Nu există o stare mai importantă decât starea noastră actuală, deoarece de aici începe evoluția noastră spirituală. În situația noastră, în condiția noastră, este posibilă ieșirea la primul nivel spiritual. Nu poate fi altfel. Toată lumea începe așa. Ni se oferă o oportunitate deosebită și trebuie să folosim toate mijloacele care ni se oferă pentru a ajunge la simţirea exilului, la a simți că suntem în lanțuri și în cea mai proastă stare posibilă sub dominația lui Faraon.

Faraonul controlează chiar și cel mai mic gând al nostru, cea mai mică dorință, oriunde ne întoarcem și orice am face. Fiecare impuls și fiecare mișcare pe care o facem provin de la el; fiecare gând și fiecare flux de conștiință, fiecare dorință și toate dorințele care decurg din el, sunt toate determinate de ego. Indiferent în ce direcție mergem și cât de departe încercăm să ne îndepărtăm de rău, rămânem în ego.

Omul stabilește că nu poate părăsi exilul, deși își dorește cu adevărat să iasă din el și face multe încercări, multe eforturi mari și se străduiește, dar asta nu duce la nimic. Când strigă disperat, cu ultimele puteri care i-au rămas doar pentru acest ultim strigăt, are loc o minune și el iese dinf Egipt.

Acum începe să înțeleagă și să simtă ce înseamnă să fii sub influența luminii. El iese de sub aservirea dorinței sale și devine voluntar sclav luminii, alegând să fie sub dominația atributului dăruirii, deasupra rațiunii.

El știe că devine sclav, că se înrobește pe sine și că nu mai este liber, dar este liber de dorința de a primi și de sinele lui iubit, despre care își face griji constant. El se află sub un alt tip de dominație și chiar vrea să fie sub această dominație.

Nu există nicio stare neutră pe calea dintre Egiptul egoist și dăruirea completă. Omul trece imediat de la un fel de dominație la alta, dar o dorește și tânjește după ea chiar și atunci când se află încă în Egipt. Pe lângă repulsia, ura și respingerea pe care o simte față de starea din Egipt, el tânjește și la dominarea totală a luminii, astfel încât aceasta să-l conducă în totalitate, să-l călăuzească și să-l conducă.

Așa ar trebui să ne pregătim interior. Să sperăm că suntem cumva pregătiți pentru asta și ca și pentru toate celelalte — Domnul va termina munca pentru noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →