitatea de a face tot ce ne dorim, începem cu adevărat să examinăm dacă dorim să acționăm conform înclinațiilor noastre naturale sau dacă vrem să ne asemănăm cu Creatorul. Dorința de a primi este satisfăcută de îndată ce vede că Creatorul este totul, că El este drept și mare. Atunci nu are nicio problemă în a accepta că Creatorul este tot ce există și că El are dreptate. Deoarece suntem în întregime dorință de a primi, ne predăm imediat.

Chiar dacă această realizare ar putea provoca rebeliune, este natura noastră și nu are rost să-i rezistăm. Acesta este motivul pentru care suntem învățați prin suferință. Dorința de a primi respectă puterea, o urmează și își găsește întotdeauna justificarea pentru sine. Baal HaSulam numește asta “puterea pumnului”. Așa funcționează dorința de a primi.

Dacă dorința de a primi caută împlinire, iar împlinirea este tot ceea ce contează pentru ea, atunci nu are alte considerente. Ea numește “bun” orice îi oferă împlinire, indiferent de mijloacele prin care îl atinge, fie că sunt sau nu adecvate. Conceptele de potrivit sau nepotrivit nu aparțin dorinței de a primi sau de a se împlini. În schimb, ele aparțin sistemului Kduşa, care a introdus să primească diferite discernăminte de dăruire în dorință.

În practică, dorinței de a primi nu îi pasă altceva decât să fie împlinită. Nu-i pasă cine o umple, dacă este Creatorul sau Faraonul, atât timp cât primește și este mulțumită. Prin urmare, atât timp cât suntem în Klipa, Klipa ne hrănește, ceea ce se numește “a ne proteja”. Ne hrănește oferindu-ne continuu din ce în ce mai multă împlinire.

Atunci cum ajungem la adevărata primire? Prin a deveni dezamăgit de numeroasele stații de alimentare false. Încercăm să ne umplem cu bani, onoare, sex și mâncare, iar când vedem că nu pot fi împlinite cu adevărat, ne întoarcem la Creator, sperând că poate spiritualitatea ne va împlini. Asta caută dorința de a primi, să fie împlinită cu orice preț.

De aceea, nu contează dacă oamenii “vor” sau “nu vor” spiritualitate. Cheia este să le arăți că înţelepciunea Cabala conține împlinire și atunci ei o vor dori. Acest lucru poate fi văzut în mod clar în comportamentul celulelor biologice sau în comportamentul de împerechere al animalelor.

Cum își alege o turmă liderul? Bazat exclusiv pe putere. Devine evident că totul în natură este aranjat în așa fel încât să ne conducă la adevăr. Toate aceste condiții sunt încorporate în însăși natura noastră, în dorința de a primi, în inversarea ei de formă. Se dezvoltă direct în eșec, suferință, și în cele din urmă, supunere.

Dintr-o discuție despre articolul lui Rabaș – Art.22, 1985-Întreaga Tora este un Nume Sfânt 6/6/2002

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →